Fizio Nou

FIZIO NOU
1. Plasma sanguină conține:

1. 40% apă
2. hematii
3. trombocite
4. 9% reziduu uscat
5. grăsimi
6. ~8 g/ml proteine
7. neutrofile
8. 7% din reziduul uscat este reprezentat de proteine
9. carbohidrați
10. electroliți
2. Serul sanguin:
1. conține factorul X al coagulării
2. conține electroliți
3. conține CO2
4. conține factorul II al coagulării
5. conține fibrinogen
6. conține plachete sanguine
7. conține factorul V al coagulării
8. conține O2
9. reprezintă o parte a plasmei sanguine
10. reprezintă partea lichidă a sângelui rezultată în urma coagulării
3. Plasma sanguină conține:
1. Neutrofile
2. Trombocite
3. Ioni bicarbonat (HCO3-)
4. Ioni Ca2+
5. Bazofile
6. O2
7. Eritrocite
8. Monocite
9. Ioni de Na+
10. Uree
4. Referitor la concentrația ionilor în plama sangvină:
1. Concentrația ionior de K+ este mai mare decât în spațiul interstițial
2. Concentrația Na+ este mai mare decât cea a K+
3. Concentrația CL- este mai mare comparativ cu compartimentul intracelular
4. Concentrația ionior de Na+ ets emai mică decât în compartimentul intracelular
5. Concentrația Na+ este ~ 145 mEq/L
6. Concentrația ionilor de Na+ este egală cu cea din spațiul interstițial
7. Concentrația ionior de K+ este mai mare decât în compartimentul intracelular
8. K+ și Na+ au aproape aceeași concentrație în plasma snagvină
9. Concentrația K+ este ~ 5 mEq/L
10. Concentrația ionior de Na+ este ~ 100 mEq/L
5. La un adult sănătos, concentrațiile diferitelor proteine din plasmă sanguină sunt:
1. γ globuline 11%
2. globuline 55%
3. α2 globuline 9%
4. albumină 35%
5. β globuline 2%
6. fibrinogen 1%
7. γ globulins 50 g/dL
8. α1 globuline 5%
9. β globuline 13%
10. albumin 55%
6. Proteinele plasmatice:
1. joacă roluri în stabilitatea suspensiei celulelor roșii din sânge
2. joacă un rol în transportul tiroxinei
3. transportă oxigenul
4. transportă CO2 de la plămâni la țesuturi
5. fac plasma sanguină foarte acidă
6. conțin fracția de hemoglobină
7. joacă roluri în coagularea sângelui
8. conțin the fracția de β globuline
9. fac plasma sanguină foarte bazică
10. conțin the fracția de albumine
1. au functie fibrinolitică
2. transportă CO2 de la plămâni la țesuturi
3. transportă oxigen
4. transportă cortizolul
5. scad marcat pH-ul plasmei
6. cresc marcat pH-ul plasmei
7. joacă roluri de proteine de rezervă
8. exercită presiune osmotică
9. echilibrul plasmatic acido-bazic
10. conțin fracția de hemoglobină
1. transportă O2 de către hemoglobină
2. sunt implicate în menținerea pH-ului plasmatic la aproximativ 6,8
3. controlează pH-ul sanguin
4. transportă vitamina B12
5. contribuie la funcția imună prin anticorpi
6. contribuie la vâscozitatea sângelui
7. nu modifică vâscozitatea sângelui
8. conțin fracțiunea de fibrinogen care activează trombina
9. joacă roluri în mecanismele de apărare ale organismului
10. joacă un rol important în coagularea sângelui de către hemoglobină
9. Alegeți afirmațiile GREȘITE de mai jos:
1. proteinele plasmatice joacă un rol important în coagularea sângelui de către
hemoglobină
2. proteinele plasmatice sunt implicate în menținerea pH-ului sanguin la aproximativ
6,8
3. proteinele plasmatice contribuie la vâscozitatea sângelui
4. proteinele plasmatice contribuie la funcția imunitară prin anticorpi
5. proteinele plasmatice transportă O2 cu ajutorul hemoglobinei
6. proteinele plasmatice transportă vitamina B12
7. proteinele plasmatice controlează pH-ul sângelui
8. proteinele plasmatice nu modifica sângelui vâscozitatea
9. plasmatice joacă roluri în mecanismele de apărare ale organismului
10. proteinele plasmatice conțin fracțiunea de fibrinogen care activează trombina
10. Alegeți afirmațiile ADEVĂRATE despre sânge:
1. globulele roșii formează 65% din volumul sanguin
2. numărul de eritrocite este de 5 milioane/µl
3. serul reprezintă plasma din care au fost îndepărtate albuminele
4. volumul total de sânge este de aproximativ 15% din greutatea corporală totală
5. proteinele plasmatice reprezint\ă 17% din reziduul uscat al plasmei
6. sângele este implicat în funcția excretorie
7. sângele participă la menținerea temperaturii corporale
8. sângele joacă funcții de apărare importante deoarece conține neutrofile
9. sângele transportă substanțe nutritive precum glucoza și aminoacizii
10. volumul plasmei sanguine este de aproximativ 35% din volumul sanguin
11. Alegeți afirmațiile ADEVĂRATE de mai jos despre sânge:
1. proteinele plasmatice au o valoare normală de ~14 g/dl
3. volumul serului sanguin este de aproximativ 35% din volumul sanguin
4. serul reprezintă plasma din care au fost îndepărtate albuminele
7. conținutul total de apă din sânge este de 91% din volumul său
10. concentrația leucocitelor este de 4000 – 11000 /µl
12. Alegeți afirmațiile GREȘIT despre sânge de mai jos:
1. conținutul total de apă din sânge este de 91% din volumul său
5. serul reprezintă plasma din care au fost îndepărtați anticorpii
7. numărul leucocitelor este de 4000 – 11000 /µl
8. proteinele plasmatice au o valoare normală de ~12 g/dl
9. volumul serului sanguin este de aproximativ 35% din volumul sanguin
13. Eritrocitele:
2. au un diametru mediu de ~7,2 µm
3. au un număr mai mare la femei comparativ cu bărbații
4. la naștere au un număr normal de 15 × 106 / mm3
5. au un număr scăzut la altitudini mari
6. au o formă biconcavă
7. au o formă sferică care favorizează difuzia O2
8. scade numărul în hipoxie
9. crește numărul în anxietate (condiții emoționale)
10. la femei variază de la 4,5 la 5,5 milioane/µl
14. Eritrocitele:
1. la bărbați numărul lor are o valoare medie de 5,5 milioane/mm3
2. au un număr mai mic la naștere în comparație cu adulții
3. transportă doar oxigen
4. inițiază cascada de coagulare atunci când intră în contact cu colagenul expus al
peretelui vaselor de sânge
5. datorita formei biconcave au o suprafață/volum crescută
6. numărul lor crește la altitudini mari
7. au o formă biconcavă care le face flexibile
8. transportă în principal CO2
9. datorită formei lor biconcave prezintă modificări considerabile ale volumului
celular
10. conțin principalii factori de coagulare a sângelui
15. Alegeți afirmațiile GREȘIT despre eritrocite:
1. scade numărul lor în hipoxie
2. au o formă sferică care sporește difuzia O2
3. la femei variază de la 4,5 la 5,5 milioane/µl
5. au un număr scăzut la altitudini mari
6. numărul lor crește în anxietate (condiții emoționale)
7. au un diametru mediu de ~7,2 µm
8. au o formă biconcavă
9. la naștere au un număr normal de 15 × 106 / mm3
10. au un număr mai mare la femei în comparație cu bărbații
16. Variațiile fiziologice ale numărului de eritrocite sunt observate în următoarele
situații:
1. Numărul de eritrocite este mai mare la bărbați
2. exercițiile fizice excesive măresc numărul de eritrocite
3. trăirile emoționale puternice măresc temporar numărul hematiilor
4. viața la altitudine mare creste numarul de globule rosii
5. la presiuni barometrice mari numărul de eritrocite este crescut
6. când numărul de eritrocite devine mai mare de 7 milioane/ mm3
7. în anemie
8. în timpul sarcinii, numărul eritrocitelor este ușor crescut
9. stimulare hipoxică
10. când numărul de eritrocite devine mai mic de 4 × 106 / mm3
17. Formarea eritrocitelor:
1. are loc în sacul vitelin în primele două luni de gestație
2. este stimulată în stresul hipoxic
3. se numeste eritropoieza
4. este stimulată de trombomodulină
5. se numeste leucopoieza
6. la naştere are loc mai ales în ficat
7. la copiii mici are loc în măduva osoasă hematopoietică activă
8. este stimulată de eritropoietină
9. are loc la nivelul rinichilor
10. are loc în capetele proximale ale oaselor lungi în primele luni de gestație
18. Alegeți afirmațiile corecte despre funcțiile eritorcitelor:
2. se formează în procesul de eritropoieză
3. se auto-replica în stare hipoxică pentru a crește transportul de oxigen către
țesuturi
4. nu participă la creșterea presiunii arteriale
5. sunt celule foarte rigide pentru a rezista forțelor hidrodinamice mari din fluxul
sanguin
6. au o formă cuboidală pentru a crește raportul suprafață/volum
7. transportă ionii de bicarbonat
8. nu transportă CO2, ci doar O2
9. mențin echilibrul acido-bazic plasmatic
10. hematocritul influențează vâscozitatea sângelui
19. Hemoglobina (Hb):
1. conține un ion Fe2+ care leagă direct oxigenul
2. este o proteină găsită în eritrocite care transportă gazele respiratorii
3. se caracterizează printr-o curbă sigmoidă de disociere oxigen-Hb
4. transportă hormonii tiroidieni
5. transformă fibrinogenul în fibrină
6. este o proteină plasmatică care transportă oxigen
7. leagă 4 molecule de O2 / lanț (α sau β)
8. conţine grupul hem
9. este o celulă care, atunci când este activată, declanșează coagularea sângelui
10. leagă 8 atomi de oxigen / molecula Hb
20. Alegeți răspunsurile corecte despre tipurile de hemoglobină:
1. hemoglobina redusă este forma dezoxigenată a hemoglobinei
2. carboxihemoglobina este combinația Hb cu CO
3. methemoglobina este forma dezoxigenată a hemoglobinei
4. hemoglobina redusă este o formă de hemoglobină în care fierul se află în stare
oxidată Fe3+
5. carbaminohemoglobina este combinația Hb cu CO2
6. methemoglobina este o formă de hemoglobină în care fierul se află în stare
oxidată Fe3+
7. methemoglobina rezultă din legarea O2 de Hb
8. carboxihemoglobina este compusul Hb cu CO2
9. oxihemoglobina rezultă din legarea O2 de Hb
10. carbaminohemoglobina este combinația Hb cu CO
21. Alegeți afirmațiile corecte despre eritrocite:
1. conţine principalii factori de coagulare a sângelui
2. inițiază cascada de coagulare atunci când intră în contact cu colagenul expus al
peretelui vaselor de sânge
3. la bărbați numărul lor are o valoare medie de 5,5 milioane/mm3
4. datorită formei lor biconcave prezintă modificări considerabile ale volumului
celular
5. au o formă biconcavă care le permite să treacă cu ușurință prin capilare
6. ocupă 56% din volumul sanguin
7. au un număr mai mic la naștere în comparație cu adulții
8. sunt crescute ca număr la altitudini mari
9. au formă sferică
10. forma biconcavă permite o legare eficientă a oxigenului
22. Despre durata de viață și soarta eritrocitelor din sânge:
1. bilirubina conjugată se formează în ficat
2.
3. eritrocitele tinere sunt mai flexibile
4. eritocitele tinere se pot fragmenta cu ușurință atunci când trec prin capilare
5. distrugerea eritocitelor are loc mai ales în capilarele splinei
6. durata medie de viață a eritrocitelor este de 60 de zile
7. sistemul țesut-macrofag este responsabil pentru îndepărtarea eritrocitelor vechi
8. bilirubina se formează în eritrocitele bătrâne chiar înainte de îndepărtarea lor din
circulație
9. cea mai mare parte a fierului eliberat în circulație este eliminat prin urină
10. globina este scindată în hem și fier
11. durata medie de viață a eritrocitului este de ~120 de zile
23. Despre eliminarea hemoglobinei:
1. este realizat de macrofage
2. macrofagele transportă bilirubina către măduva osoasă
3. macrofagele eliberează bilirubina în circulație
4. urobilinogenul se formează în macrofage
5. globina este degradată în aminoacizi
6. urobilinogenul nu este excretat prin rinichi
7. bilirubina conjugată este excretată în intestin
8. bilirubina neconjugata este solubila in apa si de aceea este filtrata si eliminata de
rinichi
9. bilirubina neconjugată este transportată în plasma sanguină de albumină
10. grupul hem rămâne atașat de Fe2+ și este reutilizat în măduva osoasă
24. Alegeți afirmațiile corecte despre sânge:
1. hemoglobina conține un ion Fe2+ care leagă direct oxigenul
2. numărul de eritrocite scade în hipoxie
3. albumina transformă fibrinogenul în fibrină
4. eritropoieza este stimulată de trombopoietină
5. hemoglobina este o proteină plasmatică care transportă oxigenul
6. eritocitele transportă oxigenul
7. sângele joacă funcții de apărare importante deoarece conține limfocite
8. proteinele plasmatice controlează pH-ul sângelui
9. carboxihemoglobina este combinația Hb cu CO
10. durata medie de viață a eritrocitelor este de 60 de zile
25. Alegeți afirmațiile corecte despre sânge:
1. urobilinogenul este excretat numai prin tubul digestiv
2. albuminele reprezintă 55% din proteinele plasmatice ale sângelui
3. eritrocitele conțin principalii factori de coagulare a sângelui
4. plasma sanguină conține 40% apă
5. în procesul de eliminare a hemoglobinei, bilirubina conjugată este excretată în
intestin
6. vâscozitatea sângelui depinde de flexibilitatea eritrocitelor
7. plasma sanguină conține 9% substanțe solide
8. eritrocitele au formă sferică
9. volumul serului sanguin reprezintă aproximativ 35% din volumul sanguin
10. serul sanguin se formează atunci când sângele este lăsat să se coaguleze
26. Mecanismele de reglare acido-bazică implică:
1. trombocitele
2. vitamina K
3. rinichii
4. plămânii
5. pielea
6. leucocitele
7. sistemul tampon acid carbonic –bicarbonat în plasmă
8. fibrinogenul
9. ficatul
10. trombopoietina
27. pH-ul plasmei sanguine este reglat de:
1. sistem digestiv
2. sistemul complement
3. trombomodulină
4. trombocite
5. piele
6. albumină
7. rinichi
8. hemoglobină
9. limfocite
10. proteina S
28. pH-ul plasmei sanguine:
1. este acid
2. este reglată de protrombină
3. este menținută de neutrofile
4. este în întregime reglată de sistemul tampon acid carbonic-bicarbonat
5. se menține cu participarea rinichilor
6. este foarte variabilă în funcție de exercițiul fizic
7. este în intervalul 7,36 – 7,42
8. este menținut de sistemul tampon de hemoglobină
9. depinde de ventilatia pulmonară
10. este reglat de proteinele plasmatice
29. Membrana trombocitară conține:
1. colagen
2. fibrinogenul necesar cascadei de coagulare
3. glicoproteine care previn aderarea la endoteliul normal
4. albumină pentru reglarea coloid-osmotică
5. sistem canalicular pentru schimbul îmbunătățit de substanțe
6. factorul Hageman
7. trombina pentru activarea coagularii sângelui
8. precursori ai tromboxanului A2
9. fosfolipide importante în coagularea sângelui
10. receptori pentru recunoașterea colagenului
30. Citoplasma trombocitelor conține:
1. fibrină
2. hemoglobină
3. albumină
4. mitocondrii
5. γ-globuline
6. actină
7. granule care conțin serotonină
8. trombină
9. miozină
10. enzime necesare sintezei de prostaglandine
31. Trombocitele:
1. se regăsesc într-un număr de 4000 – 11000/mm3
2. au proprietatea de agregare
3. conţin tromboxan A2
4. dizolvă fibrele de fibrinogen
5. conţin trombostenină
6. pote aglutina
7. derivă din liniile limfoide
8. prezintă proprietatea de adezivitate
10. conțin hemoglobină
32. Trombocitele:
1. au roluri în repararea vaselor de sânge lezate
2. sunt implicate în formarea cheagurilor
3. au roluri în formarea activatorului de protrombină
4. se regăsesc într-un număr de 4,5 – 5,5 milioane/mm3
5. participa la retragerea cheagului
6. producția este controlată de eritropoietină
7. derivă din mieloblaste
8. la adulți se formează în ficat
9. transportă si depozitează serotonina
33. Trombocitele:
1. produc anticorpi
2. transport oxigenul
3. sunt implicate în hemostază
5. au un diametru mediu de 7,5 µm
6. derivă din megacariocite
7. sunt implicate în răspunsul imun celular dobândit
8. secretă trombina
9. sunt implicate în inflamație prin secretarea serotoninei
10. secretă factor de creștere derivat din trombocite (PDGF)
34. Alegeți afirmațiile corecte despre trombocite:
1. la adulţi trombocitele se formează în ficat
2. se regăsesc într-un număr de 4000 – 11000/mm3
4. au actină și miozină în citoplasma lor
5. membrana lor conţine albumină pentru reglarea coloid-osmotică
6. prezintă proprietatea de adezivitate
7. dizolvă fibrele de fibrinogen
8. au un diametru mediu de 10µm
9. participa la retragerea cheagului
10. conţin trombostenină
35. Hemostaza:
1. implică formarea trombului trombocitar
2. începe cu spasmul vascular
3. este procesul fiziologic de oprire a hemoragiei dacă este tăiată o arteră mare
4. începe prin vasodilataţia vasului lezat
5. depinde de limfocite pentru coagulare
6. implică o ultimă etapă de dizolvare a cheagului
7. reprezintă menţinerea condiţiilor stabile necesare supravieţuirii
8. este dependentă de trombocite
9. începe cu coagularea sângelui
10. depinde de coagularea sângelui
36. Hemostaza:
1. implică activarea trombocitelor
2. implică activarea cascadei de coagulare prin mecanism intrinsec
3. începe cu activarea trombocitelor în ficat sub acțiunea trombopoietinei
4. depinde de eliberarea de tromboplastine tisulare datorită lezării
5. depind de neutrofile pentru coagulare
6. reprezintă menţinerea condiţiilor stabile necesare supravieţuirii
7. depinde de coagularea sângelui
8. începe prin vasodilataţia vasului lezat
9. începe cu transformarea fibrinogenului în fibrină
10. implică activarea cascadei de coagulare prin mecanism extrinsec
37. În hemostază, formarea activatorului de protrombină poate fi inițiată prin:
1. activarea complementului
2. calea intrinsecă
3. reflexe endocrine
4. reflexe nervoase
5. factorul III
6. limfocite
7. contactul sângelui cu colagenul expus
8. calea extrinsecă
9. factorul XII
10. controlul hormonal
38. Activatorul de protrombină:
1. este o combinație de factor III și XII
2. este o combinație de factor Stuart-Prower, proaccelerină, Ca2+ și fosfolipide
3. poate fi format pe cale extrinsecă
4. transformă fibrinogenul în fibrină
5. este o combinație a factorilor XI și V
6. este o combinație de factor IX și X
7. este o combinație de factori X, V, Ca2+ și fosfolipide
8. necesită prezența Ca2+ în majoritatea căilor sale de activare
9. este o combinație de trombină și protrombină
10. activează factorul II la trombină
39. În hemostază, formarea factorului X activat (Stuart-Prower) poate fi inițiată prin:
1. calea extrinsecă
2. reflexe endocrine
3. factorul tisular
5. limfocite
6. calea intrinsecă
7. factorul Hageman
8. erythrocite
9. eliberarea tromboplastinei tisulare
10. control hormonal
40. Activatorul de protrombina (protrombinaza):
1. este o combinație de factor Stuart-Prower, proaccelerină, Ca2+ și fosfolipide
plachetare
2. este o combinație de factor I și II
3. transformă protrombina în trombină
4. este o combinație a factorului XIII și III
5. poate fi format pe cale extrinsecă
6. este o combinație de factor X, V, Ca2+ și fosfolipide plachetare
7. poate fi format pe cale intrinsecă
8. este o combinație de trombină și protrombină
9. este o combinație de factor IV și VI
10. este o combinație de factor III și II
41. Care dintre următoarele structuri/substanțe sunt implicate în fibrinoliză?
1. plasminogenul
2. macrofagele
3. proteina C activată
4. fibrinogenul
5. activatorul de protrombină
6. activator tisular al plasminogenului
7. factorul tisular
8. factorul V activat
9. plasmina
10. celulele endoteliale vasculare
42. Mecanismele anti-hemostatice includ:
1. mastocitele
2. factorul XII activat
3. heparina
4. antitrombina
5. factorul X activat
6. factorul III
7. limfocitele B
8. proteina C
9. trombina
10. proteina S
43. Celulele imune din sânge sunt reprezentate de:
1. trombocite
2. fibroblaste
3. eritrocite
4. limfocite
5. neutrofile
6. eozinofile
7. mastocitele
8. monocite
9. macrofage
10. bazofile
44. Alegeți afirmațiile corecte despre sistemul imunitar:
1. limfocitele T sunt efectorii imunității umorale
2. protejează organismul de invadatorii care cauzează boli, cunoscuți ca agenți
patogeni
3. răspunsul imun dobândit este nespecific
4. neutrofilele sunt principalul tip de celule implicate în răspunsul imun înnăscut
5. imunitatea nespecifică are drept efectori anticorpi neutralizanţi
6. limfocitele B sunt efectorii imunității celulare
7. elimină celulele moarte sau deteriorate
8. are capacitatea de a distinge distinge structurile proprii de cele străine
9. răspunsul imun dobândit nu are memorie imunologică
10. elimină eritorcitele îmbătrânite
11. neutrofilele sunt principalul tip de celule implicate în răspunsul imun dobândit
45. Neutrofilele:
1. se mai numesc si agranulocite
2. produc anticorpi
3. constituie una dintre primele linii de apărare împotriva microorganismelor
4. în absența unei infecții se găsesc în sânge într-un număr de 7500 până la
11000/mm3
5. sunt celule fagocitare
6. eliberează prostaglandine sporind răspunsul inflamator
7. mediază răspunsul febril
8. reprezintă 25% din totalul leucocitelor din sânge
9. sunt celule anucleate
10. sunt produse în măduva osoasă hematopoietică
46. Alegeți afirmațiile corecte despre sistemul imunitar:
1. recunoaște și elimina celulele tumorale
2. limfocitele B sunt efectorii imunității celulare
3. răspunsul imun dobândit este nespecific
4. eozinofilele sunt principalul tip celular implicat în răspunsul imun dobândit
5. are capacitatea de a distinge distinge structurile proprii de cele străine
6. antigenele complete posedă numai antigenicitate
7. antigenul este orice substanță exogenă sau endogenă care nu este recunoscută ca
„proprie”
8. antigenii incompleti posedă antigenicitate și imunogenitate
9. imunogenitatea este capacitatea de a induce răspuns imun umoral și/sau mediat
celular
10. antigenicitatea este capacitatea de a se combina cu produsele finale ale
răspunsului imun umoral și/sau mediat celular
47. Eozinofilele:
1. realizează o fagocitoză ușoară
2. în condiţii normale reprezintă mai puţin de 1% din totalul leucocitelor din sânge
3. sunt locul principal pentru eliberarea factorului chemotactic eozinofil
4. au roluri în apărarea împotriva infestărilor parazitare
5. le crește numărul în condiții alergice
6. present on their surface MHC class II proteins
7. în condiţii normale se găsesc în sânge într-un număr de 40 – 440/mm3
8. eliberează anticorpi IgM
9. acţionează ca celule cre prezintă antigen
10. prezintă la suprafața membranei proteine MHC de clasă II
11. sunt prezente din abundență în mucoasa tractului respirator
48. Bazofiele:
1. au o activitate fagocitară foarte uşoară
2. eliberează histamina
3. previn coagularea prin eliberarea heparinei
4. in conditii normale se gasesc in sange intr-un numar < 110/mm3
5. inhiba degranularea mastocitelor
6. in conditii normale reprezinta intre 3 - 6% din totalul leucocitelor din sange
7. eliberează factorul chemotactic eozinofil
8. se transformă în macrofage în țesuturi
9. eliberează anticorpi IgG
10. distrug helminții prin eliberarea peroxidazei eozinofile
49. Monocitele:
1. eliberează anticorpi IgE
2. in conditii normale reprezinta intre 25% din totalul leucocitelor din sange
3. sunt o componentă importantă a sistemului mononuclear-fagocitar
4. in conditii normale se gasesc in sange intr-un numar de pana la 800/mm3
5. sunt celule fagocitare
6. se transformă în limfocite T în ganglionii limfatici
7. ucide celulele tumorale
8. sunt crescute ca număr în infecţiile parazitare
9. se mai numesc si granulocite
10. sintetizează unele dintre componentele sistemului complement
50. Limfocitele B:
1. sunt maturate în timus
2. depozitează fibrinogenul necesar pentru coagularea sângelui
3. secretă anticorpi IgG
4. o mare parte dintre ele este localizată în ganglionii limfatici și în splină
5. sunt efectorii imunităţii umorale dobândite
6. funcţia lor principală este fagocitoza
7. secretă anticorpi IgM
8. sunt agranulocite
9. sunt efectorii imunităţii celulare dobândite
10. in conditii normale se gasesc in sange intr-un numar > 8000/mm3
51. Limfocitele T:
3. sunt efectorii imunităţii umorale dobândite
4. recunosc proteinele membranare MHC clasa I
5. sunt maturate în măduva osoasă
7. funcţia lor principală este pinocitoza
8. in conditii normale se gasesc in sange intr-un numar > 7000/mm3
9. depozitează trombina necesară pentru coagularea sângelui
10. recunosc proteinele membranare MHC clasa II
52. Sistemul imunitar include următoarele structuri/celule/organe:
1. trombocite
2. noduli limfatici
3. monocite
4. albumine
5. splina
6. celulele Kupfer
7. valvele cardiace
8. eritrocite
9. macrofagele din peritoneu
10. neuroni
53. Macrofagele:
1. secretă IgG
2. sunt cunoscute ca osteoclaste în oase
3. rezultă din limfoblast
4. inițiază coagularea sângelui
5. sunt cunoscute ca celule Kupfer în ficat
6. tapetează epiteliul alveolar
7. se transformă în monocite
8. se găsesc în țesutul conjunctiv
9. sunt cunoscute ca microglia în sistemul nervos central
10. prezintă antigen pentru neutrofile
54. Eozinofilele:
1. eliberează anticorpi IgD
2. in conditii normale reprezinta mai mult de 10% din totalul leucocitelor din sange
3. sunt locul principal de eliberare a factorului chemotactic eozinofil
4. realizează o fagocitoză ușoară
5. conțin proteină bazică majoră (MBP), o polipeptidă puteric larvicidă
6. acţionează ca celule care prezintă antigen
7. previn răspândirea procesului inflamator local
8. distrug complexele antigen-anticorp
9. în condiţii normale se găsesc în sânge într-un număr de 40 – 440/mm3
10. prezintă la suprafaţa lor proteine MHC clasa II
55. Etapele răspunsului imun celular dobândit includ:
1. activarea celulelor T
3. activarea neutrofilelor
4. ecunoașterea antigenului de către celulele T
5. transformarea celulelor B în plasmocite
6. secreția de lizozim la nivelul suprafeței mucoasei
7. prezentarea antigenului
8. faza de atac a imunității mediate celular
9. procesarea antigenului
10. producerea de anticorpi IgM
56. Etapele răspunsului imun umoral dobândit includ:
1. celulele T-helper activate stimulează proliferarea celulelor B
2. eliberare de anticorpi
3. prezentarea antigenului
4. recunoașterea antigenului de către celulele B
5. formarea trombului trombocitar
6. procesarea antigenului
7. inflamația declanșată de complement
8. fagocitoză înnăscută de primă linie
9. fagocitoză nespecifică
10. coagularea sângelui
57. Mecanismele imunității înnăscute includ:
1. lizozim
2. macrofagele splinei
3. bariere mecanice
4. fagocitoză
5. anticorpi neutralizanți
6. activarea limfocitelor T
7. activarea limfocitelor B
8. atacul citotoxic al celulelor T
9. cooperarea T-B
10. opsonizarea
58. Faza de atac a răspunsului imun umoral include:
1. producerea de eritrocite
2. aglutinarea microbilor
3. scăderea producției de monocite
4. citotoxicitatea mediată de celule T
5. producția de trombocite
6. producerea de anticorpi IgG
7. neutralizarea antigenului
8. activarea sistemului complement
9. fagocitoza de catre macrofage
10. citotoxicitate dependentă de anticorpi (ADCC)
59. Sistemul imunitar include următoarele structuri/celule/organe:
1. placa motorie
2. limfocite
3. eritrocite
4. microglia
5. albumine
6. timusul
7. splina
8. neuronii din sistemul nervos periferic
9. celulele Kupfer
10. nodul sinusal
60. Limfocitele T:
1. migrează în țesuturi unde devin plasmocite
2. depozitează proteina C necesară fibrinolizei
4. sunt procesate în măduva osoasă
5. sunt efectorii munităţii umorale dobândite
6. pot fi de tip celule T citotoxice (CD8)
8. pot fi de tip T-helper (CD4)
10. în condiții normale se găsesc în sange intr-un numar > 9000/mm3
61. Următoarele afirmații despre organizarea structurală a mușchiului striat sunt
adevărate:
1. sarcolema înconjoară tendoanele
2. endomisiumul înconjoară fasciculele musculare
3. epimisiumul înconjoară întregul mușchi
4. fiecare fibră musculară este înconjurată de endomisium
5. epimisiumul conține miofibrile
6. sarcolema este membrana plasmatică a fibrelor musculare
7. epimisiumul înconjoară fiecare fibră musculară
8. tendoanele sunt capete terminale fibroase ale mușchilor
9. perimisiumul conține țesut excitabil obligatoriu pentru contracția musculară
10. fiecare fascicul este înconjurat de perimisium
62. Următoarele afirmații despre organizarea structurală a fibrei musculare striate
sunt adevărate:
1. sarcoplasma contine miofibrile
2. sarcoplasma nu conține mitocondrii
3. un organit important este reticulul sarcoplasmatic care conține ioni de Ca2+
4. miofibrilele sunt dispuse perpendicular una pe alta
5. celulele musculare striate au diametrul de 1 – 2 mm
6. fibrele musculare striate au un diametru de 10 – 100μm
7. fiecare fibră musculară este o celulă multinucleată lungă, cilindrică
8. membrana fibrei musculare se numeste sarcolema
9. membrana fibrei musculare se numește epimisium
10. reticulul sarcoplasmatic eliberează ioni de Mg2+ necesari contracției
63. Alegeți răspunsurile corecte despre striațiile fibrelor musculare:
1. Linia „M” se află în mijlocul zonei „H”
2. sarcomerul are o lungime de aproximativ 4 mm în repaus
3. conțin benzi alternative întunecate și clare
4. zona „H” clară este situată în mijlocul benzii „I”.
5. în timpul contractiei musculare sarcomerele cresc in lungime
6. spațiul dintre două linii „M” se numește sarcomer
7. linia „Z” se află în mijlocul zonei „H”.
8. banda întunecată se numește banda „A”
9. Zona „H” este situată în mijlocul benzii A
10. banda de lumină se numește bandă „I”
64. Miofibrilele au următoarele caracteristici:
1. miofilamentele sunt formate din proteine contractile
2. fiecare filament gros este înconjurat de 6 filamente subțiri
3. nu există filamente de actină în banda „A”
4. filamentele de miozină sunt localizate în banda „I”
5. filamentele groase sunt formate din molecule de actină
6. nu există filamente de miozină în banda „A”
7. filamentele groase sunt formate din molecule de miozină
8. filamentele groase conțin tropomiozină
9. fiecare miofibrilă este formată din multe miofilamente groase și subțiri
10. filamentele groase și subțiri sunt dispuse paralel între ele
65. Alegeți afirmațiile corecte pentru o fibră musculară striată:
1. conţine miofilamente groase de actină
2. conține un reticul sarcoplasmatic longitudinal (tubuli L) care stochează o cantitate
mare de ioni de Ca2+
3. prezintă benzi întunecate și luminoase la microscop
4. este o celulă neexcitabilă care are contractilitate
5. conţine miofilamente subţiri de miozină
6. este compus din sarcomere aranjate aleatoriu
7. conţine miofilamente înalt ordonate paralel
8. sistemul tubular transversal concentrează ioni de Ca2+
9. are atât excitabilitate, cât și contractilitate
10. conține un sistem tubular transversal (sistem T) umplut cu lichid extracelular
66. În procesul de contracție musculară:
1. potențialul de acțiune în sarcolemă se răspândește prin tubulii sistemului T
2. ionii de Ca2+ sunt eliberați din reticulul sarcoplasmatic
3. actina se desprinde de miozină, permițând scurtarea sarcomerului
4. Ca2+ este eliberat din tubulii T
5. lungimea sarcomerului rămâne constantă
6. se formează complexul actină-miozină
7. potențialul de acțiune din tubulii T activează canalele de Ca2+ DHP cu poartă
dependentă de voltaj
8. banda „A” se scurtează
9. filamentele de actină alunecă pe filamentele de miozină
10. liniile „Z” se îndepărtează unele de altele
67. În timpul contracției musculare striate:
1. lățimea zonei „H” scade
2. liniile „Z” se depărtează
3. liniile „Z” se apropie
4. sarcomerul se alungește
5. lățimea benzii ‘A’ scade
6. lățimea benzii „I” scade
7. lăţimea benzii A rămâne constantă
8. sarcomerul se scurtează
9. lățimea zonei „H” crește
10. lățimea benzii „I” rămâne constantă
68. În procesul de cuplare excitație-contracție în fibra musculară striată:
1. Ionii de Ca2+ se atașează de troponina-C
2. ionii de calciu difuzează în afara fibrei musculare
3. Ionii de Ca2+ difuzează în citoplasmă
5. potențialul de acțiune din membrana plasmatică declanșează eliberarea ionilor de
Ca2+
6. legarea miozinei de actină este inhibată
7. Receptorii DHP (canale de Ca2+ dependente de voltaj) se activează în membrana
plasmatică
8. ionii de calciu sunt recaptați în reticulul sarcoplasmatic prin transport pasiv
9. sarcolema devine hiperpolarizată
10. actina se atașează de tropomiozină
69. În procesul de contracție musculară:
1. actina formează ATP din ADP și fosfat
2. capul moleculei de miozină se leagă de adenozin trifosfat (ATP)
3. se constată o concentraţie scăzută de Ca2+ în sarcoplasmă
4. molecula de tropomiozină se mișcă lateral, descoperind locurile de legare pe
moleculele de actină
5. ionii de calciu intră în reticulul sarcoplasmatic
6. capul miozinei se energizeatză prin scindarea ATP
7. troponina-C stimulează tropomiozina să scindeze ATP
8. capul miozinei se ataseaza și detașează ciclic de actina
9. procesul de formare a complexului acto-miozinic este încetinit
10. ionii de Ca2+ se atașează de troponina-C
70. În procesul de relaxare a fibrelor musculare:
1. potenţialul de acţiune este generat de depolarizarea plăcii motorii
2. procesul de formare a complexului acto-miozinic este încetinit
3. calciul este eliminat din troponina-C
4. concentrația de Ca2+ crește în sarcoplasmă
5. troponina-C inactivează miozina
6. concentrația de calciu în sarcoplasmă scade
7. ionii de Ca2+ sunt transportați activ în reticulul sarcoplasmatic
8. ionii de calciu părăsesc cisternele terminale
9. tropomiozina dezvelește situsurile de legare a miozinei de pe moleculele de
actină
10. lungimea sarcomerului crește
71. Alegeți afirmațiile corecte despre contractilitatea mușchilor striați:
1. tonusul muscular este starea unui mușchi în timpul contracției izotonice
2. unitățile motoare de tip I au un număr mai mare de fibre în comparație cu unitățile
motoare de tip II
3. unitățile motoare de tip II obosesc ușor
4. contractia izotona este insotita de scurtarea mușchiului
5. unitățile motoare de tip II au un număr mai mare de fibre în comparație cu
unitățile motoare de tip I
6. contractiile izometrice nu consuma energie pentru ca nu se efectueaza lucru
mecanic
7. unitățile motoare de tip I sunt numite și unități motoare albe sau rapide
8. contracțiile izotonice nu efectueaza lucru mecanic
9. unitatea motorie este formată din corpul celular al unui singur neuron motor,
axonul său și fibrele musculare inervate de acesta
10. în contracție izometrică nu se efectuează nici o lucru mecanic
72. Unitățile motoare de tip I (roșii sau lente):
1. au o densitate capilară scăzută
2. sunt aprovizionate cu o cantitate mai mică de sânge în comparație cu fibrele de tip
II
3. au un număr mai mare de fibre musculare comparativ cu fibrele de tip II
4. au o durată scurtă de contracție
5. au o capacitate oxidativă scăzută
6. sunt implicate în activitatea tonică
7. au un conținut ridicat de mioglobină
8. utilizează în principal un metabolism aerob
9. au un conținut scăzut de mioglobină
10. au un număr mare de mitocondrii
73. Unitățile motoare de tip II (albe sau rapide):
1. au o durată lungă de contracție
2. au un număr mai mic de fibre în comparație cu unitățile motoare de tip I
3. sunt primele recrutate în timpul contracției musculare
4. sunt caracterizate de o densitate capilară mare
5. au un conținut ridicat de glicogen
6. au un conținut scăzut de mioglobină
7. sunt rezistente la oboseală
8. au în principal un metabolism anaerob
9. au un număr mare de mitocondrii
10. sunt implicate în mișcări de finețe și precizie
74. Muschii netezi:
1. prezintă filamente de actină atașate corpurilor dense
2. au un sistem sarcotubular foarte bine dezvoltat
3. sunt caracterizate prin absența modelului striat observat în mușchii scheletici
4. pot fi de tip multi-unități care au caracter nesincițial
5. sunt inervate de nervi somatici
6. nu au sarcomere
7. poate fi de tip unitate singulară, prezentând joncțiuni GAP între fibrele musculare
8. sunt mușchi voluntari
9. au fibre musculare lungi de până la zecimi de milimetri
10. prezintă troponina-C care este responsabilă pentru reglarea contracției
75. În comparație cu mușchiul striat, mușchiul neted are următoarele caracteristici:
1. prezintă doar potențiale de acțiune cu o fază de platou
2. contractia este controlata de proteina reglatoare troponina-C
3. miozina este diferită din punct de vedere chimic de cea observată în mușchii
scheletici
4. poate prezenta potenţiale de unde lente
5. conțin filamente relativ mai puține filamente groase și mai multe subțiri
6. sistemul sarcotubular nu este bine dezvoltat
7. sistemul sarcotubular este foarte bine dezvoltat
8. au sarcomere bine definite
9. este inervat de nervii motori somatici
10. este inervat de fibre autonome
76. În comparație cu mușchiul neted, mușchiul striat are următoarele caracteristici:
1. prezintă potențiale de acțiune similare cu cele care apar într-o fibră nervoasă
2. conţine mulți corpi denși
3. este inervat de nervii motori somatici
4. este inervat de fibre autonome
5. contracția este controlată de proteina reglatoare troponina-C
6. are sarcomere bine definite
7. sistemul sarcotubular nu este bine dezvoltat
8. sistemul sarcotubular este foarte bine dezvoltat
9. miozina este identică din punct de vedere chimic cu cea observată în mușchii
netezi
10. poate prezenta potenţiale de unde lente
77. Alegeți afirmațiile corecte despre activitatea electrică a mușchilor netezi (viscerali)
într-o singură unitate:
1. mușchiul neted visceral are mult mai multe canale de Ca2+ dependente de voltaj
în comparație cu mușchiul scheletic
2. mușchii netezi nu prezintă activitate de tip pacemaker (depolarizare spontană)
3. potenţialul membranar de repaus este instabil oscilând între -55 şi -35 mV
4. permeabilitatea membranei pentru Ca2+ este foarte scăzută la mușchii netezi
5. depolarizarea se produce în principal datorită pătrunderii ionilor de Ca2+ din
lichidul extracelular
6. mușchiul neted visceral are mult mai multe canale de Na+ dependente de voltaj în
comparație cu mușchiul scheletic
7. activitatea electrică este mai rapidă decât în mușchiul scheletic
8. depolarizarea se produce în principal datorită pătrunderii ionilor de Na+ din
lichidul extracelular
9. pot prezenta potenţiale de vârf suprapuse peste potenţialele undei lente
10. activitatea electrică este mai lentă decât în mușchiul scheletic
78. Alegeți afirmațiile corecte despre excitabilitatea și contractilitatea mușchilor netezi:
1. mușchii netezi prezintă potențiale de vârf
2. fibrele musculare netede au nuclei multipli
3. mușchii netezi multi-unitari au proprietăți sincițiale
4. depolarizarea fibrelor musculare netede se datorează canalelor de Ca2+
dependente de voltaj
5. în mușchiul neted, tropomiozina se leagă de troponina-C pentru a regla activitatea
contractilă
6. musculatura neteda prezinta potentiale de unde lente
7. fibrele musculare netede prezintă corpi denși
8. fibrele musculare netede nu au filamente de actină
9. fibrele musculare netede conțin calmodulină ca reglator al contracției
10. contracția mușchiului neted nu depinde de eliberarea de Ca2+ din reticulul
sarcoplasmatic
79. Alegeți afirmațiile corecte despre inervația mușchilor netezi:
1. este asigurată de nervii parasimpatici
2. în mușchiul neted fibrele nervoase nu se termină în plăcile terminale motorii
3. în muşchiul neted neuronul motor inervează doar o fibră musculară
4. este asigurată de nervii simpatici
5. este asigurată de nervii somatici
6. fibrele nervoase eliberează neurotransmițătorul în lichidul interstițial din
vecinătatea fibrelor musculare.
7. plăcile motorii terminale sunt bine definite la mușchii netezi în comparație cu
mușchii striați
8. asupra fibrelor stimulate se poate inregistra doar un efect depolarizant
9. neurotransmitatorul eliberat este localizat si activeaza un numar foarte mic de
fibre
10. poate să apară atât un răspuns depolarizant, cât și unul hiperpolarizant pe fibrele
musculare netede ca răspuns la neurotransmițători
80. Alegeți afirmațiile corecte despre activitatea musculară:
1. contractia izotonică este însoțită de scurtarea musșchiului
2. tonusul muscular este starea unui mușchi în timpul contracției izotonice
3. musculatura neteda prezinta potentiale de unde lente
4. în timpul contracției mușchilor striați sarcomerul se scurtează
5. fibrele musculare scheletice prezintă corpi denși pe care sunt atașate filamente de
actină
6. unitățile motorii scheletice de tip I (roșu) folosesc în principal un metabolism
aerob
7. în timpul relaxării musculare concentrația de calciu în sarcoplasmă scade
8. mușchii netezi multi-unitari sunt specifici pereților viscerelor goale
9. muschii netezi nu au proteine contractile
10. în timpul contractiei musculare sarcomerele cresc in lungime
81. Difuziunea simplă direct prin bistratul lipidic este specifică următoarelor substanțe:
1. hormoni tiroidieni
2. CO2
3. N2
4. apă
5. alcool
6. virusuri
7. Na+
8. K+
9. carbohidrați
10. proteine
82. Osmoza:
1. reprezintă transportul de glucoză prin membrana celulară
2. se realizează prin canalele ionice
3. se referă la difuziunea moleculelor de solvent
4. necesită prezența unei membrane selectiv permeabile care separă două
compartimente
5. se realizează prin exocitoză
6. poate modifica volumul celular
7. este o formă de transport pasiv
8. depinde de diferența de concentrație a substanțelor solvite de o parte și de alta a
membrane celulare
9. este realizată de pompele de Na+/K+
10. este o formă de transport activ
83. Difuziunea facilitată:
1. reprezintă o formă de transport pasiv
2. reprezintă o formă de transport a aminoacizilor
3. prezintă o valoare maximală (saturabilitate)
4. este specifică ionilor de Na+
5. permite intrarea O2 în celulă
6. este caracterizată de specificitate
7. se realizează împortiva gradienților de concentrație
8. este specifică pentru transportul transmembranar al albuminei
9. reprezintă o formă de transport a glucozei
10. este specifică ionilor de K+
84. Transportul pasiv:
1. nu se desfășoară în hematii
2. este o formă de transport a proteinelor prin membranele celulare
3. nu necesită consum de energie
4. poate îmbrăca forma de difuziune facilitată
5. nu transportă ionii de K+
6. consumă ATP
7. nu transportă ionii de Na+
8. poate modifica potențialul de membrană
9. are loc în sensul gradientului de concentrație
10. anumite forme necesită prezența unor proteine transportoare
85. Difuziunea facilitată este caracterizată de:
1. transportul substanțelor de către ribozomi
2. consum de energie
3. necesitatea existenței unui voltaj de membrană negativ
4. selectivitate
5. saturabilitate
6. necesitatea prezenței unei proteine transportoare
7. necesitatea existenței unui voltaj de membrană pozitiv
8. mecanisme de poartă mecano-dependente
9. competiție
10. faptul ca nu consumă energie
86. Canalele ionice pot fi:
1. ligand dependente
2. de tip simport
3. specifice pentru transportul glucozei
4. de tip antiport
5. specifice pentru ionii de Ca2+
6. alimentate cu energie din ATP
7. mecano-dependente
8. specifice pentru transportul O2
9. voltaj dependente
10. specifice pentru ionii de Na+
87. Canalele voltaj dependente:
1. pot fi activate la potențiale membranare negative
2. necesită prezența proteinelor G
3. sunt echipare cu domenii de poartă care închid sau deschid canalul
4. sunt activate de mesageri primari
5. pot fi activate la potențiale membranare pozitive
6. răspund la variațiile de potențial membranar
7. nu transportă ioni de Ca2+
8. sunt activate de tensiunea mecanică din membrană
9. sunt activate de mesageri intracelulari
10. pentru sodiu se deschid atunci când este atins pragul de excitație
88. Difuziunea substanțelor prin membrana celulară:
1. nu este influențată de grosimea membranei
2. nu depinde de distribuția canalelor ionice în membrană
3. depinde de permeabilitatea membranei pentru substanța transportată
4. nu depinde de greutatea moleculară a substanțelor transportate
5. depinde de gradientul de concentrație
6. depinde de potențialul electric de membrană pentru speciile încărcate electric
7. depinde de lipofilicitatea substanței de transportat
8. este independentă de aria membranei
9. este independentă de temperatură
10. depinde de gradientul de presiune
89. În legătură cu tonicitatea plasmei sanguine se poate afirma că:
1. o soluție salină de concentrație 9% este izotonă cu plasma sanguină
2. mediul intracelular al hematiilor este izoton cu plasma sanguină
3. fluidele cu aceeași presiune osmotică ca a plasmei produc hemoliză
4. o soluție salină de concentrație 0.9% este izotonă cu plasma sanguină
5. mediul intracelular al hematiilor este hipoton față de plasma sanguină
6. fluidele care au o osmolaritate mai mică decât cea a plasmei sunt numite hipotone
7. fluidele care au aceeași osmolaritate cu a plasmei se numesc izotone
8. fluidele care au o osmolaritate mai mare decât cea a plasmei sunt numite
hipertone
9. fluidele care au o osmolaritate mai mare decât cea a plasmei sunt numite
hipotone
10. fluidele care au o osmolaritate mai mică decât cea a plasmei sunt numite
hipertone
90. Procesele de transport activ primar:
1. sunt realizate de pompele de pompele de Na+/K+
2. transportă glucoză
3. sunt realizate de pompele de Ca2+
4. se realizează împotriva gradienților electrochimici
5. transportă ioni în sensul gradientului de concentrație
6. nu consumă în mod direct energie stocată în ATP
7. poartă numele de difuziune facilitată
8. nu pot fi electrogene
9. se realizează prin intermediul pompelor ionice
10. consumă energie direct din ATP
91. Pompa de Na+/K+:
1. transportă 2 ioni de K+ în interiorul celulei
2. transportă 3 ioni de K+ în interiorul celulei
3. este electrogenică
4. controlează volumul celular
5. transportă 2 ioni de K+ în afara celulei
6. este un transportor pasiv
7. transportă 2 ioni de Na+ în interiorul celulei
8. este un canal ionic
9. transportă 3 ioni de Na+ în afara celulei
10. posedă proprietăți enzimatice
92. În transportul vezicular:
1. se transportă exclusiv substanțe cu masă moleculară mică
2. principalul fenomen estre reprezentat de osmoză
3. endocitoza mediată receptorial transportă substanțe în afara celulei
4. prin pinocitoză se transportă substanțe către interiorul celulei
5. prin pinocitoză se transportă substanțe către exteriorul celulei
6. endocitoza mediată receptorial transportă substanțe în interiorul celulei
7. prin fagocitoză sunt incorporate particule solide de mari dimensiuni (de. ex
virusuri / bacterii)
8. sunt transportate macromolecule către sau dinspre exteriorul celulei
9. în procesele de transcitoză veziculele ce conțin substanțele de transportat sunt
deplasate prin interiorul celulei
10. principalul fenomen îl reprezintă procesele de difuziune facilitată
93. Membranele plasmatice celulare au următoarele funcții:
1. transport pasiv cu ajutorul pompelor ionice
2. conductibilitate
3. exocitoza glucozei prin difuziune facilitată
4. sinteza proteinelor de către ribozomi
5. comunicarea intercelulară
6. excitabilitate
7. transportul de substanță
8. transducția semnalelor provenite din mediul extracelular
9. transport activ prin canale ionice
10. endocitoza aminoacizilor prin difuziune facilitată
94. În decursul potențialului de acțiune neuronal:
1. ionii de Mg2+ declanșează faza de depolarizare
2. ionii de Na+ sunt responsabili de faza de depolarizare
3. trebuie atins pragul de excitație
4. ionii de K+ sunt responsabili de faza de repolarizare
5. pragul este atins chiar înaintea fazei de latență
6. repolarizarea are loc datorită ieșii din celulă a ionilor de Na+
7. depolarizarea precede repolarizarea
8. ionii de Ca2+ repolarizează membrana
9. există o perioadă de latență înaintea fazei de depolarizare
10. există o perioadă de latență înaintea fazei de repolarizare
95. Curba ce descrie potențialul de acțiune neuronal are următoarele faze:
1. perioada de latență datorată influxului rapid de Na+
2. faza de repolarizare datorată unui eflux reminiscent lent de K+ în finalul
potențialului de acțiune
3. faza de hiperpolarizare datorată unui eflux reminiscent, lent de K+ în finalul
potențialului de acțiune
4. perioada de latență între aplicarea stimulului și declanșarea potențialului de
acțiune
5. faza de repaus înainte de aplicarea stimulului
6. faza de depolarizare înregistrată din momentul aplicării stimulului
7. faza de hiperpolarizare datorată deschiderii canalelor de K+ imediat după
inactivarea canalelor de Na+
8. faza de repolarizare datorată efluxului de K+ prin canale voltaj dependente
9. faza de depolarizare datorată influxului rapid de Na+
10. repolarizarea care corespunde timpului scurs între aplicarea stimulului și
declanșarea potențialului de acțiune
96. În curba intensitate-durată care reflectă relația durată-intensitate (reobază – ‘R’;
cronaxie – ‘C’):NEREZOLVAT
1. C reprezintă timpul minim de aplicare pentru care un stimul cu intensitatea dublă
față de R produce un răspuns
2. un stimul cu intensitatea mai mare ca R nu poate produce un răspuns
3. un stimul cu intensitatea mai mică decât R nu produce un răspuns
4. C reprezintă intensitatea minimă a unui stimul care produce un răspuns
5. pentru a produce un răspuns, intensitatea stimulului nu depinde de timpul de
aplicare
6. un stimul cu intensitatea mult mai mică ca R poate produce un răspuns dacă este
aplicat pentru un timp de doă ori mai mare ca C
7. un stimul cu intensitatea mult mai mică ca R nu va produce un răspuns indiferent
de tipul de aplicare
8. R reprezintă durata minimă de aplicare a unui stimul cu intensitatea dublă față de
C care poate produce un răspuns
9. R reprezintă intensitatea minimă a unui stimul care produce un răspuns
10. pentru a produce un răspuns, intensitatea stimulului depinde de timpul de aplicare
97. Excitabilitatea membranară prezintă în decursul potențialului de acțiune (PA):
1. perioada subnormală în care membrana este hiperexcitabilă
2. perioada subnormală în care excitabilitatea membranară este mai mică decât cea
normală
3. perioada refractară relativă în care un al doilea stimul, indiferent de intensitatea sa
, nu poate genera un răspuns
4. în timpul unui potențial de acțiune nu există variații în excitabilitatea
membranară
5. perioada supranormală în care excitabilitatea membranară este mai mică decaât de
obicei
6. dependență de conductanța canalelor de Na+
7. perioada refractară relativă în care un răspuns poate fi evocat de stimuli mai
puternici decât cei normali
8. perioada supranormală în care membrana este hiperexcitabilă
9. perioada refractară absolută în care un răspuns poate fi evocat dacă intensitatea
stimulului este mai mare decât pragul de excitație
10. perioada refractară absolută în care un aldoilea stimul, indiferent de intensitatea sa
nu poate genera un răspuns
98. Alegeți răspunsurile corecte referitoare la potențialele de acțiune (PA):
1. un exemplu este potențialul auto-propagat de-a lungul axonului
2. PA nu pot fi declanșate de stimuli chimici
3. PA se propagă de-a lungul membranei
4. PA sunt întotdeauna locale (nu se propagă)
5. PA sunt întotdeauna depolarizante
6. amplitudinea PA este aceeași indiferent de intensitatea stimulului
7. amplitudinea este proporțională cu intensitatea stimulului
8. PA pot fi atât depolarizante cât și hiperpolarizante
9. PA sunt generate de o depolarizare locală a membranei
10. un exemplu este potențialul de receptor la nivelul terminațiilor nervoase senzitive
99. Propagarea potențialelor de acțiune în axoni:
1. este saltatorie pentru axonii mielinizați
2. evită nodurile Ranvier
3. este mai rapidă pentru axonii nemielinizați
4. este saltatorie în axonii nemielinizați
5. depinde de temperatură
6. este mai rapidă pentru axonii cu diametru mic
7. depinde de activarea canalelor de Na+ voltaj-dependente
8. este mai rapidă pentru axonii mielinizați
9. nu depinde de temperatură
10. depinde de diametrul axonului
100. Următoareale evenimente au loc la nivelul joncțiunii neuro-musculare:
1. apariția de potențiale miniaturale de placă motorie la nivelul membranei
presinaptice
2. acțiunea acetilcolinei asupra membranei fibrei musculare
3. acțiunea acetilcolinei asupra terminațiilor nervoase
4. inițierea potențialului de acțiune în fibra musculară
5. eliberarea de acetilcolină de către fibrele musculare
6. dezvoltarea potențialului de placă motorie la nuvelul membranei postsinaptice
7. îndepărtarea acetilcolinei din fanta sinaptică
8. hiperpolarizarea terminațiilor nervoase motorii
9. eliberarea acetilcolinei din terminațiile nervoase motorii
10. îndepărtarea noradrenalinei din fanta sinaptică
101. Transmisia la nivelul sinapselor chimice implică:
1. îndepărtarea neurotransmițătorului din fanta sinaptică
2. fuzionarea veziculelor sinaptice cu membrana presinaptică
3. difuzia ionilor de Ca2+ în afara teritoriului presinaptic
4. stimularea electrică directă a membranei postsinaptice
5. sinteza neurotransmițătorului în teritoriul postsinaptic
6. acțiunea neurotransmițătorului asupra veziculelor sinaptice
7. fuziunea veziculelor sinaptice cu membrana postsinaptică
8. acțiunea neurotransmițătorului asupra membranei postsinaptice
9. difuzia neurotransmițătorului în spațiul sinaptic
10. eliberarea neurotransmițătorului din teritoriul presinaptic
102. Acetilcolina:
1. este neurotransmițătorul joncțiunii neuro-musculare
2. scade frecvența cardiacă
3. este eliberată în teritoriul postganglionar parasimpatic
4. inhibă contracția mușchiului striat
5. stimulează micțiunea
6. este eliberată în teritoriul preganglionar simpatico-parasimpatic
7. este eliberată doar în teritoriul preganglionar al sistemului nervos vegetativ
8. crește forța de contracție a atriilor
9. produce mioză la nivelul ochiului
10. crește viteza de conducere în nodulul atrio-ventricular
103. Sinapsa chimică:
1. prezintă fatigabilitate sinaptică în absența stimulării
2. necesită prezența unui mediator
3. prezintă conducere unidirecțională
4. prezintă conducere bidirecțională
5. prezintă fenomenul de întârziere sinaptică
6. este mai rapidă decât sinapsa electrică
7. este întâlnită doar în sistemul nervos central
8. utilizează transmiterea electrică
9. este caracterizată de proprietatea de sumație temporală
10. prezintă fatigabilitate sinaptică în urma unei stimulări prelungite
104. Acetilcolina:
1. produce bronhoconstricție
2. inhibă contracția pereților intestinali
3. stimulează medulosuprarenala să elibereze adrenalină
4. inhibă secrețiile digestive
5. determină bronhodilatație
6. stimulează secreția salivară
7. stimulează golirea vezicii urinare
8. stimulează contracția sfincterelor digestive
9. produce bradicardie
10. inhibă eliberarea de norepinefrină la nivelul terminațiilor postganglionare
simpatice
105. Adrenalina și noradrenalina:
1. cresc presiunea arterială sistolică
2. descrește presiunea arterială sistolică
3. relaxează sfincterele digestive
4. cresc excitabilitatea nodulului sinoatrial
5. produc bronhodilatație
6. determină stimularea activității motorii a pereților intestinali
7. cresc frecvența cardiacă
8. determină vasoconstricție în mușchii scheletici
9. cresc forța de contracție a inimii
10. inhibă sistemul reticulat activator ascendent (SRAA)
106. Epinefrina și norepinefrina:
1. descresc excitabilitatea nodulului sinoatrial
2. relaxează mușchii peretelui intestinal
3. stimulează sistemul reticulat activator ascendent (SRAA)
4. descresc forța de contracție a inimii
5. determină vazodilatație la nivelul musculaturii scheletice
6. contractă sfincterele digestive
7. descresc frecvența cardiacă
8. cresc presiunea arterială sistolică
9. produc bronhoconstricție
10. descresc presiunea arterială sistolică
107. Care dintre următoarele afirmații sunt adevărate?
1. depolarizarea teritoriului presinaptic deschide canalele de Ca2+ voltaj-
dependente
2. potențialele de acțiune nu pot fi conduse prin axoni nemielinizați
3. potențialele de acțiune au viteză mai mare în conducerea de tip saltator
4. sinapsa chimică este unidirecțională
5. amplitudinea potențialelor de acțiune este mai mare dacă stimulul este mai
puternic
6. sinapsele electrice sunt mai lente decât sinapsele chimice
7. sinapsele chimice sunt bi-direcționale
8. sinapsele electrice prezintă fatigabilitate sinaptică în urma unei stimulări repetate
și de lungă durată
9. în teritoriul presinaptic neurotransmițătorul se găsește încărcat în veziculele
sinaptice
10. în sinapsa chimică neurotransmițătorul este eliberat din teritoriul presinaptic
108. Referitor la surfactantul pulmonar:
1. interfața dintre capilarele alveolare și nervii alveolari
2. distensia plămânului
3. vasodilatația capilarelor alveolare
4. scăderea filtrării lichidelor din interstițiu și capilare înspre spațiul alveolelor
pulmonare
5. contracția musculaturii bronhice
6. contracția și rezistența fibrelor musculare netede ale alveolelor pulmonare
7. conține componente glicoproteice necesare metabolismului celulelor alveolare
pulmonare
8. stabilitatea formei alveolelor
9. emulsionarea particulelor aeriene inhalate
10. favorizarea activității macrofagelor alveolare
109. În timpul respirației presiunea intrapleurală: XXXXXXXXX
1. are valori positive în repausul respirator
2. are valori de minus 10-15 mm Hg.în inspirul obișnuit
3. depinde de de variațiile presiunii atmosferice
4. scade în expir
5. este constantă
6. are valori cuprinse între minus 50-60 mm Hg în inspirul profund
7. are valori de 4-6 mm Hg în repausul respirator
8. crește în inspir spre valori pozitive
9. creste în expir
10. prezintă variații ale valorilor de același sens cu presiunea aerului alveolar
110. Cantitatea de aer curent (AC) vehiculat de plămâni în repaus la fiecare
respirație:
1. cuprinde și aerul din spatiul mort anatomic
2. în alveole ajuge numai 2/3 din AC
3. la nivel alveolo-capilar nu ventilează în mod egal alveolele pulmonare
4. are valoare de aproximativ 500 ml
5. introduce la nivel alveolar o cantitate variabilă de oxigen
6. are valoare de 1000 ml aer în inspir
7. înlocuiește complet aerul din spațiul alveolar la fiecare respirație
8. elimină o cantitate fixă de bioxid de carbon
9. asigură un raport mediu normal în valoare de 0,8 între ventilație si perfuzia cu
oxigen la nivelul alveolelor pulmonare
10. participă în totalitate (ca volum) la schimbul alveolar de gaze
111. Despre actele respiratorii se poate afirma că:
1. creșterea frecvenței respiratorii este denumită bradipnee
2. respirația este de tip abdominal la bărbați
3. numărul alveolelor neperfuzate cu oxigen la nivel alveolo-capilar crește în
condițiile reducerii debitului cardiac
4. scăderea frecvenței respiratorii este denumită tahipnee
5. la nou-născut frecvența respiratorie este în medie de 16-18 respirații/min
6. în spațiul mort alveolar fiziologic aerul alveolar are compoziție identică cu cea a
aerului inspirat
7. expirul este determinat de creșterea diametrului longitudinal al cuștii toracice
8. inspirul este determinat de scăderea diametrului transversal al cuștii toracice
9. respirația este de tip costal superior la femei
10. în inspir crește diametrul vertical al cuștii toracice
112. Capacitatea vitală cuprinde:
1. un volum de aer cu valoare medie de 4600 ml la bărbat
2. volume de aer vehiculate respirator ce pot fi determinate spirografic
3. suma volumului de aer curent și a volumului inspirator de rezervă
4. volumul de aer vehiculat respirator în timp de un minut
5. volumul de aer expulzat printr-un expir forțat ce urmează unui inspir profund
6. toate volumele de aer vehiculate în respirație, cu excepția volumului rezidual
7. volumul de aer care rămâne în plămâni după un expir forțat
8. volumul total de aer aflat în plămâni la sfârsitul unui expir de maximă
amplitudine
9. un volum de aer variabil în funcție de talie, vârstă și greutate
10. volumul de aer inspirat și expirat în timpul unei respirații de repaus
113. Printre factorii care influențează schimbul de gaze alveolo-capilar se pot
menționa:
1. presiunea parțială a oxigenului în sângele arterial de 85 mmHg
2. presiunea parțială a CO2 în aerul alveolar de 40 mmHg
3. presiunea parțială a CO2 în sângele arterial de 40 mmHg
4. presiunea parțială a oxigenului în sângele venos de 65 mmHg
5. presiunea parțială a CO2 în sângele venos de 46 mmHg
6. presiunea parțială a bioxidului de carbon în sângele arterial de 47 mmHg
7. presiunea parțială a oxigenului în aerul alveolar de 100 mmHg
8. presiunea parțială a CO2 în aerulalveolar de 30 mmHg
9. presiunea parțială a oxigenului în aerul alveolar de 80 mmHg
10. presiunea parțială a oxigenului în sângele arterial dse 95-100 mmHg
114. Transportul sanguin al gazelor respiratorii:
1. legarea oxigenului cu transportorul său sanguin este reversibilă
2. necesită fixarea oxigenului la nivelul sângelui capilar alveolar
3. este dependent de presiunile parțiale ale gazelor respiratorii
4. are loc numai cu participarea hemoglobinei în cazul oxigenului
5. necesită solvatarea în plasma sanguină a oxigenului înainte de fixarea acestuia pe
hemoglobină
6. oxigenul transportat și eliberat la țesuturi este de 500 ml/min
7. se realizează în condiții de interdependență a O2 și CO2, eliberarea bioxidului de
carbon favorizând legarea oxigenului la nivel pulmonar
8. se realizează prin bicarbonați atât în cazul O2 cât si al CO2
9. nu necesită obligatoriu solvatarea plasmatică prealabilă a oxigenului
10. este dependent de presiunea parțială a azotului în aerul de respirat și în sistemul
venos
115. Eliminarea CO2 la nivel pulmonar presupune:
1. C. transportul bioxidului de carbon în hematii sub formă de carboxihemoglobină
2. A. transportul sanguin al acestuia prin bicarbonați în procent de 50%
3. I. transport al bicarbonatului de sodiu în plasma sanguină lși a celui de potasiu în
eritrocite
4. E. o diferență de presiune parțială a CO2 în sângele venos și vel din aerul alveolar
de 16 mmHg
5. D. transportul bicarbonatului de sodiu în eritrocite și a celui de potasiu în plasma
sanguină
6. G. transport sanguin sub formă de bicarbonați
7. J. transportul CO2 de la țesuturi prin bicarbonați în proporție de 70%
8. H. transport sanguin al CO2 sub formă dizolvată și sub formă de acid carbonic
9. B. transportul sanguin dizolvat al CO2 în procent de 1%
10. F. transport sanguin a CO2 sub formă dizolvată în cantitate de 3-5% din CO2
prezent în sângele arterial
116. Transferul oxigenului prin membrana alveolo-capilară se realizează în
următoarele condiții:
1. prezența în limite fiziologice a coeficientului de solubilitate a oxigenului în
plasma sanguină (mai mic decât cel al CO2)
2. transferul de apă dinspre capilar prin membrana alveolară
3. capacitatea de difuziune a azotului prin membrana alveolo-capilară
4. dependența difuziunii oxigenului alveolar de presiunea parțială a azotului din
alveolele pulmonare
5. o capacitate scăzută a dislocării oxigenului de pe oxihemoglobină la nivelul
țesuturilor
6. existența unui proces de difuziune a oxigenului în funcție de gradientul de
concentrație a acestuia la nivelul membranei alveolo-capilare
7. creșterea transferului de oxigen în efortul fizic, prin creșterea capacității de
difuziune a oxigenului prin membrana alveolo-capilară
8. existența unui gradient de presiune parțială a oxigenului de o parte si de alta a
membranei alveolo-capilare în favoarea oxigenului
9. permeabilitatea la proteine a membranei alveolo-capilare
10. proprietăți de difuzie adecvate ale gazelor respirartorii
117. Creșterea disocierii oxihemoglobinei are loc în prezența următorilor factori:
1. starea de repaus a organismului
2. scăderea pH-lui tisular
3. efortul fizic
4. cresterea temperaturii tisulare
5. scăderea temperaturii tisulare
6. cresterea acidității tisulare
7. scăderea presiunii partiale a oxigenului
8. creșterea presiunii parțiale a oxigenului
9. cresterea alcalinității tisulare
10. cresterea pH-ului tisular
118. În cursul respirației tisulare:
1. rezultă CO2 care este transportat la plămâni prin venele pulmonare
2. difuziunea gazelor respiratorii se realizează prin mijlocirea spațiului interstițial
3. procesele de transfer tisular al gazelor respiratorii au loc numai la nivel pulmonar
4. difuzia CO2 spre capilare este determinată de creșterea presiunii sale parțiale în
celule
5. oxigenul respirator este consumat intens în metabolismul anaerob
6. transferul gazelor respiratorii prin membrana alveolo0-capilară este generator de
energie pe cale aerobă
7. viteza transportului oxigenului în țesuturi depinde de intensitatea proceselor
catabolice
8. consumul de oxigen al organismului în condiții bazale ale respirației tisulare este
de aproximativ 250 ml/min
9. oxigenul plasmatic participă la catabolismul ATP-ului sanguin
10. degradarea aerobă a substanțelor nutritive intracelulare creste rata transferului de
oxigen din capilare
119. Structurile neuronale intrinseci și auxiliare răspunzătoare de controlul
respirației se află în:
1. centri voliționali corticali
2. mezencefal
3. bulb (partea ventro-laterală)
4. bulb (partea dorsală)
5. cerebel
6. formația reticulată a trunchiului cerebral
7. punte
8. epitalamus
9. tuberculii cvadrigemeni
10. talamus
120. Faza inspiratorie a actului respirației este controlată de următoarele
structuri:
1. neuroni din scizura calcarină
2. grupul neuronal bulbar al ventriculului III cerebral
3. hipocamp
4. receptori alveolari de întindere
5. amigdala limbică
6. grupul neuronal dorso-bulbar
7. centrul pneumotaxic
8. centrul apneustic
9. girusul temporal
10. centri vagali
121. Reglarea umorală a respirației se realizează prin:
1. concentrația plasmatică a oxigenului
2. concentrația plasmatică a CO2
3. vasopresină
4. hormoni corticosuprarenali
5. ionii plasmatici de hidrogen
6. pH plasmatic și interstițial
7. acidul carbonic
8. hormoni epifizari
9. ocitocina
10. hormonul ACTH
122. În controlul comportamentului respirator participă:
1. glanda pituitară
2. sistemul limbic
3. pedunculii cerebrali
4. cortexul cerebelos
5. cortexul cerebral motor
6. centrii fonației
7. hipotalamusul
8. cortexul cerebral premotor
9. timusul
10. corpul calos
123. În curba de înregistrare a unui potențial de acțiune (vezi figura), fazele
marcate prin litere reprezintă:
1. ‘b - c’ = repolarizarea
2. ‘b’ = aplicarea stimulului
3. ‘b - c’ = depolarizarea
4. ‘e - f’ = faza de hiperpolarizare
5. ‘c - d’ = repolarizarea
6. ‘c - d’ = depolarizarea
7. ‘e - f’ = pragul de excitație
8. ‘b’ = pragul de excitație
9. ‘a’ = repolarizarea
10. ‘a’ = aplicarea stimulului
124. Care dintre ionii enumerați mai jos sunt responsabili de diferitele faze ale
potențialului de acțiune neuronal reprezentat în figura alăturată?NEREZOLVAT
1. Na+ pentru ‘d - e’
2. K+ pentru ‘c - d‘
3. K+ pentru ‘a - b’
4. Na+ pentru ‘b - c’
5. Na+ pentru ‘e - f’
6. Na+ pentru ‘c - d‘
7. K+ pentru ‘b - c’
8. K+ pentru ‘e - f’
9. K+ pentru ‘d - e’
10. Na+ pentru ‘a - b’
125. În sinapsa chimică reprezentată în figura alăturată literele mari
reprezintă:NEREZOLVAT
1. fanta sinaptică – C
2. vezicule sinaptice – E
3. membrana postsinaptică – A
4. mitocondrii – D
5. membrana presinaptică – A
6. membrana postsinaptică – B
7. fanta sinaptică – B
8. vezicule sinaptice – D
9. membrana presinaptică – C
10. mitocondrii – E
126. Inima contine:
1. endocardul care conține lichid seros lubrifiant
2. pericardul/epicardul cu rol de fixare in cord in mediastin
3. endocardul care contine sistemul bulbo-spiral profund
4. pericardul cu rol de contractie
5. miocardul atrial conţinând 4 straturi de muşchi
6. endocardul care are un strat intern format din celule endoteliale
7. sistem sino-spiral superficial
8. miocardul ventricular cu rol în umplerea ventriculară activă
9. miocardul
10. fibre musculare
127. Caracteristicile structurale ale inimii conțin:
1. miocardul ventricular conţinând 4 straturi de muşchi
2. nodululul sinusal
3. fibre musculare striate
4. sistemul sino-spiral profund care înconjoară ambii ventriculi
5. epicardul conţinând sistemul bulbo-spiral profund
6. miocardul care conține lichid seros lubrifiant
7. pericardul/epicardul care conţine lichid seros lubrifiant
8. epicardul cu rol principal de contracție
9. miocardul atrial
10. endocardul care are un strat mijlociu format în principal din colagen și fibre
elastice
128. Inima este formată din următoarele structuri:
1. valve cardiace
2. fibre musculare netede
3. miocard ventricular conţinând 4 straturi de muşchi
4. miocardul ventricular
5. endocardul cu rol principal de contracție
6. sistemul valvular care conține câțiva mililitri de lichid seros lubrifiant
7. sistemul excitoconductor cardiac
8. epicardul conţinând sistemul bulbo-spiral profund
9. endocardul care se continuă cu endomisiumul miocardic
10. sistemul bulbo-spiral profund care înconjoară doar ventriculul stâng
129. Sistemul valvular al inimii este format din:
1. valva pulmonara avand 3 foițe
2. valva aortica avand 3 foițe
3. valvele atrio-ventriculare
4. valva tricuspidă în inima stângă
5. valva tricuspidă în inima dreaptă
7. valva mitrala in inima dreapta
9. valva mitrală în inima stângă
10. valvele dintre vena cavă inferioară și atriul drept
130. Inima conține următoarele valve:
1. valvele dintre vena cavă superioară și atriul drept
2. valva de la baza arterei pulmonare având 3 foițe
3. valva de la baza aortei având 3 foițe
5. valvele semilunare
6. valva mitrală care separă atriul stâng de ventriculul stâng
7. valva semilunară dreapta in inima stângă
8. valva tricuspidă care separă atriul drept de ventriculul drept
9. valva semilunară stângă în inima dreaptă
131. Vă rugăm să alegeți afirmațiile CORECTE despre valvele inimii:
1. valva semilunară stângă separă vena cavă inferioară de ventriculul stâng
2. valva mitrală separă atriul stâng de ventriculul stâng
3. valva tricuspidă separă atriul drept de ventriculul drept
4. valvele asigură mișcarea unidirecțională a sângelui
5. valva semilunară aortică are 3 foițe
6. valvele dintre vena cavă superioară și atriul drept se închid în timpul sistolei
atriale
7. valva semilunară pulmonară are 3 foițe
8. inima contine 6 valve
9. valva aortică separă aorta de atriul stâng
10. valva pulmonară separă artera pulmonară de ventriculul stâng
1. valva pulmonară se deschide la începutul diastolei ventriculare
2. valva tricuspidă se deschide la sfârșitul diastolei ventriculare
3. valva aortică se deschide la începutul sistolei ventriculare
4. valva mitrală se deschide la sfârșitul sistolei ventriculare
5. valvele semilunare se închid la începutul diastolei ventriculare
6. valvele atrio-ventriculare se închid la începutul diastolei ventriculare
7. valva tricuspidă se deschide la capătul sistolei ventriculare
8. valva pulmonară se deschide la începutul sistolei ventriculare
9. valva aortică se deschide la începutul diastolei ventriculare
10. valva mitrală se deschide la sfârșitul diastolei ventriculare
133. Vă rugăm să alegeți afirmațiile FALSE despre valvele inimii:
1. valva pulmonară separă artera pulmonară de ventriculul stâng
2. valvele asigură mișcarea unidirecțională a sângelui
3. valva aortică separă aorta de atriul stâng
4. valva semilunară aortică are 3 foițe
5. valvele dintre vena cavă superioară și atriul drept se închid în timpul sistolei
atriale
6. valva semilunară pulmonară are 3 foițe
7. valva semilunară stângă separă vena cavă inferioară de ventriculul stâng
8. valva mitrală separă atriul stâng de ventriculul stâng
9. valva tricuspidă separă atriul drept de ventriculul drept
10. inima contine 6 valve
134. Vă rugăm să alegeți afirmațiile FALSE despre valvele inimii:
1. valva aortică se deschide la începutul sistolei ventriculare
2. valva mitrală se deschide la sfârșitul diastolei ventriculare
3. valva pulmonară se deschide la începutul diastolei ventriculare
4. valvele atrio-ventriculare se închid la începutul diastolei ventriculare
5. valvele semilunare se închid la începutul diastolei ventriculare
6. valva aortică se deschide la începutul diastolei ventriculare
7. valva pulmonară se deschide la începutul sistolei ventriculare
8. valva mitrală se deschide la sfârșitul sistolei ventriculare
9. valva tricuspidă se deschide la capătul sistolei ventriculare
10. valva tricuspidă se deschide la sfârșitul diastolei ventriculare
1. valvele atrio-ventriculare se deschid la finalul diastolei ventriculare
2. valvele semilunare se deschid la începutul sistolei ventriculare
3. valva mitrală se închide la sfârșitul diastolei atriale
4. valva aortică se închide la începutul diastolei ventriculare
5. valva aortică se închide la începutul sistolei ventriculare
6. valva tricuspidă se închide la începutul sistolei ventriculare
7. valva pulmonară se închide la începutul sistolei ventriculare
8. valva tricuspidă se închide la sfârșitul sistolei ventriculare
9. valva mitrală se închide la începutul sistolei ventriculare
10. valva pulmonară se închide la începutul diastolei ventriculare
136. Vă rugăm să alegeți afirmațiile FALSE despre valvele
inimii:NEREZOLVAT
1. valva pulmonară se închide la începutul sistolei ventriculare
2. valvele atrio-ventriculare se deschid la finalul diastolei ventriculare
3. valva aortică se închide la începutul sistolei ventriculare
4. valva pulmonară se închide la începutul diastolei ventriculare
5. valva mitrală se închide la sfârșitul diastolei atriale
6. valva mitrală se închide la începutul sistolei ventriculare
7. valva tricuspidă se închide la începutul sistolei ventriculare
8. valvele semilunare se deschid la începutul sistolei ventriculare
9. valva aortică se închide la începutul diastolei ventriculare
10. valva tricuspidă se închide la sfârșitul sistolei ventriculare
137. Miocardul are următoarele proprietăți funcționale:
1. funcția cronotropă - capacitatea inimii de a menține o relație stabilă între sistolă și
diastolă
2. funcția batmotropă - capacitatea mușchiului inimii în repaus de a răspunde la
excitație printr-o depolarizare
3. funcția inotropă – capacitatea inimii de a menține o relație stabilă între sistolă și
diastolă
4. funcția dromotropă - capacitatea mușchiului inimii în repaus de a răspunde la
excitație printr-o depolarizare
5. automatism - capacitatea celulelor pacemaker de a genera impulsuri spontane
6. funcția inotropă - proprietatea intrinsecă a mușchiului inimii de a se contracta
7. functia batmotropa - proprietatea muschiului cardiac de a propaga depolarizarea
8. functie dromotropa - proprietatea muschiului cardiac de a propaga depolarizarea
9. ritmicitate - capacitatea celulelor pacemaker de a genera impulsuri spontane
10. funcția cronotropă - proprietatea intrinsecă a mușchiului inimii de a se contracta
138. Proprietățile fiziologice ale miocardului includ:
1. oxigenarea sângelui
2. conductibilitatea
3. filtrare
4. contractilitatea
5. excitabilitatea
6. reabsorbția Na+ din sânge
7. ritmicitatea
8. coagulabilitatea
9. secretia de K+
10. automatismul
139. Vă rugăm să alegeți afirmațiile CORECTE despre proprietățile fiziologice
ale inimii:
1. ritmicitatea este o proprietate a endocardului
2. contractilitatea este o proprietate a miocardului
3. excitabilitatea este o proprietate a nodulului A-V
4. conductibilitatea este o proprietate a pericardului
5. contractilitatea este o proprietate a nodulului sinusal
6. ritmicitatea este o proprietate a nodulului sinusal
7. excitabilitatea este o proprietate a endocardului
8. conductibilitatea este o proprietate a epicardului
9. conductibilitatea este o proprietate a fibrelor Purkinje
10. conductivitatea este o proprietate a fasciculului His
140. Proprietățile funcționale ale inimii sunt caracterizate de următoarele
caracteristici:
1. ritmicitatea este o trăsătură caracteristică care nu se găsește la alți mușchi
2. conductibilitatea este o trăsătură caracteristică care nu se regăsește în mușchiul
scheletic
3. legea ”totul sau nimic”
4. funcția inotropă se datorează capacității endocardului de a promova depolarizarea
5. funcţia inotropă
6. funcţia dromotropă se datorează aranjamentului sinciţial al fibrelor musculare
cardiace
7. depolarizarea nestimulată este o trăsătură caracteristică care nu se găsește la alte
tipuri de mușchi
8. funcția batmotropă se datorează capacității celulelor musculare ale inimii de a se
contracta
9. mușchiul inimii este foarte apropiat ca funcționalitate de mușchiul neted
multiunitar
10. funcția batmotropă se datorează capacității celulelor musculare ale inimii de a se
depolariza ca urmare a stimulării
141. Miocardul se caracterizează prin următoarele proprietăți funcționale:
1. funcția dromotropă
2. automatism
3. secreția de ATP în sânge
4. pomparea sângelui bogat în O2 în artera pulmonară
5. funcția batmotropă
6. secreția de Ca2+ în sânge
7. funcţia inotropă
8. reabsorbția Mg2+ din sânge
9. functia cronotropa
10. oxigenarea sângelui
142. Vă rugăm să alegeți afirmațiile FALSE despre proprietățile fiziologice ale
inimii:
4. conductivitatea este o proprietate a fasciculului His
5. contractilitatea este o proprietate a miocardului
7. excitabilitatea este o proprietate a nodulului A-V
9. conductibilitatea este o proprietate a fibrelor Purkinje
10. ritmicitatea este o proprietate a nodulului sinusal
143. Proprietățile fiziologice ale inimii au următoarele caracteristici:
2. funcția dromotropă este o proprietate a fasciculului His
3. funcția cronotropă este o proprietate a nodulului SA
4. funcția batmotropă este o proprietate a nodulului A-V
7. funcția inotropă este o proprietate a miocardului
8. funcția dromotropă este o proprietate a fibrelor Purkinje
144. Proprietățile funcționale ale inimii includ următoarele caracteristici:
1. conductibilitatea se datorează aranjamentului sincițial al fibrelor musculare
cardiace
2. ritmicitatea este o trăsătură caracteristică care nu se găsește la alți mușchi
3. răspunsul unui muşchi cardiac la stimulare este caracterizat de legea ”totul sau
nimic”
4. mușchiul inimii este foarte apropiat ca organizare structurală de mușchiul neted
5. contractilitatea
6. depolarizarea nestimulată este o trăsătură caracteristică care nu se regăsește la alte
tipuri de mușchi
7. excitabilitatea se datorează capacității celulelor musculare ale inimii de a se
contracta
8. conductibilitatea este o trăsătură caracteristică care nu se găsește în mușchiul
scheletic
9. excitabilitatea se datorează capacității celulelor musculare ale inimii de a se
depolariza în urma stimulării
10. contractilitatea se datorează capacității endocardului de a promova depolarizarea
145. Vă rugăm să alegeți răspunsul corect despre legea „totul sau nimic” a
mușchiului inimii:
1. se datorează aranjamentului sincitial al fibrelor musculare cardiace
2. este aplicabil atriilor separat de ventricule
3. afirmă că dacă nodulul A-V se depolarizează, ventriculii se vor repolariza
4. este dependentă de sinapsele electrice dintre cardiomiocite
5. afirmă că intensitatea contracției mușchiului cardiac este proporțională cu
intensitatea stimulului
6. este aplicabil ventriculilor separat de atrii
7. când se aplică un stimul fie inima nu se contractă deloc, fie se contractă la
capacitatea sa maximă
8. afirmă că la stimulare, oricât de mic ar fi stimulul, mușchiul inimii se contractă
9. afirmă că dacă nodulul SA se depolarizează, atriile se vor relaxa
10. nu se regăsește în alte structuri excitabile
146. Sistemul excitoconductor al inimii conține:
1. nodulul A-V situat sub endocard în partea inferioară a septului atrial
2. fibre Purkinje care înconjoară valva mitrală și tricuspidă
3. ramul stâng al fasciculului His
4. fibre Purkinje
5. nodulul SA în peretele atriului drept
6. ramul drept al fasciculului His în atriul drept
7. nodulul SA în țesutul fibros atrio-ventricular
8. ramul drept al fasciculului His
9. nodulul A-V în peretele atrial lângă deschiderea venei cave superioare
10. ramul stâng al fasciculului His în atriul stâng
147. Vă rugăm să alegeți răspunsurile CORECTE despre sistemul
excitoconductor al inimii:
1. nodulul SA este pacemaker-ul fiziologic al inimii
2. ramul stâng al fasciculului His este conectat electric direct la fibrele Purkinje
3. nodulul SA este conectat electric direct la nodulul A-V
4. nodulul A-V este pacemaker-ul fiziologic al inimii
5. fibrele Purkinje conduc depolarizarea către ramul stâng al fasciculului His
6. nodulul A-V este conectat electric direct la fasciculul His
7. nodulul SA este conectat electric direct la fasciculul His
8. ramul dreapt al fasciculului este conectat electric direct la fibrele Purkinje
9. fibrele Purkinje conduc depolarizarea către ramul drept al fasciculului His
10. nodulul A-V trimite impulsuri către nodulul SA
148. Impulsurile electrice sunt conduse în diferite structuri ale inimii, după cum
urmează:
1. ~0,5 m/s în fibrele His-Purkinje
2. ~ 1 m/s în ventricule
3. de la nodulul SA spre fibrele Purkinje
4. ~ 0,1 m/s în ventricule
5. ~ 5 m/s în nodulul A-V
6. ~ 0,1 m/s în atrii
7. ~ 0,05 m/s în nodulul A-V
8. 2 – 4 m/s în fibrele His-Purkinje
9. ~ 1 m/s în atrii
10. de la fibrele Purkinje spre nodulul SA
149. Potențialele de acțiune ale inimii (PA):
1. PA rapide sunt responsabile pentru activitatea ritmică a inimii
2. pot fi PA rapide pentru care depolarizarea este dată de ionii Na+
3. PA lente sunt responsabile pentru activitatea ritmică a inimii
4. pot fi PA-uri rapide pentru care depolarizarea este dată de ionii de Ca2+
5. PA-urile rapide sunt caracteristice cardiomiocitelor
6. se propagă într-o manieră de tipul „totul sau nimic” în întregul miocard
ventricular
7. PA lente sunt caracteristice cardiomiocitelor
8. pot fi PA lente pentru care depolarizarea este dată de ionii de Ca2+
9. sunt total independente de concentrația extracelulară de Ca2+
10. pot fi PA lente pentru care depolarizarea este dată de ionii Na+
150. Vă rugăm să alegeți răspunsurile FALSE despre sistemul excitator-
conductor al inimii:
1. nodulul A-V este conectat electric direct la fasciculul His
2. nodulul A-V trimite impulsuri către nodulul SA care apoi trimite potențiale de
acțiune către cardiomiocitele ventriculare
3. fibrele Purkinje conduc depolarizarea către ramul stâng al fasciculului His
4. fasciculul His este pacemaker-ul fiziologic al inimii
5. nodulul A-V este conectat electric direct la fibrele Purkinje
6. fibrele Purkinje conduc depolarizarea către ramul drept al fasciculului His
7. nodulul SA este conectat electric direct la nodulul A-V
8. ramul stâng al fasciculului His este conectat electric direct la fibrele Purkinje
9. ramul drept al fasciculului His este conectat electric direct la fibrele Purkinje
10. nodulul SA este pacemaker-ul fiziologic al inimii
151. Despre conducerea impulsurilor electrice în diferite structuri ale inimii
putem spune că acestea sunt:
1. conduse de la atrii la ventricule
2. conduse mai repede în fasciculul His decât în muşchiul atrial
3. conduse de la ventricule la atrii
4. conduse mai repede în fasciculul His decât în muşchiul ventricular
5. conduse mai lent în miocardul ventricular decât în fibrele Purkinje
6. conduse mai rapid în miocardul atrial decât în fibrele Purkinje
7. conduse mai lent în fasciculul His decât în muşchiul ventricular
8. conduse mai lent în miocardul atrial decât în fibrele Purkinje
9. conduse mai lent în fascicul His decât în muşchiul atrial
10. conduse mai repede în miocardul ventricular decât în fibrele Purkinje
152. Potențialele de acțiune ale inimii (PA) au următoarele caracteristici:
1. sunt propagate într-o manieră de tip „totul sau nimic” în întregul miocard atrial
2. pentru PA cardiomiocitare depolarizarea este dată de ionii de Ca2+
3. pentru PA ale celulelor pacemaker depolarizarea este dată de ionii Na+
4. in cardiomiocite depolarizarea este data de ionii Na+
5. PA rapide sunt caracteristice cardiomiocitelor
6. PA de tip pacemaker sunt caracteristice cardiomiocitelor
7. în PA de tip pacemaker depolarizarea este dată de ionii de Ca2+
8. PA rapide sunt responsabile pentru activitatea ritmică a inimii
9. sunt total independente de concentrația extracelulară de Ca2+
10. PA de tip pacemaker sunt responsabile pentru activitatea ritmică a inimii
153. În potențialul de acțiune cardiac de tip ”pacemaker”:
1. faza de depolarizare lentă urmează fazei de depolarizare rapidă
2. există o stare de repaus în care potenţialul membranei este constant la -90 mV
3. repolarizarea se datorează efluxului de K+
4. potențialul de tip „pacemaker” constă într-o depolarizare lentă a membranei dată
de ionii Na+
5. există trei faze: depolarizare, repolarizare și depolarizare lentă
6. celulele pacemaker din nodulul SA au o frecvență de descărcare de 40 – 60 /min
7. depolarizarea se datorează influxului de Ca2+
8. frecvența de descărcare pentru celulele pacemaker din nodulul SA este de 70 –
80 /min
9. un eflux rapid de Na+ depolarizează membrana
10. repolarizarea este dată de influxul de Ca2+
154. Conducerea impulsurilor electrice în diferite structuri ale inimii are
următoarele caracteristici:
1. au o viteză de ~ 1 m/s în ventricule
2. sunt conduse de la atrii la ventricule
3. sunt conduse mai lent în fasciculul His decât în muşchiul ventricular
4. sunt conduse mai repede în miocardul ventricular decât în fibrele Purkinje
5. au o viteză de ~ 0,05 m/s în nodulul A-V
6. au o viteză de 2 – 4 m/s în fibrele His-Purkinje
7. au o viteză de ~ 5 m/s în nodulul A-V
8. sunt conduse mai lent în miocardul ventricular decât în fibrele Purkinje
9. au o viteză de ~ 1 m/s în fibrele His-Purkinje
10. sunt conduse de la ventricule la atrii
155. În potențialul de acțiune al fibrei musculare cardiace:
1. sunt trei faze: depolarizare, repolarizare si depolarizare lenta
2. faza de platou este caracterizată prin intrarea de Ca2+ și efluxul de K+
3. ionii de Mg2+ joacă un rol important de depolarizare
4. depolarizarea este dată de ionii de Na+
5. nu există o stare de repaus, ci o depolarizare lentă inițiată la aproximativ -60 mV
6. în faza de repaus potenţialul membranei este de -90 mV
7. faza de platou se datorează deschiderii suplimentare a mai multor canale Na+
8. repolarizarea rapidă inițială se datorează ionilor K+
9. faza de platou (faza ‘2’) urmează imediat după depolarizare
10. pot fi identificate 5 faze
156. În timpul potențialului de acțiune al fibrei musculare cardiace, excitabilitatea
membranei variază după cum urmează:
1. prezintă o stare inexcitabilă în timpul fazei de platou
2. perioada refractară relativă (RRP) - începe la sfârșitul perioadei refractare
absolute (ARP)
3. nu există variații de excitabilitate
4. perioada supranormală (SN) – celula este mai puțin excitabilă decât în mod
normal
5. in repolarizarea initiala rapidă celula este hiperexcitabila
6. perioada refractară absolută (ARP) – celula este complet refractară
7. perioada refractară relativă (RRP) – celula nu răspunde la un stimul oricât de
puternic
8. perioada refractară absolută (ARP) – celula este mai excitabilă decât în mod
normal
9. perioada supranormală (SN) – membrana este mai excitabilă decât în mod normal
10. celula este pentru ~200 ms neexcitabilă
157. Relativ la înregistrarea electrocardiogramei (ECG):
1. unda Q reprezintă depolarizarea atriilor
2. intervalul QT reprezintă sistola ventriculară electrică
3. în timpul segmentului PR atriile sunt complet depolarizate
4. unda T reprezintă repolarizarea ventriculilor
5. unda P reprezintă depolarizarea ventriculilor
6. unda P reprezintă depolarizarea atriilor
7. în timpul segmentului ST atriile sunt complet depolarizate
8. complexul QRS reprezintă depolarizarea ventriculilor
9. în timpul intervalului QT ventriculii se repolarizează
10. unda T reprezintă repolarizarea atriilor
158. În potențialele de acțiune ale inimii (AP):
1. PA rapide sunt responsabile pentru activitatea autonomă a inimii
2. pentru PA ale celulelor pacemaker depolarizarea este dată de ionii Cl-
3. sunt total dependente de concentrația sarcoplasmatică a Ca2+
4. PA rapide sunt caracteristice cardiomiocitelor
5. PA de tip pacemaker sunt responsabile pentru activitatea autonomă a inimii
6. PA de tip pacemaker sunt caracteristice cardiomiocitelor
7. pentru PA ale fibrelor musculare cardiace depolarizarea este dată de ionii K+
8. în PA de tip pacemaker depolarizarea este mai lentă în comparație cu PA
cardiomiocitar
9. fibrele musculare atriale și ventriculare respectă legea „totul sau nimic”, în mod
similar fibrelor musculare scheletice.
10. în cardiomiocite depolarizarea se datorează influxului de sodiu prin canalele
rapide voltaj-dependente
159. În înregistrarea ECG:
1. unda Q reprezintă depolarizarea septului atrial
2. unda P reprezintă depolarizarea septului ventricular
3. unda T reprezintă repolarizarea ventriculului
4. în timpul intervalului QT ventriculii se repolarizează
5. in timpul segmentului PR atriile sunt in perioada refractara
6. complexul QRS reprezintă depolarizarea ventriculului
7. în timpul undei T ventriculii sunt complet inexcitabili
8. in timpul segmentului ST ventriculii sunt in perioada refractara
9. unda P reprezintă depolarizarea atriilor
10. în timpul segmentului ST atriile sunt complet depolarizate
160. Potențialul de acțiune al fibrei musculare cardiace (PA):
1. este dependent de ionii extracelulari de Ca2+
2. este foarte scurt (câteva milisecunde)
3. are caracteristici de tip ”pacemaker”
4. se transmite la nivelul miocardului prin sinapse chimice
5. are 5 faze
6. are o perioadă refractară mai lungă decât cel al fibrelor musculare striate
7. este un tip special de PA având o fază de platou în comparație cu fibra musculară
scheletică
8. durează 250 – 300 ms pentru fibrele ventriculare
9. hiperpolariza membrana
10. are o fază finală de repolarizare când se deschid canalele de Ca2+ de tip L
161. Următoarele variații ale excitabilității au loc în timpul potențialului de
acțiune al fibrelor musculare cardiace (PA):
1. perioada refractară relativă (RRP) – celula poate genera un alt PA dacă stimulul
este mai puternic (multe canale Na+ s-au recuperat din inactivare)
2. perioada refractară absolută (ARP) – celula nu poate genera un alt PA (canalele
de Na+ sunt inactivate)
3. perioada supranormală (SN) – canalele de Na+ au ieșit din inactivare și
potențialul de membrană este mai aproape de prag
4. perioada refractară relativă (RRP) – celula nu răspunde la un stimul oricât de
puternic
5. nu există variații de excitabilitate
6. perioada supranormală (SN) – celula este mai puțin excitabilă decât în mod
normal
7. prezintă o stare inexcitabilă în timpul fazei de platou
8. perioada refractară absolută (ARP) – celula este mai excitabilă decât în mod
normal
9. celula este pentru ~190 ms complet inexcitabilă
10. in repolarizarea initiala rapidă celula este hiperexcitabila
162. În timpul unei înregistrări ECG:
1. în intervalul PQ atriile sunt complet depolarizate
2. in intervalul QT ventriculii sunt complet depolarizati
3. în segmentul PQ atriile sunt complet depolarizate
4. repolarizarea ventriculilor are loc în timpul complexului QRS
5. in segmentul ST ventriculii sunt complet depolarizati
6. in segmentul PQ ventriculii sunt complet repolarizati
7. în segmentul ST atriile sunt complet repolarizate
8. repolarizarea atriilor are loc în timpul complexului QRS
9. în intervalul PQ ventriculii sunt complet depolarizați
10. în intervalul QT atriile sunt complet repolarizate
163. Înregistrarea ECG în derivațiile standard Einthoven:
1. derivația I este între brațul drept și brațul stâng
2. axa electrică este orientată de la stânga la dreapta și de jos în sus la un individ
sănătos
3. activitatea electrică a inimii este înregistrată în proiecție în plan orizontal
4. derivația II este între brațul drept și piciorul stâng
5. derivația IV este între brațul stâng și piciorul stâng
6. toate derivațiile sunt bipolare
7. derivația I este între brațul stâng și piciorul stâng
8. derivația IV este între brațul drept și piciorul stâng
9. activitatea electrică a inimii este înregistrată în proiecție în plan frontal
10. derivația II este între brațul drept și brațul stâng
164. Pentru înregistrarea ECG în derivațiile standard Einthoven, electrodul de
pe:
1. brațul stâng este `–` în derivația I
2. brațul drept este `+` în derivația I
3. brațul drept este `–` în derivația I
4. brațul drept este `–` în derivația II
5. brațul stâng este `+` în derivația I
6. piciorul stâng este `–` în derivația III
7. piciorul stâng este `–` în derivația II
8. piciorul stâng este `+` în derivația II
9. brațul drept este `+` în derivația II
10. piciorul stâng este `+` în derivația III
165. În fibra musculară cardiacă:
1. banda luminoasă care separă două benzi „A” se numește bandă „I”
2. banda întunecată se numește banda „A”
3. in timpul contractiei musculare sarcomerele cresc in lungime
4. spațiul dintre două linii „M” se numește sarcomer
5. sarcomerul are o lungime de aproximativ 4 mm în repaus
6. sarcomerele conțin benzi alternative întunecate și luminoase
7. linia „M” se află în mijlocul zonei „H”
8. linia „Z” se află în mijlocul zonei „H”
9. zona „H” este situată în mijlocul benzii A
10. zona „H”, mai luminoasă, este situată în mijlocul benzii „I”
166. În procesul de contracție a mușchiului cardiac:
1. actina se desprinde de miozină, permițând scurtarea sarcomerului
2. eliberarea ionilor de Ca2+ din reticulul sarcoplasmatic se datorează intrării Ca2+
prin canalele de tip L
4. lungimea sarcomerului rămâne constantă
5. banda „A” se scurtează
6. liniile „Z” se îndepărtează unele de altele
7. filamentele de actină alunecă pe filamentele de miozină
8. potențialul de acțiune din tubulii T activează canalele de Ca2+ voltaj-dependente
9. Ca2+ este eliberat din aparatul Golgi
10. potențialul de acțiune în sarcolemă se răspândește prin tubii sistemului în T
167. În procesul de cuplare excitație-contracție în fibra musculară cardiacă:
1. legarea miozinei de actină este inhibată
2. sarcolema devine hiperpolarizată
3. potențialul de acțiune din membrana plasmatică declanșează eliberarea ionilor de
Ca2+ din reticolul endoplasmatic
4. ionii de Ca2+ se atașează de troponina-C
5. Ionii de Ca2+ difuzează în citoplasmă
6. ionii de calciu sunt recaptați în reticulul sarcoplasmatic prin transport pasiv
7. receptorii DHP (canale de Ca2+ dependente de voltaj de tip L) se activează în
membrana plasmatică
8. actina se atașează de tropomiozină
9. ionii de calciu difuzează liber în afara fibrei musculare
168. Alegeți afirmațiile corecte pentru o fibră musculară cardiacă:
1. conţine doar un tub T per sarcomer
2. conţine miofilamente subţiri de miozină
3. conține un reticul sarcoplasmatic longitudinal (tubuli L) care stochează o cantitate
mare de ioni de Ca2+
4. conţine miofilamente ordonate paralel
5. este o celulă non-excitabilă care are contractilitate
6. este compus din sarcomere aranjate aleatoriu
7. prezintă benzi întunecate și luminoase la microscop
8. conţine miofilamente groase de actină
9. are atât excitabilitate, cât și contractilitate
10. sistemul tubular transversal concentrează ioni de Ca2+
169. În ceea ce privește contractilitatea mușchiului cardiac:
1. nu se dezvoltă tensiune pasivă
2. este dependentă de cuplarea excitație-contracție
3. determina o scădere a debitului cardiac în urma unei umpleri ventriculare sporite
4. forţa de contracţie nu este influenţată de întoarcerea venoasă
5. curba lungime-tensiune prezintă un platou în regimul normal de funcționare al
lungimii sarcomerului
6. curba lungime-tensiune nu prezintă un platou în regimul normal de funcționare al
lungimii sarcomerului
7. prezintă aceleaşi caracteristici ca şi muşchiul scheletic
8. fibra musculară cardiacă dezvoltă tensiune pasivă în intervalul de funcționare
normal al lungimii sarcomerului
9. este dependentă de sistemul de furnizare de energie intracelulară, în special
mitocondrial
10. depinde de suprapunerea miofilamentelor
170. În timpul ciclului cardiac:
1. volumul ventricular scade în timpul fazei de ejecție ventriculară
2. sistola atrială începe imediat după sistola ventriculară
3. sistola atrială începe imediat după depolarizarea fasciculului His
4. sistola ventriculară începe imediat după sistola atrială
5. presiunea ventriculară crește brusc în timpul umplerii ventriculare pasive rapide
6. volumul ventricular scade în timpul diastolei atriale
7. sistola atrială începe imediat după depolarizarea nodulului SA
8. presiunea atrială crește în timpul sistolei atriale
9. presiunea ventriculară crește în timpul sistolei atriale
10. presiunea atrială scade în timpul contracției ventriculare izovolumetrice
171. Următoarele evenimente apar în timpul ciclului cardiac:
1. valva mitrală se închide la sfârșitul relaxării ventriculare izovolumetrice
2. valva aortică se închide la sfârșitul contracției ventriculare izovolumetrice
3. presiunea atrială crește în timpul contracției ventriculare izovolumetrice
4. valva mitrală se deschide la sfârșitul relaxării ventriculare izovolumetrice
5. valva aortică se deschide la sfârșitul contracției ventriculare izovolumetrice
6. valva tricuspidă se deschide la începutul contracției ventriculare izovolumetrice
7. presiunea ventriculară scade în timpul contracției ventriculare izovolumetrice
8. valva aortică se închide la sfârșitul fazei de ejecție a sistolei ventriculare
9. valva aortică se deschide la sfârșitul fazei de ejecție a sistolei ventriculare
10. valva tricuspidă se închide la începutul contracției ventriculare izovolumetrice
1. închiderea valvei mitrale are loc aproximativ în momentul undei R în ECG
2. diastola ventriculară se suprapune cu segmentul ST pe ECG
3. intervalul PQ are loc în timpul diastolei generale
4. faza de ejecție ventriculară se suprapune cu intervalul PQ pe ECG
5. intervalul PQ are loc în timpul diastolei ventriculare
6. faza de ejecție ventriculară se suprapune parțial cu intervalul QT pe ECG
7. diastola ventriculară se suprapune cu intervalul dintre sfârșitul undei T și
începutul următoarei unde Q pe ECG
8. închiderea valvei tricuspide are loc la sfârşitul undei T
9. intervalul QT are loc în timpul diastolei generale
10. intervalul QT are loc în timpul diastolei atriale
173. În ciclul cardiac:
1. diastola generală are o durată de 0,6 s
2. sistola atrială durează 0,4 s
4. diastola ventriculară durează 0,3 s
6. sistola ventriculară are o durată de 0,3 s
1. valva tricuspidă se deschide la începutul contracției ventriculare izovolumetrice
2. sistola atrială începe imediat după depolarizarea nodulului SA
3. sistola atrială începe imediat după depolarizarea fasciculului His
4. volumul ventricular scade în timpul fazei de ejecție ventriculară
5. sistola ventriculară începe imediat după sistola atrială
6. presiunea atrială crește în timpul sistolei atriale
7. închiderea valvei tricuspide are loc la sfârşitul undei T
8. presiunea ventriculară crește brusc în timpul umplerii ventriculare pasive rapide
9. presiunea ventriculară crește în timpul sistolei atriale
175. Alegeți răspunsurile CORECTE despre ciclul cardiac ciclul cardiac:
176. Alegeți răspunsurile CORECTE despre ciclul cardiac:
1. valva mitrală se închide la sfârșitul relaxării ventriculare izovolumetrice
3. intervalul QT are loc în timpul diastolei generale
8. presiunea atrială scade în timpul contracției ventriculare izovolumetrice
178. Alegeți afirmația CORECTĂ despre debitul cardiac (DC):
1. DC reprezintă volumul de sânge ejectat din ventriculul stâng în 1 min
2. rezerva cardiacă este diferența dintre debitul cardiac maxim al unei persoane și
debitul cardiac în repaus
3. DC poate fi calculat ca volumul bătaie de înmulțit cu frecvența cardiacă
4. DC este scăzut la altitudine mare
5. fracția de ejecție este raportul dintre volumul bătaie și volumul telediastolic
(VTD)
6. DC al inimii stângi este mai mare decât al inimii drepte
7. DC este crescut în stimularea parasimpatică
8. DC reprezintă volumul ventricular la sfârșitul diastolei înmulțit cu frecvența
cardiacă
9. DC în repaus este de aproximativ 5,5 l/min
10. DC reprezintă volumul final sistolic înmulțit cu frecvența cardică
179. Volumul telediastolic (VTD) depinde de:
1. contractilitatea ventriculară
2. presarcină
3. timpul de umplere
4. presiunea de umplere
5. volumul telesistolic
6. schimbul capilar de nutrienți
7. complianta ventriculara
8. postsarcină
9. întoarcerea venoasă
10. vazoconstricția sau vazodilatația venelor
180. Volumul telesistolic (VTS) depinde de:
1. contractilitatea ventriculară
2. complianta ventriculara
3. secretia tubului proximal nefronial
4. timpul de umplere
5. presarcina
6. ritmul cardiac
7. presiunea de umplere
8. contractilitatea atrială
9. concentrația intracelulară de ioni de Ca2+
10. postsarcina
181. Alegeți afirmația CORECTĂ despre debitul cardiac (DC):
1. DC reprezintă volumul diastolic final înmulțit cu frecvența cardică
2. DC este scăzut la temperaturi ridicate ale mediului
3. DC este scăzut în stimularea simpatică
4. DC poate fi calculat ca volumul bătaie multiplicat cu frecvența cardiacă
5. fracția de ejecție este de aproximativ 65% la o persoană sănătoasă în repaus
6. DC al inimii drepte este mai mic decât al inimii stângi
7. DC în repaus este de aproximativ 5,5 l/min
8. DC reprezintă volumul ventricular la sfârșitul diastolei minus volumul sistolic
final
9. DC reprezintă volumul de sânge ejectat din ventriculul stâng în 1 min
10. rezerva cardiacă poate fi de până la 5-7 în cazul exercițiilor fizice intense
182. Variațiile fiziologice ale debitului cardiac (DC) includ:
1. DC este scăzut în stările de agitație
2. DC este crescut la altitudine mare
3. DC este crescut în anxietate
4. DC crește în timpul exercițiilor fizice
5. DC este crescut în stresul hipoxic
6. DC crește în timpul somnului
7. DC este crescut în ultimele luni de sarcină
8. dimineața, imediat după trezire, DC este crescut
9. DC este scăzut în timpul meselor bogate
10. DC scade atunci când presiunea parțială a O2 din aer este redusă
183. Alegeți afirmațiile CORECTE despre reglarea debitului cardiac (DC):
1. nivelurile crescute de K+ cresc frecvanța cardiacă și DC
2. legea Frank-Starling a inimii spune că debitul cardiac crește ca răspuns la
creșterea volumului de sânge returnat cordului
3. creșterea nivelurilor interstițiale de Ca2+ va duce la creșterea DC
4. hormonii tiroidieni scad frecvența cardiacă și DC
5. epinefrina crește DC
6. stimularea nervului vag crește ritmul cardiac
7. eliberarea de noradrenalina crește DC
8. DC scade la stimularea baroreceptorilor sinusului carotidian ca urmare a presiunii
arteriale ridicate
9. când volumul bătaie crește, DC scade
10. atunci când întoarcerea venoasă crește DC scade
184. Proprietățile fiziologice ale vaselor de sânge includ:
1. datorită contractilității vasele de sânge pot varia debitul sanguin
2. datorită contractilității vasele de sânge pot adapta circulația la diferitele nevoi
metabolice ale țesuturilor
3. datorită elasticității arterelor acestea pot absorbi șocul presional produs în sistolă
4. arterele din apropierea inimii au pereți foarte rigizi pentru a preveni apariția
leziunilor datorate șocului de presiune cardiacă
5. datorita elasticitatii arterele pot asigura o curgere continua cu debit sanguin
crescut
6. datorită elasticității, vasele de sânge își pot varia volumul la variațiile de presiune
7. un perete gros și foarte elastic în vene, deoarece acestea sunt vase de presiune
8. o distensibilitate mare a aortei în comparație cu artera pulmonară
9. un perete mai subțire în artere, deoarece acestea sunt vase rezervor
10. o distensibilitate mare a arterelor în comparație cu venele pentru a stoca cantitatea
mare de sânge ejectată de inimă
185. Vă rugăm să alegeți afirmația CORECTĂ referitoare la pereții vaselor de
sânge:
1. în vene tunica externă este cel mai gros dintre straturile peretelui vascular
2. arteriolele au țesut muscular neted orientat circular în tunica medie
3. venulele postcapilare nu au tunica medie
4. capilarele au o tunică externă subțire, dar prezentă
5. tunica intima formează stratul extern al unui vas de sânge
6. venulele musculare nu au tunica medie
7. tunica medie în arterele musculare este groasă și dominată de mușchi neted
8. adventicea formează stratul intern al unui vas de sânge
9. tunica interna in arterele elastice are o lamina elastica interna bine definita
10. arteriolele nu au tunică externă
186. Vă rugăm să alegeți afirmațiile FALSE referitoare la reglarea debitului
cardiac (DC):
1. hormonii tiroidieni cresc frecvența cardiacă și DC
2. creșterea nivelului interstițial de Ca2+ crește DC
3. când volumul bătaie crește, DC scade
4. atunci când întoarcerea venoasă crește DC scade
5. legea Frank-Starling a inimii stipulează că debitul cardiac crește ca răspuns la o
scădere a întoarcerii venoase
6. DC scade prin stimularea baroreceptorilor sinusului carotidian în condiții de
presiune arterială ridicată
7. adrenalina crește DC
8. noradrenalina crește DC
9. nivelurile crescute de K+ cresc frecvența cardiacă și DC
10. stimularea nervilor cardiaci simpatici reduce frecvența cardiacă
187. Schimbul de substanțe între capilare și spațiul interstițial:
1. în fenomenele de filtrare capilară presiunea oncotică a plasmei sanguine
favorizează extravazarea lichidului
2. se poate face prin filtrare
3. în fenomenele de filtrare capilară presiunea oncotică a spaţiului interstiţial se
opune extravazării fluidelor
4. în filtrare extravazarea lichidului are loc la capătul arterial al capilarelor
5. poate fi sub forma unor fenomene de macrotransfer transcelular
6. este foarte scăzut din cauza vitezei mari a sângelui în capilare
7. filtrării i se opune presiunea hidrostatică mai mare a sângelui la capătul venos
comparativ cu capătul arterial al capilarelor
8. în fenomenele de filtrare capilară presiunea hidrostatică a spaţiului interstiţial
favorizează extravazarea lichidului
9. se poate realiza prin difuzie
10. în filtrare recaptarea lichidiană are loc la capătul venos al capilarelor
188. În ceea ce privește proprietățile fiziologice ale teritoriului arterial:
1. arteriolele participă la funcția de autoreglare a fluxului sanguin local
2. arterele acționează ca vase de rezervă
3. arterele elastice asigură o curgere continuă
4. arterele elastice transformă fluxul sanguin pulsatil din inimă într-un flux continuu
constant
5. arterele elastice scad viteza fluxului sanguin în timpul diastolei ventriculare
6. teritoriul arterial are o complianţă mult mai mare comparativ cu teritoriul venos
7. arteriolele permit emigrația limfocitelor către țesuturi
8. arterele elastice diminuează forța motrice de curgere în timpul diastolei
9. arteriolele controlează fluxul de sânge către organe
10. arterele musculare distribuie sângele spre teritoriul arteriolar
189. Autoreglarea locală a presiunii și a debitului circulator:
1. serotonina eliberată de trombocite favorizează vasoconstricția locală
2. teoria metabolică susține că celulele cu metabolism crescut din jurul arteriolelor
eliberează substanțe vasoactive care provoacă vasodilatație
3. încălzirea locală favorizează vasodilataţia
4. oxidul nitric determină vasoconstricție
5. acidul lactic determină vasoconstricție locală
6. bradikinina determină vasoconstricție
7. teoria miogenă afirmă că mușchiul neted vascular reglează tonusul vascular ca
răspuns la modificările presiunii intraluminale
8. histamina determină vasoconstricție
9. epinefrina acționând asupra receptorilor β2 adrenergici determină vasoconstricție
10. endotelina eliberată de endoteliul vascular favorizează vasoconstricția locală
190. În ceea ce privește reglarea hormonală a tensiunii arteriale:
1. adrenalina crește tensiunea arterială
2. aldosteronul crește tensiunea arterială prin creșterea volumului sanguin
3. adrenalina crește tensiunea arterială prin vasodilatație arteriolară
4. ADH crește tensiunea arterială
5. noradrenalina crește debitul cardiac și astfel tensiunea arterială
6. peptidul natriuretic atrial secretată de pereții atriali crește tensiunea arterială ca
răspuns la presiunea mai scăzută în atrii
7. angiotensina II scade tensiunea arterială prin relaxarea musculaturii netede a
vaselor de sânge
8. peptidul natriuretic atrial (ANP) scade tensiunea arterială
9. aldosteronul scade tensiunea arteriala prin cresterea reabsorbtiei Na+
10. ADH scade tensiunea arterială prin creșterea ratei de formare a urinei
191. Vă rugăm să alegeți afirmațiile CORECTE despre sistemul renină-
angiotensină-aldosteron (RAAS):NEREZOLVAT
1. angiotensina I transformă angiotensinogenul în angiotensină II
2. angiotensinogenul transformă angiotensina I în angiotensină II
3. rinichii secretă renina ca răspuns la scăderea perfuziei renale
4. angiotensina II stimulează eliberarea de ADH din glanda pituitară posterioară
5. enzima de conversie a angiotensinei (ACE) transformă renina în angiotensină I
6. angiotensina II stimulează activitatea simpatică
7. renina acționează asupra mușchiului neted arteriolar și declanșează
vasoconstricția
8. RAAS reglează tensiunea arterială și echilibrul hidric
9. aldosteronul stimulează reabsorbția Na+ și a apei
10. angiotensina I stimulează vasodilataţia
192. Despre reglarea sistemului nervos autonom a tensiunii arteriale, putem
spune că:NEREZOLVAT
1. reflexul baroreceptor reglează tensiunea arterială pe o scară de timp de la minute
la ore
2. stația de releu medulară pentru aferentele cardio-respiratorii este reprezentată de
nucleul tractului solitar (NTS)
3. centrul parasimpatic bulbar trimite semnale inhibitoare către inimă pentru a
scăderea debitul cardiac
4. stimularea zonei vazomotorii presoare are efecte cronotrope negative asupra
inimii
5. centrul parasimpatic medular este format din nucleul ambiguu (NA) și nucleul
motor dorsal al nervului vag
6. stimularea zonei vazomotorii presoare are efecte inotrope negative asupra inimii
7. centrul vasomotor bulbar conține o zonă presoare și o zonă depresoare
8. stimularea ariei vazomotorii depresoare determină o creștere a rezistenței
periferice
9. stimularea ariei vazomotorii presoare determină venodilataţie
10. zona presoară a centrului vasomotor determină vasoconstricție arteriolară
193. Vă rugăm să alegeți afirmațiile FALSE despre sistemul renină-angiotensină-
aldosteron (RAAS):NEREZOLVAT
1. aldosteronul stimulează reabsorbția Na+ și a apei
2. angiotensinogenul transformă angiotensina I în angiotensină II
3. angiotensina I transformă angiotensinogenul în angiotensină II
4. RAAS reglează tensiunea arterială și echilibrul hidric
5. enzima de conversie a angiotensinei (ACE) transformă renina în angiotensină I
6. renina acționează asupra mușchiului neted arteriolar și declanșează
vasoconstricția
7. angiotensina I stimulează vasodilataţia
8. angiotensina II stimulează eliberarea de ADH din glanda pituitară posterioară
9. rinichii secretă renina ca răspuns la scăderea perfuziei renale
10. angiotensina II stimulează activitatea simpatică
194. Următoarele afirmații despre funcția cardiacă sunt
adevărate:NEREZOLVAT
1. controlul nervos al sistemului cardiovascular este realizat în principal de centrii
cardiovasculari din bulb
2. debitul cardiac reprezintă cantitatea de sânge ejectată în fiecare secundă de
ventriculul stâng
3. înregistrarea modificărilor electrice în timpul fiecărui ciclu cardiac se numește
electrocardiogramă (ECG)
4. volumul bătaie reprezintă cantitatea de sânge ejectată de un ventricul în timpul
fiecărei sistole
5. miocardul ventricular are o inervație parasimpatică bine reprezentată
6. nodulul A-V este pacemaker-ul fiziologic al inimii
7. intervalul PQ reprezintă timpul scurs de la începutul excitaţiei atriale până la
începutul excitaţiei ventriculare
8. țesutul muscular cardiac are o perioadă refractară lungă, ceea ce împiedică
tetanosul muscular
9. în comparație cu fibrele musculare scheletice, fibrele musculare cardiace au mai
puține mitocondrii
10. volumul bătaie nu depinde de presarcină
195. Alegeți afirmațiile CORECTE despre funcția cardiacă:NEREZOLVAT
1. fibrele musculare cardiace sunt conectate cap la cap prin discuri intercalare
2. partea stângă a inimii pompează sânge bogat în O2
3. valvele inimii previn refluxul de sânge în inimă
4. partea stângă a inimii pompează sânge în circulația funcțională pulmonară
5. ventriculul stâng pompează sânge care irigă teritoriul alveolar
6. miocardul ventricularului drept are o forță de contracție mai mare comparativ cu
cel stâng
7. partea dreaptă a inimii pompează sânge bogat în CO2
8. venele pulmonare conțin sânge bogat în CO2
9. în intervale fiziologice nivelurile extracelulare crescute de Ca2+ au un efect
inotrop pozitiv
10. partea stângă a inimii pompează sânge în aortă
196. Rinichii sunt implicați în:
1. scăderea tensiunii arteriale prin secretarea reninei
2. elimina excesul de glucoză
3. elimina excesul de aminoacizi
4. controlul tensiunii arteriale
5. scăderea nivelului de calciu din sânge prin producția de 1,25-
dihidroxicolecalciferol
6. detoxifiere prin eliminarea deșeurilor metabolice inutile
7. scăderea hematocritului
8. echilibrul hidric
9. menținerea echilibrului electrolitic
10. mentinerea echilibrului acido-bazic
197. Vă rugăm să alegeți afirmațiile CORECTE despre excreția de proteine de
către rinichi:
1. proteinele mari sunt filtrate dar imediat reabsorbite
2. sunt 99% reabsorbite în tubul proximal
3. proteinele mari nu sunt filtrate
4. pot fi găsite în cantitate zilnică de ~30 g/zi
5. in urina primara se gasesc in concentratie de ~5g/zi
6. concentrația de albumină din filtrat este de ~1% din concentrația plasmatică
7. concentrația de albumină în filtrat este de ~0,01% din concentrația plasmatică
9. sunt 99% reabsorbite în tubul distal
10. pot fi găsite în urină într-o cantitate zilnică de ~30 mg/zi
198. Reabsorbția ionilor de Na+:
1. 5% este reabsorbit în tubul proximal
2. 3% este reabsorbit în ductul colector
3. 5% este reabsorbit în tubul distal
4. 10% din încărcătura filtrată se regăsește în urină
7. 0,4% din încărcătura filtrată se regăsește în urină
8. 25% este reabsorbit în ansa de Henle
199. Reabsorbția ionilor de potasiu:
1. 5-30% este reabsorbit în ductele colectoare
2. 0,5% este reabsorbit în tubul distal
3. 20% este reabsorbit în ramul ascendent gros al ansei Henle
5. 2% este reabsorbit în ramul ascendent gros al ansei Henle
7. urina finală conține o proporție mare din K+ filtrat
8. urina finală nu conține ioni K+
9. 10-15% este reabsorbit în tubul distal
10. 5-30% este secretat în ductele colectoare
200. Ionii de sodiu sunt reabsorbiți la nivel nefronial astfel:NEREZOLVAT
1. reabsorbția Na+ influențează reabsorbtia apei
2. 3% este reabsorbit la nivelul ductului colector
3. 10% din încărcătura filtrată se regăsește în urină
4. ramul ascendent gros al ansei Henle reabsoarbe activ ionii de sodiu
201. Procesarea ureei la nivel renal:NEREZOLVAT
1. in tubul distal are o concentratie mai mare fata de ultrafiltrat
2. in tubul distal are o concentratie mai mica fata de ultrafiltrat
3. 10% este reabsorbită în ductul colector
4. doar o cantitate mică este reabsorbită în tubul proximal
5. doar 40% din cantitatea filtrată rămâne în urină
6. aproximativ jumătate din cantitatea filtrată este reabsorbită în tubul proximal
7. are o concentrație mai mare în urină comparativ cu ultrafiltratul
8. 10% este secretată în ansa Henle
10. 60% este secretată în ansa de Henle
202. Alegeți afirmațiile corecte despre transportul renal al glucozei:
1. este reabsorbită prin transport pasiv pe suprafața bazolaterală a celulelor epiteliale
tubulare
2. este reabsorbită cu ajutorul transportului activ pe suprafața luminală a celulelor
epiteliale tubulare
3. glucoza este reabsorbită în ansa lui Henle
4. transportul maximal este de 350-375 mg/dl
5. este reabsorbită cu ajutorul transportului activ pe suprafața bazolaterală a celulelor
epiteliale tubulare
6. este reabsorbită prin transport pasiv pe suprafața luminală a celulelor epiteliale
tubulare
7. glucoza este reabsorbită în tubul proximal
8. glucoza este reabsorbită în tubul distal
9. pragul renal este de 180-200 mg/dl
10. fiziologic, după mese, toată glucoza în exces este eliminată pe cale renală
203. Alegeți afirmațiile FALSE despre manipularea ureei de către rinichi:
2. doar o cantitate mică este reabsorbită în tubul proximal
3. aproximativ jumătate din cantitatea filtrată este reabsorbită în tubul proximal
4. are o concentrație mai mare în urină comparativ cu ultrafiltratul
7. doar 40% din cantitatea filtrată rămâne în urină
8. in tubul distal are o concentratie mai mica fata de plasma sanguină
9. in tubul distal are o concentratie mai mare fata de ultrafiltrat
10. 15% este ultrafiltrată în ansa Henle
204. Ureea:
1. 70% este reabsorbită în ductele colectoare
2. 10% este secretat în ansa Henle
3. in tubul distal are o concentratie mai mica fata de filtrat
4. in tubul distal are o concentratie mai mare fata de filtrat
5. doar 40% din încărcătura filtrată rămâne în urină
6. are o concentrație mai mare în urină comparativ cu ultrafiltrat
7. 50% este reabsorbită în tubul proximal
8. toată este reabsorbită în tubul proximal
10. 10% este reabsorbită în canalul colector
205. Transportul ionilor de natriu se realizează la nivel renal astfel:
1. 3% este reabsorbit în ductele colectoare
2. 10% din încărcătura filtrată se găsește în urină
5. bucla de Henle reabsoarbe activ ionii de sodiu
8. reabsorbția facultativă a apei depinde de reabsorbția Na+
9. 20% este reabsorbit în bucla lui Henle pasiv
206. Mecanismele în contracurent:
1. construiesc un gradient osmotic în medulara renal
2. participa la producerea unei urine concentrate
3. implică capsula Bowman
4. implică participarea vasa recta
5. se efectuează cu participarea tubilor distali
6. participa la producerea unei urine diluate
7. depind în întregime de integritatea membranei de ultrafiltrare
8. sunt caracteristice nefronilor corticali
9. reprezintă o caracteristică principală a nefronilor juxtamedulari
10. se efectuează cu participarea tubilor proximali
207. Alegeți afirmațiile FALSE despre manipularea glucozei renale:
1. pragul renal este de 180-200 mg/dl
2. este reabsorbită cu ajutorul transportului activ pe suprafața bazolaterală a celulelor
epiteliale tubulare
3. este reabsorbită prin transport pasiv pe suprafața bazolaterală a celulelor epiteliale
tubulare
4. este reabsorbită cu ajutorul transportului activ pe suprafața luminală a celulelor
epiteliale tubulare
5. glucoza este reabsorbită în ansa lui Henle
6. este reabsorbită prin transport pasiv pe suprafața luminală a celulelor epiteliale
tubulare
7. fiziologic, după mese, toată glucoza în exces este eliminată pe cale renală
8. glucoza este reabsorbită în tubul proximal
9. glucoza este reabsorbită în tubul distal
10. transportul maxim este de 350-375 mg/dl
208. Mecanismul de reglare a feedback-ului tubulo-glomerular implică:
1. vasodilatația arteriolei aferente
2. reglarea ratei de filtrare glomerulară
3. reglare simpatică
4. concentrația ionilor H+ în tubul distal
5. concentrația crescută a ionilor de Ca2+ în ultrafiltrat
6. eliberarea reninei de către aparatul juxtaglomerular
7. declanșarea micțiunii
8. concentrația variabilă de Na+ la nivelul maculei densa
9. reglare parasimpatică
10. sesizarea concentrației de NaCl în lichidul care intră în tubul distal
209. Alegeți afirmația corectă despre reabsorbția ionilor de potasiu:
1. 0,5% sunt reabsorbiți în tubul distal
2. 5% sunt reabsorbiți în tubul proximal
3. 5-30% sunt reabsorbiți în ductul colector
6. 2% sunt reabsorbiți în ramul ascendent subțire al ansei Henle
7. 67% sunt reabsorbiți în tubul proximal
8. 5-30% sunt secretați în ductul colector
9. 20% sunt reabsorbiți în ramul ascendent al ansei Henle
10. 10-15% sunt reabsorbiți în tubul distal
210. Alegeți afirmațiile corecte referitoare la uree:NEREZOLVAT
1. doar 40% din încărcătura filtrată rămâne în urină
2. 50% este reabsorbită în tubul proximal
3. 70% este reabsorbită în ductele colectoare
4. are o concentrație mai mare în urină comparativ cu ultrafiltrat
5. 10% este reabsorbită în canalul colector
7. 10% este secretat în ansa Henle
8. este reabsorbită total în tubul proximal
9. in tubul distal are o concentratie mai mare fata de filtrat
10. in tubul distal are o concentratie mai mica fata de filtrat
211. Vă rugăm să alegeți afirmațiile corecte despre mecanismele în contracurent:
3. se efectuează cu participarea pelvisului renal
4. se efectuează cu participarea capilarelor glomerulare
5. presupune ultrafiltrare
8. este o caracteristică principală a nefronilor juxtamedulari
9. construiesc un gradient osmotic în medularul renal
212. Vă rugăm să alegeți afirmațiile CORECTE despre excreția de proteine de
către rinichi:
2. proteinele mari nu sunt filtrate
3. pot fi găsite în cantitate zilnică de ~30 g/zi
4. pot fi găsite într-o cantitate zilnică de ~30 mg/zi
5. concentrația de albumină în filtrat este de ~0,01% din concentrația plasmatică
6. sunt 99% reabsorbite în tubul proximal
7. proteinele mari sunt filtrate dar imediat reabsorbite
8. concentrația de albumină din filtrat este de ~1% din concentrația plasmatică
9. sunt 99% reabsorbite în tubul distal
213. Referitor la homeostazia Na+, la nivel renal au loc următoarele
fenomene:INCOMPLET
1. 20% este reabsorbit în bucla lui Henle pasiv
5. transportul sodiului influenteaza reabsorbtia apei
8. ramul ascendent gros al ansei Henle reabsoarbe ionii de sodiu în mod activ
10. 3% este reabsorbit în ductul colector
214. Vă rugăm să alegeți afirmația FALSĂ despre reabsorbția ionilor
K+:NEREZOLVAT
6. 5-30% este secretat în ductul colector
7. 2% este reabsorbit în bucla groasă ascendentă a lui Henle
8. 5-30% este reabsorbit în ductul colector
215. Reabsorbția ionilor de sodiu:INCOMPLET
2. 10% din cantitatea filtrată se găsește în urină
3. 20% este reabsorbit în ansa Henle pasiv
4. 30% este secretat în tubul distal
6. ansa de Henle reabsoarbe activ ionii de sodiu pe ramul ascendent
8. influenteaza reabsorbtia apei
216. Vă rugăm să alegeți afirmația FALSĂ despre reabsorbția ionilor K+:
1. 5-30% este reabsorbit în canalul colector
4. 5-30% este secretat în canalul colector
217. Vă rugăm să alegeți afirmațiile FALSE despre mecanismele în contracurent:
6. presupune ultrafiltrare in ansa Henle
8. determină apariția unui un gradient osmotic în medulara renal
9. este o caracteristică principală a nefronilor juxtamedulari
218. Mecanismul de feedback tubulo-glomerular presupune:NEREZOLVAT
1. vasodilatația arteriolei aferente
2. evaluarea concentrației ionilor de Ca2+ în ultrafiltrat
3. declanșarea micțiunii
4. concentrație variabilă de Na+ la nivelul maculei densa
5. evaluarea concentrației ionilor H+ în tubul distal
6. sesizarea concentrației de sare în lichidul care intră în tubul distal
7. reglare parasimpatică
8. reglarea ratei de filtrare glomerulară
9. eliberarea reninei de către aparatul juxtaglomerular
10. reglare simpatică
219. Homeostazia sodiului presupune:
4. 20% este reabsorbit în ansa lui Henle pasiv
8. ansa de Henle reabsoarbe activ ionii de sodiu
9. influenteaza reabsorbtia apei
220. Alegeți afirmațiile corecte despre mecanismul de feedback tubulo-
glomerular:
1. realizează reglarea ratei de filtrare glomerulară
2. poate determina vasodilatația arteriolei aferente
3. declanșează micțiunea
4. este dependent de sesizarea concentrației de sare în lichidul care intră în tubul
distal
5. implică reglare parasimpatică
6. implică reglare simpatică
7. presupune eliberarea reninei de către aparatul juxtaglomerular
8. implică detectarea concentrației variabile de Na+ de către macula densa
9. este declanșat de concentrația înaltă a ionilor de Ca2+ în ultrafiltrat
10. concentrația ionilor H+ în tubul distal inhibă mecanismul de feedback
221. Rinichii sunt implicați în:
1. controlul tensiunii arteriale
2. elimina excesul de aminoacizi
3. menținerea echilibrului hidric
4. mentinerea echilibrului acido-bazic
5. menținerea echilibrului electrolitic
6. scăderea hematocritului
7. elimina excesul de glucoză
8. detoxifiere prin eliminarea deșeurilor metabolice inutile
9. scăderea nivelului de calciu din sânge prin producția de 1,25-
dihidroxicolecalciferol
10. scăderea tensiunii arteriale prin secretarea reninei
222. Alegeți afirmațiile FALSE despre mecanismul de reglare a feedback-ului
tubulo-glomerular:NEREZOLVAT
1. inhibă micțiunea
2. presupune eliberarea reninei de către aparatul juxtaglomerular
3. depinde de sistemul nervos vegetativ
4. are ca rezultat scăderea concentrației ionilor de Ca2+ în ultrafiltrat
5. poate declanșa vazoconstricția arteriolei eferente
6. este declanșat de impulsuri vagale
7. reglează rata de filtrare glomerulară
8. funcționează independent la nivelul fiecărui nefron
9. concentrația ionilor H+ în tubul distal este excitantul fiziologic al acestui
mecanism de reglare
10. depinde de concentrația ionilor de Na+ și Cl- la nivelul maculei densa
223. Mecanismele în contracurent:MAI TREBUIE UN RASPUNS!
2. reprezintă o caracteristică principală a nefronilor juxtamedulari
3. depind de concentrația proteinelor în ultrafiltrat
4. construiesc un gradient osmotic în medulara renală
5. se efectuează cu participarea arterelor arcuate
6. se efectuează cu participarea tubilor proximali
224. Alegeți afirmațiile FALSE despre mecanismul de reglare a feedback-ului
tubulo-glomerular:
1. inhibă relaxarea muschilor peretelui vezicii urinare
2. reglarea parasimpatică intervine pe calea eferentă a acestui mecanism
3. poate deterimina vasodilatația arteriolei aferente
4. sesizează concentrația de sare în lichidul care intră în tubul distal
5. concentrația ionilor H+ în tubul distal acționează asupra celulelor aparatului
juxtaglomerular
6. depinde de eliberarea reninei de către aparatul juxtaglomerular
7. concentrația ionilor de Ca2+ în ultrafiltrat este reglată pe cale nervoasă
8. este un mecanism de reglare a ratei de filtrare glomerulară
9. reglarea simpatică intervine pe calea aferentă a acestui mecanism
10. monitorizează concentrația de Na+ la nivelul maculei densa
225. Vă rugăm să alegeți afirmațiile corecte referitoare la mecanismele în
contracurent:INCOMPLET
1. construiesc un gradient osmotic în medulara renală de până la 1200 mOsm în
medulara profundă
4. includ mecanismul de schimb în contracurent
8. includ mecanismul de multiplicare în contracurent
9. presupune ultrafiltrare

Fizio Nou

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fizio Nou

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FIZIO NOU

1. Plasma sanguină conține:

S-ar putea să vă placă și