Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prenume: Maria-Elena
1. Analizați comparativ modul în care jocul îndeplinește atât funcția de sprijin a dezvoltării, cât și funcția terapeutică
Jocul este văzut ca activitate predominantă la vârsta copilăriei, efectuată de bunăvoie, cu dimensiuni plurivalente pe toată durata existenței
umane, dar cu finalități diferite, date de vârstă, de personalitatea și etosul cultural al fiecărui individ antrenat în joc ( Catalano & Albulescu ,
2018). Totodată, prin joc , se achiziționează : autoregrajul emotional , complexitatea limbajului și fluxul conexiunilor logice, gândirea logico-
matematică, nivelul de rafinament al motricității fine și grosiere, reziliența, pofta de viață, ascultarea active, atenția voluntară, receptivitatea față
de nou și flexibilitatea, toate acestea contribuind decisiv la dezvoltarea unei personalități depline.
De asemenea, jocul îndeplinește funcția terapeutică prin ludoterapia. Ludoterapia sau terapia prin joc este o formă de terapie demonstrată
științific cu eficiență în multe tulburări psihologice. Terapia prin joc folosește o serie de tehnici precum: terapia prin mișcare și dans, jocuri de
societate, jocuri strategice, povești terapeutice, jocul cu păpuși, desenatul, pictura și modelajul, jocul cu nisip, vizualizarea creative, jocurile de
rol, etc. Din perspectiva lui Jean Piaget, unul dintre cei mai cunoscuți psihologi, un pionier în studiul dezvoltării cognitive la copii, jocul si
terapia prin joc au un rol esențial în dezvoltarea inteligenței la copii. În timpul jocului, o serie de procese cognitive se dezvoltă: agilitatea,
memoria, atenția, percepția, iar personalitatea lui se modelează prin aceste experiențe ludice.
Comparativ, funcției terapeutice, funcția de sprijin a dezvoltării este deosebită de aceasta prin faptul că dezvoltarea este corelată cu învățarea.
Relația dintre activitatea de joc și dezvoltare este evidențiată de către Popa 9 2013 ) prin următoarele tipuri de schimbări:
Privind spre copiii cu ADHD și Autism, putem afrima că, terapia prin joc îi ajută să descopere lumea cotidiană, să se dezvolte emotional,
social, contribuie decisive la asigurarea stării de bine,a sănătății și fericirii acetora, fiind condițiile unei învățări autentice, de durată. În cee ace
privește terapia prin joc asupra copiiilor cu ADHD mintim următoarele sugestii practice de urmat:
Ordine şi organizare - copilul trebuie învăţat cum să-şi stabilească priorităţile, cum să se organizeze, altfel va da rezultate negative;
Reguli - copilul trebuie să primească un set de reguli, clar formulate şi care să-i fie amintit constant;
Rutina – copilul are nevoie de rutină, altfel el se simte şi se descurcă prost în situaţiile în care apar episoade neprevăzute;
Liste - Listele sunt esenţiale şi pentru copii şi pentru adulţi. Ele cuprind activităţile zilnice, temele şi echipamentul necesar;
Planificarea şi automonitorizarea - acestea pot fi făcute curând după vârsta de opt ani, când copiii pot să fie învăţaţi, cum să verifice şi
cum să planifice. Spre exemplu:”ce teme am? „de ce cărţi am nevoie?”, şi „ce mesaje trebuie să duc acasă?”.
Învăţarea succesiunii evenimentelor – copiii cu ADHD întâmpină greutăţi pentru a-şi menţine vorbirea, gândurile şi activităţile şcolare în
ordine. Atunci când acceptă să fie corectaţi de către un adult, este important să fie ajutat să îşi organizeze gândurile. Spre exemplu,
copilul se grăbeşte să povestească despre un câine. El trebuie încetinit şi întrebat secvenţial:”Care câine?”, „Unde era câinele?”, „Şi ce a
mai făcut câinele?”. La fel se procedează atunci când dorim să citim o poveste copilului. La fiecare pagină ne oprim şi încercăm o scurtă
conversaţie: „Ce o să se întâmple mai departe?”, ”De ce crezi asta?”.”Hai să vedem ce scrie mai departe!”
Vorbitul de unul singur – se ştie că profesorilor nu le place când se vorbeşte la clasă, dar studiile arată că în cazul multor adolescenţi şi
adulţi acest lucru îmbunătăţeşte precizia. De ce nu ar ajuta acest lucru şi copilul cu ADHD?!
Planul- cadru – atunci când un copil uită şi este dezorganizat, el trebuie să lucreze plecând de la un plan- cadru, adică fiecare informaţie
să fie inclusă în mod organizat într-o secţiune de urmat;
Împărţirea în bucăţă mici – copilul cu ADHD rezolvă mai bine o sarcină mare care îi este prezentată în bucăţi mici;
Privire de ansamblu – copilul reuşeşte mai bine să se organizeze şi să urmeze detaliile, dacă are o privire de ansamblu a ceea ce trebuie
făcut;
Alocarea timpului – copiilor cu ADHD le este greu să se programeze pe o anumită perioadă de timp cu atât mai mult să îşi programeze
timpul eficient;
Păstrarea atenţiei - la copii în general captarea atenţiei ocupă o etapă importantă în desfăşurarea activităţii pe o anumită perioadă de timp.
Atenţia poate fi păstrată prin folosirea unor cuvinte „cheie”, entuziasm, diversitate şi cu instrucţiuni precise şi scurte.
Cuvintele”Cheie”- au rolul de a atenţiona copilul: ”fii gata!”, „1, 2, 3!Începem!”, „acum e acum”, etc.
Animat şi entuziast – dacă se predau informaţii pe un ton morocănos sau plictisitor, e puţin probabil ca mesajul să treacă de urechea
exterioară. Contactul vizual, menţinerea atenţiei prin ton entuziast, ferm deci folosirea limbajului trupului şi ochii, felul în care se fac
pauze sau, se vorbeşte încet, pentru a atrage atenţia copilului, toate trebuiesc luate în seamă de cel care lucrează cu un copil cu ADHD;
Fiţi concis - adică instrucţiuni scurte şi la subiect. Spunându-le copiilor ce vreţi să facă, nu ceea ce nu vreţi să facă, mai repede obţineţi
ceea ce doriţi, decât dacă ascundeţi informaţii importante, sub un strat de cuvinte inutile;
Instrucţiuni pas cu pas – copiilor cu ADHD nu le convine să aibă liste cu instrucţiuni. Ei au lapsusuri în memorie, motiv pentru care uită
ordinea efectuării sarcinilor;
Varietatea – plictiseala este o problemă serioasă în ADHD, de aceea în prezentarea unui material, copilul nu o să aibă răbdare să asculte
şi finalul. Un terapeut sau o persoană care doreşte să prezinte noi informaţii unui copil cu ADHD, ori îşi grăbeşte prezentarea, ori se
opreşte brusc şi pune întrebări, tocmai pentru a avea mereu asigurată captarea atenţiei;
Feedbackul - terapeutul trebuie să verifice permanent dacă mesajul a fost înţeles de către copil, pentru că nu este suficient ca acesta să fie
doar auzit;
Concluzionând, funcțiile jocului susțin copiii să vorbescă despre trăirile lor, aptitudinile lor, nevoile lor, frământările lor, incapacitățile
lor, corelându-se pentru a forma învățarea ludică, cu ajutorului căreia, copiii dobândesc achizițiile formale, nonformale și informale.
Așadar, jocul contribuie la dezvoltarea intelectuală, dezvoltarea educației estetice, educației morale, prin joc se dobândesc deprinderi de
autoservire și totodată , împreună cu funcțiile sale, jocul contribuie la dezvoltarea armonioasă a personalității umane.
Bibliografia și webografia:
https://autismartaadhd.ro/ludoterapie/
https://sfaturimedicale.ro/terapia-prin-joc/
Jocul si importanta lui in dezvoltarea copilului. Afla ce beneficii are! | Copilul.ro
”SINTEZE DE PEDAGOGIE” ( COORDONATORI ION ALBULESCU , HORAȚIU CATALANO )
crește capacitatea de a gestiona emotiile si impulsurile obiectele, copiii își dezvoltă percepțiile de formă, mărime,
culoare, greutate, își formează capacitatea de observare, ca
dezvoltă capacitatea de a exterioriza stările, trăirile formă complexă și superioară a percepției” (Golu, 2009, p 37 ) ;
folosind limbajul verbal(povestirea)
Ca orice tip de activitate, jocul, la rândul lui are și consecințe negative , printre care dependența asupra unor jocuri, cum ar fi jocul
video.Raportăndu-ne la nivelul de vărstă, cuprins între 5 și 10 ani , jocurile video, au un impact puternic asupra indivizilor deorece copilul începe
să aibă dificultăți în a-și gestiona emoțiile și atenția, în a-și surpima impulsurile, în a urma indicațiile, în ce privește nivelul de tolerare la
frustrare, la capitolele creativitate și compasiune.
Conform Psychology Today corpul copilului este bombardat de o mulțime de stimuli agresivi precum:
– lumină puternică
– nevoia uriașă de multitasking (jucătorul trebuie să fie atent în mod simultan la ce aude, la ce vede, la comenzile și la reacțiile tactile cerute de
joc), creierul este practic permanent în priză
– interactivitate
– radiațiile electromagnetice
Aceeași sursă conține o detaliere utilă a proceselor ce au loc în organismul unui copil de opt ani absorbit de un joc video în care împușcă
dușmani, se luptă să nu fie ucis sau luat prizonier (chiar dacă amenințarea din joc nu este reală, creierul o poate percepe ca fiind reală și
activează mecanismele de răspuns):
– copilul începe să aibă dificultăți în a-și gestiona emoțiile și atenția, în a-și surpima impulsurile, în a urma indicațiile, în ce privește nivelul de
tolerare la frustrare, la capitolele creativitate și compasiune
– timpul la ecran dă peste cap ceasul biologic, afectează somnul profund (de altfel, simplul fapt că somnul copilului e afectat explică tulburările
de dispoziție, de comportament sau la nivel cognitiv)
Nu e realist să te aștepți ca un creier în dezvoltare să se adapteze unei stimulări artificiale și intense pentru care nu a fost programat și pe care,
evident, nu are cum să o gestioneze prea bine. Și e bine să ne amintim că, deși lumea în care trăim s-a schimbat, felul în care creierul răspunde și
face față la stres a rămas la fel.
Education.com constată că unele studii sugerează că doar 20 de minute petrecute în jocuri video violente pot determina persoanele să devină
mai puțin sensibile din punct de vedere psihologic la acte de violență.
Concluzionând, jocurile video, au efecte negative asupra copiiilor de vârstă mică atunci când sunt lăsați prea mult în jurulu acestora, când nu
sunt supravegheați și își aleg ”singuri domeniul de interes”.
Bibliografie și webografie:
https://www.qbebe.ro/psihologie/probleme_de_comportament/
efecte_negative_iremediabile_ale_jocurilor_video_asupra_dezvoltarii_copilului
https://www.printesaurbana.ro/2018/03/ce-efecte-au-jocurile-video-asupra-copiilor-nostri.html
https://www.psychologytoday.com/intl/blog/mental-wealth/201609/is-your-childs-brain-video-games