Evoluția politică a spațiului românesc în Evul Mediu

Evoluția politică a spațiului românesc în Evul Mediu începe cu etnogeneza popoarelor

europene care tind la o organizare politică. Prima formă de organizare a românilor în acea
perioadă este obștea sătească care are un caracter agrar, un teritoriu ușor de apărat și o
conviețuire socială mică la număr.

Prima etapă pentru evoluția spațiul românesc este formarea spațiului intracarpatic din mai
multe spații, de exemplu cel intracarpatic sau Transilvania, cel extracarpatic sau Țara
Românească, Moldova și Dobrogea. Autonomiile locale din spațiul românesc intracarpatic în
secolele al-IX-lea și al-XI-lea sunt menționate în izvorul istoric „Gesta Hungarorum” scris de
către Anonymus în secolul al-XII-lea dar care conține informații din secolul al-IX-lea despre
spațiul intracarpatic, Transilvania. Spațiul intracarpatic este format din trei voievodate, fiecare
având câte un voievod și câte un urmaș. Primul este voievodatul lui Gelu, pe valea Someșului, cu
cetatea de scaun la Dăbâca. Gelu are un urmaș pe nume Gyla care refuză creștinarea. Aceasta
duce la un conflict cu Regatul Maghiar și se sfârșește cu uciderea lui Gyla și anularea
autonomiei. Următorul este voievodatul lui Menumorut, în Bihor, cu cetatea de scaun la Biharea.
Menumorut nu are urmași pe linie masculină ceea ce duce la anularea autonomiei după moartea
lui pentru că își dă fata de nevastă la fiul căpeteniei maghiare. Ultimul este voievodatul lui Glad,
în Banat, cu cetatea de scaun la Cuvin. Glad are un urmaș pe nume Ahtum care pune taxă pe
sare. Din nou avem un conflict cu Regatul Maghiar care se termină cu moartea lui Ahtum și
anularea autonomiei. După încercarea și eșuarea celor cinci voievozi Transilvania tot nu a
devenit un stat independent. A doua etapă evidențiază formarea spațiului extracarpatic, Țara
Românească care accentuează sursa „Diploma cavalerilor Ioaniți“ din secolul al-XIII-lea, mai
precis anul 1247. Această sursă s-a creat cu scopul de apărare a graniței Regatului Maghiar, prin
diferite formațiuni prestatale, cum ar fi cnezate, voievodate și Țara Severinului. Din cavalerii
Ioaniți fac parte cnezii Ioan și Farcaș și voievozi Seneslau și Litovol. Sursa oferă prețioase știri
despre dezvoltarea economică a Țării Românești, ai cărei locuitori se ocupau cu agricultura,
creșterea vitelor și pescuitul și tot din ea rezultă că din timpuri străvechi se cunoștea tehnica
amenajărilor funciare, de exemplu diguri și iazuri de mare. În procesul de constituire a statului
medieval românesc din Sudul Carpaților, următoarea etapă cuprinde acțiuni desfășurate în
deceniul patru al secolului al-XIV-lea. În anul 1330 are loc Bătălia de la Posada unde Basarab I îl
învinge pe regele maghiar și câștigă indepedența Țării Românești. Vestea înfrângerii regelui
maghiar a ajuns și la urechile Papei Ioan al-XXII-lea, care, într-o scrisoare din august 1331, îl
felicita pe Robert Carol de Anjou că a scăpat teafăr din cursa ce i-a fost pregătită. Independența
Țării Românești față de coroana maghiară devenise un fapt realizat iar Basarab a devenit
întemeietor de stat, cât și creator al organismului politic, înființat de voievodul Litovol. Prin
urmare în acei ani, Țara Românească a devenit un stat independent.Ultima etapă din evoluția
politică a spațiului românesc în Evul Mediu se referă la acțiunile politice desfășurate în a doua
jumătate a secolului al-XIV-lea, mai precis la întemeierea statului medieval Moldova. În a doua
jumătate a secolului al-XIV-lea se afirmă descălecatul lui Bogdan, „descălecat” însemnând „a
întemeia”. Bogdan era un nobil în Maramureș și stăpân peste nouă sate,de la Valea Izei până la
Cuhea. El decide să plece în marca regală din Moldova, care a fost creată de către Dragoș în
prima jumătate a secolului al-XIV-lea, după ce Ungaria anulează autonomia. Bogdan câștigă
independența Moldovei, conduncând revolta populației împotriva lui Balc și Sas, urmașii lui
Dragoș în marca regală, care au continuat supunerea față de Regatul Maghiar.Datorită lui
Bogdan, Moldova a devenit și ea un stat independent. Din punctul meu de vedere câștigarea
independenței Moldovei s-a produs cel mai rapid și pe cea mai ușoară cale, având oportunitatea
ca Moldova să fie din anul 1364 un stat independent.

În concluzie, evoluția politică a spațiului românesc în Evul Mediu a avut de confruntat multe
conflicte, decesuri, înfrângeri, tehnici, etape dar și câștiguri. Totuși lăsând la o parte toate acestea
faptul că Transilvania, Basarabia și Bucovina s-au unit cu România pentru a forma marea unire
în anul 1918 arată într-un fel că cele trei provincii, la care a fost mai greu de câștigat
independența, nu au putut să se descurce singure, având nevoie de ajutor și de sprijin, pe când
Moldova și în ziua de astăzi este un stat independent fără nevoi de ajutor.