UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI PSIHOLOGIE

RAPORT DE CERCETARE
“RELAȚIILE ROMANTICE LA VÂRSTA ADULTĂ EMERGENTĂ”

Student: Burlacu Iasmina-Ramona

Anul II
 CUPRINS

1. Descrierea participanților din punct de vedere demografic și al statutului relațional

2. Descrierea modului în care au fost colectate datele

3. Analiza calitativă a datelor

3.1. Auto-descrierea participanților în raport cu relațiile romantice
3.2. Sensul, semnificația și rolul relațiilor romantice pentru participanți
3.3. Perspectiva participanților asupra iubirii
3.4. Perspectiva participanților asupra viitorului lor în domeniul relațiilor

romantice

4. Feedbackul participanților

5. Experiența personală

6. Evaluarea rezultatelor prin prisma literaturii de specialitate

1. Descrierea participanților din punct de vedere demografic și al statutului
relațional

Participant: S.A.
Vârsta: 20
Sex: feminin
Nivel de educație: învățământ liceal
Ocupație: studentă
Orientare sexuală: homosexuală
Statutul relațional: într-o relație de 10 luni și jumătate
Statutul relațional al părinților: căsătoriți

Participant: S.M.
Vârsta: 22
Sex: feminin
Nivel de educație: învățământ superior de scurtă durată
Ocupație: studentă, meditatoare
Orientare sexuală: bisexuală
Statutul relațional: singură
Statutul relațional al părinților: căsătoriți în acte, dar despărțiți în realitate

Participant: B.D.
Vârsta: 22
Sex: feminin
Nivel de educație: învățământ liceal
Ocupație: barman
Orientare sexuală: heterosexual
Statutul relațional: într-o relație de 2 ani și 6 luni
Statutul relațional al părinților: mama decedată, tatăl într-o relație de concubinaj
 2. Descrierea modului în care au fost colectate datele

Toți participanții au semnat contractul de confidențialitate înainte de a începe

înregistrarea interviului, de asemenea, li s-au furnizat toate detaliile necesare înainte de a-
și da acordul de a participa la interviu.
Mediul în care s-au desfășurat interviurile a fost liniștit, fără a exista factori
perturbatori.

Participant S.A

Starea de spirit a acestui participant a fost bună, relaxată, având un grad de

receptivitate și implicare ridicat. Durata interviului a fost de o oră și douăzeci și două de
minute, timp în care participantul a răspuns complet la majoritatea întrebărilor.
Întrebarea la care nu a răspuns complet a fost:
- Ce nevoi personale crezi că îți poate îndeplini și vrei să-ți îndeplinească relația romantică
și partenera/partenerul de cuplu?

Participantul S.M.

Starea de spirit a acestui participant a fost bună, inițial s-a simțit puțin inconfortabilă,
deoarece întrebările sunt personale, iar legătura dintre mine și ea este de cunoștințe, însă
pe parcursul interviului s-a destins. Gradul de receptivitate și implicare a fost ridicat.
Interviului a durat o oră și un minut, timp în care participantul a răspuns complet la
aproape toate întrebările.
Întrebarile la care nu a răspuns amplu au fost:
- Ce reprezintă pentru tine relațiile romantice (la modul general)?
- Ce importanță acorzi acestui aspect/domeniu al vieții tale?
-Care este perspectiva ta asupra viitorului tău romantic?

Participantul B.D.

Starea de spirit a acestui participant a fost degajată, inițial s-a simțit o oarecare
reticiență, dar de la jumătatea interviului participantul a vorbit mult mai deschis. Gradul
de receptivitate și implicare a fost ridicat. Interviului a durat o oră și douăzeci și două de
minute, timp în care participantul a răspuns la toate întrebările, dar au fost unele
răspunsuri care ar fi putut fi mai dezvoltate.
Întrebarile la care nu a răspuns detaliat au fost:
- Ce nevoi personale crezi că îți poate îndeplini și vrei să-ți îndeplinească relația romantică
și partenera/partenerul de cuplu?
- Care este perspectiva ta asupra iubirii?
- Ce așteptări ai de la partenera ta/partenerul tău?
 3. Analiza calitativă a datelor

Verbalizarea răspunsurilor participanților în raport cu relațiile romantice a fost destul

de similară la sexul feminin, uzitând caracteristici concrete și denumirea sentimentelor,
dar destul de diferită la sexul masculin care s-a folosit de relatarea unor evenimente ca
exemplu. Cu toate acestea, informațiile propriu-zise au multe asemănări.

3.1. Auto-descrierea participanților în raport cu relațiile romantice

Aspecte comune celor 3 participanți
Toți participanții s-au descris în raport cu relațiile romantice ca parte a unui
întreg, ,,întreg” în care la bază este conexiunea. Din această exprimare filozofică se
înțelege că participantul simte apartenența într-o relație romantică prin prisma
interconectării cu celălalt partener.
În aceste parteneriate romantice fiecare participant caută o sursă de suport, o persoană
cu care să aibă un atașament securizant, să se simtă în siguranță pentru a putea fi
vulnerabili, reali și confortabili într-un cadru intim. De asemenea, ceea ce caută, susțin că
și oferă, însă această disponibilitate de a oferi diferă.
Un alt aspect esențial este înțelegerea. Fiecare vrea să își înțeleagă partenerul și la
rândul lui să fie înțeles de către partener, iar dacă această înțelegere nu este posibilă, să fie
înlocuită de toleranță. Este imposibil ca partenerii să nu găsească niciun aspect mai puțin
plăcut, poate chiar deranjant, unul față de celălalt. În astfel de situații inșii sunt dispuși să
facă compromisuri și să se accepte reciproc cu tot cu părțile negative. Această nevoie de
acceptare s-a resimțit puternic în discursurile participanților. O altă direcție a înțelegerii,
menționată în interviuri, este centrată pe sine. Relația romantică constituie un context în
care partenerii își pot înțelege sinele mai bine, sunt mai conștienți de potențialul lor și
doresc să îl valorifice, mai ales în relație. A fi de valoare, apreciat, important, statusuri
râvnite și pentru care se muncește în relație, și-au făcut prezența indirect în interviuri prin
sintagme de genul: ,,Vreau să îi ofer foarte mult”, ,,Aș vrea să simt cumva că sunt o
prioritate”, ,,Îndeplinesc toate cerințele pe care ți le cere o relație”. Toți vrem să fim
văzuți, auziți, să ni se aprecieze eforturile, să fim oameni de valoare, în special pentru
partener, persoana care cunoaște foare multe despre noi.
S-a menționat faptul că relațiile aduc un plus motivațional. Indivizii sunt mai motivați
să exploreze, să încerce lucruri noi, să învețe și să evolueze, atât în cuplu, cât și individual.
Viața în doi este mai stimulantă, conferă curajul, încrederea de a experimenta și reasigură
normalitatea eventualelor greșeli. Vorbind de greșeli, toți participanții privesc greșelile pe
care le-ar face ei în relații destul de negativ, cu o oarecare frică. Încearcă pe cât se poate să
le omită, dar în cazul în care sunt comise se consideră eșecuri care duc la un sentimente de
dezamăgire, frustrare și învinovățire. S-a evidențiat faptul că sentimentele acestea nu
provin din presiunea/sancțiunea de către celălalt partener, ci din gândul că greșeala a dus
la devalorizare în ochii partenerului, astfel au mustrări de conștiință care se soldează cu o
scădere a stimei de sine. S-a adăugat că această învinovățire personală este/poate fi
diminuată, ba chiar eliminată în unele cazuri de către iubit/iubită. Astfel, persoana iubită
devine un refugiu, un protector, fiind asociată cu un loc sigur, de confort și înțelegere.
Aspecte particulare celor 3 participanți

Cu toate că înțelegera este un aspect comun, acesta a avut și o parte diferențiată în

unele explicații ale participanților. Participantul S.A. s-a descris în contextul romantic ca
fiind analitică, chibzuită și cu un deficit în relaționare, așadar are nevoie ca partenera să îi
înțeleagă aceste caracteristici și să aibă răbdare cu ea, să îi ofere timp pentru a înțelege
evenimentele exterioare și propriile gânduri, sentimente. Pentru participantul S.M.,
înțelegerea gravitează mai mult asupra ei. Ea încearcă să empatizeze cu cealaltă persoană,
să înțeleagă și să explice anumite comportamente pentru a accepta trăsăturile îndoielnice,
iar în cele din urmă să se identifice afectiv cu potențialii parteneri. Ultimul participant,
B.D., are și el nevoia de înțelegere și răbdare din partea partenerei în ceea ce privește
deschiderea. A menționat că se deschide și se atașează mai greu, având nevoie de timp.
Mai are nevoie de înțelegere și în ceea ce privește modul de a-și destăinui
iubirea/afecțiunea, fiind o persoană care nu verbalizează, dar o comunică comportamental
și sentimental.
Anterior, am vorbit despre disponibilitatea de a oferi în relație și am spus că aceasta
diferă. S.A. dorește să ofere foarte mult și nu îi este necesar să primească la fel de mult.
La polul opus îl avem pe B.D. care consideră că din cauza reținerii de a se împărtăși
complet, el oferă mai puțin în comparație cu cât primește, însă aceast dezechilibru nu este
disturbator în relație. Iar S.M. spune că oferă foarte mult, chiar negijându-se pe sine
uneori, dar nu suficient de mult, deoarece în relațiile anterioare nu a fost niciodată un grad
de implicare cel puțin similar.

3.1. Sensul, semnificația și rolul relațiilor romantice pentru participanți

Aspecte comune celor 3 participanți

Sensul, semnificația și rolul relațiilor romantice pentru participanți s-a focalizat pe

ideea de ,,creștere și dezvoltare împreună”, un proces de evoluare în doi. Pentru a
exista acest proces este necesară configurarea unui spațiu sigur (,,lăcaș de siguranță”-
S.M.), de confort, care să permită partenerilor să fie vulnerabili și intimi. Cum se
creează acest spațiu? Din spusele participanților este necesar respectul, suportul,
formarea unei relații de prietenie și actul de a iubi, iar reciprocitatea este elementul
care le acompaniază pe toate. S-a punctat că evoluarea este posibilă și singur, doar că
ar fi mai greu și va lipsi partea împreună, partea ,,întregului”, resimțindu-se un gol, un
sentiment de neîmplinire. Acești adulți emergenți sunt de părere că relațiile romantice
facilitează dezvoltarea identității, descoperirea sinelui.
A trăi alături de cineva, a avea permanența și constanța unei persoane, elimină
sentimentul de singurătate. Relațiile romantice au atât părți bune, cât și părți rele, este
normal să intervină unele dispute, certuri, evenimente neplăcute, însă acestea pot fi
gestionate. Permanența celuilalt și implicarea, în special în momentele de cotitură,
contribuie la satisfacția personală și de cuplu.
Pentru participanții intervievați, relațiile romantice sunt o parte foarte importantă
din viața lor, ba chiar o necesitate. Răspunsurile la întrebarea ,,de ce?” au avut ca
explicație evidentă, de suprafață importanța partenerului/partenerei și ca explicație cu
substrat, nevoia de a fi unici, de a se diferenția față de restul lumii în ochii
partenerului: prioritizez relația deoarece partenerul este important pentru mine și eu
pentru el. Această reciprocitate care procurează partenerilor convingere că sunt
 importanți, că ei contează, că sunt o prioritate unul față de celălalt, conturează rolul
relațiilor romantic pentru subiecți.

Aspecte particulare celor 3 participanți

Participanții au avut o perspectivă destul de similară în ceea ce privește sensul,

semnificația și rolul relațiilor romantice, însă fiecare a menționat un aspect particular,
destul de relevant. S.A. consideră că direcția de carieră comună dintre ea și partenera
ei are o mare valență asupra rolului relației. Dorește să se dezvolte intelectual alături
de parteneră, să învețe una de la alta pentru a se completa reciproc și a construi o
carieră împreună. S.M, participanta care nu se află într-o relație, vede semnificația
unei relații sub formă de posesie mutuală, o formă de contopire absolută. B.D. spune
că relația romantică l-a ajutat și îl ajută să se regăsească, să se redescopere, să își
recapete ,,egoul pierdut”. Acesta a povestit că dupa moartea mamei ,,jumătate din
imimă s-a dus”, a devenit inhibat emoțional, mai greu de stimulat, mai reticient în a se
exprima sentimental, însă relația actuală l-a făcut își recapete unele părți care au fost
suprimate, unele părți din ,,egoul pierdut”.
O diferență notabilă a fost între răspunsurile persoanelor cu relație și cel al
persoanei fără relație la întrebare ,,În ce măsură îți sunt îndeplinite acum aceste
nevoi?”, nevoile personale. Participanții cu relație au răspuns că nevoile personale le
sunt îndeplinite într-o mare măsură, pe când participantul fără relație a dat un răspuns
opus. I-am adăugat o întrebarea suplimentară participantului singur-,,În ce măsură ți-
au fost îndeplinite nevoile personale în relațiile anterioare?”, iar răspunsul a rămas
același-,,Într-o măsură foarte mică”.

3.2. Perspectiva participanților asupra iubirii

Aspecte comune celor 3 participanți

Participanților le-a fost destul de greu să definească concret iubirea, fiind un

element abstract, care se simte/trăiește. Iubirea a fost asociată cu un amalgam
sentimental, incomparabil, unic, neașteptat. A apărut foarte des cuvântul ,,căldură”,
simți că iubești și că ești iubit când emani și primești căldură, o energie caldă,
primitoare, liniștitoare, confortabilă și care te face să te simți în siguranță. O altă
asociere este iubire-pozitivitate. Atunci când iubești ești mult mai pozitiv și mai
încrezător în tine, ai dorința de a realiza, de a învăța, de a explora lumea; situațiile
dificile sunt mult mai ușor rezolvabile datorită gândirii pozitive, dar și datorită
sprijinului partenerului. Prezența iubitului/iubitei, care joacă rolului unui mentor,
refugiu, alin, și care este implicat activ în viața de cuplu, asigură persoana, în
momentele cu conotație negativă, că va fi bine, că deși nu merge totul bine, iubirea,
care este primordială, se manifestă în viață și etalează speranță, că deși pierdem multe,
partenerul rămâne, nu o să plece.
Iubirea este considerată vitală și pentru oricine. ,,A iubi” este o trebuință,
un ,,task”, o provocare în existența umană pentru a ajunge la împlinire. Este interesant
că acest component absolut necesar împlinirii personale a fost destul de dificil de
descris pentru subiecți. Când i-am rugat să explice iubirea prin alte sentimente, aceștia
mi-au spus ca e imposibil de descris în cuvinte și că nu se poate compara cu alt
sentiment, fiind mai presus și de fericire. Cu toate acestea, starea de spirit pe care o
inoculează iubirea este euforia, altfel spus:,, în al nouălea cer”.
 Materializarea iubirii a fost prezentată sub formă comportamentală. Când iubirea
coexistă ești mai tandru gestual, mai afectiv în conduită, tinzi spre contact fizic
romantic și sexual. Componentele limbajului nonverbal au o tentă afectuasă alături de
iubit/iubită.
Am încercat să aflu și perspectiva singularității iubirii, adică dacă doar un partener
iubește, iar celălalt se lasă iubit. În acest caz, experiența iubirii este prezentă, dar
redusă la jumătate, ca în final să se dizolve complet. Concluzionând, mutualitatea
iubirii este indispensabilă.

Aspecte particulare celor 3 participanți

Un aspect particular din perspectiva participantului S.A. este analogia dintre

iubirea romantică și apartenența în familie. Partenera din relația romantică substituie
figura parentală. Din spusele ei, complexul parental a fost unul deficitar din care s-a
format un atașament insecurizant rezistent. În relația de cuplu caută să se
simtă ,,acasă” alături de parteneră, să i se ofere acel confort, sprijin, sentiment de
siguranță, încredere și iubire familială. Pentru a primi ceea ce râvnește, S.A. încearcă
să se facă văzută, să își arate iubirea și grija față de iubită, gândindu-se constant la ce
are nevoie, în consecință neglijându-si propriile nevoi.
S.M. face și ea o analogie pe același spectru, între iubire și activarea instinctului
matern. În acest caz, S.M intră în rolul de mamă a relației romantice, simte nevoia de a
ocroti, de a satisface partenerul și de a avea grijă de el. Acest rol este configurat din
nevoia de a fi văzută, de a fi importantă și de a fi o dependență pentru persoana iubită,
la fel ca o mamă. Dependența partenerului față de ea, îi asigură o oarecare securitate că
persoana nu va pleca, deoarece o prețuiește. Putem discuta și în cazul ei de un
atașament insecurizant rezistent.
B.D. aduce din nou în discuție acea ,,barieră emoțională” și explică cum o
gestionează și cum s-a schimbat de când se află într-o relație de care este foarte
mulțumit. Inițial, credea că nu mai este capabil să iubească și nu se aștepta să își
găsească o iubită. Pentru el, iubirea necesită timp, se construiește treptat. Actuala
parteneră l-a înțeles, oferindu-i timpul necesar. În prezent o iubește și este iubit, dar
există momente în care ,,bariera”, inhibiția emoțională este activată de cogniție, de
gânduri care îl fac sceptic și ignorant la iubirea primită. Pe parcursul relației aceste
momente au avut o frecvență mai redusă, partenera învățându-l să își accepte partea
sentimentală, să o trăiască fără a o pune sub semnul întrebării.
Asemenea participantelor de sex feminin, B.D. a pomenit și el de reprezentarea
unei figuri paterne ideală pentru parteneră. Destul de succint, a spus că el îi oferă
iubitei înțelegerea masculină pe care nu a primit-o de la tată.

3.3. Perspectiva participanților asupra viitorului lor în domeniul relațiilor

romantice

Aspecte comune celor 3 participanți

Răpunsurile la întrebările despre viitor au fost sumare, pentru că toți

participanții sunt de părere că viitorul este foarte incert, neprevăzut și că nu este
posibil să te pregătești corespunzător pentru el. Întrebările legate de planuri au fost
convertite în dorințe, vise, cuvântul plan fiind mult prea stabil și sigur. Deoarece
relațiile romantice sunt compuse din doi inși, în cazul acestui interviu, este destul
de greu să se facă planuri de viitor care să se și realizeze.Viitorul vine cu
schimbări comune și individuale, fie bune, fie rele, care intervin în mediu și în
persoană. Indivizii care se află într-o relație au declarat că sunt conștienți de
posibilitatea de a nu rămâne împreună cu partenerul actual, iar participanta singură
este și ea conștientă că următorul partener poate să nu fie ultimul. În consecință,
aleg să trăiască prezentul romantic presărat cu evenimente minore din viitorul
apropiat (ex:excursii, petreceri, întâlniri, sărbători etc.). Adulții emergenți sunt în
proces de identificare a eului, posibil ca și acest aspect să contribuie la nesiguranța
și confuzia față de viitorul romantic.
Visele din viitorul romantic s-au oprit pe la vârsta de 30 de ani, putem spune
că nici această visare nu a mers foarte departe. În general s-a menționat dorința de
a coabita alături de partener, de a se căsători și de a forma o familie. Însemnătatea
căsătoriei este simbolică, nu este percepută a fi sacră, indispensabilă existenței.
Pentru sexul feminin a fost adăugată partea de oficializare a stabilității și declarare
pubilică a iubirii. Sexul masculin s-a rezumat la a descrie căsătoria ca pe o
experiență, o încercare în viață.
Este interesant paradoxul dintre rolul evolutiv al relațiilor romantice și
necesitatea de a rămâne constantă relația pentru a putea continua. Ceea ce vor să
exprime participanții prin ,,neschimbarea relației” se referă de fapt la conservarea
iubirii cu cele trei componente ale sale-intimitate, pasiune, angajament, aceasta ar
fi imaginea ideală a cursului unei relații romantice.
La întrebarea-,,Cum va arăta tabloul acestui domeniu romantic al vieții tale
atunci când te vei uita în urmă la el, la bătrânețe?”- toate răspunsurile au avut o
coloratură veselă. Vor privi trecutul romantic cu mândrie, satisfacție și plăcere.

Aspecte particulare celor 3 participanți

Așteptările și temerile legate de viitorul romantic au fost și ele destul de difuze

precum planurile, însă ideile împărtășite s-au diferențiat.
S.A. are așteptări foarte mari de la ea, își dorește să îi ofere partenerei tot ce
nu a avut și ce va avea nevoie, altfel spus, are așteptarea să se dedice absolut
cerințelor partenerei. În schimb, așteaptă ca partenera să îi fie alături. Aspirația
spre perfecțiune o conduce la temerea de eșec, de a nu greși față de parteneră sau
de a nu îi înțelege nevoile.
S.M. se așteaptă să își găsească partenerul potrivit care să fie disponibil să
ofere la fel de mult ca ea. Este sigură că va găsi persoana care o va prioritiza,
respecta și iubi. Însă până va întâlni această persoana are temerea de a nu se repeta
trecutul, trecutul în care a fost dezamăgită pe plan amoros, considerată efemeră, de
scurtă durată. Pentru a evita astfel de persoane se așteaptă să fie mai selectivă, să
nu se mai atașeze de persoane indisponibile emoțional, iar dacă este cazul, să fie
capabilă să pună stop.
B.D. a fost participantul care nu are are nicio așteptare sau temere. Merge pe
principiul trăirii momentului, se bucură de prezent și este împăcat cu orice scenariu
relațional ce ține de viitor. Acesta a mai spus că își dorește să se căsătorească, ba
chiar de trei ori, toate dățile putând fi cu partenera actuală, dar la modul ideal nu ar
rămâne căsătorit toată viața. Nu contestă o posibilă schimbare de idealitate.
 4. Feedbackul participanților

Participanții au văzut interviul ca pe o experiență nouă, profundă și foarte plăcută.

Mi-au mărturisit că nu s-au gândit niciodată așa concret la ce înseamnă pentru ei relațiile
romantice. Au beneficiat de o analiză și conștientizare a statutului din relația romantică
actuală, din trecut și chiar și din viitor.
La sfârșit, toți au plecat veseli, optimiști și plini de viață, caracteristici verbalizate și
deduse din limbajul paraverbal și nonverbal.

5. Experiența personală

Doi din trei participanți au fost destul de străini pentru mine și eu pentru ei, ceea ce
m-a făcut să intru destul de bine în pielea unui viitor psiholog. Chiar și cu participantul
care îmi este prieten am fost obiectivă și am abordat perspectiva cercetătorului.
Aceste interviuri mi-au făcut mare plăcere, m-au făcut să mă simt competentă și
mândră,chiar dacă mai am multe de învățat.
În materie de dificultăți a fost cantitatea mare de informații din răspunsurile
intervievaților. Îmi ofereau răspunsuri complexe care mergeau și în alte direcții. A trebuit
să îmi potolesc curiozitatea și să țin interviul pe tema dată.
Cel mai important beneficiu a fost chiar experiența. Am practicat meseria de
psiholog/cercetător în formare, am ascultat perspectivele asupra relațiilor romantice a unor
adulți emergenți de vârsta mea și am trăit relația dintre mine-ca psiholog și participanți-ca
și clienți.
 6. Evaluarea rezultatelor prin prisma literaturii de specialitate

Relațiile romantice oferă un context în care adulții emergenți pot să descopere aspecte
despre ei, cum ar fi ceea ce îi atrage, ce îi face atractivi sau nu pentru partenerii lor și ce fel de
persoană ar putea fi „sufletul lor pereche” (Arnett, 2004).
Din punct de vedere evolutiv, adolescența și maturitatea emergentă au fost descrise ca
fiind de o importanță vitală în ceea ce privește dezvoltarea relațiilor romantice (Arnett, J.J.,
2000). Definite ca „interacțiuni voluntare în curs de desfășurare recunoscute reciproc”
(Collins, W.A.; Welsh, D.P.; Furman, W., 2009), aceste relații, spre deosebire de altele
precum prieteniile, sunt caracterizate printr-o intensitate deosebită, expresii specifice de
afecțiune și inițiere în interacțiunile sexuale. Studiile anterioare au arătat că aceste experiențe
sunt frecvente în perioada adolescenței și tind să se consolideze în timp (Connolly, J.;
McIsaac, C.; Shulman, S.; Wincentak, K.; Joly, L.; Heifetz, M.; Bravo, V. , 2014),
reprezentând un context important de învățare și antrenament pentru viitoarele relații intime.
Până la mijlocul adolescenței, majoritatea băieților și fetelor au fost implicați în cel puțin o
relație romantică (Carver, K.; Joyner, K.; Udry, J., 2003), oferindu-le un scenariu caracterizat
printr-o mai mare intimitate, sprijin și importanță pe măsură ce vârsta lor avansează (Demir,
M., 2010). Pe măsură ce adolescenții se apropie de maturitatea în curs de dezvoltare, timpul
pe care îl consacră partenerilor lor romantici crește (Zimmer-Gembeck, M.J., 1999) și
folosesc aceste relații pentru a căuta companie, securitate emoțională, intimitate și sentimentul
de iubire pe care îl oferă, până ajung într-un stadiu în care ei sunt gata să ia decizii cu privire
la chestiuni de angajament pe termen lung, cum ar fi coabitarea și căsătoria (Fincham, F.D.;
Cui, M., 2011). Conform teoriei sarcinilor de dezvoltare, implicarea romantică este o sarcină
de dezvoltare importantă la vârsta adultă emergentă (Havighurst, 1972).
Relațiile și experiențele romantice sunt surse importante de legături emoționale și
contribuie la dezvoltarea unui concept de sine pozitiv și la o mai mare integrare socială
(Meier, A.; Allen, G., 2008). Stabilirea și menținerea cu succes a relațiilor romantice s-a
descris că contribuie la sănătatea mentală și fizică a oamenilor și, prin urmare, la bunăstarea
lor (DeWall, C.N.; Maner, J.K.; Deckman, T.; Rouby, D.A., 2011). Există un consens în
literatura de specialitate că iubirea este strâns legată de fericire personală (Blanca, M.J.;
Ferragut, M.; Ortiz-Tallo, M.; Bendayan, R., 2018) și este asociată cu rate mai mari de stima
de sine, siguranță, satisfacție cu viața, gândire pozitivă și atingerea obiectivelor personale și
relaționale (Feinstein, B.A., 2017).
A avea parte de intimitate într-o relație romantică la vârsta adultă emergentă este
estențial pentru a trece la vârsta adultă propriu-zisă (Conger, Cui, Bryant și Elder, 2000). Se
crede că eșecul de a stabili și susține o relație intimă dedicată în acestă perioadă, nu numai că
împiedică dezvoltarea (Erikson, 1968), dar are implicații negative serioase pentru bunăstarea
pe toată durata vieții (Kiecolt-Glaser și Newton, 2001).
Teoria lui Arnett (2000) a maturității emergente este o perioadă de explorare și
instabilitate, caracterizată mai mult de o concentrare pe sine decât de o concentrare pe
stabilirea unei legături de durată cu altcineva.
Teoria atașamentului se întemeiază pe ideea că nevoia de a trăi într-o relație apropiată
este imprimată în genele noastre. Cercetările lui Bowlby i-au permis să înțeleagă faptul că
oamenii sunt programați, ca specie, să aleagă pe parcursul vieții câțiva indivizi anume care
vor deveni persoanele cele mai importante. Omul este învățat să depindă de persoana
semnificativă din anturajul său încă de la naștere. P.Shaver, C.Hazan și D.Bradshaw (1988)
argumentează faptul că relaţiile romantice ale adulţilor, ca şi cele dintre copii şi figurile de
atașament primare, sunt, de fapt, relaţii de ataşament, iar dragostea romantică este o
proprietate a sistemului comportamental de ataşament. Teoria atașamentului distinge trei
stiluri de atașament principale sau modalități prin care persoanele percep și reacționează la
apropiere în cuplu, asemănătoare cu cele constatate în cazul copiilor – stilul securizant, cel
anxios și cel evitant. Deosebirea constă în faptul că adulții sunt capabili de un nivel mai
ridicat de abstractizare și, astfel, nevoia individului de a simți prezența fizică permanentă a
partenerului poate fi înlocuită temporar de certitudinea că acesta este disponibil pentru noi din
punct de vedere psihologic și emoțional. În linii generale, se poate afirma că persoanele cu stil
securizant se simt confortabil în intimitate și sunt de obicei receptive și deschise către nevoile
proprii și ale partenerului. Persoanele cu stil anxios sunt foarte dornice de intimitate, sunt
deosebit de preocupate de relațiile lor și sunt în general îngrijorate în legătură cu capacitatea
partenerului de a le iubi la fel de mult. Persoanele cu stil evitant pun semnul egalității între
intimitate și pierderea independenței personale și încearcă în permanență să limiteze
apropierea de partener.