Jocul si functiile acestuia

Jocul este activitatea principală a unui copil preșcolar. Jocul copiilor este un tip de
activitate în dezvoltare istorică, care constă în reproducerea de către copii a acțiunilor adulților și
a relațiilor dintre ei într-o formă specială condiționată. Jocul, conform definiției lui A. I.
Leontiev, este activitatea de conducere a unui copil preșcolar, adică o astfel de activitate, în
legătură cu dezvoltarea căreia apar cele mai importante schimbări în psihicul copilului și în
cadrul căreia se dezvoltă procesele mentale care pregătesc trecerea copilului la o nouă etapă a
dezvoltării sale.
Orice joc indeplineste simultan mai multe functii care se rasfrang atat
asupra celui care se joaca, cat si a celui care coordoneaza sau  numai supravegheaza
actiunile copilului. Intrucat exista in literatura de specialitate diverse maniere   de abordare
sistemica a functiilor jocului, in general si/sau a jocului didactic, in special, ne oprim
succint la-o parte dintre acestea.

Functiile jocului
1) Functia cognitiva, informativa
Jucandu-se, de la cele mai fragede varste, fara a constientiza neaparat acest lucru,
copilul invata; acumuleaza noi date, informatii, cunostinte, isi formeaza si exerseaza un set de
deprinderi, priceperi si obisnuinte, sarcinile jocului orientand procesul cunoasterii
In cadrul jocului didactic, invatarea ca proces  primeste atributul dirijarii.
Coordonarea procesului instructiv-educativ isi pune nemijlocit amprenta asupra jocului,
care este proiectat cu anticipatie, organizat in  baza anumitor sarcini didactice si
evaluat ca atare

Functia stimulativ-motrica (motorie)

Prin joc, este stimulata prioritar componenta  motorie a personalitatii
copilului, impreuna sau nu cu o alta dimensiune a acesteia.

De ceie mai multe ori, la incheierea unui joc, participantii sunt hotarati sa o

ia de la capat, sunt multumiti de ceea ce au realizat, nu resimt oboseala specifica
invatarii sau muncii, avand un tonus pozitiv.

Functia formativ-educativa

Aceasta functie se refera la faptul ca jocul  contribuie la:

perfectionarea functiilor cognitive ale subiectului care se joaca;

implicarea motivatiei intrinseci a acestuia in joc;

dezvoltare afectiva (relevanta, mai ales, la jocul de rol);

dezvoltarea anumitor aptitudini.

Altfel spus, este vorba despre acele sarcini ale  jocului care privesc dezvoltarea
insusirilor biopsihice ale copiilor s i  elevilor, inarmarea cu abilitati si tehnici de munca
intelectuala si aplicative, dezvoltand calitati care-i fac capabili sa se integreze ulterior cu
usurinta in activitati sociale. Sub amprenta idealului educational de actualitate, de la cea mai
frageda varsta se urmareste ca individul sa fie un participant activ la conturarea propriului sau
destin.
In acest mod, vizam si urmatoarea functie a  jocului:
Functia sociala
Fiind prima forma de activitate umana fundamentala, este firesc ca jocul sa constituie un element
si un factor important de socializare. Cele mai relevante cazuri sunt elevii de clasa I care,
nefrecventand cresa si/sau gradinita, se adapteaza mult mai greu si mai tarziu cerintelor impuse
de colectivul clasei scolare, indiferent de numarul fratilor din familie sau de experienta pozitiva
a parintilor, bunicilor in cresterea copilului.

Functia de echilibrare-tonificare  (legata de faptul ca jocul descarca si reincarca

potentialitatile personalitatii).

Astazi este cert faptul ca o pasiune, un interes, unele trasaturi de personalitate, de

caracter, atat de elocvente in timpul alegerii si desfasurarii anumitor  jocuri, pot servi ca
functie de echilibrare-tonificare sau ca functie de sprijin in modificarea atitudinii celui care
se joaca fata de anumite microstructuri ale realitatii 'sociale (familie, gradinita, scoala, obiect de
studiu, sau altele) si, implicit, in crearea conditiei pozitive de accesibilitate  pentru orice
actiune cu rol formativ.

Functia terapeutica

Literatura psihologica si neuropsihiatrica abunda in exemple care demonstreaza si

justifica pertinent aceasta functie a jocului.
Sunt relevante in acest sens inclusiv jocurile  motrice practicate in cadrul
gimnasticii medicale la care participa subiectii cu diferite afectiuni ale coloanei  vertebrale,
acestia intelegand actiunea ludica la care participa dincolo de obtinerea performantelor in
domeniu.
In continuare se pot oferi si alte exemple apeland la alte tipuri de jocuri, indeobste
fiind cunoscut faptul ca intotdeauna o terapie placuta determina obtinerea de rezultate pozitive
si durabile, deopotriva.

Functia catharctica (de curatire, purificare)

Referitor la aceste doua-functii amintite mai la urma, se poate spune ca jocul
contribuie nemijlocit si la asigurarea dimensiunii ludice a terapiilor solicitate de anumite cazuri
speciale (copii hiperkinetici, anxiosi, sau altele), fiind, totodata, un mijloc ideal cu rol.catharctic.
Raportat la anumite nivele de varsta, jocul castiga functii particularizante, fara a pierde
insa vreuna din functiile anterior mentionate. Importanta lui in
dezvoltarea personalitatii este reliefata tocmai de complexitatea  acestor functii

Jocul - modalitate de invatare semidirijata.

Jocul de rol

Ca metoda de predare-invatare in care predomina actiunea didactica simulata,

jocul valorifica la nivelul procesului instructiv-educativ finalitatile adaptative de
tip recreativ, proprii activitatii umane, in general, in anumite  momente ale evolutiei sale
ontogenetice, in mod special. De aceea, adesea, jocul este analizat  ca invatare semidirijata.
Invatarea semidirijata dinamizeaza, activitatea  didactica prin intermediul
motivatiilor ludice, intr-un mod  extrem de variat. De acest aspect ne dam seama
daca luam in calcul urmatoarea taxonomie a jocurilor:

dupa obiectivele prioritar urmarite: jocuri senzoriale (auditive, vizuale, tactile etc),

jocuri de observare, jocuri de dezvoltare a limbajului;

dupa continutul instruirii: jocuri matematice, jocuri muzicale;

dupa forma de exprimare: ghicitori, jocuri de orientare,  jocuri conceptuale, jocuri

simbolice;

dupa resursele utilizate: jocuri materiale, jocuri orale si/sau interogative, jocuri pe

computer;

dupa regulile instituite: jocuri cu reguli transmise prin traditie, jocuri cu reguli inventate,
jocuri spontane;

dupa competentele psihologice stimulate: jocuri de miscare, de observare, de atentie, de

memorie, de gandire, de creatie, de limbaj;

dupa complexitate si responsabilitatile asumate: jocuri de roluri, de competitie, de

arbitraj.

Jocul de rol

Cunoscut sub denumirea 'role playing', jocul de  rol este o forma de

aplicare in invatamant a psihodramei, metoda psihoterapeutica creata de J.I. Moreno
in anul 1921 si intrata in circulatie cu deosebire dupa anul 1934.
Jocul de rol este o metoda activa de predare- invatare, bazata pe simularea
unor functii, relatii, activitati, fenomene, sisteme etc. Elevii devin 'actori' ai vietii
sociale pentru care se pregatesc; avand in vedere faptul ca ei vor ocupa in societate anumite
pozitii sau statusuri profesionale, culturale, stiintifice etc, Este util sa 'joace'
rolurile corespunzatoare acestora, adica sa-si formeze anumite competente, abilitati,
atitudini, convingeri etc.

Finalitatile vizate prin jocul de rol sunt urmatoarele:

facilitarea insertiei sociale a indivizilor, gratie interpretarii unor roluri specifice;

formarea si modelarea comportamentala, cu verificarea corectitudinii comportamentelor deja

formate, validarea celor invatate corect si invalidarea celor eronate; invatarea anumitor
moduri cognitive si afectiv-atitudinale;.

dezvoltarea capacitatii empatice;

formarea spiritului de rezolvare a situatiilor problematice, dificile;

perfectionarea aptitudinilor de activitate in grup.

Fiind vorba despre un sistem al finalitatilor vizate de jocul de rol, se cuvine a

mentiona succint un set de etape si cerinte metodice ale proiectarii si valorificarii jocului de
rol in acest context, este vorba, pe rand, despre:

Identificarea situatiei interumane

Se preteaza foarte bine la simulare prin jocul de  rol, raspunzand

obiectivului de formare si modelare comportamentala.
Modelarea situatiei si proiectarea scenariului
Situatia de simulat este supusa analizei sub  aspectul status si categoriilor de
interactiuni  implicate, relevandu-se aspectele esentiale care servesc  l a
c o n s t i t u i r e a u n u i m o d e l i n t e r a c t i o n a l . A p o i s e   elaboreaza scenariul
propriu-zis al jocului.

Alegerea partenerilor si instruirea lor relativ la  specificul si exigentele jocului de

rol

I n a c e a s t a e t a p a s e d i s t r i b u i e r o l u r i l e s i   participantii se familiarizeaza cu
sarcinile pe care le au de realizat. Totul este descris amanuntit pe o fisa ce
se distribuie individual.

4. invatarea individuala a rolului de catre fiecare  participant

Timp de cateva minute se studiaza fisa primita,  pentru interiorizarea

rolului si conceperea propriului mod de interpretare.
Interpretarea rolurilor sau desfasurarea propriu-zisa a jocului de rol

Dezbaterea colectiva a modului de interpretare a  rolurilor s i reluar ea

s ecventelor in car e nu s-au  obtinut comportamentele prefigurate
 La aceasta dezbatere participa si observatorii, insa este necesar sa dam
prioritate interpretilor pentru a  comunica grupului ceea ce au simtit in momentul
interpretarii efective a rolurilor pentru care au fost distribuiti.
Dincolo de aceste etape, mai exista si un set de cerinte metodice, care
trebuie avute in vedere la nivelul jocului de rol, si anume:
in repartizarea status-unlor si a rolurilor, coordonatorul activitatii trebuie sa
fina seama de aspiratiile, aptitudinile si preferintele fiecarui participant la
joc; inainte de interpretarea propriu-zisa a rolurilor, e bine sa se realizeze
exercitii individuale sau in grup, sa se discute unele cazuri similare;
sa se asigure o atmosfera placuta de lucru, pentru  evitarea blocajelor cognitive
si emotionale, chiar a anumitor conflicte;
interpretii sa fie ajutati sa nu se abata de la rolul distribuit;
pentru formarea unor comportamente complexe, trebuie sa se utilizeze seturi cu
roluri de complexitate crescanda, pe baza carora sa se poata
asigura generalizarea si transferul comportamentelor in alte situatii similare.

Toate jocurile de rol urmeaza etapele mentionate  anterior, insa fiecare etapa' in
parte primeste conotatii  specifice in functie de tipul jocului de rol pus in
actiune.Este, asadar, utila cunoasterea tipologiei jocurilor de rol  pe care o redam in
continuare.

Tipuri de jocuri de rol:

Jocuri de rol cu caracter general

♦Jocul de reprezentare a structurilor
Acest tip de joc ajuta la intelegerea functionarii unor structuri organizatorice, apartinand ca
tematica domeniului socio-economic sau socio-cultural (intreprinderi, institutii, de
orice fel). In calitate de joc de rol este util si prezent in predarea-invatarea unor discipline
scolare de genul istorie, economie, management s.a,
♦Jocul de decizie
Ca specific, consta in simularea unor contexte in care elevii se confrunta cu o situatie
decizionala importanta si in urmarirea modului de solutionare a problemei. Adesea se
dovedeste a fi un tip de joc util in predarea-invatarea disciplinelor juridice, si  nu numai.
♦Jocul de arbitraj .

Faciliteaza intelegerea si dezvoltarea capacitatilor de solutionare a problemelor conflictuale

care apar intre doua sau mai multe persoane, sau la nivelul microgrupurilor, chiar al
institutiilor. Este vorba despre un joc de rol util atat in domeniul disciplinelor juridice, cat si
al celor financiar-contabile.

Jocul de competitie
Denumit si joc de rol care vizeaza obtinerea anumitor  performante, acesta urmareste la
nivelul fiecarui participant in parte invingerea unui adversar, real sau imaginar si
reliefarea unor situatii variate. Este un tip de joc util in predarea si  invatarea
disciplinelor scolare; mentionate la fiecare din categoriile anterioare de jocuri.
 Jocuri de rol cu caracter specific

Jocul 'De-a ghidul si vizitatorii'  - prezent in  invatarea limbilor straine;

Jocul de negociere -constand in simularea operatiilor de vanzare-cumparare, a

tranzactiilor comerciale si financiar-bancare;

Jocul 'De-a profesorul si elevii'.

Analizand, pe ansamblu, toate tipurile jocurilor de  rol, putem

identifica principalele avantaje ale acestuia, dupa cum urmeaza:
activizeaza elevii din punct de vedere cognitiv, motric-actional si afectiv, punandu-i in
situatia de a interactiona;

interactiunea participantilor asigura un autocontrol eficient ai conduitelor si achizitiilor; prin

dramatizare se asigura problematizarea secventei de instruire/crescand gradul
de intelegere si participare activa a elevilor; se evidentiaza modul corect sau
incorect comportamental si/sau actional in anumite situatii; este favorizata formarea
rapida si corecta comportamentelor, abilitatilor, atitudinilor, convingerilor etc,

Dincolo de aceste avantaje, nu putem neglija  faptul ca exista si  limite

si servituti ale jocului de rol.  De obicei, acestea sunt urmatoarele:
>, jocul de rol este dificil de aplicat, intrucat coordonatorul  activitatii trebuie sa
detina nu numai aptitudini  pedagogice, ci si aptitudini regizorale si
actoricesti;
>     desi activitatea bazata pe jocul de rol dureaza relativ  putin (aproximativ o
ora), proiectarea ei solicita timp si efort suplimentar din partea cadrului
didactic;

>     la unii participanti pot sa apara blocaje emotionale care  fisureaza derularea
jocului;

>     exista chiar si riscul devalorizarii jocului de rol, ca rezultat al considerarii sale ca
modalitate puerila de actiune a participantilor.

T o t u s i , v a l e n t e l e f o r m a t i v e a l e j o c u l u i d e r o l   (reflectate pe baza
practicii educationale) raman evidente.

In permanenta se cuvine a reflecta asupra unor  a s p e c t e p r o p u s e d e

B . R . C u t l e r ( 1 9 9 2 ) , c a u t a n d   raspunsuri la intrebari de genul:

>     Ar putea oare fi considerati copiii de 6-7 ani prea mari pentru joaca?
>     Ar putea oare experienta prin joc sa fie eliminata pe masura ce varsta creste?

>     N-ar trebui oare ca noi, adultii specialisti, sa cunoastem puterea jocului?

 >     N-ar trebui sa folosim toate, chiar toate ocaziile, situatiile si obiectele de care are
nevoie copilul numai sa se joace?

>     N-ar trebui sa-i acordam chiar un spatiu intr-un mediu  inconjurator curat si sigur
unde jocul sa fie o experienta benefica?

>      N-ar trebui sa cream copilului posibilitatea sa se joace cu altii, inclusiv cu noi insine,
diversificand modalitatile ludice?

>      N-ar trebui sa asiguram un timp suficient in programul  nostru zilnic pentru
acest aspect important in viata si experienta copilului?

>      N-ar trebui sa fim intr-o permanenta cautare de modalitati prin care sa-i adaptam
jocurile la posibilitatilor reale ale copilului?

>      N-ar trebui sa ne folosim intreaga noastra creativitate  pentru a descoperi noi
obiecte si materiale ce ii stimuleaza si ii largeste experienta prin joc?!

Sunt intrebari prin care Gutier ne face sa cautam si sa gasim 'puterea' jocului,
jocul servind atat la formarea, cat si la dezvoltarea personalitatii, la dezvoltarea constiintei
de sine si la dobandirea posibilitatilor social-emotionale.

Prin joc copilul are posibilitatea de a fi mai degraba un initiator, in propria

sa lume, decat o persoana  manipulata si disciplinata. Jocul determina
cresterea increderii in sine a copilului, cat si dorinta de autodepasire, lasandu-i la indemana
libera optiune, libera directionare, fantezie si imaginatie; ii da marea posibilitate de a-si
folosi imaginatia pentru propria sa placere, dar si a altora.

Un rol important în dezvoltarea unui preșcolar îl joacă nevoia de a comunica cu adulții și

semenii. Determină formarea personalității copilului. Comunicarea cu adulții se dezvoltă pe baza
creșterii independenței preșcolarului, extinzându-și cunoașterea cu realitatea înconjurătoare. O
astfel de cooperare între un copil și un adult se numește comunicare cognitivă. Dacă nu întâlnește
o astfel de atitudine, copilul dezvoltă negativism și încăpățânare. Cel mai bine, nevoia de
comunicare la un preșcolar este satisfăcută în activitățile de joc.