Pacientul in Romania, Drepturi Si Obligatii

Pacientul, în România: Drepturi și obligații.
Autor:
Gabriela Elvira Irina VARGA
2021
PACIENTUL, în România: Drepturi și obligații.
Cuprins:
Abrevieri folosite in text: .............................................................................................................................. 2
Capitol 1. Drepturile pacienților, în lume. Scurtă prezentare. ...................................................................... 3
Capitolul 2. Pacientul în România prezentare generală.............................................................................. 11
2.1 Asiguratul în sistemul de sănătate .................................................................................................... 15
2.2. Neasiguratul în sistemul de sănătate............................................................................................... 18
2.3 Drepturile pacientului ....................................................................................................................... 18
2.4 Drepturile transfrontaliere ale pacientului. ...................................................................................... 26
2.5 Drepturile și obligatiile aparținătorilor pacientului. ......................................................................... 27
2.6. Obligațiile pacientului ...................................................................................................................... 28
2.7 Obligațiile asistentei medicale. ......................................................................................................... 30
2.8 Drepturile asistentei medicale. ......................................................................................................... 33
Capitolul 3. Calitatea actului medical ......................................................................................................... 35
3.1. Incalcarea drepturilor pacientului. Malpraxis medical. Aspecte generale. Noțiuni de bază ........... 38
3.2. Răspunderea în caz de malpraxis al asistentei medicale, vizavi de drepturile pacientului. ............ 39
3.3. Sesizarea unui caz de malpraxis medical, legat de drepturile pacientului. ..................................... 44
3.4. Soluţionarea unui caz de malpraxis al asistentei medicale. ............................................................ 47
4. Concluzii. ................................................................................................................................................ 48
Bibliografie: ................................................................................................................................................. 50
Autorul își asumă răspunderea cu privire la conținutul materialului de curs.
1
Abrevieri folosite in text:
AMCA = Asociația medicilor și chirurgilor americani
CNAS = Casa de Asigurări de sănătate
CEDP = Carta Europeană a Drepturilor Pacienților
Ct. EDO = Curtea Europeană a Drepturilor Omului
GDPR = General Data Protection Regulationare
HIV = Virusul Imunodeficienței Umane
IAPO = Alianța Internațională a Organizațiilor Pacienților
OMS = Organizația Mondială a Sănătății
O.A.M.M.R. = Organizația Asistenților Medicali din România
O.A.M.M.R. = Organizația Asistenților Medicali și Moașelor din România
ONU = Organizația Națiunilor Unite
UNICEF = Fondul Internațional pentru Urgențe ale Copiilor al Națiunilor Unite
PDCP = protecția datelor cu caracter personal
SIDA = Sindromul de Imuno-Deficiență Dobandită
TBC = bacilul de tubercul
2
motto: “ Cunoașterea este prin ea însăși putere”-Francis Bacon (1561-1626)1
Capitol 1. Drepturile pacienților, în lume. Scurtă prezentare.
Drepturile pacienților derivă din drepturile omului, legiferate și cuprinse în general, în

constituțiile fiecărei țări, conform unor norme și standarde recunoscute internațional, fiind
personalizate în funcție de țară, de standardele sociale și normele culturale proprii. Dreptul la
sănătate a fost considerat ”de a doua generație”, deci nu are caracter de obligativitate juridică la
nivel național, și, totuși, , în ultimii ani s-au efectuat pasi spre legiferarea în tot mai multe tari, a
acestui drept. ”Declarația drepturilor omului” din 1848 și un numai, a avut o importantă
deosebită pentru recunoașterea și protejarea drepturilor omului în general și a pacienților, ca
persoane vulnerabile, în mod special. Există tratatate care cuprind toate documentele semnate de
țări din întreaga lume, referitoare la aceste drepturi. Aș vrea să subliniez doar Declarația de la
Alma-Ata (Kazahstan), semnată în 1978, care, reafirmă faptul că sănătatea reprezintă „o stare de
bunăstare fizică, mentală și socială completă și nu doar absența bolii sau a infirmității”-definiția
sănătății dată în 1948 de Organizația Mondială a Sănătății (OMS)2, fiind “un drept uman
fundamental”3.Ulterior, definitia sanatatii s-a completat cu:” capacitatea de a duce o viață
productivă social și economic”4.
Prin declarație se face un îndemn general către toate organizațiile și agențiile
internaționale, către toți lucrătorii din sănătate și nu numai, pentru atingerea obiectivului:
„sănătate pentru toți”, de pe întreg globul, prin mai multe obiective, neobligatorii pentru statele
membre, respectiv: considerarea sănătății ca un drept al omului, urmărirea desființării
inegalităților în starea de sănătate, din punct de vedere politic, social și economic între state,
protejarea oamenilor prin menținerea păcii, dezvoltare economică și socială, creșterea rolului
1
http://poetii-nostri.ro/citate-si-maxime-categorie-335/
2
https://ro.wikipedia.org/wiki/S%C4%83n%C4%83tate
33
Declaratia de la Alma-Ata,din 1978, in:
https://translate.google.com/translate?hl=ro&sl=en&u=https://en.wikipedia.org/wiki/Alma_Ata_Declaration&prev=search&pt
o=aue
2
https://www.who.int/publications/almaata_declaration_en.pdf
4
World Health Organization (1958). The first ten years of the World Health Organization. Geneva: WHO.
3
statului în asigurarea unor masuri sociale adecvate, implicarea oamenilor și instituțiilor statului
în asigurarea asistenței medicale primare, văzută ca și drept, dar și datorie umană5. Scopul
Declarației de la Alma-Ata din 1978 a fost atins parțial, dar jumătate din populația lumii încă nu
are acces la servicii de bază, declară UNICEF și OMS 6.
40 de ani mai târziu, la Conferința Globala din 2018 de la Astana (Kazakhstan), s-a reluat
angajamentul ferm al națiunilor privind luarea de măsuri urgente de consolidare a asistenței
medicale primare și de acordare de servicii medicale tuturor persoanelor, cu sprijinul UNICEF și
al Organizației Mondiale a Sănătății. Dr. Tedros Adhann Gebreyesus, director general al
Organizației Mondiale a Sănătății, spunea la această conferință, citez: „Astăzi, în loc de sănătate
pentru toți, avem sănătate pentru unii. Toți avem o responsabilitate serioasă pentru a ne asigura
că declarația de astăzi privind asistența medicală primară permite tuturor să se bucure de dreptul
lor de bază, de a avea acces la servicii de sănătate”7. Se subliniază că, fară o implicare a tuturor,
nu au cum să fie rezultate. În plus, lipsa investițiilor, voința politică și concepțiile greșite au dus
la inegalități8.
Pe plan mondial, abordarea drepturilor pacienților se face pe mai multe modele și
concepte. Concentrarea este pe îngrijiri primare de sănătate. În America de Nord și Europa există
patru modele de abordare: paternalist, informativ, interpretativ și deliberativ. Medicul este cel
care ghidează tratamentul și, deci, principiile economice de sanatate9.
În SUA, în 1973 se elaborează Legea drepturilor pacienților, de către Asociația
Americană a Spitalelor care este ulterior revizuită și completată în 1992. În 1995, Asociația
medicilor și chirurgilor americani (AMCA) își adoptă propria lege privind drepturile pacienților,
care cuprinde poziția grupului prin protocoale create pentru medici, pacienți, planuri de asigurări
de sănătate, protocoale care au rolul de a ajuta pacienții să se încreadă în sistemul de sănătate, de
a asigura corectitudinea și funcționalitatea serviciilor de sănătate și de a oferi pacienților
posibilitatea de a fi un factor activ în rezolvarea problemelor lor de sănătate, în stabilirea
6
https://msmps.gov.md/comunicare/comunicate/toate-tarile-din-lume-au-semnat-astazi-declaratia-de-la-astana-
angajandu-se-plenar-de-a-asigura-populatia-cu-servicii-medicale-primare/
7
New global commitment to primary health care for all at Astana conference, Declaration of Astana charts course to
achieve universal health coverage, 40 years since declaration on primary health care in Alma-Ata, 24 October 2018, in
https://www.unicef.org/press-releases/new-global-commitment-primary-health-care-all-astana-conference
8
https://rohealthreview.ro/asistenta-medicala-primara-un-obiectiv-pentru-o-sanatate-mai-buna/
9
Aluas Maria, Aspecte etice privind evolutia trelatiei medic-pacient, in Studia UBB Bioethica, 2014, in :
http://studia.ubbcluj.ro/download/pdf/923.pdf
4
drepturilor și obligațiilor pe care le au ei și furnizorii de sănătate10. Ulterior, în 2010, apare Legea
privind protecția pacienților și îngrijiri accesibile - Obamacare, care, din păcate, a fost contestată
de firmele de asigurări și este pe cale să fie abrogată.
În Asia, Africa și America latina există inițiative pozitive referitor la aplicarea dreptului
de sănătate la nivel național, cu toate că există multe grupuri vulnerabile și marginalizate, unde
se încalcă drepturile pacienților, mai ales cel la viață privată și integritate corporală, facandu-se
diferențe de clasă socială, sex, etnie sau alti factori socio-economici11.
În Europa, în Italia, există o inițiativă (prima de acest sens) a Tribunalului pentru
Drepturile Pacienților și creșterea activismului civic în Europa din cadrul Cittadinanzattiva, cu
un activ de aproximativ 5000 de persoane ca activiști permanenți la nivel național, care
mobilizează cetățenii și utilizatorii obișnuiți ai serviciilor medicale, ca factori activi în elaborarea
politicilor concrete de sănătate, prin centre locale instituite care colectează creanțe și rapoarte ale
utilizatorilor de sănătate, care evaluează situațiile dificile, situații de încălcare a drepturilor
pacienților, call centre pentru consiliere, promovare a acțiunilor în justiție pentru culpe medicale,
promovarea de programe specifice etc12.
În celelalte țări din Europa a luat naștere un curent nou în abordarea drepturilor
pacientului, numit: „Patient empowerment”, care se referă la responsabilizarea și abilitarea
pacienților de a obține controlul asupra propriilor vieți și de a acționa pe acele probleme pe care
el, pacientul, le consideră importante, cu scopul de a avea sisteme de sănătate mai sustenabile.
Inițiativa UE în cadrul campaniei „ eu-patient-eu” sprijină educarea pacienților, un feedback al
stării lor de sănătate (expertizare proprie a stării de sănătate), punerea pe picior de egalitate cu
profesioniștii din sănătate, ca și parteneri egali, sprijinirea schimburilor de experiență și
angajarea pacienților în realizarea proiectelor de îmbunătățiri în sistemul medical13.
Respectarea drepturilor pacienților sunt urmărite prin opt tratate fundamentale
internaționale, care, deși sunt obligatorii doar pentru statele care le-au ratificat, acestea au forță
10
Dr. Moldovan, Mona, Drepturile pacientului- II sunt recunoscute acestuia cu adevarat drepturile? in revista: ” Bioetica.
Management în sănătate, XXI/2/2017, in: https://managementulcalitatiiinspitale.files.wordpress.com/2017/08/457-3679-1-
pb.pdf
11
https://constitutii.files.wordpress.com/2015/06/health_services_co108_en.pdf
12
Cartea Europeana a drepturilor pacientilor. Evaluare civica., in:
https://webgate.ec.europa.eu/chafea_pdb/assets/files/pdb/20104304/20104304_d09-06_ro_ps.pdf
13
Dr. Moldovan, Mona, Drepturile pacientului- II sunt recunoscute acestuia cu adevarat drepturile? in revista: ” Bioetica.
Management în sănătate, XXI/2/2017, in: https://managementulcalitatiiinspitale.files.wordpress.com/2017/08/457-3679-1-
pb.pdf
5
morală și politică inclusiv pentru țările nesemnatare, iar organismele ONU prin comitetele create,
numite „organisme de monitorizare a tratatelor” sau „organisme ale tratatelor”, monitorizează
respectarea acestor drepturi14. Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) - reprezintă
principalul tratat regional ratificat de toate statele membre ale UE15. Există și Alianța
Internațională a Organizațiilor Pacienților (IAPO), alianță globală unică ce reprezintă drepturile
pacienților, la care este afiliat și Colegiul pacienților din România16.
Carta Europeana a Drepturilor Pacienților (CEDP), elaborată în 2002 de către Active
Citizenship (o rețea a organizațiilor civile ale consumatorilor și pacienților din Europa), nu este
un instrument juridic cu forță obligatorie dar este considerată cea mai clară și cuprinzătoare
declarație a drepturilor pacienților17.
Ct. EDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului) pronunță hotărari obligatorii ce implică
adesea și despăgubiri bănești pentru reclamanți18.
Dar care sunt aceste drepturi, cu protecție internațională? Sunt un număr de 10, respectiv:
1. dreptul la libertatea și siguranța persoanei;
2. dreptul la viață privată;
3. dreptul de acces la informație;
4. dreptul la integritate corporală;
5. dreptul la viață;
6. dreptul la cel mai înalt standard posibil de sănătate;
7. dreptul de a nu fi supus torturii și altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante;
14
Drepturile omului în îngrijirea pacientilor – Ghid pentru practicieni, Bucuresti, 2015 pe
site-ul: http://www.cpss.ro/ro/proiecte/in-derulare/proiecte-internationale/152-drepturileomului-in-ingrijirea-pacientilor-
ghidul-practicianului.html
15
ABC-ul dreptului Uniunii Europene - Ediția decembrie 2016, in: https://op.europa.eu/webpub/com/abc-of-eu-
law/ro/#chap0
16
https://colegiulpacientilor.org/2019/09/14/am-devenit-membri-oficiali-iapo/
17
CARTA EUROPEANĂ A DREPTURILOR PACIENŢILOR Evaluare civică, A V-A ANIVERSARE A ZILEI EUROPENE A
DREPTURILOR PACIENŢILOR, in: https://webgate.ec.europa.eu/chafea_pdb/assets/files/pdb/20104304/20104304_d09-
06_ro_ps.pdf
18 Curtea Europeană a Drepturilor Omului, De la Wikipedia, enciclopedia liberă, in:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Curtea_European%C4%83_a_Drepturilor_Omului
6
8. dreptul de a participa la elaborarea de politici publice;
9. dreptul la egalitate și de a nu fi supus discriminării;
10. dreptul la un recurs efectiv19.
În Europa, drepturile pacientului sunt derivate din drepturile fundamentale ale omului și
sunt cuprinse în Carta Europeană a Drepturilor Pacienților-CEDP-(2002), care stipulează că
″Fiecare individ are dreptul la servicii adecvate de sănătate pentru a preîntâmpina apariția
îmbolnăvirilor″ prin îmbunătățirea gradului de informare a publicului, aplicarea procedurilor de
prevenție regulat și în mod gratuit pentru populația cu risc crescut și acces la rezultatele
cercetării științifice și inovații20.
Îndeplinirea acestor drepturi ale pacientului intră în obligația statului, autorității publice,
instituției medicale, prestatorilor în sănaăate și au ca obiectiv promovarea autonomiei pacienților
din punct de vedere al sănătății, in cadrul sistemului de sanatate publica. Reprezintă, în fapt,
respectarea pacientului ca ființă umana, demna, integră, cu acces echitabil la serviciile medicale
și de calitate și posibilitatea acestuia de a-și apara interesele21. CEDP este considerată cea mai
cuprinzatoare declarație a drepturilor pacienților. Ea nu este un instrument juridic cu forță
obligatorie, dar este aplicată de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, care pronunță hotărâri
obligatorii, inclusiv cu despagubiri bănești pentru pacient22.
Drepturile recunoscute pe plan european și, astfel, protejate prin lege, sunt:
1. drepturi la măsuri preventive- se referă la asistența primară de sănătate, care cuprinde inclusiv
controale periodice gratuite pentru grupele de risc și accesul la cercetări științifice și tehnologie
2. dreptul de acces egal și nediscriminatoriu la serviciile de sănătate, în funcție de nevoile sale de

sănătate, fară discriminare de resurse financiare, loc de reședință, tip de boală sau timp de acces
la serviciile medicale, în plus, acolo unde nu există suport material, în caz de nevoie, să
20
Șef Lucrări Dr. Farm Stancu, Emilia, „Drepturile pacientilor. Prevederi legislative”, in:
https://www.colegfarm.ro/docu/Drepturile_pacientului_2018
21
Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate Strategia națională pentru asigurarea calității în sistemul de sănătate, pentru
perioada 2018-2025, in https://anmcs.gov.ro/web/
22
Stancu, Emilia, “DREPTURILE PACIENȚILOR. PREVEDERI LEGISLATIVE” in https://www.colegfarm.ro/docu/Drepturile_pacientului_2018.pdf
7
beneficieze gratuit de ele. În plus, chiar fară drept de ședere, pacientul are dreptul la
urgență/îngrijire ambulatorie /internare.
3. dreptul la informație- despre starea sa de sănătate, servicii furnizate, documente emise etc.,
adaptate pacientului și ținând cont de specificațiile religioase, etnice și de limbă ale pacientului.
4. dreptul la consimțământ informat
5. dreptul la liberă alegere a tratamentului și a furnizorului de sănătate
6. dreptul la viață privată și confidențialitate –inclusiv în timpul examinărilor, procedurilor

medicale, vizitelor de specialitate etc.
7. dreptul la respectarea timpului pacienților- adică eficientizarea timpului pacientului în

primirea tratamentului, nu numai a timpului furnizorului de servicii de sănătate
8. dreptul la respectarea standardelor de calitate
9. dreptul la siguranță – se referă la o acoperire față de o funcționare deficitară a serviciilor de

sănătate, abuzuri medicale și erori, în principal
10. dreptul la proceduri inovatoare, independente de considerații economice sau de cost
11. dreptul de a evita suferința și durerea inutile, indiferent de faza unei boli, inclusiv tratament
paleativ
12. dreptul la tratament personalizat, în funcție de nevoile sale
13. dreptul la plângere și la feedback pentru plângere/cerere
14. dreptul la o despăgubire într-un caz de prejudiciu adus de un serviciu de sănătate, inclusiv în
caz de malpraxis23.
În România, Legea drepturilor pacienților nr. 46/2003 garantează următoarele drepturi ale
pacienților:
1. Dreptul pacientului la informația medicală
2. Consimtamantul pacientului privind interventia medicala
3. Dreptul la confidențialitatea informațiilor și viata privată a pacientului
23
European Charter of Patients’ Rights, Basis Document,Rome,November 2002, in:
8
4. Drepturile pacientului în domeniul reproducerii
5. Drepturile pacientului la tratament și ingrijiri medicale24.
In mod indirect, in Constitutia Romaniei din 1991, revizuita in 2003, se face referire la
dreptul privind ocrotirea sanatatii, incluzand masuri de protectie a sanatatii fizice si mentale (Art.
34) si la dreptul la un mediu sanatos (Art. 35)25.
Să sintetizăm, pe scurt, drepturile pacienților, recunoscute internațional și local:
Drept al pacientului, recunoscut: In lume Europa Romania
1. dreptul la libertatea și siguranța persoanei ✓ ✓
2. dreptul la viață privată ✓ ✓ ✓
+ la confidențialitate
3. dreptul de acces la informație ✓ ✓ ✓
4. dreptul la integritate corporală ✓ ✓
5. dreptul la viață ✓ ✓
6. dreptul la cel mai înalt standard posibil de ✓ ✓ ✓

sănătate
7. dreptul de a nu fi supus torturii și altor ✓

tratamente sau pedepse crude, inumane sau
degradante
8. dreptul de a participa la elaborarea de politici ✓

publice
24
LEGE nr. 46 din 21 ianuarie 2003drepturilor pacientului, in: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/41483
25
Stancu, Emilia, “Drepturile pacientilor. Prevederi legislative”, in:
https://www.colegfarm.ro/docu/Drepturile_pacientului_2018.pdf
9
9. dreptul la egalitate și de a nu fi supus ✓
discriminării
10. dreptul la un recurs efectiv ✓ ✓
11. drepturi la măsuri preventive ✓ ✓
12. dreptul de acces egal și nediscriminatoriu la ✓ ✓

serviciile de sănătate
13. dreptul la consimțământ informat ✓ ✓
14. dreptul la liberă alegere a tratamentului și a ✓ ✓

furnizorului de sănătate
15. dreptul la respectarea timpului pacienților ✓
16. dreptul la proceduri inovatoare, independente ✓

de considerații economice sau de cost
17. dreptul de a evita suferința și durerea inutile, ✓

indiferent de faza unei boli, inclusiv tratament
paleativ
18. dreptul la tratament personalizat, în funcție de ✓

nevoile sale
19. dreptul la o despăgubire într-un caz de ✓

prejudiciu adus de un serviciu de sănătate, inclusiv
în caz de malpraxis
Aceste drepturi ale pacienților sunt cuprinse în legislația țărilor, în legi separate,
distincte sau în Constituții, Hotărâri etc. Sunt tratate întregi despre drepturile pacienților, acest
curs nefiind unul exhaustiv, el având rolul de a familiariza asistenta medicală cu anumite noțiuni
10
pe care, poate, nu le-a studiat în școală, de a o scuti de citirea unei legislații și informații stufoase
și totuși, să rămână cu acele noțiuni de bază care îi sunt de folos în munca zilnică. Asistenta
medicală este și un factor de formare și de educare al pacientului.
Capitolul 2. Pacientul în România prezentare generală.
Conform Comunicatului de presă nr. 101/26 din aprilie 2017 al Institutului Naţional de
Statistică, populaţia după domiciliu a României era, la 1 ianuarie 2017, de 22.223.000 persoane
(aproximativ 22,22 milioane). Populaţia urbană: 56,3% (1.2519.000 persoane), în scădere cu
0,3% fată de anul 2016 şi persoane de sex feminin: 51,2% (10.848.000 persoane), în scădere cu
0,2% faţă de aceeaşi dată a anului 2016.Vârsta medie a populaţiei era de 41,1 ani, cu 0,2 ani mai
mare faţă de 2016. Cea mai mare pondere o deţine grupa de vârsta 45-49 ani (9,0%), din care
9,3% deţinut de de sexul feminin, iar 8,8% persoane de sex feminin. Persoanele în vârstă de
peste 65 ani au crescut ca număr, cu 0,3% faţă de 2016. Grupa de vârstă de 0-4 ani a fost cu
4,6% mai mică decât cea a grupei de 5-9 ani şi acelei de 10-14 ani, cu 5,1%. Grupa de vârsta
peste 65 ani era de 3.550.000 persoane, cu 2.690.000 mai multe decât grupa de vârsta 0-14 ani
(3.281.000 persoane), remarcându-se o uşoară îmbătrânire a populaţiei, cu un indice de
îmbătrânire demografică de 108,2 persoane vârstnice/100 persoane tinere, faţă de 105,8, cât era
raportat la 1 ianuarie 2016.
În România sunt aproximativ 17 milioane de persoane asigurate și peste 10 milioane au

asigurări de sănătate, dar nu plătesc peste 10.700.000 persoane, fiind scutite de plată sau plătesc
doar co-plată, 1 angajat plătind, practic, asigurări de sănătate pentru încă 2 persoane. Salariați
care plătesc sunt 5.328.775 persoane. Serviciile medicale din România acordate prin sistemul
asigurărilor de sănătate sunt plătite din Fondul Național Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate,
gestionat de CNAS și este constituit din contribuțiile românilor la sănătate26.
26Tănasie Carla, “Cifrele care arată cum se prăbușește sistemul asigurărilor de sănătate. România are 19
categorii de persoane exceptate de la plată”, articol, 05.07.2020 07:31, in: https://www.digi24.ro/stiri/cifrele-
care-arata-cum-se-prabuseste-sistemul-asigurarilor-de-sanatate-romania-are-19-categorii-de-persoane-
exceptate-de-la-plata-1333288
11
Conform unei statistici publice din 2019, aveam asigurați CNAS în 2019 si exceptati de la
plata asigurărilor conform legii 95/2006 - 5.606.479 persoane, dintre care:
- Copii, elevi, studenți sub 26 de ani – 4.519.146 persoane
- Co-asigurați – 660.605 persoane
- Persecutați politic, deportați, veterani, revoluționari – 206.789 persoane
- Persoane cu handicap – 145.448 persoane
- Persoane incluse în programe naționale curative, fără venituri – 46.737 persoane
- Femei însărcinate, lăuze fără venituri – 27.754 persoane.
În urma măsurilor fiscale 2017-2019, sunt exceptați de la plata CASS în urma măsurilor
fiscale 2017-2019 – 5.156.284 persoane, astfel:
- Persoane aflate în concediu pentru creșterea copilului – 157.224 persoane
- Șomeri beneficiari de indemnizație – 51.586 persoane
- Persoane cu pedepse privative de libertate – 12.702 persoane
- Persoane beneficiare de ajutor social – 265.367 persoane
- Personal monahal – 2.754 persoane
- Pensionari – 4.453.531persoane
- Salariați din domeniul construcțiilor - 213.120 persoane,
comparativ cu Germania, de exemplu, unde sunt scutite de plata 2 categorii de persoane27 .
Îmbătrânirea populației, creșterea categoriilor de persoane scutite de plata contribuției la
sănătate si, totodata, declinul demografic, emigrarea demografică, au dus la împovărarea
sistemului de sănătate.
Conform Raportului de tara din 2020 intocmit de Comisia Europeana pentru Romania,
starea de sănătate a populației României se îmbunătățește, dar rămâne sub media UE, speranța de
viață la naștere din România a fost printre cele mai scăzute din UE, unde boala cardiacă
ischemică rămâne principala cauză de deces și mortalitatea cauzată de cancer este în creștere.
Exista deficite de anumite medicamente esențiale, accesul la medicamente de ultimă generație,
precum si la echipamente terapeutice si de diagnosticare performante este limitat.
În 2017, s-au cheltuit pentru asistența medicală aproximativ 5,2 % din PIB-ul României, în
27Tănasie Carla, “Cifrele care arată cum se prăbușește sistemul asigurărilor de sănătate. România are 19 categorii de
persoane exceptate de la plată”, articol, 05.07.2020 07:31, in: https://www.digi24.ro/stiri/cifrele-care-arata-cum-se-
prabuseste-sistemul-asigurarilor-de-sanatate-romania-are-19-categorii-de-persoane-exceptate-de-la-plata-1333288
12
comparație cu 9,8 % în UE, și aceasta în pofida faptului că cheltuielile cu asistența medicală că
procent din totalul cheltuielilor publice au crescut în mod constant în anii precedenți. Asistența
medicală preventivă este subfinanțată, iar disponibilitatea să este limitată. Cheltuielile cu
asistența medicală sunt în continuare orientate în mod disproporționat către serviciile medicale
spitalicești, în pofida reducerii numărului de externări din spitale, iar dezechilibrele teritoriale în
furnizarea serviciilor de asistență medicală sunt mari și se amplifică. România nu are un cadru de
politică unitar pentru îngrijirea pe termen lung și servicii adaptate tendințelor demografice .
Figura1 . Structura populaţiei României, în anul 2016, pe sexe şi grupe de vârstă.
13
Potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică, la 1 ianuarie 2020, populația României
după domiciliu, era de 22.175.000 persoane, în scădere față de anul 2016, unde persoane de sex
feminin erau în număr de: 11.344.000, iar de sex masculin: 10.831.000; grupa de vârstă 0-14 ani
a scăzut, marindu-se în schimb grupa de 65 și peste 65 ani și. A crescut totodată indicele de
îmbătrânire demografică, la 115,6 persoane vârstnice la 100 persoane tinere (la 1 ianuarie 2020),
vârstă medie a populației la 41,7 ani, iar cea mediana la 41,9 ani. Ponderea pe grupe, cea mai
mare, o deținea grupa de vârstă de 40-44 ani (8,6%), cu un procent de 9,0% deținut de bărbați și
8,2% de femei, iar ponderea grupei de 0-4 ani a fost de 4,7%, mai mică decât cea a grupei de 5-9
ani (4,8%) şi a celei de 10-14 ani (5,2%). La oraș aveau domiciliul 12.512.000 milioane
persoane, fata de 9.663.000 persoane, care aveau declarat domiciliul în mediu
rural28.
25000000
Totalul populatiei
Romaniei in
ianuarie 2020
20000000
15000000 persoane de sex

feminin
10000000
persoane de sex
5000000 masculin
0
2020 2016
Figura 2. Structura populaţiei României, în anul 2020 comparativ cu anul 2016, pe sexe.
28 Care era populaţia României, după domiciliu, la 1 ianuarie 2020 – date INS, Economica.net - joi, 19 mart. 2020, 09:39,
in: https://www.economica.net/care-era-populatia-romaniei-dupa-domiciliu-la-1-ianuarie-2020-date-ins_181383.html
14
Se remarcă în anul 2020 o reducere a populației și schimbarea ponderii deținută de
segmentul masculin, față de cel feminin, în sensul descreșterii ușoare a numărului de persoane de
sex masculin, care deține preponderența ca și persoane active în câmpul muncii, tinand cont de
faptul ca persoanele de sex feminin sunt la un moment dat, mame sau au concediu pentru
creșterea copilului/copiilor. Totodată, scăderea segmentului de vârstă de 0-14 ani, dar și a
populației active arată, din punct de vedere al bugetului la sănătate, o scădere a fondurilor
încasate, în viitor.
Termenul de “pacient”, conform Legii nr. 46/2003 a drepturilor pacientului din România,
se referă la o “persoană sănătoasă sau bolnavă care utilizează serviciile de sănătate”29.
Astfel, pacientul poate fi atât persoana asigurată în sistemul de sănătate, cât şi persoana
neasigurată, cu drepturi comune, până la un moment dat, indiferent de contribuția acestuia la
fondul de asigurare medicală.
2.1 Asiguratul în sistemul de sănătate
Sunt asigurate, în baza Legii 95/2006 a asigurărilor sociale de sănătate30 precum și a

Legii nr. 186/201931, mai multe categorii de persoane, respectiv: toţi cetăţenii români, străini şi
apatrizii care fac plata contribuţiei la fondul de sănătate şi au domiciliul în ţară sau, după caz, au
prelungit dreptul de şedere în România; cetăţenii statelor membre ale UE, spaţiului economic
european (SEE) şi Confederaţiei Elveţiene, cu drept de rezidenţă în România pe o perioadă de 3
luni, care plătesc contribuţia la asigurări de sănătate numai în România în perioada aceasta; acele
persoane din statele membre ale UE, SEE şi Confederaţiei Elveţiene, cu statut de lucrător
frontalier care fac dovada plății la contribuţia de sănătate şi, de asemenea, cetăţenii români
pensionari din sistemul public de pensii, cu reşedinţa pe teritoriul unui stat membru U.E., SEE
sau al Confederaţiei elveţiene sau alt stat cu care România are acord bilateral de securitate
socială cu prevederi pentru asigurarea de boală-maternitate şi care contribuie la fondul de
sănătate român;
29
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=39946
30
31
https://lege5.ro/Gratuit/gm2dqmzuga4q/legea-nr-186-2019-pentru-modificarea-si-completarea-legii-nr-95-2006-privind-reforma-in-
domeniul-sanatatii-si-pentru-completarea-legii-drepturilor-pacientului-nr-46-2003
15
De asemenea, sunt asiguraţi32, fără plata contribuţiei la asigurările de sănătate: copiii până la
vârsta de 18 ani, cei cu vârsta între 18-26 ani, dacă sunt elevi sau absolvenţi de liceu până la
începerea anului universitar (3 luni), ucenicii şi studenţii care nu realizează venituri din muncă;
tinerii până în 26 ani care provin din sistemul de protecţie a copilului şi nu realizează venituri din
munca/nu sunt beneficiari de ajutor social (vezi Legea nr. 416/2001); anumite categorii de
studenţi sau doctoranzi, cei care studiază pentru a deveni soldaţi sau gradaţi profesionişti; soţul,
soţia şi părinţii fără venituri proprii, aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate; anumite
persoane, persecutate politic, veterani de război, văduve de război, eroi-martiri ai revoluţiei;
anumite categorii de persoane cu handicap care nu realizează venituri din munca, pensie sau alte
surse; bolnavii care nu au alte surse de venit şi au afecţiuni incluse în programele naţionale de
sănătate stabilite de Ministerul Sănătăţii; femeile însărcinate şi lăuzele, dacă nu au nici un venit
sau au venituri sub salariul de bază minim brut pe ţara; persoane în concediu de acomodare ca
urmare a adopţiei, cei în concedii medicale pentru incapacitate temporară de muncă; cetăţeni
romani (pentru 1 an), victime ale traficului de persoane; anumite categorii de personal monahal;
persoane aflate în reţinere, arest sau deţinuţi şi alte categorii, specificate în lege33.
Tot asiguraţi figurează şi persoanele cu plata contribuţiei din alte surse/ persoanele aflate în
una din următoarele situaţii34: aflaţi în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, după
accident de muncă/boala profesională; în concediu şi cu indemnizaţie pentru creşterea copilului
până 2 ani/3 ani, în cazul copilului cu handicap 3-7 ani, pentru creşterea copilului cu handicap;
cei care execută o pedeapsă privativă de libertate/ sunt în arest la domiciliu sau preventiv/ în
perioada de amânare sau întrerupere a executării pedepsei privative de libertate şi nu au venituri;
cu indemnizaţie de şomaj; alte categorii de persoane, conform Legii nr. 95/2006.
Sunt scutiti de coplată, dar sunt asiguraţi: copiii până la 18 ani, tinerii cu vârste între 18-26
ani, dacă sunt elevi, absolvenţii de liceu până la începerea anului universitar (nu mai mult de 3
luni), ucenicii sau studenţii, dacă nu realizează venituri din muncă; bolnavii cu afecţiuni incluse
în programele naţionale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătăţii, dacă nu realizează venituri
din munca, pensie sau alte surse, pentru servicii medicale aferente bolii de bază a afecţiunii
respective; pensionarii cu venituri numai din pensii de până la 740 lei/lună; femeile însărcinate şi
32
https://lege5.ro/Gratuit/g42tmnjsgi/persoanele-asigurate-lege-95-2006?dp=hazdanbzge4dq
33
34
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/84329
16
lăuze, pentru servicii medicale legate de evoluţia sarcinii şi cele fără venituri/venituri sub salariul
de bază minim brut pe tara-pentru toate serviciile medicale; cetăţenii romani, victime ale
traficului de persoane; persoane din centrele de reţinere şi arestare preventivă, reţinute, arestate
sau deţinute35.
Conform Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, asiguratul are atât drepturi,
cât şi obligaţii36.
Îi sunt garantate confidenţialitatea datelor, mai ales în ce priveşte diagnosticul şi tratamentul.
Asiguratul trebuie să fie înscris pe lista unui medic de familie, pe care îl poate schimba, la 6
luni de la înscrierea pe lista acestuia, dacă nu este mulţumit de serviciile medicale prestate;
trebuie să îl anunţe pe acesta de modificări în starea sa de sănătate, iar dacă este un medic din
altă localitate, să îi deconteze cheltuielile de transport, în cazul unui consult.
Asiguratul trebuie să se prezinte la controale medicale periodice şi profilactice, să respecte
tratamentul şi recomandările medicului, să aibă o conduită civilizată faţă de personalul medical.
Îi este asigurat dreptul la informaţia medicală.
De asemenea, asiguratul are opţiunea să aleagă furnizorul de servicii medicale, casa de
asigurări la care să se asigure, având obligaţia anunţării atât a medicului de familie, cât şi a casei
de asigurări, în termen de 15 zile, asupra modificărilor intervenite în datele de identitate sau de
încadrare într-o anumită categorie de asigurare.
Asiguratul trebuie să achite contribuţia la asigurările de sănătate (contribuţie personală /
coplata) şi să prezinte, la nevoie, documente justificative în acest sens, fapt ce îi dă dreptul de a
beneficia de un pachet de servicii medicale de bază: servicii medicale de urgenţă, ambulatorii şi
în spitale în relaţie contractuală cu casa naţională de asigurări de sănătate, unele servicii
stomatologice, de dispozitive medicale, de tratament de fizioterapie şi de recuperare, de asistenţă
medicală preventiva şi de depistare precoce a bolilor, de promovare a sănătăţii, de servicii de
îngrijiri medicale la domiciliu, precum şi dreptul de a beneficia de rambursarea tuturor
cheltuielilor de pe perioada spitalizării, cu medicamentele, materialele sanitare şi investigaţii
paraclinice, la care ar fi îndreptăţit fără contribuţie personală, în condiţiile impuse de contractul-
cadru cu casa de asigurări. Asiguratul beneficiază şi de concedii medicale şi indemnizaţii de
35
36
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/71139
17
asigurări de sănătate.
Asiguraţii beneficiază şi de servicii suplimentare la medicul de familie, în ambulatorii şi în
spitale, precum şi la servicii de îngrijire a sănătăţii, de medicamente, materiale sanitare şi
dispozitive medicale37.
2.2 Neasiguratul în sistemul de sănătate
Persoanele care nu plătesc contribuţia la sistemul de sănătate şi nu intră în categoriile

scutite de plată (vezi mai sus), au totuși dreptul de a beneficia de servicii de urgenţă medico-
chirurgicale. De asemenea aceste persoane sunt încadrate în programele naţionale de prevenţie şi
sănătate (cu afecţiuni cu HIV, TBC, diabet zaharat, cancer, epilepsie, boala Parkinson,
osteoporoza şi insuficienţă renală) şi utilizează serviciile aferente acestora: tratamentul bolilor cu
potenţial endemo-epidemic, pentru monitorizarea sarcinii şi lăuziei și a unor servicii de
planificare familială38. Internarea gratuită va fi făcută doar în caz de urgenţe de sănătate şi atâta
timp până când starea de sănătate este o urgenţă, după care va fi externat sau, la cererea
pacientului, se poate continua internarea, pacientul urmând să-şi achite din venituri proprii
spitalizarea şi tratamentul. Se plătesc analizele medicale, serviciile medicale paraclinice de
radiologie şi imagistică medicală, din ambulatoriu.
Condiţia de „pacient”, după cum se observă, nu are legătură cu starea de sănătate a persoanei,
sau cu faptul că este asigurat în sistemul de sănătate sau nu.
2.3 Drepturile pacientului
În Romania, Constituția face referire indirectă la dreptul de măsuri preventive, prin Art.
34 - dreptul privind ocrotirea sănătății și include măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale
și Art. 35, care stipulează dreptul la un mediu sănătos, ceea ce reprezintă o măsură de prevenire a
îmbolnăvirilor39.
37
38
http://www.cnas.ro/cascluj/page/cine-este-scutit-de-plata.html
39
CONSTITUŢIA ROMÂNIEI *** Republicată EMITENT: ADUNAREA CONSTITUANTĂ PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 767 din 31
octombrie 2003https://www.ucv.ro/pdf/site/constitutia_romaniei.pdf
18
De asemenea, drepturile pacientului sunt garantate prin Constitutia Romaniei în mod
40
indirect-sunt garantate drepturile omului, ca ființă umană și prin Legea 46/2003 a drepturilor
pacientului din Romania și normele de aplicare (ord MS 1410/2016, M.Of. P.I nr. 1009 din 15
dec. 2016)41.
Aceste drepturi sunt:
(1) De a fi respectat ca persoana umană, fără nici o discriminare.

(2) La informația medicală (asupra furnizorilor de sănătate, a regulilor pe care trebuie să le
respecte pe timpul spitalizarii, a stării sale de sănătate samd). Este important ca
pacientului să ii fie aduse informațiile în limba maternă sau într-o limbă pe care o
cunoaște.
(3) De a fi de acord sau a refuza o intervenție medicală (consimțământ informat). Există
reglementari în cazul în care este o situație de urgență, când pacientul are un
reprezentant legal sau lipsește reprezentantul legal sau pacientul nu poate fizic sau
psihic să-și dea consimțământul, tocmai pentru ca orice act medical efectuat să fie în
interesul pacientului.
(4) La confidențialitatea informațiilor și viata privată a pacientului.
(5) Specifice în domeniul reproducerii.
(6) La tratament și ingrijiri medicale.
Nerespectarea de catre personalul medico-sanitar a drepturilor pacientului prevăzute în

această lege poate atrage: raspunderea disciplinară, contraventională sau penală. Autoritatile
sanitare dau publicitatii rapoarte anuale asupra respectării drepturilor pacientului, în care se
compară situațiile din diferite regiuni ale țării, precum și situația existentă cu una optimă.
Detailiere:
(1) Dreptul de a fi respectat ca persoana umana, fără nici o discriminare- conform legii,
prin discriminare se întelege distincția care se face între persoane aflate în situații similare
40
CONSTITUŢIA ROMÂNIEI *** Republicată EMITENT: ADUNAREA CONSTITUANTĂ PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 767 din 31
octombrie 2003https://www.ucv.ro/pdf/site/constitutia_romaniei.pdf
41
Legea nr. 46/2003, M.Of. P.I, nr. 70 din 03.02.2003 in: https://www.colegfarm.ro/docu/Drepturile_pacientului_2018.pdf
19
pe baza rasei, sexului, vârstei, apartenenței etnice, originii naționale sau sociale, religiei,
opțiunilor politice sau antipatiei personale42.
Totodata, Codul Civil (2009) garantează ca fiind inviolabil corpul uman și că nici o persoană
nu poate fi supusă experiențelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor intervenții în scop
terapeutic ori în scop de cercetare științifică decât în cazurile și în condițiile expres și limitativ
prevăzute de lege43.
De asemenea, există o legislație stufoasă legată de transplantul de organe, care poate fi
consultată, dar nu face obiectul cursului de față.
Totodată, regulamentele pe care pacientul trebuie să le respecte într-o unitate sanitară,
drepturile și obligațiile sale trebuiesc afișate în loc vizibil, de către toate unitățile sanitare, ca
pacientul să fie informat de regulile generale și interne ale unității.
(2) Dreptul la informația medicală- se referă la informații asupra serviciilor medicale
disponibile în țară și, particular, în unitatea în care se acordă asistența medicală și a
modului în care pot fi utilizate, la identitatea și statutul profesional al furnizorului de
sănătate (printre alte îndatoriri, asistenta medicală are obligația de a purta ecuson în timpul
exercitarii profesiei, cu numele și funcția și de a se prezenta pacientului, în ce calitate
furnizeaza asistența medicală), la regulile pe care pacientul trebuie să le respecte într-o
unitate medicala și pe durata spitalizarii, asupra stării sale de sănătate, a intervențiilor
medicale propuse, riscurile potențiale, alternative, riscuri a neefectuarii tratamentului și a
nerespectarii recomandarilor medicale. De asemenea, pacientul are dreptul de a cere și a
obține o altă opinie medicala și de a primi un rezultat scris al investigațiilor, tratamentului
etc. pe care l-a urmat într-o unitate medicală.
Conform legii, prin îngrijiri de sănătate se întelege serviciile medicale, serviciile comunitare
și serviciile conexe actului medical44.
Pacientul poate decide dacă mai dorește să fie informat sau nu, despre situația sa medicală și
poate desemna o altă persoană care să fie informată în locul sau- a nu se confunda cu
reprezentantul legal, în cazul minorilor sau persoanelor lipsite de discernământ45. Atunci când
42
43
Codul civil, 2009, Parlamentul Romaniei, in: https://lege5.ro/Gratuit/gi2tsmbqhe/codul-civil-din-2009?pid=56646209#p-56646209
44
45
20
pacientul nu cunoaște limba în care i se prezinta informația, are dreptul să ceară un translator.
Totodată, la externare, pacientul are dreptul să solicite și să primească, o singura dată, un
rezumat scris al investigațiilor, diagnosticului, tratamentului și îngrijirilor acordate 46.
Aceste drepturi ale pacientului sunt, de multe ori, nerespectate, datorită ignoranței pacientului
sau asistenței medicale, a unui nivel scazut al educatiei pacientului sau, a nivelului scăzut de
cunoaștere a legislației din partea ambelor părți sau a neglijării acestor drepturi, tot de ambele
părți.
Din categoria datelor cu caracter personal (date cu risc) intra si informatiile referitoare la
starea de sanatate fizica si mentala a unei persoane (de exemplu, un handicap fizic sau psihic),
protejate de Protecția datelor cu caracter personal (PDCP; General Data Protection Regulationare
= GDPR) din Regulamentul UE 2016/679 din anul 2018, Conform Regulamentului, oricărui
pacient trebuie să i se permită accesul la datele personale privind sănătatea (registre medicale,
diagnostice, rezultate ale examinărilor, evaluări ale medicilor curanţi, tratamente, intervenţii
efectuată, etc) într-un interval de timp rezonabil (30 zile). De asemenea, Regulamentul
menționează situațiile când se poate recurge la rectificarea datelor, portabilitatea lor către alți
operatori (furnizori de servicii sanitare), restricționarea prelucrării și chiar ștergerea datelor
colectate.De exemplu, la transferul unui pacient spre alt serviciu, aceste date pot fi furnizate altui
operator de servicii medicale47.
(3) Dreptul de a-si da consimțămantul informat privind intervenția medicală.
Prin interventie medicala se ințelege orice examinare, tratament sau alt act medical in scop
de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare48.
Acordul scris al pacientului trebuie sa cuprinda, obligatoriu: numele, prenumele pacientului,
domiciliul si resedinta pacientului sau al reprezentantului legal, in cazul pacientului minor sau
fara discernamant-vezi pacientul cu varsta de 16 ani impliniti cu emancipare; actul medical carev
urmeaza a fi facut si descrierea, pe scurt, a informatiilor furnizate de personalul medical, precum
si acordul fara echivoc al pacientului sau reprezentantului legal, certificat prin semnatura. In
46
47
http://www.dataprotection.ro/servlet/ViewDocument?id=1262
48
Ordin nr 482 din 14 martie 2007 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a titlului XV “Raspunderea civila a
personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice” din Legea nr. 95/2006 privind
reforma in domeniu sanatatii, Emitent: Ministerul Sanatatii Publice, Publicat in Monitorul Oficial nr. 237 din 5 aprilie 2007
21
situatia unei proceduri de urgenta, in cazul unei persoane lipsite de discernamant, cand nu poate
fi contactat reprezentantul legal/ruda cea mai apropiata, iar amanarea interventiei medicale ar
pune in pericol ireversibil, sanatatea si viata pacientului, se constituie o comisie care va descrie
urgenta interventiei, act doveditor al lipsei de discernamant al pacientului si faptul ca nu pot fi
contactati apartinatorii/reprezentantul legal, numele persoanelor din echipa medicala, interventia,
data, ora intocmirii raportului, semnatura persoanelor care participa la actul medical-conform
Legii 95/200649.
La recoltarea de produse biologice sau folosirea acestora în stabilirea diagnosticului este
nevoie de acordul pacientului. Conform Legii drepturilor pacientului, pacientul își dă acordul,
refuză sau oprește o intervenție medicală, asumandu-și, în scris răspunderea, prin semnătură,
inclusiv pentru consecințe. Pacientul trebuie să își dea acest acord în cunoștință de cauză, deci
trebuie să îi fie explicate aceste consecințe, de către personalul medical care efectuează
intervenția medicală sau desemnată pentru acest lucru. Dacă pacientul are un reprezentant legal,
se cere acordul acestuia, dar pacientul trebuie sa fie implicat in luarea deciziei, dupa capacitatea
sa de înțelegere. Când furnizorii de servicii medicale consideră că intervenția este în interesul
pacientului, dar reprezentantul legal nu îşi dă consimțămantul (vaccinări, transfuzii, etc) decizia
este luată în cadrul unei comisii de arbitraj, formată din 3 medici pentru pacienții internați în
spitale și 2 medici pentru pacienții din ambulator. Într-o intervenție medicală de urgență
salvatoare de viață, când pacientul nu își poate exprima voința, personalul medical poate deduce
acordul pacientului dintr-o exprimare anterioară a acestuia. Există anumite excepții în cazul în
care nu mai este nevoie să se obțină acordul pacientului/reprezentantului legal: intervenția
medicală de urgentă, salvatoare de viață. De asemenea, pacientului trebuie să i se ceară acordul
la participarea sa în învățământul medical și la introducerea în studii de cercetare științifică.
Persoanele care nu își pot exprima voința nu sunt introduse în aceste studii, doar daca
reprezentantul legal își da consimțământul și cercetarea este făcută în interesul pacientului50.
49
Ordin nr 482 din 14 martie 2007 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a titlului XV “Raspunderea civila
a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice” din Legea nr. 95/2006 privind
reforma in domeniu sanatatii, Emitent: Ministerul Sanatatii Publice, Publicat in Monitorul Oficial nr. 237 din 5 aprilie 2007
50
22
(4) Dreptul la confidențialitatea informațiilor și viata privată a pacientului.
Sunt interzise orice intervenții medicale asupra caracterelor genetice având drept scop
modificarea descendenței persoanei, cu excepția celor care privesc prevenirea și tratamentul
maladiilor genetice51.
Informații despre pacient nu pot fi dezvăluite terților, decât cu acordul pacientului, și doar
acelor persoane la care pacientul își dă acordul. Amestecul în viața privată a pacientului este
interzis, cu excepția cazurilor când aceasta imixtiune influențează pozitiv diagnosticul,
tratamentul și îngrijirile acordate52.
Uneori, pacientul, într-o stare de depresie/ stadiu terminal/suferință fizică sau psihică, poate
să nu ia deciziile corecte pentru sine, de aceea, implicarea familiei, poate fi benefică și să facă
pacientul să se răzgândească referitor la o decizie medicală.
De asemenea, pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-o unitate medicală fară
consimțămantul său (aplicarea minimă constă în blurarea imaginii), cu excepția cazului când este
vorba de culpă medicală suspectată sau de securitate medicală53.
Intrat în vigoare din 25 mai 2018, Regulamentul UE 2016/679 privind protecția datelor cu
caracter personal (PDCP; General Data Protection Regulationare = GDPR) are un impact
important atât asupra pacientului cât și a furnizorilor de servicii sanitare. Furnizorii de servicii
medicale sunt obligați să afiseze la loc vizibil standardele proprii în conformitate cu normele de
aplicare a legii. Astfel, din categoria datelor cu caracter personal fac parte și informațiile despre
starea de sănătate fizică și mentală (o boală, un handicap, etc.), acestea fiind considerate date cu
risc. Conform Regulamentului, oricărui pacient trebuie să i se permită accesul la datele personale
privind sănătatea (registre medicale, diagnostice, rezultate ale examinărilor, evaluări ale
medicilor curanţi, tratamente, intervenţii efectuată, etc) într-un interval de timp rezonabil (30
zile). Regulamentul menționează situațiile când se poate recurge la rectificarea datelor,
portabilitatea lor către alți operatori (furnizori de servicii sanitare), restricționarea prelucrării și
chiar ștergerea datelor colectate54. Informatiile privind tratamentul medical si datele personale
51
Codul civil, 2009, in https://lege5.ro/Gratuit/gi2tsmbqhe/codul-civil-din-2009?pid=56646209#p-56646209
52
53
Norme din 12 decembrie 2016 de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003, Emitent: Ministerul sanatatii, Publicata in
Monitorul Oficia nr. 1009 din 15 decembrie 2016, in: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/184665
54
23
sunt confidentiale pe durata vietii pacientului dar si dupa decesul acestuia, cu exceptii: daca
pacientul renunta la acest drept, daca legea o cere in mod expres, daca pacientul este un pericol
pentru sanatatea publica. Acordarea consimtamantului nu mai este obligatorie, daca informatiile
sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditati, implicati in tratamentul pacientului-
de exemplu, la transferul pacientului intr-un alt serviciu.
(5) Drepturi specifice în domeniul reproducerii.
Legea drepturilor pacientului stipulează:
● Pacientul are dreptul la informații, educație și servicii necesare dezvoltării unei vieți
sexuale normale, fără nici o discriminare.
● Orice pacient are dreptul la metode de planificare familială eficiente și lipsite de riscuri.
● Pacientul are dreptul să aleagă cele mai sigure metode privind sănatatea reproducerii.
● Femeia are dreptul de a hotărî dacă să aibă sau nu copii, este garantat, cu excepția când
sarcina reprezintă un risc major și imediat pentru mamă, iar viața femeii gravide este în pericol,
situație în care viața mamei este prioritară. Există particularități legate de varsta mamei, dacă
mama este minoră, sub 16 ani, cu capacitate de exercițiu anticipată55.
Prin Codul Civil este interzisă orice intervenție având drept scop crearea unei ființe umane
genetic identice unei alte ființe umane vii sau moarte, precum și crearea de embrioni umani în
scopuri de cercetare si utilizarea tehnicilor de reproducere umană asistată medical pentru
alegerea sexului viitorului copil decât în scopul evitării unei boli ereditare grave legate de sexul
acestuia. Totodata, examenul caracteristicilor genetice ale unei persoane nu poate fi întreprins
decât în scopuri medicale sau de cercetare științifică, efectuate în condițiile legii56.
Nicio persoană nu poate fi supusă experiențelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor
intervenții în scop terapeutic ori în scop de cercetare științifică decât în cazurile și în condițiile
expres și limitativ prevăzute de lege57.
(6) Dreptul pacientului la tratament și ingrijiri medicale.
Legea drepturilor pacientului din România conferă următoarele drepturi pacientului:
55
Codul civil, 2009, in https://lege5.ro/Gratuit/gi2tsmbqhe/codul-civil-din-2009?pid=56646209#p-56646209
56
Codul Civil 2009, Parlamentul romaniei, in https://lege5.ro/Gratuit/gi2tsmbqhe/codul-civil-din-2009?pid=56646209#p-56646209
57
Codul Civil 2009, Parlamentul romaniei, in https://lege5.ro/Gratuit/gi2tsmbqhe/codul-civil-din-2009?pid=56646209#p-56646209
24
● La îngrijiri medicale continue până la ameliorarea stării de sănătate sau până la
vindecare. Continuitatea îngrijirilor se asigură prin colaborare sau prin parteneriat între diferite
unități medicale (public-privat, spital-ambulatoriu, medicină de specialitate - medicină generală)
● De a beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor, de suport spiritual, material și de sfaturi
pe tot parcursul îngrijirilor medicale și la solicitarea pacientului, în măsura posibilităților; mediul
de îngrijire și tratament va fi creat cât mai aproape de cel familial, posibil contra cost la servicii
medicale acordate de către un medic acreditat din afara spitalului.
● Să beneficieze de asistență medicală de urgență, de asistență stomatologică de urgență și
de servicii farmaceutice, în program continuu. Să se efectueze intervenții medicale asupra sa,
doar daca există condiții de dotare necesare și personal acreditat, conform principiilor de etică
profesională, doar în situații extreme admitandu-se excepții.
● Selectarea numai pe bază de criterii medicale a pacienților, în cazul în care furnizorii
sunt obligați să recurgă la selectarea pacienților pentru anumite tipuri de tratament, criteriile fiind
stabilite de către ministerul sănătății și familiei, făcute publice.
● Pacientul are dreptul la îngrijiri terminale pentru a putea muri în demnitate, prin îngrijiri
terminale intelegandu-se îngrijirile acordate unui pacient cu mijloacele de tratament disponibile,
atunci când nu mai este posibilă îmbunătățirea prognozei fatale a stării de boală, precum și
îngrijirile acordate în apropierea decesului.
● De a oferi angajaților sau unității unde a fost îngrijit, plăți suplimentare sau donații, cu
respectarea legii, personalul medical sau nemedical din unitățile sanitare neavand dreptul să
supună pacientul nici unei forme de presiune pentru a-l determina pe acesta să îl recompenseze
altfel decât prevăd reglementările de plata legale din cadrul unității respective .
Respectarea acestor norme, criterii, drepturi ale pacientului sunt urmarite periodic de
autoritatile sanitare si se intocmesc situatii comparative pe diferite regiuni ale tarii, se aduc
periodic masuri de imbunatatire58.
58
Legea nr. 46/2003 a drepturilor pacientului, in: http://www.cnas.ro/page/legea-drepturilor-pacientului.html
25
2.4 Drepturile transfrontaliere ale pacientului.
Există o cerere de servicii medicale acordate în străinătate de aproximativ 1% din

cheltuielile publice cu asistența medicală, deoarece pacienții români preferă să primească
asistență medicală în țară. Pacienții cetățeni români au dreptul și beneficiază de asistență
medicală în orice țară din Uniunea Europeană, atât pentru tratament, cât și pentru urgențe,
precum și de rambursări ale plaților efectuate în avans (costuri medicale, rețete și dispozitive
medicale), la întoarcerea în țară, în anumite condiții, putandu-se alege furnizorul de îngrijiri
de sănătate 59.
Uniunea Europeana garanteaza un nivel ridicat de protecție a sănătății umane, care sa nu
aduca atingere posibilității pacienților de a beneficia de asistenta medicala transfrontaliera, fara a
se incuraja tratamentul in alt stat decat cel in care pacientul este afiliat. Directiva 2011/24/UE
(Strasbourg, 2011) privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale
transfrontaliere oferă informații și facilitează accesul la asistența medicală disponibilă, prin
punctele naționale de contact create, stabilește normele de reglementare minimale pentru rețeta
medicală transfrontalieră, iar prin grupul de experți asistă Comisia Europeană la punerea în
aplicare a acestei directive60. Ea nu ar trebui să se aplice pentru furnizarea de servicii de îngrijire
pe termen lung, respectiv: servicii de îngrijiri la domiciliu sau din case de îngrijire, precum și în
cazul accesului la organe pentru transplant61.
Asistența medicală, inclusiv cea de urgență, se acordă pe durata șederii temporare în

străinătate, beneficiind de prevederile regulamentelor existente și de cardul european de
asigurări sociale de sănătate; pentru asistența medicală care nu este de urgență, posibil să se
ceară o autorizație prealabilă62. Pe perioada acordării asistenței medicale, pacientului îi sunt
garantate dreptul la viață privată, confidențialitatea și prelucrarea datelor cu caracter personal63
59
Îngrijiri transfrontaliere in https://ec.europa.eu/health/cross_border_care/overview_ro
60
DIRECTIVA 2011/24/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor
pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere, in:
https://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2011:088:0045:0065:ro:PDF
61
62
https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/MEMO_13_918
63
DIRECTIVA 95/46/CE a PARLAMENTULUI EUROPEAN I A CONSILIULUI din 24 octombrie 1995 privind protecia
persoanelor fizice în ceea ce privete prelucrarea datelor cu caracter personal i libera circulaie a acestor date, in:
https://www.dataprotection.ro/servlet/ViewDocument?id=44
26
inclusiv în sectorul comunicațiilor publice64, nediscriminarea pe bază de naționalitate65. Trebuie
ținut cont de faptul că, nelimitarea circulației în Uniunea Europeană a cetățenilor nu înseamnă
dreptul la un abuz al cetățeanului asupra acestei facilități, că există anumite limite și condiții
pentru asistența medicală transfrontalieră, care trebuie bine înțelese înainte de efectuarea unui
asemenea demers, inclusiv efectuarea de plângere, vizavi de serviciile oferite, dacă pacientul nu
este mulțumit de rezultat, conform legilor emise de Uniunea Europeană.
2.5 Drepturile și obligatiile aparținătorilor pacientului.
Trebuie să precizăm diferența intre mai mulți termeni, în legătură directă cu pacientul,
respectiv: aparținător, tutore, reprezentant legal. Aparținător este persoana care îl însoțește pe
pacient în spital, de obicei rude, dar pot fi și prieteni sau reprezentantul legal al pacientului, daca
acesta este desemnat de pacient sau Instanța judecătorească. Tutore este de obicei, părintele sau
alta persoană desemnată, pentru copilul minor până la vârstă de 14 ani/persoana cu capacitate de
exercițiu restrânsă sau fară capacitate de exercițiu, care să îi reprezinte interesele, în cazul
copilului minor. Reprezentant legal este persoana care are prin lege dreptul și îndatorirea de a
reprezenta minorul sub 14 ani sau persoanele lipsite de exercițiu, pe care le au în ocrotire, având
și dreptul de a introduce o plângere penală, a o retrage sau să se împace cu făptuitorul, în
condițiile legiii66.
Conform Legii nr. 46/2003 a drepturilor pacientului, aparținătorii pacientului, care pot fi
rude sau prieteni desemnați de către acesta, pot să primească informații despre evoluția
investigațiilor, despre diagnosticul și tratamentul urmat de pacient sau pacientul chiar poate
desemna o persoană care să fie informată în locul său. Totodată, acesta are dreptul de a desemna,
în scris, o persoană care să aibă acces deplin la informațiile sale medicale cu caracter
64
DIRECTIVA 2002/58/CE din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii
în sectorul comunicaţiilor publice (Directiva asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice), in:
https://www.dataprotection.ro/servlet/ViewDocument?id=201
65
DIRECTIVA 2011/24/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor
pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere, in:
66
https://legeaz.net/dictionar-juridic/reprezentare-legala
27
confidențial, atât în timpul vieții cât și după deces. Orice amestec în viața privată, familială este
interzis, dar legea spune că acest lucru poate fi încălcat, în anumite condiții (primează interesul
pacientului sau acesta reprezintă un pericol pentru sine sau sănătatea publică)67.
Obligația reprezentantului legal în cazul unui pacient lipsit de discernământ este să acționeze
în interesul pacientului pe care îl reprezintă. Daca echipa medicală/furnizorul de servicii
medicale consideră că reprezentantul acestuia nu acționează astfel, se constituie o comisie de
arbitraj care să decidă pentru pacient (formată din 3 medici în spital, pentru pacientul internat sau
2 medici, pentru ambulator). Aceasta se întâmplă mai ales în caz de urgențe medicale.
Aparținătorii pacientului pot să îl viziteze în spital68, conform unui orar stabilit de
Regulamentul intern al unității sanitare respective69, cu excepția perioadelor de carantină,
stabilite de autoritatea statală. Totodată, în anumite situații, aparținătorii/tutorele beneficiază de
spitalizare, alături de pacient (dacă acesta este minor/lipsit de discernământ), uneori contra cost,
pentru a crea un mediu de îngrijire și tratament cât mai aproape de cel familial70.
Apartinatorii, la fel ca și pacientul, trebuie să respecte personalul medical și nemedical dintr-o unitate
medicală, regulile interne ale unității medicale, iar instituția medicală are obligația să le afișeze într-un loc
vizibil, pentru a putea fi cunoscute de către aceștia.
2.6. Obligațiile pacientului
Obligatiile pacientului nu sunt legiferate in mod specific in nici o lege, ele sunt cuprinse
implicit in anumite contexte de asistenta medicala. Exista doar obligatiile asiguratului de sanatate
legiferate de Casa de Asigurari de sanatate (CNAS) si prevazute de Regulamentele interne ale
unitatilor medicale. Pe teritoriul Romaniei, asa cum am precizat mai devreme in curs, nu toti
pacientii sunt asigurati, cu toate ca asigurarea sociala de sanatate este o obligatie pentru toti
cetatenii romani sau straini cu domiciliul in Romania71. Obligatiile pacientului sunt “vazute” mai
67
Legea Nr. 46 din 21 ianuarie 2003, Legea drepturilor pacientului, Emitent: Parlamentul, Publicata in: Monitorul Oficial Nr. din
51 din 29 ianuarie 2003, in: http://www.cnas.ro/page/legea-drepturilor-pacientului.html
68
Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi
completările ulterioare, in: https://www.lege-online.ro/lr-ORDIN-1284%20-2012-(144022)-(1).html
69
ORDIN 1284 /2012 privind reglementarea programului de vizite al aparţinătorilor pacienţilor internaţi în unităţile sanitare
publice, in: https://www.lege-online.ro/lr-ORDIN-1284%20-2012-(144022)-(1).html
70
Legea Nr. 46 din 21 ianuarie 2003, Legea drepturilor pacientului, Emitent: Parlamentul, Publicata in: Monitorul Oficial Nr. din
51 din 29 ianuarie 2003, in: http://www.cnas.ro/page/legea-drepturilor-pacientului.html
71
LEGE nr.145 din 24 iulie 1997, Legea asigurărilor sociale de sănătate, Textul actului publicat în M.Of. nr. 178/31 iul. 1997, in:
28
mult ca si responsabilitati si totusi, pacientul are obligaţia de a furniza informaţii corecte despre
sine şi starea sa, personalului medical, de schimbările apărute in starea sa de sanatate, de
respectarea sau nerespectarea indicaţiilor, tratamentului recomandat. De asemenea, trebuie să
respecte normele de conduită interioară, când se află într-o instituţie medicală şi demnitatea
personalului medical. Dacă pacientul nu furnizează toate informaţiile cerute de către medic, în
mod corect sau o face vădit eronat, pentru a induce medicul în eroare, personalul medical nu
poate să fie într-un caz de malpraxis în acest caz72. Totodata, asiguratul are obligatia de a avea o
conduita civilizata fata de personalul medical (Cap. II, Art. 231, LEGE nr.145 din 24 iulie
1997)73. De asemenea, exista reglementari care apara personalul medical de o posibila agresiune
savarsita asupra acestora, de catre orice persoana, pacient sau nu (Legea 95/2006, art. 652)74.
Responsabilitățile pacienților pot fi impărțite în 3 categorii mari:
1. Referitor la responsabilități față de propria sănătate. Acestea sunt vazute ca si
obligatii ale asiguratului social de sanatate: înscrierea pe lista unui medic de familie, anunțarea
medicului când apar schimbări în starea sa de sănătate, prezentarea la controalele profilactice,
respectarea tratamentului și indicațiilor medicului, sa aiba o conduita civilizata etc75.
2. Referitor la responsabilități privind protecția sănătătii publice. Sanatatea publica este
o obligatie generala, care implică atât autoritățile administrației publice centrale și locale cât și
toate persoanele fizice sau juridice76.
In mod particular, conform legii 584/2002, persoanele infectate cu HIV sau bolnave de
SIDA, în scopul prevenirii contaminării altor persoane și răspândirii infecției, au obligativitatea
de a anunta medicul curant sau stomatolog cu privire la statusul lor și răspundîn fața legii pentru
transmiterea voluntară a infecției atunci când iși cunosc pozitivitatea HIV și transmiterea se
produce din motive ce le pot fi imputate77 si au obligativitatea de a respecta regulile de igiena
72
LEGE Nr. 95/2006 din 14 aprilie 2006 *** Republicată privind reforma în domeniul sănătăţii in:
https://www.anm.ro/_/LEGI%20ORDONANTE/LEGE%20Nr.%2095%20din%202006%20republicata,%20versiunea%20actualizata
%20pana
%20la%206%20aprilie%202017.pdf
73
LEGE nr.145 din 24 iulie 1997, Legea asigurărilor sociale de sănătate, Textul actului publicat în M.Of. nr. 178/31 iul. 1997, in:
74
Legea 95/2006, in : https://lege5.ro/Gratuit/g42tmnjsgi/art-652-infractiuni-lege-95-2006?dp=hazdanjrgu3da
75
76
77
LEGE nr. 584 din 29 octombrie 2002 privind măsurile de prevenire a răspândirii maladiei SIDA în România şi de
protecţie a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA, emitent Parlamentul Romaniei, Publicat in Monitorul
Oficial nr. 814 din noiembrie 2002, in: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/39744
29
individuala si colectiv78.
3. Referitor la responsabilități față de sistemul de sănătate. Specific, asiguratul, pentru a
putea beneficia de drepturile sale ca asigurat in sistemul de sanatate, are urmatoarele obligatii:
- Să se înscrie pe lista unui medic de familie;
- Să anunţe medicul de familie ori de câte ori apar modificări în starea lor de sănătate;
- Să se prezinte la controalele profilactice şi periodice stabilite prin contractul-cadru;
- Să anunţe în termen de 15 zile medicul de familie şi casa de asigurări asupra modificărilor
datelor de identitate sau a modificărilor referitoare la încadrarea lor într-o anumită categorie
de asiguraţi;
- Să respecte cu stricteţe tratamentul şi indicaţiile medicului;
- Să aibă o conduită civilizată faţă de personalul medico- sanitar;
- Să achite contribuţia datorată fondului şi suma reprezentând coplata/contribuţia personală,
în condiţiile legii;
- Să prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele justificative care atestă calitatea
de asigurat79.
Cetatenii straini care locuiesc in Romania nu sunt obligati sa plateasca asigurarea de sanatate
in Romania. Cetatenii neasigurati care nu-si platesc obligațiile la FNUASS (Fondul National
Unic de Asigurari Sociale de Sanatate), daca pot face dovada calității de asigurat, pot beneficia
de servicii medicale din pachetul minimal sau pot sa plateasca in intregime serviciile
consumate80.
Contravaloarea serviciilor medicale de care a beneficiat intră în obligaţia pacientului, fie prin
plată directă, fie prin acte doveditoare de plată a contribuţiei către fondul de asigurări de
sănătate.
2.7 Obligațiile asistentei medicale.
Profesiunea de asistenta medicala se exercita in baza Legii nr. 46/2001. Asistenta
78 Ordin nr. 125 din 9 februarie 2012 privind asigurarea asistenţei medicale persoanelor private de libertate aflate în custodia Administraţiei
Naţionale a Penitenciarelor, Ministerul Justitiei Nr. 429/C din 7 februarie 2012, Emitent: Ministerul Sanatatii Nr. 125 din 9 februarie 2012,
Publicat in Monitorul Oficial nr. 124din21februarie2012,in: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/135547
79
80
30
medicala nu este functionar public si isi exercita profesia in baza competentei profesionale, pe
baza diplomei de absolvire a unei institutii de invatamant recunoscuta81.
Conform legislației în vigoare și fișei postului, asistenta medicală angajată prin contract de
muncă, acreditată, are obligația de a realiza asistența profilactic-curativă de calitate,
nediscriminatorie, în respect față de demnitatea și valorile morale și sociale ale pacientului, să
contribuie la menținerea stării de sănătate și la prelungirea speranței de viață a pacienților, de a
acorda ajutor de urgență, de a păstra secretul profesional, de a se perfecționa continuu, în vederea
îndeplinirii unui act medical de calitate ș.a.m.d.82
Obligațiile profesionale ale asistentei medicale sunt rezultate din legislația natională, din
normele și reglementările legale, din prevederile contractului de muncă și a fișei postului și
constau, în principal, în: obligația de îngrijire a pacientului, cu sarcini autonome și delegate, cu
respectarea drepturilor și interesului pacientului și în baza principiilor medicale general-
acceptate.
Respectarea drepturilor pacientului și, în primul rand, cunoașterea lor, este o obligație
profesională83.
Obligatia de securitate a pacientului, care se refera la asigurarea sanatatii pacientului in
cursul actului medical si de asigurare a integritatii corporale a pacientului reprezinta asigurarea
securitatii actului medical, inclusiv pentru protejarea de infectii nozocomiale, cu exceptia cazului
cand exista o cauza externa care nu a putut fi controlata de unitatea sanitara prestatoare de
servicii medicale, precum si de contaminari cu sange sau alte secretii corporale.
Supravegherea si asigurarea securitatii persoanelor cu nevoi speciale (pacienti cu afectiuni
psihice, copii, persoane cu dizabilitati) este, de asemenea, o obligatie a asistentei medicale84.
În contractul de asistență medicală al asistentei medicale există obligația de a solicita și
obține consimțământul explicit al pacientului pentru efectuarea fiecărui act medical diagnostic
sau terapeutic pe care asistenta medicală îl efectuează asupra sa, iar în cazul în care nu este
posibil să obțină un consimțământ explicit, să deducă implicit acest consimțământ în baza unei
81
Legea nr. 461/18.07.2001 privind exercitarea profesiunii de asistent medical, infiintarea si functionarea
ordinului asistentilor Medicali din Romania
82
av. Todor-Maftei, Ramona, “ Responsabilitate in practica medicala, Malpraxis –temei si procedura, in:
https://www.law-partners.ro/blog/malpraxis-raspundere-pentru-actul-medical/
83
Codul de Etica si Deontologie al asistentului medical generalist, al moaşei şi al asistentului medical din România , in:
84
Negoteiu Elena, “Malpraxis si responsabilitate medicala”, in: https://www.oamr.ro/despre-noi/codul-de-
etica-si-deontologie/https://www.slideshare.net/ElenaNegotei1/malpraxisul-66523392
31
exprimări anterioare a voinței pacientului – art 14 din Legea nr 46/2003- sau să obțină
consimțământul informat de la tutore sau reprezentant legal al pacientului. Intervențiile medicale,
prin complexitatea sau caracterul lor invaziv, au un risc potențial asupra pacientului, încălcând
dreptul persoanei la sănătate și integritate fizică, astfel ca necesită acordul prealabil al
pacientului..
Conform Art. 652 alin. (2) din Legea 95/2006, "Medicul, medicul dentist, asistentul
medical/moașa nu pot refuza să acorde asistență medicală/îngrijiri de sănătate pe criterii etnice,
religioase și orientare sexuală sau pe alte criterii de discriminare interzise prin lege." Astfel,
personalul medical nu poate refuza acordarea asistenței medicale pe criterii de discriminare, dar
per a contrario o poate refuza pentru alte motive. De exemplu, în cazul unui pacient violent,
relația contractuală intre personalul medical și pacient se poate întrerupe, sau în caz de refuz al
pacientului de a accepta personal medical (de exemplu, faptul că o asistenta medicala este tânără
și văzută în principiu, că neavand experiență profesională, poate determina pacientul să refuze
intervenția medicală a acesteia, fară să o cunoască sau ca aceasta să-i fi produs vreun prejudiciu.
Asigurarea secretului profesional (tot ceea ce ține de viața intimă și/sau de familie a
pacientului, date medicale, prognostic, diagnostic, tratament urmat etc.) inclusiv față de
apartinători, dacă aceasta a fost voința pacientului, este de asemenea, obligatorie. Secretul
profesional se referă la nedivulgarea unor date despre pacient nici colegilor, sau altor persoane,
dacă nu avem acordul pacientului și acest secret profesional este obligatoriu chiar și după
moartea pacientului. La prezentarea lucrărilor științifice nu se vor dezvălui date cu caracter
personal astfel încât să îi poată fi recunoscută identitatea și, implicit, nu vă fi fotografiat sau
filmat, fără acordul său. Confidentialitatea datelor privind statutul infectării cu HIV sau bolnave
de SIDA este obligatorie față de alte persoane, dar este exceptată între specialiștii echipei de
îngrijire.
Răspunderea pentru destăinuirea secretului profesional este disciplinară. Sunt anumite

excepțîi (când interesul general al societății, ca și în cazul prevenirii și combaterii epidemiilor,
bolilor venerice, a celor cu extindere în masă, când legea o cere în mod expres, în anumite
circumstanțe. Uneori, divulgarea unui secret profesional poate aduce prejudicii pacientului.
În cazul tratării minorului, asistenta medicală trebuie să fie apărătoarea copilului bolnav, mai ales
32
dacă, citez din Art.52, Legea 95/2006, Cap. XVII, “apreciază că minorul este victima unei
agresiuni sau privațiuni”, alertând autoritatea competentă. Acordul reprezentantului legal al
minorului este necesar, cu excepția situației de urgență și, în măsura posibilului, se cere și
acordul acestuia, în funcție de capacitatea să de înțelegere85.
Refuzul sau oprirea unei intervenții medicale se poate efectua în orice moment de către
pacient (el putând decide doar asupra interventiilor viitoare) prin asumarea consecințelor
refuzului sau opririi unui act medical, iar obligația asistentei medicale este de a se asigura că
pacientul semnează, certifică aceste acțiuni personale, în cunoștință de cauză și trebuie să asigure
medicul, mai ales dacă viața pacientului este astfel în pericol. De asemenea, daca asistenta
medicală constată că vreun pacient a suferit maltratări, trebuie să anunțe medicul și apoi,
organele competente.
Impunerea cu forța sau prin inducere în eroare a oricăror experiențe pe om, este o
abatere gravă, din partea asistentei medicale, daca participă în mod voluntar și conștient la
asemenea fapte. De asemenea, provocarea de îmbolnăviri experimentale, unor oameni sănătoși,
este interzisă.
Incălcarea oricărui drept al pacientului de către asistenta medicală duce la raspunderea civilă
a acesteia , vizavi de normele in rigoare, constituie abatere si atrage răspunderea disciplinară 86.
2.8 Drepturile asistentei medicale.
Asistenta medicală are dreptul de a fi remunerată pentru munca depusă.

Personalul medical poate să refuze o intervenție medicală în cazul unui pacient agresiv,
violent.
De asemenea, conform Art. 652 din Legea 95/2006, citez: “ Amenințarea săvârșită
nemijlocit ori prin mijloace de comunicare directa contra unui medic, asistent medical, aflat
în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii, se pedepsește cu
închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda” și, de asemenea, lovirea sau orice acte de
85
86
Codul de etica si deontologie al asistentului medical generalist, al moasei si asistentului medical din Romania, in:
https://www.oamr.ro/despre-noi/codul-de-etica-si-deontologie/
33
violență , se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani; vătămarea corporală; pedeapsa cu
închisoarea de la 6 luni la 6 ani, iar vătămarea corporală gravă se pedepsește cu închisoare de
la 3 la 12 ani87.
De asemenea, asistenta medicala are dreptul de a se apăra prin orice mijloace, în
cazul unei acuzații de malpraxis medical. Mai jos prezentăm o sinteză a obligațiilor și
drepturilor asistentei medicale, în strictă legătură cu drepturile pacientului:
OBLIGAȚIILE ASISTENTEI MEDICALE DREPTURILE ASISTENTEI MEDICALE

asigurarea unei asistențe medicale profilactic- de a a fi remunerata pentru munca depusa
curative și recuperatorie de calitate,
nediscriminatorii, persoanei, familiei și
comunității, care să promoveze, să mențină, și să
prelungească starea de sănătate și speranță de viață
a pacienților
participarea la programe de educație sanitară a de a refuza asistența medicală unui pacient
populației agresiv, violent
de informare a pacientului asupra actului medical de a se apăra prin orice mijloace legale, în cazul
pe care il exercita si obtinerea consimtamantului unei acuzații de malpraxis medical
informat
de a se informa și perfecționa permanent pentru dreptul de a depune plângere împotriva unei
optimizarea procesului de muncă, de a cunoaște persoane implicate într-un act de malpraxis
legislația în domeniul medical medical
de a oferi asistență de urgență, în limita de a introduce contestație împotriva unei
competenței profesionale hotărâri de aplicare a unei sancțiuni date
de a trata în mod nediscriminatoriu pacienții
de a da dovadă de responsabilitate profesională și
morală
de a acționa întotdeauna în interesul pacientului,
familiei pacientului și al comunității, de a acționa
87
Legea 95/2006, Art. 652 Infractiuni, pct. 1-4.
34
în limita responsabilităților și competentei
profesionale, în evitarea de punere în pericol a
vieții pacientului 88
de a păstra secretul profesional
de a oferi securitatea integrității corporale și a
sănătății pacientului, în cursul actului medical și a
perioadei de îngrijire medicală, inclusiv pentru
persoane cu risc (persoane cu afecțiuni psihice,
copii, persoane cu dizabilități fizice și psihice)
de a respecta viața privată și confidențialitatea
datelor personale ale pacientului
de a participa la formarea practică a viitoriilor

asistenți medicali
Tabel 1. Obligatiile si drepturile asistentei medicale.
Capitolul 3. Calitatea actului medical
Actul medical în sine, la nivelul unei țări, este reglementat prin legi specifice, hotărâri,
ordonanțe, norme, protocoale de lucru etc., elaborate de specialiști și îmbunătățit periodic, prin
acumularea de noi cunoștinte în domeniul medicinei și nu numai, îmbunătățirea tehnologiei,
schimbări apărute prin cerințele internaționale, de aliniere a standardelor etc.
Calitatea actului medical poate să se îmbunătățească sau să scadă, chiar dacă este
reglementată într-un fel sau altul. Putem îmbunătăți calitatea actului medical, atât tehnologic, cât
și prin factorul uman. De exemplu, trecerea în câteva decenii, de la utilizarea seringii din sticlă
cu piston, care se steriliza prin fierbere pentru reutilizare, la seringa de plastic, de unică folosință,
chiar cu protecție pentru ac, pentru evitarea înțepării accidentale, este o îmbunatățire remarcantă.
88
Legea nr. 46/2001 privind exercitarea profesiunii de asistent medical, infiintarea si functionarea Ordinului
Asistentilor Medicali din Romania, in: “ Minighid legislativ pentru asistentii medicali”, Editura Universitatii “Lucian
Blaga” , Sibiu, 2003
35
Pregătirea personalului medical, de la un curs de soră medicală, de 6 luni, sau de nivel de
liceu sanitar, la o școlarizare cu studii superioare, prin facultate, master și chiar doctorat (aceasta
însemnând o perioada mai îndelungată de studii și la un nivel superior), cu siguranță a adus un
plus de valoare, asistentei medicale. Calitatea factorului uman este foarte importantă. Ne-au
demonstrat-o, de-a lungul timpului, măicuțele și călugării care, cu sumare cunoștinte medicale, la
nivelul științei și tehnologiei aproape inexistente, au îngrijit cu abnegație și cu rezultate
remarcabile, mii de pacienți și au alinat trupește și sufletește, suferința multora. De multe ori,
trecerea la așa-numitul “profesionalism” și “standardizare” ne face să uităm să fim...umani.
Calitatea actului medical depinde de modul în care respectăm criteriile și normele specifice de
lucru, dar și de modul în care o facem. Respectarea pacientului, a colegilor, a echipei de lucru, a
apartinatorilor pacientului, înseamnă, de fapt, să ne respectam pe noi însuși, în plus, ea fiind o
obligație a noastră, că și profesioniști medicali.
Există mai mulți factori care pot să scadă calitatea actului medical, dintre care,
menționăm: disfunctionalitati din sistemul de sănătate (proasta informare din sistem,
neacoperirea pachetelor de bază, a medicamentelor necesare, personal medical insuficient sau
slab distribuit, educația medicală deficitară etc. Într-un raport al Organizaţiei pentru Cooperare şi
Dezvoltare Economică (OCDE), dat publicităţii şi publicat de editorialul “The Telegraph”, în
România, în 2016 existau 2,5 medici la mia de locuitori, sub media europeană de 3,4
medici/1000 locuitori (comparativ, în Polonia sunt 2,2 medici/1000 locuitori, iar în Portugalia,
2,53 medici/1000 locuitori)89. In plus, migrarea personalului medical in tari sau unitati sanitare
care remunereaza mai bine/ofera alte beneficii, duc, de asemenea, la scaderea calitatii actului
medical.
Raportat la anul 2016, potrivit datelor INS, citate de News.ro, în România erau înregistraţi
57.300 medici şi 137.200 angajaţi asistenţi medicali90.
Nu exista o statistică referitor la numărul de pacienţi care îi revin unei asistente medicale
pentru tratament, dar, conform populaţiei cu domiciliul în România din 2016 ( de 22.300.000
locuitori) şi a numărului de asistenţi medicali angajaţi, ar fi aproximativ 6 asistenţi medicali care
deservesc 1000 locuitori.
89
https://insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/activitatea_unitatilor_sanitare_anul_2016.pdf
90
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/sanatate/in-sfarsit-s-a-aflat-cati-medici-are-romania-753437
36
Raportul juridic medical reprezintă totalitatea relațiilor socio-umane stabilite între subiectele
de drept medical ce cad sub incidența legii civile, cu trăsături comune, dar care îl şi deosebesc,
de alte raporturi juridice91. Se consideră că persoana umană este intangibilă şi că are dreptul să i
se respecte viaţa, sănătatea, dreptul la moarte. Raportul social între personalul medical şi o
persoană- pacient este în primul rând, un raport impus- de legiuitor, prin natura profesiei. În al
doilea rând, raportul juridic medical este un raport de vointă a părților, concretizată prin
manifestarea consimțământului acestora. Deși necesitatea consimțământului medicului nu este
expres prevăzută de lege, existența sa este dedusă din art. 652 alin. 2 al Legii nr. 95/2006 92
privind reforma în domeniul sănătății, care spune că personalul medical nu poate să refuze
acordarea asistenţei medicale sau acordarea de îngrijiri de sănătate pe criterii etnice, religioase și
orientare sexuală sau pe alte criterii de discriminare interzise prin lege. Astfel, deducem că
asistenţa medicală sau îngrijirile se pot totuşi refuza, pe alte criterii. Totodată, art.653 alin.1
prevede că după ce personalul medical a acceptat pacientul, relaţia poate fi întreruptă, în anumite
condiţii93. Deci, consimţământul medicului de a accepta un pacient, pentru a-l trata, este premisa
raportului juridic medical.
În al treilea rând, raportul juridic medical este un raport contractual94. În sistemul privat de
sănătate, raportul juridic medical își are izvorul, în principiu, în contractul medical
(consimțământul informat al beneficiarului serviciului medical exprimat personal sau prin
reprezentant care se întâlnește cu consimțământul medicului) prin care o parte, denumită
furnizorul de servicii medicale, se obligă la prestarea serviciului medical (act medical de
prevenție, diagnostic, tratament și servicii conexe) față de cealaltă parte, denumită beneficiar al
serviciului medical, în schimbul unui onorariu sau cu titlu gratuit. În sistemul public de sănătate,
raportul juridic medical își are izvorul în raportul cetățean-stat, concretizat în grupul de contracte
cetățean-casa de asigurări de sănătate-furnizorul de servicii medicale, în care contractul principal
este contractul instituit de art. 222 alin. 1 din Legea nr. 95/200695.
91
https://www.juridice.ro/684974/particularitatile-malpraxisului-medical.html
92
https://lege5.ro/Gratuit/g42tmnjsgi/art-652-infractiuni-lege-95-2006?dp=hazdanjrgu3da
93
https://lege5.ro/Gratuit/g42tmnjsgi/art-652-infractiuni-lege-95-2006?dp=hazdanjrgu3da
94
https://www.juridice.ro/684974/particularitatile-malpraxisului-medical.html
95
https://lege5.ro/Gratuit/g42tmnjsgi/art-222-persoanele-asigurate-lege-95-2006?dp=hazdanbzge4ds
37
Figura 3. Drept medical-componență.
3.1. Incalcarea drepturilor pacientului. Malpraxis medical. Aspecte generale.

Noțiuni de bază
Există mai multe reglementări în domeniul medical. Legea malpraxisului medical nr.
95/2006, care în Art. 642, pct. 1b. defineşte malpraxisul ca fiind, citez: “eroarea profesională
săvârşită în exercitarea actului medical sau farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra
pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi
servicii medicale, sanitare şi farmaceutice”96, unde personalul medical (Art. 642, pct. 1b) este
“medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul medical şi moaşa care acordă servicii
medicale.”
Pentru a fi un caz de malpraxis, sunt necesare existența a 4 elemente:
● Faptă ilicită (actul medical greşit, neinformarea, divulgarea secretului etc.);
● Generarea unui prejudiciu pacientului;
96
https://lege5.ro/Gratuit/geydamrugi/art-642-raspunderea-civila-a-personalului-medical-lege-95-2006?dp=gqzdanbxgy2tm
38
● Demonstrarea raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul creat;
● Vinovăţia (atitudinea psihică a asistentului medical în timpul comiterii faptei ilicite) 97.
Figura 4. Elementele malpraxisului98.
3.2. Răspunderea în caz de malpraxis al asistentei medicale, vizavi de

drepturile pacientului.
Exercitarea profesiei de asistent medical presupune obținerea unui titlu oficial de

calificare în medicină, afilierea la organismul profesional (O.A.M.G.M.A.MR.) și obținerea
97
https://lege5.ro/Gratuit/g42tmnjsgi/raspunderea-civila-a-personalului-medical-si-a-furnizorului-de-produse-si-servicii-medicale-sanitare-si-
farmaceutice-lege-95-2006?dp=hazdanjrgu3dk
98
Varga,Gabriela Elvira Irina, “Prevenirea si managementul situatiilor de malpraxis in activitatea profesionala a asistentilor medicali”, lucrare
de dizertatie, 2020, UMF “Iuliu Hatieganu”, Cluj-Napoca, indrumator: Sef lucrari Dr. Av. Ionut Vida-Simiti
39
autorizației de liberă practică99. Asistentul medical nu este funcţionar public. El îşi poate exercita
profesia ca salariat şi/sau independent, în sistem public său privat, ca titular sau asociat al
cabinetelor de practică independentă sau ca şi cadre didactice, pe baza unui titlu de calificare în
meseria de asistent medical, a certificatului de membru eliberat de către Ordinul Asistenţilor
Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România. Acest certificat este avizat
anual numai după încheierea asigurării de răspundere civilă pe anul în curs, cu o valoare minimă
a riscului asigurat. Valoarea minimă diferă în funcţie de locul desfăşurării activităţii medicale şi,
implicit, a riscului de expunere, astfel: pentru asistenţii medicali din unităţi sanitare cu paturi,
centre de primire urgențe și unități de primiri urgențe, servicii de ambulanțe este echivalentul în
lei al sumei de 10.000 euro; pentru cei care lucrează în unități de medicină primară, ambulatorii,
cabinete medicale individuale, laboratoare este echivalentul în lei al sumei de 4.000 euro, iar
pentru activitatea în instituţii/secții de medicină legală este echivalentul în lei al sumei de 2.000
euro. Se acoperă astfel un risc ca urmare a unei erori, ca urmare a acţiunii, inacţiunii, neglijenței
sau ignoranţei cadrului medical- cu unele excepţii100.
Pe parcursul procedurii de stabilire a unui caz de malpraxis, este obligatorie
confidentialitatea procedurii, nerespectarea acestei dispoziții de către membrii comisiei sau
experții desemnați ducând la sancțiuni profesionale și administrative . Prin asigurarea obligatorie
de răspundere civilă se realizează o dublă protecție pentru asistenta medicală: protejarea sa de un
proces posibil, intentat de pacient pentru un act de malpraxis săvârșit, acoperirea prin asigurare, a
unor prejudicii materiale, preluate, în acest caz, de Asigurator și, nu în ultimul rand, realizarea
unei protecții psihice, prin evitarea unor posibile procese, generatoare de disconfort psihic și
înlăturarea unui posibil prejudiciu de imagine caree poate fi adus, printr-un proces. Totodată,
litigiile pot să fie preluate de către Asigurator, că și garanție de acoperire a prejudiciului.
Asiguratorul trebuie anunțat în termen de 3 zile de la momentul când asistenta medicală ia
act de acuzația de malpraxis medical101.
Legea nr 95/2006 reglementează o procedura admininstrativă de stabilire a cazurilor de
culpă medicalăprin comisia de monitorizare a cazurilor de malpraxis medical. Asfel, pacientul
primește în primul rând satisfacția că a fost victima unui act medical defectuos, chiar dacă este
99
https://www.oamr.ro/wp-content/uploads/2013/09/OUG-144_Legea-278.2015.pdf
100
https://www.oammrbuc.ro/index.php?articol=94
101
https://legeaz.net/dictionar-juridic/efecte-contract-asigurare-malpraxis-medical
40
posibil ca părțile să nu ajungă la o înțelegere cu privire la cuantumul prejudiciului cauzat și să fie
necesară ulterior și o acțiune în justiție. Apoi în măsura în care procedura administrativă se
finalizează pacientul poate fi despăgubit pentru prejudiciul suferit, iar personalul medical evită
publicitatea negativă dată de purtarea unor litigii civile. Desi intenția legiuitorului – prin
adoptarea Legii nr 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a fost de a crea un adevărat
Cod de sănătate publică, care să adune toate reglementările din domeniu, legea răspunde numai
în parte acestui deziderat.
Malpraxisul este fapta ilicită săvârsită cu vinovăție, generatoare de prejudicii. Eroarea
medicală este o greșeală specifică, relativă numai la actele medicale și care nu poate fi comisă
decât de medic sau de personalul medical. Personalul medical trebuie să acorde îngrijiri
conștiincioase și atente și cu rezerva unor circumstanțe excepționale, conforme cu datele actuale
ale științei. Pentru a stabili dacă îngrijirile date erau sau nu adaptate patologiei pacientului,
judecătorul trebuie să le estimeze prin prisma datelor științifice în starea lor cînd actul a fost
realizat și nu în ziua în care se pronunță hotărârea. Obligația care apasă personalul medical este
de a da pacientului său îngrijiri conforme cu datele dobândite de știință la data îngrijirilor sale.
De altfel, în orice caz de malpraxis medical se regăsesc 3 elemente:
 neglijenţa: orice deviere de la aplicarea standard a unei proceduri în circumstanţe similare sau
prin depăşirea competenţei (de exemplu: uzitarea unei medicaţii fără garanţii, fără aprobări,
aplicarea de studii experimentale în absenţa consimţământului bolnavului, a instituţiei medicale,
a comisiilor etice;
 generarea unei suferinţe, a unui prejudiciu (anvergura, implicaţiile penale şi civile trebuie
evaluate);
 demonstrarea conexiunii directe între neglijenţă şi prejudiciu.
Daca nu avem un prejudiciu produs pacientului, nu avem un caz de malpraxis medical.

Legea nr. 95/2006, Art. 642 precizează că răspunderea civilă a personalului medical este atât
pentru prejudiciile produse din eroare (inclusiv neglijență, imprudență sau cunoştinţe insuficiente
în exercitarea profesiunii), prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic şi
41
tratament, cât şi atunci când se depăşeşte limita competenței profesionale (cu excepţia cazurilor
de urgenţă când nu este personal medical disponibil cu competenţa necesară) 102.
Nerespectarea de catre personalul medico-sanitar a confidentialitatii datelor despre pacient si

a confidentialitatii actului medical, precum si a celorlalte drepturi ale pacientului prevazute in
prezenta lege atrage, dupa caz, raspunderea disciplinara, contraventionala sau penala, conform
prevederilor legale103.
Răspunderea civilă este atrasă şi pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea
confidenţialităţii, a consimţământului informat şi lipsa acordării asistenţei medicale.
De asemenea, dacă fapta care a cauzat prejudiciul constituie infracţiune, poate fi atrasă şi
răspunderea penală.
Răspunderea persoanelor implicate este proporţională cu gradul de vinovăţie al persoanei104.
Nu sunt considerate cazuri de malpraxis: în caz de urgenţe, dacă personalul medical îşi
respectă competenţele şi acţionează cu bună-credinţă şi dacă nu este disponibil personal medical
cu competenţa necesară şi medicul îşi depăşeşte limitele competenţei sau dacă pacientul nu
furnizează informaţii corecte despre sine şi starea lui de sănătate, tratament urmat sau
comportament referitor la starea lui de sănătate.
Răspunderea juridică este exclusă, în caz de legitimă apărare, stare de necesitate, caz fortuit,
constrângere morală şi fizică105.
Personalul medical nu răspunde nici atunci când daunele, prejudiciile produse se datorează
condiţiilor de lucru, pentru lipsa echipamentului de diagnostic şi tratament, viciilor ascunse ale
materialelor sanitare, echipamentelor şi dispozitivelor medicale, substanţelor medicale şi sanitare
folosite, infecţiilor nozocomiale, efectelor adverse, complicaţiilor şi riscurilor în general
acceptate ale metodelor de investigaţie şi tratament106.
Conform aceleiaşi legi, Art. 644, pct. (2), potrivit dreptului comun, unităţile sanitare publice
sau private ca şi furnizori de servicii medicale, răspund civil pentru prejudiciile produse de
102
https://lege5.ro/Gratuit/g42tmnjsgi/art-642-rolul-atributiile-si-drepturile-autoritatii-de-stat-lege-95-2006?dp=hazdanjrguzdi
103
104
ttps://www.easistent.ro/?p=1918
105
https://www.mpublic.ro/sites/default/files/PDF/NOILE_CODURI/ncp.pdf
106
42
personalul medical angajat, în solidar cu acesta107.
De asemenea, medicul are ca sarcină inclusiv controlarea documentelor/conduitei
personalului din subordine, iar la vătămarea sau moartea pacientului, din culpa medicala,
răspunderea medicului este juridică.
În Art. 645 se stipulează că există răspunderea civilă a unităţilor sanitare publice sau private
şi pentru prejudiciile cauzate, în mod direct sau indirect, pacienţilor, pentru prejudicii generate de
nerespectarea reglementarilor interne ale unităţii sanitare.
Conform Art. 430, răspunderea juridică a asistentului medical poate fi:
a) Răspunderea civilă, care se angajează potrivit legii;
b) Răspunderea penală, care se angajează potrivit legii;
c) Răspunderea administrativă, care se angajează potrivit legii;
d) Răspunderea disciplinară, care se angajează potrivit prezentului titlu108.
În cadrul răspunderii civile şi penale se pot solicita daune morale și materiale, de către
pacient.
Răspunderea disciplinară poate să ducă pană la excluderea/interzicerea practicării profesiei
de asistent medical.
Asistentul medical răspunde disciplinar în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a
profesiei de asistent medical, pentru nerespectarea legilor din domeniul profesiei, a Codului de
etică şi deontologie al asistentului medical, asistentului medical generalist şi moaşei, a regulilor
de bună practică profesională, a Statutului O.A.M.M.R., pentru nerespectarea deciziilor
obligatorii adoptate de organele de conducere ale O.A.M.M.R., precum şi pentru orice fapte
săvârşite în legătură cu profesia sau în afara acesteia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea
şi prestigiul profesiei sau ale O.A.M.M.R. Cercetarea abaterii disciplinare este de competenţa
O.A.M.M.R., la depunerea unei plângeri la sediul organizaţiei109.
Sancţiunile disciplinare instituite de O.A.M.M.R. sunt date gradual, începând de la: mustrare,
avertisment, amendă (cu valori de la 500 lei la 5000 lei, neplata acesteia atrag suspendarea de
107
108
https://lege5.ro/Gratuit/g42tmnjsgi/raspunderea-civila-a-personalului-medical-si-a-furnizorului-de-produse-si-
servicii-medicale-sanitare-si-farmaceutice-lege-95-2006?dp=hazdanjrgu3dk
109
https://mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Legislatie/ORDONANTE-DE-GUVERN/OUG144-2008.pdf
43
drept a dreptul de a profesa, până la achitarea sumei), până la suspendarea calităţii de membru
O.A.M.M.R. pe o perioadă între 1 luna- 1 an şi chiar retragerea calităţii de membru O.A.M.M.R.,
care duce la imposibilitatea de a profesa ca şi asistent medical110.
Personalul medical este acoperit, pentru situaţii de malpraxis, într-o anumită măsură, prin
asigurarea de răspundere civilă obligatorie. Asistenţii medicali nu pot să profeseze fără a avea
asigurare de malpraxis încheiată, valabilă pe anul în curs, potrivit art. 384, alin. 1 din Legea
95/2006, cu valori diferite, în funcţie de riscul minim acoperit- vezi mai sus111.Valoarea
asigurării încheiate diferă, în funcţie de riscul acoperit şi se ajustează, în funcţie de informaţiile
furnizate de asistentul medical şi de ceea ce doreşte acesta să acopere, prin asigurare (poate
acoperi daune morale, de exemplu)112.
Asiguraţii sau reprezentanţii acestora au obligaţia de a anunţa în scris asiguratorul despre
existenţa unui caz de malpraxis, precum şi a vreunei acţiuni de despăgubire, în termen de 3 zile
de la data luării la cunoştinţă despre aceasta113.
3.3. Sesizarea unui caz de malpraxis medical, legat de drepturile pacientului.
Cazurile de malpraxis pot fi sesizate de către un pacient, reprezentantul legal al acestuia,

aparţinător în cazul unei persoane decedate sau personal medical.
Plângerile nu pot fi făcute mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei sau ‘de la data
săvârşirii faptei sau de la data cunoaşterii consecinţelor prejudiciabile" (art. 449 din Legea
95/2006 privind reforma din domeniul sănătăţii).
Ca să fie validă, sesizarea trebuie să cuprindă, obligatoriu, următoarele elemente:
- numele și prenumele persoanei care face sesizarea
- calitatea în care face sesizarea persoana
- daca diferă persoana care face plângerea de persoana în numele căreia face sesizarea:
numele și prenumele persoanei acesteia
- numele și prenumele persoanei (asistenta medicală) sesizată
- data efectuării actului de malpraxis reclamat
110
https://www.oamr.ro/statut/
111
112
https://lege5.ro/Gratuit/g42tmnjsgi/art-384-dispozitii-generale-lege-95-2006?dp=hazdanjqga4te
113
http://www.cnas.ro/national-page/legea-nr-95-raspunderea-civila.html
44
- descrierea faptei, împrejurările acesteia, eventualii martori ai evenimentului
- prejudiciul care i s-a adus pacientului.
Sesizării i se atașează copiile după un document de identitate al pacientului, a persoanei care
face sesizarea, date de contact, documente medicale sau orice alt document considerat relevant
pentru susținerea plângerii . Trebuie menționat că , nu orice sesizare înseamnă că există un caz de
malpraxis medical. Toate forurile în drept cărora li se adresează plângerea, o vor analiza și vor
lua masuri, după constatarea cazului de malpraxis medical. Plângerea se poate face în maxim 6
luni de la comiterea faptei.
Astfel, pot fi sesizate:
1. Pentru constatarea unui caz de malpraxis: Comisia de monitorizare şi competenţă
profesională din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică.
2. Pentru o răspundere juridică în baza Codului Muncii: Administraţia unităţii
sanitare.
3. Pentru o răspundere disciplinară: O.A.M.M.R. / Comisia de monitorizare şi
competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis din cadrul Direcţiei de Sănătate
publică (se emite un raport de analiza de către o comisie de experţi, iar decizia de
existenţa sau nu a unui caz de malpraxis poate fi atacată în instanţă în maxim 15 zile de
la comunicarea deciziei).
4. Pentru răspundere penală, în baza Codului Penal: Procuratura-se pot cere daune
materiale sau morale.
5. Pentru răspundere civilă, în baza Codului Civil: Instanţă de judecata-se pot cere
daune materiale sau morale114.
Pentru evitarea tuturor acestor instanţe, pacientul, asistenta medicala şi asiguratorul pot apela
la un mediator, pentru ajungerea la un acord. Este un termen de 15 zile acordat pentru medierea
între părţi.
Menţionăm că, pentru angajarea juridică în cazul unei culpe medicale, trebuie să existe mai
mulţi factori:
1. O conduită ilicită;
2. Un rezultat vătămător al acestei conduite ilicite (vătămarea sănătăţii corporale,
114
https://diviziapentrumedici.ro/intrebare-ghid/ce-inseamna-malpraxis/
45
daună materială, dauna morala dovedită etc.);
3. O legătură cauzală între conduita ilicită şi rezultatul produs;
4. Să nu existe împrejurări care înlătură, în principiu, răspunderea juridică.
Figura 5. Condiţii pentru angajarea juridică a unei culpe medicale115.
În baza unui contract de răspundere civilă medicală, Dispoziţiile Art. 2226 din noul Cod
Civil şi reglementările Art. 663 şi 658 din Legea nr. 95/2006 reglementează persoanele
îndreptăţite la plata despăgubirilor, care pot fi: terţul păgubit (pacientul), succesorii acestuia şi
însuşi asiguratul116.
Asiguratorul plăteşte despăgubire nemijlocit celui păgubit, dacă acestea nu a fost despăgubit
de asigurat. Despăgubirea nu poate fi urmărită de creditorii asiguratului. În cazul în care
asiguratul dovedeşte că a despăgubit pe cel păgubit, despăgubirea se plăteşte asiguratului . În caz
de deces, conform Art. 658, alin. (2) din Legea nr. 95/2006, despăgubirile se acordă succesorilor
în drepturi ale pacientului, la solicitarea acestora.
115
Varga Gabriela Elvira Irina, lucrare de dizertatie: “Prevenirea si managementul situatiilor de malpraxis in activitatea profesionala a
asistentilor medicali”,Cluj-Napoca, UMF “Prof. Dr. I.Hatieganu”, Septembrie 2020
116
https://lege5.ro/Gratuit/gi2tsmbqhe/art-2226-plata-despagubirii-codul-civil?dp=gu3dmnjvhe4do
46
Cu excepţia faptelor ce reprezintă infracţiuni, actele de malpraxis în cadrul activităţii
medicale de prevenţie, diagnostic şi tratament se prescriu în termen de 3 ani de la producerea
prejudiciului (art. 677 din Legea nr. 95/2006117 şi art. 2517 din noul Cod civil privitor la
prescripţia extintiva118).
Menţionăm despre Comisia de monitorizare şi competenţă profesională din cadrul
Direcţiei de Sănătate Publică, care se organizează conform Legii 95/2006, la nivelul Direcţiilor
de Sănătate publică în fiecare judeţ şi la nivelul municipiului Bucureşti, că are atribuţii de
natură administrativă, nu judiciară (nu se obţin despăgubiri, doar se constată existenţa sau nu a
cazului de malpraxis). Comisia analizează plângerea prezentată şi dă o decizie în maxim 3
luni de la data sesizării, dacă a fost caz de malpraxis sau nu, care se comunică în 5 zile de la
data adoptării, tuturor persoanelor implicate. Cu această decizie se poate merge mai departe în
Instanţă, pentru obţinerea de daune morale şi materiale, dacă este cazul119.
3.4. Soluţionarea unui caz de malpraxis al asistentei medicale.
Nu dorim să insistăm pe soluţionare şi pe cai de atac ale sancţiunilor date, care urmează,
practic, calea legală.
Acţiunea disciplinară poate fi pornită în termen de cel mult 6 luni de la data săvârşirii
faptei sau de la data cunoaşterii consecinţelor prejudiciabile iar plângerea se adresează colegiului
medicilor din care face parte asistenta medicala
Actele de malpraxis se prescriu în termen de 3 ani de la producerea prejudiciului, cu
exceptia faptelor ce reprezinta infractiuni.
După efectuarea cercetărilor, sancțiunea disciplinară aplicabilă poate consta în:mustrare,
avertisment, vot de blam, amenda, suspendarea calitatii de membru O.A.M.M.R., retragerea
calitatii de membru O.A.M.M.R.
Decizia pronunțata de către comisia de disciplina poate fi contestată în termen de 15 zile de
la comunicare.
Prin Instanta de judecata, procesul poate dura o perioada lunga de timp, analiza cazurilor de
malpraxis efectuandu-se exclusiv de catre Instanta, care poate sa ceara expertize de specialitate.
117
https://lege5.ro/Gratuit/geydamrugi/art-677-dispozitii-finale-lege-95-2006?dp=gqzdanbxhayde
118
https://lege5.ro/Gratuit/gi2tsmbqhe/art-2517-termenul-general-de-3-ani-codul-civil?dp=gu3dmnjxgizta
119
http://www.sant.ro/informatii-utile/comisia-de-monitorizare-si-competenta-profesionala-pentru-cazurile-de-malpraxis
47
Răspunderea penală intervine ori de câte ori fapta săvârșită de asistenta medicala
întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni.
Raspunderea asistentei medicale se poate inlatura in anumite conditii.
Pentru stabilirea corectă a tuturor împrejurărilor săvârșirii unei fapte de malpraxis
medical, organul de urmărire penală apelează la specialiști în medicină, dispunând efectuarea
unor expertize medico-legale.
Sancţiunile se pot prescrie, dacă nu intervin alte sancţiuni disciplinare, într-un termen de
la 6 luni (mustrarea), la 24 luni (în cazul retragerii calităţii de membru O.A.M.M.R.)120.
4. Concluzii.
Pacientul are din punct de vedere legal, atât drepturi, cât și obligații, pe care trebuie să le
respecte. Aceste drepturi și obligații sunt reglementate fie direct, fie implicit în legislația
românească. Totodată, sunt prevăzute prin lege, drepturi pentru aparținătorii pacientului. Există
drepturi ale pacientului garantate de stat sau de legile internaționale, unele cu drept de
interpretare, pe care pacientul poate să le invoce în procesul unui act medical/proceduri la care
este supus. Unul dintre rolurile asistentei medicale este de a informa pacientul despre aceste
drepturi și obligații, de a-l determina să acționeze în cunoștință de cauză, pe el, ca pacient sau
reprezentantul său legal/aparținător și de a-și îndeplini, la rândul său, sarcinile și obligațiile
profesionale care îi revin, prin lege. Asistenta medicală acționează în baza competenței
profesionale și în limita legii, pe care are obligația să o cunoască. Nerespectarea drepturilor pe
care le are pacientul, de către asistenta medicală, întră sub incidența legii, indiscutabil.
Răspunderea asistentei medicale, într-un caz de malpraxis medical este penală, civilă,
administrativă și disciplinară, în funcție de gravitatea faptei. Asistenta medicală se poate apăra,
într-un caz de malpraxis medical, prin diferite mijloace legale, dar ideal este să nu se ajungă în
această situație neplăcută de ambele parti, atât pentru pacient, cât și pentru asistenta medicală.
Cu cât aceste informații sunt cunoscute și aplicate în mod corespunzător, cazurile de malpraxis
120
https://www.oamr.ro/suspendarea-calitatii-de-membru/
48
medical ar trebui să se reducă, pentru că, aşa cum spune un proverb latin;” Prævenire melius est
quam curare – A preveni, e mai uşor decât a trata”121.
121
https://www.limbalatina.ro/biblioteca.php?ref=lectura_proverbe
49
Bibliografie:
1. Asistența medicală în alte țări ale UE – drepturile pacienților in: https://eur-lex.europa.eu/legal-

content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:sp0002
2. Banaș, Alexandra, Chiriac Vadim, Farcașanu Dana s.a., Drepturile omului în îngrijirea pacienţilor:
ghid pentru practicieni România / Centrul pentru Politici și Servicii de Sănătate – Bucuresti, 2015
2. Cimpoeru, D., Malpraxisul, Ed. C.H.Beck, București, 2013
3. Directiva 2011/24 UE a Parlamentului European si a Consiliului din 9 martie 2011 privind
aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere, in:
https://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2011:088:0045:0065:RO:PDF
4. Drepturile omului în îngrijirea pacientilor – Ghid pentru practicieni, Bucuresti, 2015 pe site-ul:
http://www.cpss.ro/ro/proiecte/in-derulare/proiecte-internationale/152-drepturileomului-in-ingrijirea-
pacientilor-ghidul-practicianului.html
5. Drepturile si obligatiile pacientului- Ediția I - 2016 Asociatia pacientilor cu neoplazii
mieloproliferative „MIELOPRO”, Selecție și comentarii – Dr. Leny Caban
6. European Charter of Patients’ Rights, Basis Document,Rome,November 2002, in:
50
7.ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 144 din 28 octombrie 2008 privind exercitarea profesiei de
asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi
organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor
Medicali din România
8.Legea drepturilor pacientului (Legea nr. 46/2003)
9. Ordinul MS nr. 1410/2016 privind aprobarea normelor de aplicare a legii drepturilor pacientului
(publicat în M. Of. Nr. 1009 din 15 dec. 2016)
10.Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, M.Of. nr. 372 din 28.04.2006
11. Drepturile omului în îngrijirea pacientilor – Ghid pentru practicieni, Bucuresti, 2015
12.Ordin nr. 125 din 9 februarie 2012 privind asigurarea asistentei medicale persoanelor private de
libertate aflate in custodia Administratiei Nationale a Penitenciarelor, Ministerul Justitiei Nr. 429/C
din 7 februarie 2012, Emitent: Ministerul Sanatatii Nr. 125 din 9 februarie 2012, Publicat in Monitorul
Oficial nr. 124 din 21 februarie 2012
13. Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu
modificările şi completările ulterioare, in: https://www.lege-online.ro/lr-ORDIN-1284%20-2012-
(144022)-(1).html
14. ORDIN 1284 /2012 privind reglementarea programului de vizite al aparţinătorilor pacienţilor
internaţi în unităţile sanitare publice, in: https://www.lege-online.ro/lr-ORDIN-1284%20-2012-
(144022)-(1).html
15. Legea Nr. 46 din 21 ianuarie 2003, Legea drepturilor pacientului, Emitent: Parlamentul,
Publicata in: Monitorul Oficial Nr. din 51 din 29 ianuarie 2003, in: http://www.cnas.ro/page/legea-
drepturilor-pacientului.html
16.LEGE nr.145 din 24 iulie 1997, Legea asigurărilor sociale de sănătate, Textul actului publicat în
M.Of. nr. 178/31 iul. 1997, in: http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=2557
17. LEGE nr.145 din 24 iulie 1997, Legea asigurărilor sociale de sănătate, Textul actului publicat în
M.Of. nr. 178/31 iul. 1997
18. LEGE Nr. 95/2006 din 14 aprilie 2006 *** Republicată privind reforma în domeniul sănătăţii
19. LEGE nr.145 din 24 iulie 1997, Legea asigurărilor sociale de sănătate, Textul actului publicat în
M.Of. nr. 178/31 iul. 1997
51
20. Ordinul MS nr. 1410/2016 privind aprobarea normelor de aplicare a legii drepturilor pacientului
(publicat în M. Of. Nr. 1009 din 15 dec. 2016)
21. Legea drepturilor pacientului (Legea nr. 46/2003), M . Of . P . I nr. 70 din 03/02/2003
22. Patient Association - Patients’ rights: patients’ rights in Europe and the UK, survey of the UK
public, december 2005
23. Noul Cod Civil actualizat 2020-Legea 287/2009
24. Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate Strategia națională pentru
asigurarea calității în sistemul de sănătate, pentru perioada 2018-2025, in: https://anmcs.gov.ro/web/
25.Stancu, Emilia, “Drepturile pacientilor. Prevederi legislative”,
in:https://www.colegfarm.ro/docu/Drepturile_pacientului_2018.pdf
26. Constitutia Romaniei*** Republicată Emitent: Adunarea Constituanta publicata in:
MONITORUL OFICIAL NR. 767 din 31 octombrie 2003
27. Sas, A., Răspunderea civilă medicală – Răspundere civilă delictuală, Fiat Iustitia nr.2/2009
28. Thomson, S, -Power to the patient; Giving people a say in their own healthcare has many benefits,
The Irish Times, 2017
29. Varga Gabriela Elvira Irina, lucrare de dizertatie: “Prevenirea si managementul situatiilor de
malpraxis in activitatea profesionala a asistentilor medicali”,Cluj-Napoca, UMF “Prof. Dr.
I. Hatieganu”, Septembrie 2020
30. Vida-Simiti, Ionut, “Raspunderea civila a medicului”, Editura Hamangiu S.R.L., 2013
31. Vida-Simiti, I., Răspunderea civilă a medicului – rezumatul tezei de doctorat,
file:///C:/Users/150319/Downloads/vida_simiti_ionut_ro.pdf
32. Ordinul Asistentilot Medicali din Romania, “Minighid legislativ pentru asistentii medicali”,
Editura Universitatii “Lucian Blaga”, Sibiu, 2003
33. http://www.dataprotection.ro/servlet/ViewDocument?id=1262
52

Pacientul in Romania, Drepturi Si Obligatii

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pacientul in Romania, Drepturi Si Obligatii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pacientul, în România: Drepturi și obligații.

Gabriela Elvira Irina VARGA

Capitol 1. Drepturile pacienților, în lume. Scurtă prezentare. ...................................................................... 3

Capitolul 2. Pacientul în România prezentare generală.............................................................................. 11

2.1 Asiguratul în sistemul de sănătate .................................................................................................... 15

2.2. Neasiguratul în sistemul de sănătate............................................................................................... 18

2.3 Drepturile pacientului ....................................................................................................................... 18

2.4 Drepturile transfrontaliere ale pacientului. ...................................................................................... 26

2.5 Drepturile și obligatiile aparținătorilor pacientului. ......................................................................... 27

2.6. Obligațiile pacientului ...................................................................................................................... 28

2.7 Obligațiile asistentei medicale. ......................................................................................................... 30

2.8 Drepturile asistentei medicale. ......................................................................................................... 33

Capitolul 3. Calitatea actului medical ......................................................................................................... 35

3.4. Soluţionarea unui caz de malpraxis al asistentei medicale. ............................................................ 47

Autorul își asumă răspunderea cu privire la conținutul materialului de curs.

AMCA = Asociația medicilor și chirurgilor americani

CNAS = Casa de Asigurări de sănătate

CEDP = Carta Europeană a Drepturilor Pacienților

Ct. EDO = Curtea Europeană a Drepturilor Omului

GDPR = General Data Protection Regulationare

HIV = Virusul Imunodeficienței Umane

IAPO = Alianța Internațională a Organizațiilor Pacienților

OMS = Organizația Mondială a Sănătății

O.A.M.M.R. = Organizația Asistenților Medicali din România

O.A.M.M.R. = Organizația Asistenților Medicali și Moașelor din România

ONU = Organizația Națiunilor Unite

UNICEF = Fondul Internațional pentru Urgențe ale Copiilor al Națiunilor Unite

PDCP = protecția datelor cu caracter personal

SIDA = Sindromul de Imuno-Deficiență Dobandită

TBC = bacilul de tubercul

Capitol 1. Drepturile pacienților, în lume. Scurtă prezentare.

Drepturile pacienților derivă din drepturile omului, legiferate și cuprinse în general, în

2. dreptul la viață privată;

3. dreptul de acces la informație;

4. dreptul la integritate corporală;

6. dreptul la cel mai înalt standard posibil de sănătate;

9. dreptul la egalitate și de a nu fi supus discriminării;

10. dreptul la un recurs efectiv19.

2. dreptul de acces egal și nediscriminatoriu la serviciile de sănătate, în funcție de nevoile sale de

5. dreptul la liberă alegere a tratamentului și a furnizorului de sănătate

6. dreptul la viață privată și confidențialitate –inclusiv în timpul examinărilor, procedurilor

7. dreptul la respectarea timpului pacienților- adică eficientizarea timpului pacientului în

8. dreptul la respectarea standardelor de calitate

9. dreptul la siguranță – se referă la o acoperire față de o funcționare deficitară a serviciilor de

Să sintetizăm, pe scurt, drepturile pacienților, recunoscute internațional și local:

Drept al pacientului, recunoscut: In lume Europa Romania

1. dreptul la libertatea și siguranța persoanei ✓ ✓

2. dreptul la viață privată ✓ ✓ ✓

3. dreptul de acces la informație ✓ ✓ ✓

4. dreptul la integritate corporală ✓ ✓

6. dreptul la cel mai înalt standard posibil de ✓ ✓ ✓

7. dreptul de a nu fi supus torturii și altor ✓

8. dreptul de a participa la elaborarea de politici ✓

10. dreptul la un recurs efectiv ✓ ✓

11. drepturi la măsuri preventive ✓ ✓

12. dreptul de acces egal și nediscriminatoriu la ✓ ✓

13. dreptul la consimțământ informat ✓ ✓

14. dreptul la liberă alegere a tratamentului și a ✓ ✓

15. dreptul la respectarea timpului pacienților ✓

16. dreptul la proceduri inovatoare, independente ✓

17. dreptul de a evita suferința și durerea inutile, ✓

18. dreptul la tratament personalizat, în funcție de ✓

19. dreptul la o despăgubire într-un caz de ✓