Lucrare de evaluare dinamică 2

Numele, prenumele studentului: __________ ________________

1. Nominalizați obligațiile negative ale statelor-părți la Convenția ONU cu privire

la drepturile copilului și la Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu
dizabilități. (6 p.)

Răspuns:

2. Elucidați avantajele și dezavantajele procedurilor UNESCO și OIM în materia

protecției drepturilor omului. (5p.)
Răspuns: Organizația Internațională a Muncii (ILO) este o agenție specializată a Organizației
Națiunilor Unite care se ocupă cu problemele legate de muncă la standarde internaționale
de muncă. Măsuri legislative care s-ar putea socoti niste avantaje: prin adoptarea Legii
repausului duminical și în sărbătorile legale. Presiunile internaționale au silit adoptarea
legii noi în favoarea muncitorilor, Aceste legi vizau ocrotirea muncii minorilor și a
femeilor, fixarea duratei zilei de lucru la 8 ore.

Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) este o

agenție specializată a Organizației Națiunilor Unite (ONU) care vizează promovarea
păcii și securității mondiale prin cooperarea internațională în educație, științe și cultură.
UNESCO își implementează activitățile prin cele cinci domenii ale programului:
educație, științe naturale, științe sociale și umane, cultură și comunicare și informare.
UNESCO sprijină cercetarea în educația comparată; și oferă expertiză și încurajează
parteneriate pentru a consolida conducerea educațională națională și capacitatea țărilor
de a oferi educație de calitate pentru toți.

3. Ce particularitate are Comitetul pentru drepturile copilului în raport cu alte

organe convenționale din cadrul ONU? (4p.)

Răspuns:  Elaborarea unor proiecte privind documentele internaţionale în domeniul drepturilor

omului, spre exemplu: proiectele celor două Pacte referitoare la drepturile omului;
 examinarea situaţiilor de violare a drepturilor omului în orice parte a lumii, cu un
accent special pe situaţiile de violări masive şi flagrante;
 încercarea de a preveni şi a elimina, prin persuasiune şi dialog, violările drepturilor
omului;
  elaborarea recomandărilor pentru asigurarea respectării normelor general recunoscute
şi acordarea de asistenţă prin programul serviciilor consultative ale Centrului pentru
Drepturile Omului.

4. Care organe principale ale Consiliului Europei au atribuții în materia

drepturilor omului? Explicați în ce constau aceste atribuții în cazul fiecărui organ
în parte. (8p.)
Răspuns: Consiliul Europei este cea mai mare organizație în materie de drepturi ale omului de pe
continent. Aceasta include 47 de state membre, dintre care 28 sunt state membre ale
Uniunii Europene. Toate statele membre ale Consiliului Europei au aderat la Convenția
Europeană a Drepturilor Omului, un tratat conceput pentru a proteja drepturile omului,
democrația și statul de drept.De la aderarea Republicii Moldova la Consiliul Europei din
data de 13 iulie 1995, Organizația a susținut Moldova în îndeplinirea obligațiilor sale
statutare și a angajamentelor specifice pentru consolidarea democrației, a drepturilor
omului și a statului de drept.Consiliul Europei promovează drepturile omului prin
convenții internaționale, cum ar fi Convenția privind prevenirea și combaterea violenței
împotriva femeilor și a violenței domestice și Convenția privind criminalitatea
informatică. Acesta monitorizează evoluția statelor membre în aceste domenii și emite
recomandări prin organismele de monitorizare formate din experți independenți. Statele
membre ale Consiliului Europei nu mai aplică pedeapsa cu moartea.

Comitetul Miniştrilor (CM): este organismul decizional al Consiliului Europei, fiecare

stat membru fiind reprezentat de către ministrul afacerilor externe. Președinția este
asigurată, prin rotaţie, din şase în şase luni, de către miniştrii de externe ai statelor
membre.
Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) este organismul format din
parlamentari din cele 47 de state membre (numărul de parlamentari naţionali ai fiecărei
ţări este calculat în funcţie de populaţie). APCE se reuneşte de patru ori pe an în şedinţe
plenare, iar o reuniune a comisiilor specializate este, de asemenea, organizată, anual, într-
unul din statele membre sau cu statut de observator.
Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale din Europa (CALR) este format din
reprezentanţii aleşi ai puterilor locale şi regionale sau din funcţionari direct răspunzători
în faţa acestora. CALR este un organism consultativ al Consiliului Europei şi este
constituit din Camera Autorităţilor Locale şi Camera Regiunilor. Delegaţiile naţionale la
CALR trebuie să îndeplinească anumite criterii: să respecte echilibrul de gen, criteriul
politic, cel al repartiţiei geografice, să fie reprezentative pentru diferitele tipuri de
colectivităţi teritoriale ale fiecărui stat membru.

5. Expuneți și explicați 5 novații în materia drepturilor femeii consacrate în

Convenția ONU asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei.
(10 p.)

Răspuns: Expresia discriminare faţă de femei vizează orice diferenţiere, excludere sau
restricţie bazată pe sex, care are drept efect sau scop să compromită ori să anihileze
recunoaşterea, beneficiul şi exercitarea de către femei, indiferent de starea lor
matrimonială, pe baza egalităţii dintre bărbat şi femeie, a drepturilor omului şi
libertăţilor, fundamentale, în domeniile politic, economic, social, cultural şi civil sau
în orice alt domeniu.
Potrivit acestei Convenții ONU din 1979:

 Statele părţi vor lua toate măsurile adecvate, inclusiv pe plan legislativ,
pentru reprimarea sub toate formele existente a traficului de femei şi a
exploatării prostituării femeii.
 Statele părţi vor lua toate măsurile necesare pentru eliminarea discriminării
faţă de femei în viaţa politică şi publică a ţării şi, în special, pentru a le
asigura, în condiţii de egalitate cu bărbaţii, deci femeile vor avea dreptul de
a vota la toate alegerile şi referendumurile și de a fi alese în toate, dreptul de
a lua parte la elaborarea politicii statului şi la punerea acesteia în aplicare,
de a ocupa funcţii publice.
 Statele părţi vor acorda femeilor drepturi egale cu cele ale bărbaţilor în ceea
ce priveşte dobândirea, schimbarea sau păstrarea cetăţeniei. Ele vor garanta
îndeosebi că nici căsătoria cu un străin, nici schimbarea cetăţeniei soţului în
timpul căsătoriei nu o vor face apatridă şi nici nu o vor obliga să-şi ia
cetăţenia soţului. La fel femeia va avea drepturi egale cu bărbatul în ceea ce
ține de cetățenia copiilor lor.
 Eliminarea discriminării faţă de femeie în domeniul angajării în muncă,
pentru a se asigura, pe baza egalităţii dintre bărbat şi femeie, aceleaşi
drepturi şi, în special:
a) dreptul la muncă;
b) dreptul la aceleaşi posibilităţi de angajare în muncă;
c) dreptul la libera alegere a profesiei şi a locului de muncă;
d) dreptul la egalitate de remuneraţie, inclusiv în ceea ce priveşte şi alte
avantaje;
e) dreptul la securitate socială, în special la pensie, ajutoare de şomaj, de boală,
de invaliditate, de bătrâneţe sau pentru orice altă situaţie de pierdere a
capacităţii de muncă, ca şi dreptul la concediu plătit

 Asigurarea, pe baza egalităţii bărbatului cu femeia:

a) acelaşi drept de a încheia o căsătorie;
b) acelaşi drept de a-şi alege în mod liber soţul şi de a nu încheia o căsătorie
decât prin consimţământul său liber şi deplin;
c) aceleaşi drepturi şi aceleaşi responsabilităţi atât în timpul căsătoriei, cât şi la
desfacerea ei;
d) aceleaşi drepturi şi aceleaşi responsabilităţi în calitate de părinţi, indiferent
de situaţia lor matrimonială, e) aceleaşi drepturi de a decide în mod liber şi în
deplină cunoştinţă de cauză asupra numărului şi planificării naşterilor şi de a
avea acces la informaţii, la educaţie şi la mijloacele necesare pentru
exercitarea acestor drepturi;
f) aceleaşi drepturi şi responsabilităţi în materie de tutelă, curatelă, de
încredinţare şi adopţie a copiilor;
g) aceleaşi drepturi personale soţului şi soţiei, inclusiv în ceea ce priveşte
 alegerea numelui de familie, a unei profesii şi a unei ocupaţii;

h) aceleaşi drepturi pentru fiecare dintre soţi în materie de proprietate, de dobândire,

de gestiune, de administrare, de beneficiu şi de dispoziţie asupra bunurilor, atât cu
titlu gratuit, cât şi oneros.

6. Cum interacționează Consiliul pentru Drepturile Omului cu alte organe

neconvenționale/convenționale în materia drepturilor omului din cadrul ONU, în ce
context și în ce scop se realizează fiecare raport? (8p.)

Răspuns: Consiliul Drepturilor Omului a fost înfiinţat în baza rezoluţiei Adunării Generale a
ONU.
Consiliul Drepturilor Omului are autonomie decizională, având capacitatea de
implementare a deciziilor fără acordul Adunării Generale a ONU. Potrivit
prevederilor Rezoluţiei Adunării Generale a ONU, prin care a fost creat Consiliul
Drepturilor Omului, statele membre trebuie să se supună unei „evaluări universale
periodice” a gradului de aplicare şi respectare a standardelor universal recunoscute
în materie de drepturi şi libertăţi fundamentale.

7. Care a fost necesitatea creării funcției de Înalt Comisar pentru Drepturile

Omului în cadrul ONU, din moment ce în cadrul acestei organizații din 1946 deja
activa Comisia pentru drepturile omului, în calitate de organ specializat în
domeniul dat? (4p.)

Răspuns: Crearea funcţiei de Înalt Comisar al Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului, el a fost
mandatat să coordoneze toate programele Naţiunilor Unite în materie de drepturi ale
omului și să le îmbunătăţească eficienţa, Înaltul Comisar a devenit principalul
responsabil pentru promovarea și implementarea unor proiecte de acest gen în sistemul
Naţiunilor Unite. Acţionînd sub directa autoritate a Secretarului General, în calitate de
reprezentant al acestuia în domeniul drepturilor omului, Înaltul Comisar raportează
Adunării Generale, Consiliului Economic și Social și Consiliului pentru Drepturile
Omului. Oficiul Înaltului Comisar funcţionează ca secretariat al Consiliului pentru
Drepturile Omului și focalizează întreaga activitate a Naţiunilor Unite pentru activităţile
desfășurate în domeniul drepturilor omului. Mandatul Înaltului Comisar ONU pentru
Drepturile Omului are patru componente esenţiale: realizarea parteneriatului global
pentru drepturile omului, prevenirea încălcărilor drepturilor omului și acţiunea în caz de
urgenţă; promovarea drepturilor omului, a democraţiei și dezvoltării, a păcii durabile;
coordonarea sistemului global al Naţiunilor Unite al programelor pentru drepturile
omului.

8. Realizați o analiză comparată a Pactului Internațional din 1966 cu privire la

drepturile civile și politice și a Convenției Europene din 1950 pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale prin prisma asemănărilor și
deosebirilor dintre prevederile acestor tratate internaționale. (12p.)
Răspuns: Asemănări: Deosebiri:
 1. Atît Pactul Internațional din 1. Pactul Internațional din 1966 a fost
1966 cît și Conveția Europeana din Adoptat și deschis spre semnare de Adunarea
1950 stabilește pentru țările parte generală a Națiunilor Unite
un control supranațional al
2. Convenția pentru apărarea Drepturilor
drepturilor omului. 
Omului și a Libertăților Fundamentale a fost
2. În ambele au luat parte mai multe elaborată de Consiliul Europei.
state membre.
3. Convenția europeana a drepturilor omului
3. Statele părţi la prezentul Acte se include o diversitate de drepturi
angajează să respecte şi să fundamentale, dar la rîndul său Pactul
garanteze tuturor indivizilor care se internațional cuprinde doar anumite
găsesc pe teritoriul lor şi ţin de prevederi ce țin de drepturile civile și
competenţa lor drepturile politice.
recunoscute, fără nici o deosebire, în
special de rasă, culoare, religie,
opinie politică sau orice altă opinie,
origine naţională sau socială, avere,
naştere sau întemeiată pe orice altă
împrejurare.

Titularul unității de curs: Victoria ȚARĂLUNGĂ, dr., conf.univ.

la Catedra de Drept, USARB
PUNCTAJ 57-56 55-50 49-45 44-39 38-33 32-28 27 -21 20-16 15-10 9-1 0
acumulat
NOTA 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1 0
obținută