Filumul LICHENOPHYTA

Organisme simbionte
 Lichenii
Lichenii - organisme constituite din două
componente:
-o algă verde monocelulară sau o
cianobacterie
-o ciupercă (de regulă, ascomicotă) care
convieţuiesc în simbioză.

Talul - în formă de frunză, de pojghiţă sau de

arbust.
Culoarea talului este diversă: galbenă,
roşie, verzuie, cenuşie etc.
Actualmente pe Terra sânt cunoscute
peste 20 mii de specii de licheni
grupate în 400 genuri.

Habitatul - diverse locuri de

pe Terra: deșerturi, coaste stâncoase,
scoarța copacilor, pe pământ, la
înălțimi mari, în anumite zone toxice.
Suprafeţe deosebit de mari, lichenii le
ocupă în tundra.
 Lichenii

Micobiont Ficobiont

Ciupercă: Algă:
Ascomicete Cyanophyte
Bazidiomicete Chlorophyte
Deuteromicete
Structura
Celulele algale
Talul lichenilor este alcătuit din hifele împletite ale
ciupercii, printre care sînt situate celulele algale.

Hifele ciupercii
Se disting două forme de tal:

homeomer - structural mai primitiv, când

celulele algelor sânt dispuse neordonat sau
relativ uniform în toată grosimea talului

heteromer - cînd algele sînt

concentrate într-un strat numit
gonidial

heteromer homeomer
Majoritatea lichenilor au tal heteromer
 Structura anatomică a talului heteromer

– cortical (a) - funcții de protecție de leziuni mecanice și

deshidratare;
-gonidial (b) –format din celulele algale și puține hife ale
ciupercii;
-medular (c) – de mijloc, format din hifele ciupercii si
servește ca rezervor de apă;
-cortical inferior (d) - are niște excrescență din mănunchiuri
de hife, numite – rezine (e) cu ajutorul cărăra lichenii se
fixează de substrat.

Nu la toate speciile de licheni cu tal heteromer sânt prezente

toate patru straturi.
Tipuri de tal
• Gelatinos
• Crustos
• Foliacei
• Fruticuloși
Licheni gelatinoși

Talul gelatinos are aspect subțire,

membranos și foarte fragil la uscăciune și
gros, gelatinos în stare umedă.

Consistența talului umed se datorează

tecii mucilaginoase a componentei algale
(alga albastră; ex. Nostoc sp.) care este
foarte dezvoltată și în care sunt înglobate
hifele ciupercii (Collema sp).
Licheni frunzoși
(foliacei)

Tal lamelar, foliaceu (de aspectul unei

frunze) fixat parțial de substrat (sol,
scoarța arborilor) cu ajutorul unor hife
asemănătoare unor rizoizi (rizine);

Corpul sau marginile sunt ridicate de pe

substrat. (genurile: Parmelia, Peltigera)

Licheni crustoși

Tal sub formă de crustă - aderă

puternic de suprafața substratului sau
este încrustat în acesta (suprafața
stâncilor, trunchiul arborilor).

În numeroase cazuri constituie singuri

vegetația stâncilor golașe. (genul:
Lecanora, Diploschistes)
Licheni tufoși

Au aspectul unor tufe mici și ramificate,

verticale sau pendule (atîrnă) cu simetrie
radiară.

Când sunt foarte lungi și subțiri au aspect

filamentos (genurile Stereocaulon, Usnea).
Reproducerea (vegetativă)
prin fragrnente de tal, sau prin formaţiuni specializate
- soredii şi izidii

Izidii

Soredii
Reproducerea asexuată

prin picnospori – formați în picnidii care reprezintă niște cavități sferice

în corpul de fructificație și arată ca niște puncte negre.

Atît sporii sexuați cît și cei asexuați sînt foarte mărunți și sînt ușor
răspîndiți de vînt la mii de km.

Sporii germinează formînd miceliu, hifele căruia vor căuta alga

necesară, în caz că nu va fi găsită alga, miceliu este sortit peirii.
Reproducerea sexuată
prin ascospori și bazidiospori (în dependență de clasa din care
face parte ciuperca).

Lichenii formați din ciuperci ascomicete formează două tipuri

de corpi de fructificație:

• Apotecii - mici discuri, cu diametrul de câțiva milimetri, ce

se prind de tal printr-un picioruș (podețiu). În apotecii se află
stratul himenial cu asce. Culoarea apoteciilor variază, fiind
de obicei diferită de cea a talului pe care se formează. Apoteci
• Peritecii – se întîlnesc mult mai rar, reprezintă niște
formațiuni aproape sferice la suprafața talului.
Importanţa
• Hifele cipercii care intră în componența lichenului elimină în exterior acizi
organici care contribuie la eroziunea rocilor și formarea solului. Lichenii sînt
“Pionerii” vegetațieii, dar ei la fel duc la eroziunea construcțiilor din beton și
piatră.

• Lichenii sînt o importantă bază trofică mai ales în tundră. Iarna circa 90% din
consumul renilor îl constituie lichenii din genul Cladonia. Multe nevertebrate ca
larve de fluturi, gîndaci, melci, consumă talul lichenilor.

• Pentru multe nevertebrate populațiile de licheni constituie mediu de viață, iar

unele păsări îi folosesc pentru construcția cuibarelor.
• Unele specii de licheni (Bryoria fremontii) servesc pentru alimentația
unor popoare nordice

• Unele specii de licheni se utilizează din antichitate pentru tratarea diferitor boli.
Dar și în prezent în medicina populară a diferitor popoare se folosesc licheni.

• Și industria farmaceutică folosește lichenii din genul Cetrarie pentru medicamente

de tuse, iar în lichenii din genul Usnea sau găsit antibiotice eficiente înpotriva
bolilor de piele. Bryoria fremontii

Mușchi de piatră (Cetraria islandica)

genul Usnea
• Lichenii sînt foarte sensibili la poluare, mai ales atmosferică, de aceea ei pot servi
ca bioindicatori. În dependență de ritmul de creștere și prezența anumitor specii de
licheni se poate judeca despre gradul de poluare a atmosferei.
• Datorită faptului că lichenii trăiesc foarte mult și cresc cu o
viteză mai mult sau mai puțin stabilă, în baza dimensiunilor
lor se poate de determinat aproximativ vîrsta unor
construcții, metodă numită - lichenometrie.

• Din antichitate diferite popoare folosesc lichenii pentru a Roccella tinctoria

extrage din ei coloranți pentru țesături. De exemplu unele
specii din genurile Roccella și Pertusaria se foloseau
pentru a colora țesăturile în roșu purpuriu, iar genurile
Evernia și Parmelia pentru culoarea galbenă și brună.

• Tot genul Roccella se folosea pentru a extrage un indicator

chimic –lacmus.

Pertusaria pertusa
• Unele specii, Evernia prunastri
și Pseudevernia furfuracea, se folosesc și
în prezent în parfumerie.

Evernia prunastri

• Sînt specii de licheni toxice ca de

exemplu Letharia vulpina care se
folosea în europa ca otravă pentru
vulpi.

• Alte specii erau folosite ca Pseudevernia furfuracea

halucinogene de șamanii din siberia.

Letharia vulpina