Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
STUDIUL MOTILITATII
DIN ADAMS: cap 3, 4, 5, 6, 7 pg 45 -125
Reflexele proprioceptive - isi exercita in permanenta actiunea asupra activitatii neuronilor motori.
1. Reflexul miotatic - are la baza un dispozitiv monosinaptic; receptorul reflexului monosinaptic (miotatic)
este reprezentat de terminatiile primare spinale ale fusului neuromuscular, care este sensibil la intindere;
- informatiile de la receptorii fusurilor neuromusculare ajung la maduva prin fibre mielinizate cu
conducere rapida I a;
- inainte de a ajunge la neuronii coloanei Clarke, aceste fibre mielinizate dau colaterale care fac sinapsa
cu neuronii motori alfa ce inerveaza muschiul de unde a pornit excitatia;
- intinderea unui muschi provoaca contractia acestuia;
- fusul neuromuscular este plasat in paralel cu fibra musculara.
- functionarea receptorului fusal este reglata astfel: o fibra musculara prezenta in fusul neuromuscular îi
creste excitabilitatea prin contractia sa și o diminua prin relaxarea sa;
- fusul neuromuscular contine 3-10 fibre musculare, este inervat de fibre senzitive groase I A cu
terminatii anulo-spinale si fibre mai subtiri tip II cu terminatii in eflorescenta; fibrele motorii sunt numai
de tip gama;
- fibra musculara intrafusala este inervata de neuronii situati in vecinatatea neuronului alfa din cornul ant
medular; bucla gama are actiune facilitatoare a activitatii tonice prin marirea tensiunii intrafusale;
- reflexul miotatic si bucla gama sunt suportul activitatii permanente a UM ce stau la baza tonusului
muscular.
2. Alte reflexe proprioceptive:
- aceleasi aferențe care determina reflexul miotatic sunt dotate cu actiuni inhibitorii prin intermediul
unui interneuron pe muschii antagonisti muschiului intins (inervatie reciproca);
- alta actiune inhibitorie, de tip diferit rezulta din actiunea receptorilor tendinosi Golgi (sensibil la
tensiune, oricare ar fi intinderea) care inhiba UM ale unui muschi cand tensiunea in acesti muschi
atinge un prag determinat.
Reflexele exteroceptive
- raspund la activarea terminatiilor nervoase nespecifice situate la nivelul tegumentelor sau structurilor profunde
- sunt reflexe polisinaptice; mesajul intra in cornul posterior al maduvei prin fibre aferente, putin mielinizate, cu
conducere lenta, realizandu-se integrarea spatiala si temporala a stimularii reflexogene;
- Reflexul de aparare – cel mai reprezentativ reflex exteroceptiv, (studiat experimental dupa sectiunea maduvei)
= reactie de retragere in flexie, activarea flexorilor fiind asociata cu o inhibitie a antagonistilor si cu raspuns in
extensie de partea opusa; are mica specificitate topografica.
Maduva este supusa influentei straturilor supraiacente, ea fiind sediul unor raspunsuri mult mai elaborate:
raspunsul la stimuli nociceptivi este relativ tardiv, raspunsul evita electiv stimularea. Pe de alta parte, acest
raspuns este precedat de un raspuns de latenta scurta declansat prin stimularea non-nociceptiva care este dirijat
spre explorarea stimulului.
Gradul inalt de integrare a aferentelor care caracterizeaza activitatea medulara segmentara si intersegmentara
este demonstrat prin fenomenul de inervatie reciproca, reflexul de extensie incrucisata, reflexul de grataj.
2
- un sistem activator pontin cu proiecţie bipolară cerebromedulară;
- un sistem inhibitor bulbar cu proiecţie unimedulară.
Nucleii reticulaţi pontini - au activitate tonică (activatoare);
- eferenţe: fascicolul reticulospinal median;
- aferenţe: cutanate proprioceptive (în special cervicale), vestibulare.
Nuclei reticulaţi bulbari – au activitate inhibitorie asupra tonusului;
- eferenţe = fascicolul reticulospinal lateral;
- aferenţe: coalterale ale fascicolului corticospinal, rubrospinal.
Interacţiunea celor două sisteme permite reglarea tonusului necesar realizării altor activităţi motorii. O
leziune în partea superioară a trunchiului cerebral (leziuni pedunculare, sub nucleul roșu) ce suprimă proiecţiile
axcitatorii asupra nucleilor reticulaţi bulbari determină rigiditatea de decerebrare.
3
- fibre groase de origini multiple, prin intermediul neuronilor stratului granular și al fibrelor paralele care ajung
în acesta, vin în raport cu un număr mare de celule Purkinje.
Axonii celulelor Purkinje se proiectează pe nucleii cerebeloși profunzi și au o influenţă inhibitorie.
Acești nuclei sunt punctul de plecare ai eferenţelor cerebeloase.
Lobul floculonodular
1. aferente vestibulare, proprioceptive, cutanate;
2. eferente catre nl vestibulari, FR bulbopontina;
3.rol in echilibru si reflexele de redresare.
Vermisul - aferente propioceptive, somestezice
- eferente: nl reticulati ai trunchiului cerebral, nucleul ros;
- rol in adaptarea posturala ce implica in principal axul corpului si partea proximala a membrelor si
coordonarea intre muschii agonisti si antagonisti ptr executia miscarilor distale (motilitatea axiala si de
atitudine);
Lobii laterali – aferente prin caile corticopontocerebeloase incrucisate de la ariile de asociatie corticale, de la
emisferul controlateral (aria premotorie, ariile asociative senzitivosenzoriale);
- eferente catre nl dintati, apoi dupa incrucisare catre nl ventrolat si ventral ant ai talamusului si cortex;
- rol in controlul miscarilor (gesturilor).
Functia cerebelului
SNC dispune de un nr mare de bucle ce ii permit exercitarea unui control retroactiv (feed-back) asupra
motricitatii.
Reglarea tonusului muschilor de catre circuitul gama, a oculomotricitatii si echilibrului de catre nucleii
vestibulari, a miscarilor voluntare prin somestezie sau vedere sunt cateva exemple. Aceste controale diverse
sunt conservate in absenta cerebelului, dar cu pierderea eficacitatii legata de decalajul lor temporal.
Controlul cerebelos este de alta natura. Adaptarile posturale necesare mentinerii echilibrului si pregatirii
miscarilor, precum si coordonarea secventelor ce permit derularea miscarilor sunt supuse unor invatari in care
cerebelul are un rol esential. Aceasta invatare permite cerebelului sa exercite un control preprogramat ce
anticipeaza controlul retroactiv. Astfel de control este necesar in special in cazul miscarilor bruste, de tip balic
sau la executia miscarilor rapide alternante.
SEMIOLOGIA MOTILITATII
II SEMIOLOGIA UNITATII MOTORII
In acest ansamblu ce constitue UM muschiul este partea vizibila si accesibila examenului.
1. Explorarea fortei musculare se face pe fiecare muschi si chiar pe diferite parti ale unui muschi plasat in
conditiile cele mai favorabile ptr dezvoltarea actiunii sale.
Fatigabilitatea:
- deficit motor absent la prima contractie, nu apare decat dupa repetarea efortului;
- caracteristica blocului neuromuscular;
- trebuie diferentiata de:
o un deficit permanent;
o o oboseala simpla (senzatie penibila lasand totusi un efort posibil).
Se recomanda folosirea unei scale numerice ptr evaluarea deficitului motor:
0 - nici o contractie posibila;
1 - contractie usoara, insuficienta ptr a antrena o deplasare;
2 - miscare posibila daca actiunea gravitatiei este compensata;
3 - miscare posibila contra gravitatiei;
4 - miscare posibila contra gravitatiei si contra rezistenta;
5 - forta normala.
Trebuie analizate repartitia deficitului motor care poate fi proximal sau distal; simetric sau nu; supus sau nu
sistematizarii nervilor sau radacinilor.
2. Volumul muscular:
- relativ prezervat in cursul starilor de denutritie, destul de mult daca inervatia este asigurata;
- amiotrofiile musculare nu se asociaza cu deficit motor;
- hipertrofia adevarata a ms corespunde unei multiplicari a nr de miofibrile din interiorul fiecarei fibre
musculare;
- atrofia de neutilizare este caracterizata prin reducerea nr de miofibrile.
5
fibre grupate cu aceleasi caracteristici histoenzimatice (reinervarea confera fb musc adoptate
caracteristicile enzimatice ale UM ce le recruteaza).
· Clinic: atrofiile sunt asociate unei evidente scaderi ale fortei musculare; topografia poate fi caracteristica
fie prin distributia predominant distala, fie printr-o topografie ce poate fi raportata la un nerv sau
radacini nv.
· EMG: se caracterizeaza prin rarefactia UM functionale antrenand o recrutare temporala importanta, fara
recrutare spatiala notabila; traseu sarac, traseu simplu accelerat; prezenta fibrilatiilor (potentiale f fine si
f scurte ce indica existenta fb musc denervate care au activitate autonoma).
4.2 Fasciculatiile
- corespund unei activitati spontane a unei UM (spre deosebire de fibrilatii ce rezulta din activitatea izolata a
unei fibre), frecvent izolate, rar repetitive;
- sunt secuse musculare rapide ce apar spontan pe ms in repaus, sunt favorizate de percutia muschiului si de
frig;
- se traduc EMG printr-un potential UM izolat, adesea cu amplitudine crescuta in relatie cu procesul de
reinervare care determina cresterea nr de fibre ce apartin neuronilor indemni;
- fasciculatiile indica o excitabilitate anormala a unor UM; focarul de excitatie anormal este situat intr-o regiune
relativ periferica a UM si ar putea fi legat de procesul de reinervare;
6
- daca sunt asociate cu scaderea fortei musculare/amiotrofii/EMG de tip neurogen (exceptand fibrilatiile)
reflecta afectarea motoneuronului;
- exista fasciculatii benigne (secuse musculare anormale) fara semnificatie patologica ca apar adesea in cadrul
miokiniilor.
4.3 Miokimiile
- secuse putin mai prelungite care se prezinta ca ondulatii musculare subcutanate rezultand din descarcarea
repetitiva de potentiale de actiune putand dura mai multe secunde = activitatea repetitiva a unei singure UM;
- pot fi in relatie cu o compresiune a unei radacini/nv, neuropatie demielinizanta, favorizate de o tulburare
metabolica, subiecti anxiosi (fara semnificatie patologica).
7
Percutia trebuie sa se exercite exclusiv pe tendonul mușchiului explorat. Raspunsul este contractia musculara,
cu/fara deplasare articulara. Raspunsul este facilitat prin relaxarea suficienta a ms, ce se obtine prin distragerea
atentiei subiectului. Eventual se recurge la o crestere generala a tonusului gama printr-o contractie musculară
activa intr-un teritoriu distant (manevra Jendrassik).
Exagererea ROT:
- raspuns prompt, cu latenta alpha, amplitudine crescuta;
- se produce prin difuziunea la zone reflexogene cu o scadere a pragului de raspuns; difuziunea raspunsului
care traduce iradierea excitatiei la populatia neuronala din c.a.m (intotdeauna patologica);
- polikinetismul - raspuns repetitiv la o singura stimulare;
- clonus: serie neintrerupta de secuse cu ritm regulat ce intereseaza un muschi al carui tendon este supus la
o tensiune constanta; inhibitia periodica a contractiei ia nastere in organele tendinoase Golgi;
- cu exceptia difuziunii si clonusului nici un aspect precedent nu este obligator indice al unui sdr piramidal.
Reflexe inversate:
- efectul motor nu apartine ms al carui tendon a fost percutat, ci al ms/grupului muscular antagonist;
- apare cand calea efectorie este lezata la nivel medular, aferenta este intacta (stimulul reflex senzitiv se
orienteaza spre neuronii motori invecinati, cei mai apropiati fiind din ncl antagonist).
Reflexele controlaterale:
- pe langa efectul motor determinat de ms al carui tendon a fost percutat apare si contractia unui ms/grup
muscular apartinand mb de partea opusa;
- apare in leziunile piramidale si se datoreaza hiperexcitabilitatii motoneuronilor periferici.
Reflexele pendulare:
- in afectarea structurilor superioare cu rol facilitator asupra tonusului muscular, in special cerebeloase;
- efectul motor nu se limiteaza la o singura miscare, ci se prelungeste sub forma unor oscilatii din ce in ce
mai scazute ca amplitudine (datorita hipotoniei muschilor antagonisti).
Unele reflexe propioceptive sunt absente la subiectii normali si apar in sdr piramidal:
1. semn Hoffman - se apuca varful mediusului, se ciupeste brusc si se obtine flexia brusca a ultimei falange
a policelui;
2. semn Rossolimo (S1) – percutia interliniei articulare digitoplantare determina flexia plantara a ultimelor
4 degete;
3. semn Mendel-Bechterew (r cuboidian inversat) - flexia plantara a degetelor.
8
4. Alte reflexe: r SCM (C3-C4), flexorilor mainii (C8-D1), gambierului ant (L4-L5), peronierilor (L5),
gambierului post (L5-S1), pectoralului mare ( C5), deltoid (C5-C6).
Sindromul parkinsonian:
- akinezia:
1. dificultate la iniţierea mișcărilor;
2. aspect fijat, clipit rar, fără balansul membrelor în mers, dispariţia mișcărilor spontane.
3. poate ceda brusc la emoţie – kinezie paradoxală.
- hipertonia: plastica, interesează simultan agoniștii și antagoniștii, s. Noica, s. Roţi dinţate, reflexe de
postură exagerate.
- tremor: - de repaus, regulat, rapid (4-8 c/sec), dispare la mișcări voluntare și în somn, se exagerează la
emoţii și mișcări voluntare executate la distanţă.
- asocierea celor 3 caracteristici duce la tulburări de vorbire, mers, scris, și simptome nonmotorii:
vegetative, psihice;
- se întâlnește în boala Parkinson, sindroame parkinsoniene secundare, forme parkinsoniene plus.
Coreea = miscare brusca, exploziva, anarhica, imprevizibila - grimase ale fetei, ridicarea umarului,
flexie/extensie a degetelor si pot determina caderi, perturbarea fonatiei, a deglutitiei;
- facilitata prin emotie, activitate motorie la distanta, dispare in somn;
survine pe fond de hipotonie, apare in correa Sydenham, cr. Huntigton, hemicoree (dupa AVC la nivelul
striatului/NT
F. Alte miscari anormale – mișcări involuntare
Tremorul = miscari ritmice, involuntare pe ambele parti ale corpului, in jurul pozitiei de echilibru; pe traseul
EMG: alternanta agonist-antagonist.
1. De repaus:
- apare pe un segment de membru in repaus;
- dispare la miscarile voluntare, este caracteristic sdr parkinsonian;
- este accelerat de miscarea voluntara la distanta sau de activitatea cognitiva;
2. De atitudine:
- nu exista in repaus, este amplu, cu amplitudine crescanda; se manifesta dupa mentinerea unei
atitudini, fiind implicat muschii proximali;
- ex: mentinerea a 2 degete fata in fata, indexul in fata nasului (atitudine de spadasin);
- este f influentat de emotii.
3. De actiune (intentional): perturba miscarea voluntara datorita oscilatiilor succesive, cu amplitudine crescanda
si predom la musculatura proximala; in sdr cerebeloase;
4. Tremorul fiziologic: al mainilor intinse, apare la subiectul normal;
- arata limitarea dispozitivelor stabilizarii segmentare;
- se exagereaza in hipertiroidie, sevraj etanolic, medicatie (litiu, antidepresive, depakine), toxice( Hg);
- tremor neuropatic (neuropatii demielinizante cr), ar putea fi o exagerare a tremorului fiziologic;
5. Tremorul esential – o varietate a tremorului de atitudine, la toate varstele (la varste inaintate = tremor senil);
- jumatate din cazuri au un caracter familial – AR;
- handicap minor mult timp/ se agraveaza;
- se intinde adesea la ms gatului, tremorul capului, si la ms fonatori;
- tremor ortostatic/apare numai la scris;
- agravat de oboseala si emotii;
- redus de alcool in cant moderata;
- sensibil la BZD, barbiturice, primidon, propranolol;
6. Flapping tremor (asterixis - aspect de bataie de aripi):
- scurte caderi ale tonusului care imprima mainii o tendinta brusca de deplasare in jos, urmata de o
redresare ce nu depaseste planul initial;
- semn de encefalopatie hepatice si dupa alte encefalopatii toxice;
- apare la mana, mandibula, limba;
7. Mioclonii:
- contractii musculare bruste, involuntare, deplaseaza sau nu segmentul;
- intereseaza un fascicol al ms, un muschi/ grup muscular;
- intervin simultan mai multe UM, care raman partial supuse mecanismelor segmentare ce le
controleaza;
- difera de fasciculatii (descarcari spontane ale unei singure UM si de miokimie - activitate repetitiva a
unei singure UM);
- apare la mb. predom la flexori, la fata, orice muschi;
- pot fi difuze sau localizate;
- daca sunt bilaterale pot fi sincrone sau independente;
- mioclonia: secusa izolata/ secuse cu amplitudine crescanda.
- sunt cel mai frecvent spontane/ de actiune;
- cauze
o fiziologice: sughitul, miclonii de somn;
o simptomatice: cel mai frecvent:
§ epilepsie: focala( izolate), partiala (continua/segmentara), generalizata (bilaterale,
sincrone): petit mal mioclonic, generalizata cu mioclonii, ep mioclonie a copilariei.
- mioclonii difuze, spontane si provocate, independente de epilepsie:
o encefalopatie;
o b de incarcare - maladia Lafora, lipidoze, sialidoze;
14
o heredodegenerescente spino-cerebeloase - b Friedreich, sdr Ramsay-Hunt;
o patologie degenerativa a ncl gri central;
o b Alzheimer;
o encefalite: PESS;
o encefalopatii metabolice acute - hepatica, sdr de dializa, scaderea Na, scaderea/cresterea
glicemiei;
o intoxicatii: bismut, L-dopa, antidepresive triciclice;
- sdr mioclonic post anoxic (Lance-Adams) - dupa anoxie cerebrala severa, intereseaza fata, mb;
declansate de actiune sau de intentia de actiune; sunt controlate de clonazepam, hidroxitriptofan
(percursor al serotoninei).
- Miocloniile segmentare – au topografie variabila, in relatie cu o patologie localizata la creier/
maduva de cauza ischemica, TCC, tumora;
- pot fi neregulate/ ritmice;
- sdr mioclonic al valului palatin - activitate ritmica, rapida, permanenta persintand in somn; aceasta
activitate totdeauna sincrona difuzeaza la fata, faringe, intercostali, diafragm, ms extrinseci ai
globului ocular; pacientul poate percepe un clacment in ureche (ms stapedian), sunt datorate lezarii
fb ce nasc dintr-un ncl dintat (homolateral miocloniilor) intra in oliva bulbara, controlaterala dupa ce
s-au incrucisat sub ncl ros; poate fi consecinta unei hipertofii a olivei bulbare.
8. Sughitul
– fenomen ritmic al carui pacemaker e situat in partea inf a trunchiului cerebral;
– se caract de o contractie intensa si sincrona de ansamblu a muschilor respiratori (diafragm si ms
intercostali) urmata la cca 30 de ms de inchidere brutala a glotei;
– cel mai frecvent declansat de aferente periferice fiziologie (postprandial, frecvent la sugar sau patologice
in relatie cu afectiunile toracice, abdominale, in special digestive);
– de origine centrala – suferinta bulbara vasculara, inflamatorie, tumorala;
– de origine metabolica;
– trat: clorpromazina, amitriptilina, metoclopramid, baclofen, gabapentin, clonazepam.
Atetoza:
- se manifestă la extremităţile membrelor și faţă;
- oscilaţie lentă între atitudini extreme de hiperextensie și flexie, cu aspect de rotaţie;
- dispar în somn;
- exagerate de oboseală, emoţii;
- stimulii cutanaţi influenţează atetoza: stimularea feţei palmare determină un răspuns tonic în flexie,
stimularea feţei dorsale provoacă extensie/abducţia degetelor;
- în mișcările atetozice intervin simultan mușchii antagoniști, existând o pierdere a inervaţiei reciproce;
- atetoza dublă apare la prematuri în leziuni ale striatului;
- atetoza unilaterală (hemiatetoza) sechelă a unei hemipleii infantile, rara ca o leziune câștigată.
Distoniile:
1. mișcări involuntare care impun unui segment de membru sau a unei părţi a corpului atitudini
extreme, de contorsiune;
- mișcarea se derulează lent, pe un fond tonic, dar se pot exagera sub forma unor spasme distonice ce pot fi
bruște, repetitive;
- pot fi generalizate (în ansamblu), segmentare (unul/ambele membre, gâtul), focalizate (crampa scriitorului,
spasmul median al feţei);
- dispar în somn;
12
- în stare de veghe poate fi subintrantă sau apare cu ocazia unei mișcări voluntare (de acţiune) sau la menţinerea
unei posturi (de atitudine).
Spasmul median al feţei (sdr. Meige) sau blefarospasmul este spasmul intens și durabil al pleoapelor ce apare la
lumină puternică la o activitate complexă (mers pe stradă) sau când e deranjat de interlocutor; cedează dacă
pacientul ridică una din pleoape.
Distonia oromandibulară: interesează mușchii feţei, limba, vălul palatin și se extinde uneori la flexorii gâtului;
provocată de vorbire sau alimentaţie.
Crampa scriitorului: contracţie distală a degetelor în jurul pixului, debutează la execuţia primelor litere și se
extinde la mână și la braţ; scrisul pe tablă este păstrat.
Torticolis spasmodic: distonia mușchilor gâtului ce determină o deviaţie laterală a capului, mai rara extensie
(retrocolis), flexie (anterocolis); asociază secuse cu aspect clonic; devine subintrant și determină o hipertrofie a
mușchilor SCM.
Distonia de torsiune generalizată:
1. difuziune fenomenelor distonice în tot corpul, cu imposibilitatea mersului;
2. activitatea musculară continuă pe anumite grupe de mușchi ce duce la hipertrofii (distonia
muscularum deformans);
3. transmitere genetică (AR/debut în copilărie).
Distonii simptomatice: - encefalită, boala Wilson, boala Parkinson, ca efect advers al medicaţiei neuroleptice;
- predipoziţie genetică în distoniile localizate.
Tratament: - relaxante, benzodiazepine, anticolinergice – efecte slabe;
- stereotaxia talamică are indicaţii limitate, toxina botuluinică.
Hemibalismul
- miscari f bruste, cu ampltudine crescuta, predomina la radacina mb, in special la mb sup care este
proiectat in afara si inainte;
- in formele usoare miscarile sunt declanstate prin ortostatiune sau asezare pe un plan instabil
- in formele f grave poate surveni moarte prin epuizare;
- uneori miscarile se atenueaza dupa sapt, lasand o hemicoree;
- trat: haloperidol, tetrabenozina;
- apare in orice leziune hemoragica la nivelul NST.
Sdr hemicorp-hemibalism: apare in conditiile cresterii mari a glicemiei la diabetici si o data cu corectia acesteia
dispare sdr.
In ambele cazuri miscarea anormala este sub dependenta integritatii ncl ventrolateral al talamusului si caii
piramidale; sunt suprimate cu neuroleptice, cu pretul aparitiei unui sdr parkinsonian.
Ticurile:
- miscari involuntare interesand un grup de muschi sinergici, sunt miscari bruste adesea stereotipe si
repetitive, amintesc caricatural unele activitati mimice/gestuale;
- dispar in somn, pot fi temporar suprimate prin vointa, dar pot aparea sub forma compulsiva;
- in b Gilles de la Tourette sunt asociate cu fenomene vocale sau caprolalie.
E. Semiologia cerebeloasa
Specializare principalelor regiuni ale cerebelului explica variantele sdr cerebelos:
- perturbarea statiunii verticale: arhicerebel;
- perturbarea adaptarilor posturale si mersului: paleocerebel;
- perturbarea gestului: neocerebel.
Manifestari funadamentale:
1. Hipotonia cerebeloasa:
– vizibila/ palpabila (mana de cauciuc);
– determina o crestere a pasivitatii - exagerarea balansului mainii cu semnul biciului, exagerarea
balansului bratului la rotatia trunchiului;
– nu exista hiperextensibilitatea articulatiilor (diferit de hipotonia tabetica sau piramidala
initiala);
– r pendulare (activitate insuficienta a antagonistilor);
– se aboleste r de postura.
2. Dismetria:
– manevra Stewart-Holmes la o contractie voluntara contra rezistentei care se opreste brusc se produce
o deplasare cu atat mai ampla cu cat rezistenta a fost mai mare;
– proba asimetriei tonice dinamice;
– PIN si PCG;
– proba liniilor orizontale;
– hipermetria = amplitudine crescuta a miscarii datorita lipsei de contractie a antagonistilor;
– dismetria = incapacitatea de a regla corect intensitatea si durata activitatii musculare; nu se
agraveaza la inchiderea ochilor spre deosebire de ataxia tabetica (intereseaza orientarea gestului si
controlul pozitiei);
3. Asinergia:
o lipsa de coordonare a miscarilor simultane care participa la excutarea unei miscari mai mari;
o 3 probe(Babinski):
§ in mers partea sup a corpului ramane in urma;
§ proba aplecarii pe spate – flexia genunchiului nu se face si bolnavul cade;
§ din decubit dorsal nu se poate ridica cu bratele incrucisate.
4. Adiadococinezia - incapacitatea de a efectua in ritm rapid miscari alternativ-succesive evidentiata prin
proba marionetelor, inchiderii/deschiderii rapide a pumnului, moristii, lovirea alternativa a coapselor cu
palma si dosul mainii.
5. Discronometria:
– intarziere in punerea in functie a unei activitati si prelungirea excesiva a unei actiuni in curs;
– in sindroame cerebeloase lateralizate se pune in evidenta strangand simultan cele doua maini sau la
PIN.
6. Ataxia cerebeloasa:
– o consecinta a acestor perturbari elementare, apare in general la executia miscarilor ce necesita
abilitate;
– realizeaza un sdr cerebelos pur/asociat;
7. Tremorul cerebelos:
- tremor de actiune (intentional) cu predominanta proximala;
- apare cu ocazia miscarilor voluntare, se evid la PIN si PCG;
- se accentueaza la sf miscarii si devine mai amplu cu cat intentia de a atinge tinta e mai mare;
8. Dizartria cerebeloasa - traduce dificultatea dozarii corecte a intensitatii si duratei secv motorii; caracter
sacadat, exploziv, neregularitati in forta vocii, nu in emisiunea cuvintelor;
Sdr cerebeloase
1. Sdr arhicerebelos (floculonodular):
- frecvent determinat de meduloblastoame;
- tulb de echilibru static cu oscilatii in sens ant-post, fara tremor sau tulb de coordonare
segmentare;
- proba Romberg pozitiva, nu se accentueaza la inchiderea ochilor;
2. Sdr paleocerebelos (vermian):
- tulb ale staticii si ale mersului;
- necesita largirea bazei de sustinere;
- mers ebriosi, pasi inegali, neregulati.
3. Sdr neocerebelos (emisferic):
- ataxia mb;
- tremorul cerebelos apare in leziuni ce intereseaza ncl dintat si eferentele sale prin pedunculii
cerebelosi sup catre nl ros;
- Cauze:
o Infectii (encefalite virale primare, sifilis, abces cerebelos otogen-frecvent); o
toxice (alcool, hidantoina, meprobamat, Hg, fenitoin, barbiturice);
o vasculare;
o tumori (meduloblastom, astrocitom, tumora de unghi ponto-cerebelos);
o TCC;
o leziuni degenerative ale cerebelului,
o atrofii cerebeloase congenitale/castigate (encefalopatiile infantile),
o mts in cancerul bronhopulmonar, mamar.