Paradoxul supraviețuirii

Deși consecințele negative ale obezității asupra sănătății populației în general

sunt bine susținute de dovezile disponibile, rezultatele în materie de sănătate în
anumite subgrupuri par să se amelioreze la o valoare crescută a indicelui masei
corporale (IMC), un fenomen cunoscut sub denumirea de paradoxul supraviețuirii în
rândul persoanelor obeze.[63] Paradoxul a fost descris pentru prima dată în 1999,
la persoane supraponderale și obeze supuse hemodializei,[63] și a fost ulterior
constatat la persoane cu insuficiență cardiacă și cu boala arterială periferică
(BAP).[64]

La persoanele cu insuficiență cardiacă, în rândul celor cu un IMC cuprins între

30,0 și 34,9 s-a înregistrat o mortalitate mai redusă decât în rândul celor cu o
greutate normală. Acest lucru a fost atribuit faptului că, deseori, pacienții pierd
din greutate pe măsură ce devin tot mai bolnavi.[65] Constatări similare au fost
făcute și în alte tipuri de boli cardiace. Persoanele încadrate în gradul 1 de
obezitate și care suferă de boli cardiace nu prezintă o incidență mai mare a altor
probleme cardiace decât persoanele cu greutate normală și care, de asemenea, suferă
de boli cardiace. Totuși, la persoanele încadrate în grade de obezitate mai mari,
riscul unor evenimente ulterioare este crescut.[66][67] Nici chiar după o
intervenție de bypass coronarian nu s-a observat o creștere a mortalității la
persoanele supraponderale și obeze.[68] În urma unui studiu, s-a constatat că rata
de supraviețuire mai bună s-ar putea explica prin tratamentul mai agresiv pe care
persoanele obeze îl primesc după un eveniment cardiac.[69] În urma altui studiu, s-
a constatat că, dacă se ține seama de boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) la
persoanele cu BAP, beneficiul obezității nu mai există.[64]

Cauze
Se crede că, la nivel individual, majoritatea cazurilor de obezitate se explică
printr-o combinație de consum excesiv de calorii și lipsa activității fizice.[70]
Situațiile cauzate în principal de ereditate, motive medicale sau boli psihice sunt
limitate.[71] De fapt, se crede ca la nivel social cazurile de obezitate au crescut
ca urmare a unui regim alimentar accesibil și savuros,[72] a dependenței din ce în
ce mai mari de mașină și a mecanizării.[73][74]

O analiză din 2006 a identificat zece alte posibile cauze ale creșterii obezității:
(1) odihnă insuficientă, (2) disruptori endocrini (substanțe poluante din mediu ce
interacționează cu metabolismul lipidic), (3) o variabilitate scăzută a
temperaturii mediului înconjurător, (4) diminuarea fumatului, deoarece fumatul
suprimă pofta de mâncare, (5) consumul crescut de medicamente care duc la creșterea
în greutate (de ex., antipsihotice atipice), (6) creșteri proporționale în grupuri
etnice și de vârstă, ce tind să cântărească mai mult, (7) sarcina la o vârstă mai
înaintată (ceea ce poate cauza o predispoziție către obezitate infantilă), (8)
factori de risc epigenetici transmiși din generație în generație, (9) selecția
naturală pentru un IMC mai mare, și (10) mariajul asortativ ce duce la o
concentrație ridicată a factorilor de risc pentru obezitate (acest lucru ar duce la
creșterea numărului de persoane obeze prin creșterea discrepanțelor în greutate
dintre oameni).[75] Cu toate că există dovezi substanțiale ce susțin influența
acestor mecanisme asupra creșterii gradului de răspândire a obezității, acestea
sunt încă neconcludente, iar autorii afirmă că acestea au probabil o influență mai
mică decât cele prezentate în paragraful anterior.