ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE COMERŢ

ANALIZA CALITĂŢII SENZORIALE A

BĂUTURILOR RĂCORITOARE

Cond. şt. : Echipa:

lector Voinea Lelia Chiriţă Costin
Cîrstoiu Alexandru
Coicev Cristian

Grupa 322
 

BUCUREŞTI
2009
CUPRINS

Introducere

Motivarea şi prezentarea structurii

Scurt istoric al produsului

Băuturile răcoritoare în România

1.Caracterizarea generală a produsului

1.1.Tipologia produsului
1.2.Principalele etape ale procesului de obţinere
1.3 Prezentarea caracteristicilor de calitate ale băuturilor răcoritoare
1.4 Principalele avantaje şi dezavantaje nutriţionale ale băuturilor 
răcoritoare

2.Prezentarea pieţei produsului

3. Exigenţe ale etichetării produsului

3.1. COCA-COLA şi PEPSI-COLA
3.2. Menţiuni obligatorii şi suplimentare de etichetare a produselor 
alimentare
3.3 Analiza conţinutului informaţional al etichetelor mărcilor COCA-
COLA şi PEPSI-COLA
3.4. Informaţii nutriţionale

4. Analiza elementelor esteticii ambalajelor 

4.1. Caracteristicile estetice ale ambalajelor 
4.2. Soluţii de îmbunătăţire a aspectului estetic al celor două ambalaje

5. Descrierea caracteristicilor senzoriale ale celor două mărci

Concluzii

Bibliografie
2
 

Introducere

Dintre cele patru elemente primordiale, apa a fost probabil cea mai preţuită de către umanitate
de-a lungul veacurilor. Apa a fost venerată penru miraculosul său har de a fi indispensabilă existenţei
noastre. Ea pare a ascunde însuşi secretul vieţii prin simplitatea sa tainică. Zeităţile mitologice se
luptau pentru a o aconta, iar mai spre timpurile noastre, Leonardo da Vinci o numea ,,seva vieţii”.
Apa este cautată obsesiv de către savanţi pe lumi îndepărtate, existenţa ei fiind proba cea mai de
încredere pentru existenţa vieţii.
Deşi a rămas indispensabilă existenţei noastre, şi cel mai probabil, aşa va rămâne, apa, în forma
sa elementară, a devenit din ce în ce mai puţin populară. În ultimele secole, apa s-a transformat din
lichid primordial într-un simplu ingredient.
Analizând alimentaţia publică din ţările dezvoltate, observăm că o cantitate semnificativă din
necesarul de apă zilnic al unei persoane este obţinut nu prin consumul de apă în stare pură, ci prin
consumul altor băuturi.

Motivarea şi prezentarea structurii

În ultimele decenii, băuturile răcoritoare au devenit probabil cele mai populare băuturi
nealcoolice. Acestea sunt asociate cu un stil de viaţă occidental, modern şi juvenil.
Popularitatea acestor băuturi este motivul alegerii lor drept subiect al acestui proiect. Ele fac
 parte inevitabil din viaţa noastră, consumul lor fiind un lucru comun, dacă nu zilnic, atunci cel puţin
săptămânal. Autorii proiectului speră ca prin intermediul acestui material, să se genereze o mai bună
conştientizare a criteriilor de calitate urmărite atunci când sunt consumate băuturile răcoritoare, dar şi
o cunoaştere mai bună a tuturor aspectelor legate de băuturile răcoritoare.
În acest sens, structura proiectului începe printr-o scurtă prezentare a istoriei băuturilor 
răcoritoare corbogazoase, de la invenţia metodelor de producere în mod artificial al apei carbogazoase
şi până la descrierea proporţiei din prezent a gigantului Coca-Cola. Urmează o scurtă prezentare a
istoriei băuturilor răcoritoare autohtone. Primul capitol prezintă o clasificare a tipurilor de băuturi
carbogazoase, principalele etape ale procesului de producţie al acestora, caracteristicile de calitate
fizico-chimice şi senzoriale, precum şi avantajele şi dezavantajele nutriţionale ale consumului
acestora. În următoarele capitole este analizată piaţa băuturilor răcoritoare şi este prezentată o analiză
a esteticii ambalajelor a două mărci de băuturi răcoritoare, urmărindu-se respectarea exigenţelor de
etichetare. În ultimele două capitole, băuturile răcoritoare alese sunt analizate şi evaluate din punct de
vedere senzorial.

Scurt istoric al produsului

Băuturile carbogazoase s-au dovedit populare încă din timpurile antice, când izvoarele
minerale erau considerate a fi făurite de către zeităţi, iar despre consumul de apă minerală se credea
că generează efecte tămăduitoare miraculoase. În perioada Evului Mediu, în Europa şi Orientul
apropiat au existat nenumărate combinaţii de fructe, stoarse sau uscate, rădăcini, mirodenii sau flori,
care, combinate cu apă minerală, rezultau într-o băutură răcoritoarea apreciată pe timp de vreme
caldă.
Epoca modernă a băuturilor răcoritoare a debutat odată cu descoperirea posibilităţii de a crea
apă carbogazoasă în mod articilial. Acest moment s-a consemnat în 1767, când englezul Joseph
Priestley a avut inspiraţia de a suspenda un vas cu apă deasupra unui butoi cu bere aflată în plină
fermentaţie. Apa corbogazoasă obţinută avea o aromă pe care inventatorul o considera plăcută,
obişnuind să îşi trateze prietenii cu un pahar rece din invenţia sa. Acelaşi englez a descoperit că este
3
 

mai uşor să impregnezi apa cu dioxidul de carbon rezultat în urma reacţiei dintre calcar şi acid
sulfuric.

Comercializarea apei carbogazoase a avut cel mai mare succes în Statele Unite, la începutul
secolului al XIX-lea, iar în anii 1830 existau deja fabrici de apă carbogazoasă în New York şi
Philadelphia, generând venituri foarte mari. Farmaciştii americani au început mai întâi să adauge
 plante medicinale apei carbogazoase, apoi alte mirodenii, plante sau extracte de fructe. La începutul
următorului secol, aceste băuturi făceau deja parte din cultura americană, vânzările de sticle cu apă
carbogazoasă aromată generând profituri uriaşe. Problema metodei de îmbuteliere era însă una foarte
importantă pentru această industrie emergentă, şi a fost rezolvată odată cu apariţia dozei din aluminiu,
în 1935, ambalaj definitoriu al băuturilor carbogazoase. Tot în această perioadă au apărut şi alte
elemente caracteristice, precum distribuirea prin intermediul automatelor sau al baxurilor cu saşe
recipiente.
În prezent, băuturile răcoritoare au devenit o industrie uriaşă, extrem de profitabilă, care s-a
extins la nivel global. Piaţa mondială consumă anual 327 de miliarde de litri de băuturi răcoritoare,
generând un venit de 393 de miliarde de dolari. Cele mai competitive pieţe sunt în Statele Unite,
Europa şi Asia de Sud-Est. Piaţa Statelor Unite este estimată la 88 de miliarde de dolari, existând
 peste 500 de îmbuteliatori, care deţin contracte de licenţă şi de exclusivitate pe un anumit teritoriu. Ei
colaborează cu marile companii ale industriei, cumpărând de la aceştia siropul şi alte componente
esenţiale, ale căror reţete exacte sunt foarte bine păstrate, apoi adaugă îndulcitori şi apa carbogazoasă,
comercializând băutura sub marca companiei asociate.
Cele mai importante companii la nivel mondial sunt The Coca-Cola Company, PepsiCo. Inc. şi
Cadbury Schweppes. Aceştia deţin în jur de 70% din piaţa mondială.
Coca Cola este de 40 de ani leader mondial la vânzări şi ca notorietate. Expansiunea ce a urmat
celui de-al doilea Război Mondial continuă până în prezent. Produsele din gama de peste 400 de
mărci deţinute de gigantului american fiind comercializate în aproape orice colţ al lumii.
Prima reţetă Coca-Cola a fost inventată în Columbus, Georgia, de către John Stith Pemberton,
iniţial ca un cocawine numit Pemberton's French Wine Coca în 1885. El se poate să fi fost inspirat de
succesul formidabil al cocawine-ului creat de europeanul Angelo Mariani, Vin Mariani. Primele
vânzări au fost la  Jacob's Farmacy din Atlanta, Georgia, pe 8 mai, 1886. A fost vândută iniţial ca un
medicament brevetat pentru cinci cenţi. Pemberton a susţinut că băutura Coca-Cola a vindecat multe
 boli, inclusiv dependenţa de morfină, depresia, astenia, durerile de cap şi impotenţa. Pemberton a
 publicat prima reclamă pentru băutură pe 29 mai a aceluiaşi an, în  Atlanta Journal . În primele opt luni
doar nouă băuturi au fost vândute zilnic. Griggs Candler a preluat compania lui Pemberton în 1887 şi
a încorporat-o în 1888 în The Coca-Cola Company. Coca-Cola a fost vândută în sticle, pentru prima
data pe 12 martie 1894. Cutiile de Coke au apărut pentru prima dată în 1955.
Deşi reţeta originală a suferit nenumărate modificări, compania diversificânu-şi gama de
 produse, aromele naturale principale au rămas aceleaşi, fiind pastrate secrete. Textul original al reţetei
este păstrat în seiful unei bănci din oraşul Atlanta, şi doar doi directori din întreaga companie au acces
la el, fiecare cunoscând doar jumate din reţetă.
Brandul Coca-Cola este adesea folosit drept un simbol politic şi corporatist. La fel ca
McDonald’s, Microsoft sau Nike, el este adesea asociat cu noţiuni precum expansionismul şi
imperialismul american. Compania a mai fost îndelung criticată şi pentru campaniile agresive de
marketing ce au ca ţintă copii, dar şi pentru presupusele efecte nocive asupra sănătăţii, precum
fovorizarea obezităţii, cauzarea de disfuncţii hormonale, sau conţinutul de ingrediente cancerigene.

Băuturile răcoritoare în România

În timpul regimului comunist, în România au luat fiinţă centre de producţie a băuturilor 
răcoritoare, care au scos o serie diversificată de produse, rămase în amintirea posterităţii drept
simboluri ale austerităţii acelei perioade. Cea mai cunoscută dintre acestea a fost probabil  Brifcor 

4
 

(Băutură Răcoritoare Indigenă Fabricată cu Concentrat Original Românesc). Băutura a fost conceput
la ICPVILF (Institutul de Cercetări Pentru Valorificarea Legumelor şi Fructelor) în anii 80 de către un
chimist din departamentul de cercetare. El a reuşit să substituie concentratul de portocale ce trebuia
importat cu un concentrat produs din macerarea a 14 plante, unele din ele banale buruieni. În
componenţa băuturii în afară de concentrat si apa se mai adăuga acid tartric. Alte creaţii ale epocii
comuniste au fost: CiCo, Deit, Bem-Bem, Zmeura, Lămâiţa, Hebe sau Aurora. După 1989,
vechile mărci au mai rezistat pentru o scurtă vreme, dar din cauza privatizărilor, unele dintre ele au
dispărut (Brifcor, Deit, Quick Cola), altele au reuşit să supraveţiuiască (CiCo) ori să renască (Brifcor ,
Quick Cola). De asemenea, au apărut o serie de firme care produc sucuri româneşti (Ala-Bala, Frutty-
Fresh, Val).

1.Caracterizarea generală a produsului

1.1.Tipologia produsului
Sortimentul de băuturi din alimentaţia publică include băuturi nealcoolice şi bauturi alcoolice.
Băuturile nealcoolice cuprind o mare varietate sortimentală, cu perspenctive de diversificare continuă
datorită nivelului înalt al solicitărilor consumatorilor. Acestea se pot inventaria în:
- ape minerale şi sifon;
- băuturi răcoritoare;
- băuturi stimulante;
- ceaiuri;
- sucuri naturale de fructe şi legume;
- siropuri;
- băuturi nealcoolice calde;
Termenul de ,,băutură răcoritoare” se confundă adesea cu noţiunea populară generală de ,,suc”,
care echivalează cu termenul america ,,soft drink”, şi cuprinde aproape orice băutură nealcoolică,
carbogazoasă sau necarbogazoasă, cu excepţia următoarelor: ceaiuri, lapte sau alte lactate de băut,
ciocolata caldă sau cocktailuri. Spre deosebire de ,,sucuri” însă, băuturile răcoritoare se referă doar la
 băuturile carbogazoase, servite cel mai adesea reci, şi numite în zonele anglofone ,,soda” sau ,,fizzy
drink”.
Băuturile răcoritoare sunt băuturi nealcoolice carbonate, reconfortante, obţinute din sucuri
naturale de fructe sau marcate de fructe, cu adaos de sirop de zahar, acid citric, coloranti alimentari si
apa saturată cu dioxid de carbon, sau din concentrat de suc, apă, zahăr sau alţi îndulcitori; uneori se
adauga şi arome . Conţinutul de suc de fruct este de maximum 25%.Din sortiment fac parte:
citronada, oranjada, limonada, Pepsi-cola, Coca-cola, Fanta etc.
Băuturile răcoritoare se împart la rândul lor în carbogazoase şi necarbogazoase, diferenţa fiind
generată prin adaosul de apă saturată cu dioxid de carbon, respective, de apă plată. Băuturile
răcoritoare carbogazoase se livrează în recipiente rezistente la presiune. Ele trebuie să se prezinte cu
aspect limpede, acidulate, cu o aromă placută şi caracteristică fructului sau esenţei respective. La
turnarea răcoritoarelor în pahar, degajarea dioxidului de carbon din lichid trebuie să fie persistentă şi
abundentă.
 
1.2.Principalele etape ale procesului de obţinere
Pentru a produce o băutură răcoritoare carbogazoasă de calitate, este nevoie de ingrediente
esenţiale, precum apă, dioxid de carbon, zahăr, acizi, sucuri, arome, coloranţi şi aditivi alimentari de o
calitate foarte bună.

5
 

Apa furnizată de reţelele utilitare locale este de cele mai multe ori supusă unor procese
suplimentare de purificare, pentru a garanta siguranţa şi uniformitatea produsului final. Ea este filtrată
şi tratată cu clor timp de două ore.
Dioxidul de carbon este livrat îmbuteliatorului fie în formă solidă (produs numit  gheaţă uscată,
aflat la o temperatură de -78°C), fie în formă lichidă, produs păstrat în rezervoare de oţel la o presiune
de 84 kg/cm². Saturarea cu dioxid de carbon poate produce la începutul procesului sau la sfârşitul
 procesului de producţie, prin introducerea apei, respectiv a mixturii finale, într-un rezervor plin cu
dioxid de carbon aflat sub presiune, la o temperatură scăzută. Cantitatea de dioxid de carbon pe care
lichidul o absoarbe creşte odată cu presiune şi cu scăderea temperaturii.
Siropul este o soluţie concentrată de îndulcitori (zahăr sau îndulcitori artificiali), agenţi
acidifianţi, de cele mai multe ori fiind folosit acidul tartric, arome naturale sau artificiale, coloranţi şi
conservanţi. Siropul este facut în două etape. În prima etapă este preparat un sirop simplu, din apă şi
zahăr. Aceasta poate fi tratată cu carbon dacă şi filtrată dacă se constată o calotate nesatisfăcătoarea a
zahărului. În a doua etapă sunt adăugate celelalte ingrediente într-o ordine precisă.
Există două metode de transformare a siropului în produs final. În cazul primei metode, siropul
este diluat în apă caldă, iar mixtura este răcită, gazeificată şi îmbuteliată. A doua metodă implică
turnarea unei cantităţi exacte de sirop în recipientul final, apoi adăugarea apei. În ambele metode,
concentraţia de zahăr din sirop, de 50-60%, ajunge să fie de 8-13% în produsul final.
Tot acest proces este în întregime automatizat, prezenţa oamenilor fiind justificată de nevoia
unui control continuu al calităţii şi pentru mentenenţa instalaţiilor şi echipamentelor.

1.3 Prezentarea caracteristicilor de calitate

ale băuturilor răcoritoare
Experienţa mondială şi orientarea economiilor statelor spre globalizare demonstrează
creşterea în ritm alert a interesului pentru calitate astfel că pentru societatea modernă ridicarea
continuă a calităţii produselor şi serviciilor constituie condiţia de bază a creşterii economice.
 Noţiunea de calitate trebuie să îmbrăţişeze elementele esenţiale ale produsului şi să sintetizeze
multitudinea de caracteristici care, în raport de produs au ponderi şi semnificaţii distincte.
Aceste caracteristici se împart în:
• Caracteristici tehnice
• Caracteristici de disponibilitate
• Caracteristici psihosenzoriale
• Caracteristici chimice
• Caracteristici economice
• Caracteristici ergonomice
• Caracteristici ecologice
Dintre toate acestea pentru studiul nostru, sunt vizate în special cele psihosenzoriale şi cele
chimice.
Ponderea caracteristicilor psihosenzoriale în “calitatea totală” a produsului creşte continuu ca
urmare a faptului că ele se referă la elemente calitative care vizează efecte de ordin estetic şi
organoleptic pe care produsele le au asupra utilizatorilor prin: formă, desen, culoare, gust, miros, mod
de prezentare şi ambalare.
Ele au o mare variabilitate în timp şi spaţiu, iar aprecierea lor se află sub incidenţa unor factori
de natură subiectivă.

6
 

Caracteristici Conditiile de admisibilitate Metode

de
analiză

As ectul ambala ului Ambala curat, marcat cores unzător  

Aspectul produsului Lichid omogen, fie limpede, fie opalescent,
fără sediment sau impurităţi în suspensie, cu
culoare specifcă materiilor prime folosite
SR 1754
Consistenţa Fluidă
Miros Plăcut, aromat, caractenstic fructelor, legumelor,
  plantelor sau substanţelor aromatizante folosite,
fără miros strain (de fermentat, de mucegai etc)
Gust PIăcut, dulce sau dulce-acrişor, usor acidulat în
cazul celor cu adaos de dioxid de carbon,
caracteristic fructelor, legumelor, plantelor sau
substanţelor aromatizante folosite, fără gust
străin (acru, de fermentat, de mucegai etc )

Proprietăţile chimice sunt influenţate de compoziţia chimică şi de structura produsului şi au un

rol determinat în calitatea, păstrarea şi transportul băuturilor răcoritoare. Aceste proprietăţi le
clasificăm în următoarele 2 tabele:

Băuturi răcoritoare îndulcite cu zahăr sau cu zahăr şi glucoză (fructoză)

Caracteristici Tipuri de băuturi răcoritoare

Metode de
Pe bază de Pe bază de Pe bază de analiză
sucuri sau siropuri de fructe arome naturale
sucuri şi/sau de plante şi/sau de
concentrate de aromatice sinteză
fructe şi/sau de (inclusiv băuturile
legume de tip cola)

Condiţii de admisibilitate

Subst.uscată 8 STAS 5956

solubilă,grade
refractometrice,min

Aciditatea totală 1 STAS 2567

exprimată în acid
citric,g/l,min

1.4 Principalele avantaje şi dezavantaje nutriţionale ale băuturilor 

răcoritoare
7
 

Băuturile răcoritoare sunt printre produsele al căror consum a crescut la un nivel uriaş în
secolul XX. Tradiţionalele limonade, siropuri şi chiar apa, au fost în bună parte înlocuite cu diverse
altă băuturi răcoritoare produse industrial. Consumatorul român (inclusiv femei şi copii) bea în medie
2 sticle cu băuturi răcoritoare pe zi.Nutriţioniştii (şi nu producătorii) îşi fac griji cu privire la
implicaţiile pe care această situaţie le-ar putea avea asupra sănătăţii.
Per ansamblu, raportul dintre avantaje şi dezavantaje este înclinat vizibil către dezavantaje.
În continuare, sunt prezentate principalele avantaje şi dezavantaje ale băuturilor răcoritoare
din punct de vedere nutritiv.

Avantaje:
•Datorită aportului în zahăr, băuturile răcoritoare ne pot da un important impuls energetic
•Sunt eficiente împotriva saţietăţii
•Au un rol important în hidratarea organismului

Dezavantaje:
•Dezechilibrarea balanţei nutritive (o băutură răcoritoare conţine între 120-180 de calorii
 provenite din zahăr, însă niciun fel de substanţe nutritive)
•Depunerea excesivă de grăsime ceea ce favorizează apariţia obezităţii. În cazul în care
caloriile provenite sunt adăugate celor provenite din alimente, excesul caloric se va depune sub formă
de grăsime
•Destabilizarea nivelului zahărului sangvin. Caloriile provenite din zahăr pătrund prea repede
în torentul sangvin din cauza lipsei fibrelor alimentare, crescând nivelul zahărului din sânge şi
 provocând o creştere temporară a disponibilului de energie. Dar atunci când nivelul zahărului sangvin
creşte, pancreasul eliberează în sânge insulină, pentru a reduce la normal nivelul zahărului, aceasta
 producând o scădere a energiei disponibile
•Încetinirea şi îngreunarea digestiei, mai ales dacă aceste băuturi se servesc de mai multe ori
 pe zi
•Creşterea secreţiei acide a stomacului
•Efect demineralizant asupra dinţilor asupra dinţilor 
•Apariţia insomniei, a tahicardiei şi a agitaţiilor după consumarea unei băuturi cu conţinut de
cofeină

2.Prezentarea pieţei produsului

Piaţa băuturilor răcoritoare a cunoscut o dezvoltare majoră în ultimii ani, în special după anul
1990, când pe piaţa românească au pătruns numeroase firme producătoare. Teritoriul geografic în
interiorul căruia sunt comercializate produsele cuprinde, în mare parte, toate zonele ţării, dar 
majoritatea vânzărilor sunt realizate pe piaţa urbană, piaţa rurală ocupând un cadru destul de restrâns.
Dacă folosim drept criteriu de clasificare structura vânzărilor de băuturi răcoritoare pe regiuni
geografico-istorice, se poate observa că ponderea cea mai mare a consumului a fost înregistrată în
Dobrogea ( aproximativ 37%) urmată imediat de Muntenia şi Moldova ( cu 30% din totalul vânzărilor 
), urmează apoi Moldova cu 20% şi, în final, Transilvania care deţine 13% din vânzările anuale.
Piaţa băuturilor răcoritoare este împărţită pe segmente de consumatori după mai multe criteri:
•vârstă
•mărimea veniturilor 
•mediul de reşedinţă
•frecvenţa cumpărării (înregistrându-se o creştere a vânzărilor în sezonul cald, şi dimpotrivă, o
scădere a acestora în sezonul rece)
•cantităţile cumpărate (cresc în sezonul estival şi scaz în sezonul rece)

8
 

•mărcile cumpărate ( fiecare consumator poate fi sau nu fidel unei anumite mărci/produs în
funcţie de satisfacţia pe care acesta i-o oferă )
•sortimentele cumpărate ( în funcţie de gusturile fiecăruia se poate alege o anumită băutură cu
o anumită aromă, culoare )
•locurile cumpărării ( diferă în funcţie de necesitatea fiecărui consumator )

Structura consumului: Analizând numărul de consumatori de pe această piaţă, s-a constatat

că la nivelul anului 2004 existau 17 milioane de consumatori potenţiali din care doar 15 milioane au
achiziţionat efectiv produsele. Volumul total al vânzărilor în 2004 a fost de aprox. 324.000 miliarde
lei (luând în considerare că în medie un consumator consuma 2 sticle în sezonul estival şi doar 1 sticlă
în sezonul rece ).
Piaţa băuturilor răcoritoare s-a dezvoltat, în 2004 faţă de 2003, pe cale mixtă, adică atât prin
creşterea numărului de consumatori, cât şi a cantităţii consummate de consumatorii vechi. Astfel în
anul 2004 nr. de consumatori a crescut de la 13.5 milioane, cât era în 2003 la 15 milioane şi cantitatea
consumată a crescut de la 1 litru de suc pe zi în 2003 la 2 litri de suc pe zi în 2004. Acesta este doar 
un studiu generalizat , pe piaţă existând produse la care creşterea a fost realizată doar pe una din căi
(extensive sau intensive), dar şi produse la care volumul vânzărilor a stagnat sau a scăzut.
În ciuda puterii scăzute de cumpărare a consumatorului, băuturile răcoritoare continuă să
fie foarte dinamice. Piaţa totală pentru bauturi răcoritoare în România în 2003 a atins mai mult de
1,7 miliarde de litri, fiind într-o continuare creştere.
Gospodăriile din capitala ţării, care înregistreaza venituri peste media ţării, au cumpărat cea
mai mare cantitate de băuturi răcoritoare, fiind urmate de cele din regiunea de Vest, Centru şi Nord-
Vest, acestea fiind recunoscute de asemenea, cu venituri superioare celorlalte regiuni. Gospodăriile
din mediul urban depăşesc, din punct de vedere al cumpărării de aceste produse, pe cele din mediul
rural.
Existenţa copiilor sub 18 ani în cadrul unei gospodării influenţează de asemenea consumul
acestor tipuri de bauturi, consumul scăzând odată cu creşterea numărului de copii aflaţi în
întreţinere, gospodăriile fără copii consumând în medie mai mult decât cele cu copii.
Tineretul preferă băuturile nealcoolice şi apa minerala, consumul mediu lunar pe o persoana
depasind 4 litri, consumul minim înregistrându-se la persoanele de peste 65 ani.
Dupa modalitatea de consum a băuturilor racoritoare s-a realizat o clasificare a comerţului de
astfel de băuturi:
•Comerţul off-trade, care reprezintă vânzarea băuturilor răcoritoare al căror consum se
efectuează în alt loc decât cel de comercializare.
•Comerţul on-trade, care reprezintă vânzarea băuturilor răcoritoare al căror consum se
efectuează în acelaşi loc cu cel de comercializare (restaurante, fast-food-uri, baruri, etc);
Comerţul off-trade cu băuturi răcoritoare este cel mai dinamic, datorită integrării verticale.
Integrarea verticală a unor participanţi ca European Drinks în canalul vânzarilor off-trade a fost de
asemenea un factor stimu- lator în expansiunea pieţei, ajutând la scăderea preţurilor acestor produse.
Disponibilitatea în canalele de distribuţie cu margini joase a fost un factor important pentru
scăderea preţurilor produselor vândute off-trade, care a condus la o mai mare rată de creştere
comparativ cu cele vândute on-trade. O mai mare creştere a fost impulsionată şi de lansarea de noi
 produse şi arome promovate puternic, care au stimulat vânzarile off-trade.
Vânzarile on-trade s-au comportat bine, în special datorită reducerii preţului şi declinului
vânzarilor on-trade cu alcool. Vânzarile on-trade s-au dovedit dinamice în perioada de referinţă,
înregistrând ca volum o rată de creştere de 75,6%, mai mică cu doar 11,3% faţă de creşterea celor 
off-trade (+86,9%).
Principalii producători: Băuturile racoritoare din România sunt concentrate în mâinile
câtorva producători. Principalii jucători internaţionali de pe piaţa de profil sunt Coca Cola, Pepsi
Cola, Maspex Tymbark, Pfanner, Parmalat, Eckes Granini, în timp ce piaţa locală este reprezentată de
European Drinks, Romaqua şi Bibco Biborţeni.
Coca-Cola şi European Drinks au fost responsabile în anul 2002 pentru mai mult de jumătate
din volumul de vânzari off-trade de băuturi răcoritoare.
9
 

Piaţa băuturilor carbogazoase este foarte concentrată cu Coca-Cola, European Drinks şi

PepsiCo care sunt responsabile de majoritatea vânzarilor. PepsiCo este prezentă pe piaţa băuturilor 
carbonatate din România cu cea mai mare ofertă de băuturi din segmentul Cola, reunite sub marca
PEPSI–COLA (Pepsi, Pepsi Light, Pepsi Max, Pepsi Twist Lemon, Pepsi Twist Light Lemon si Pepsi
X), precum şi 7UP, Mountain Dew, Mirinda Orange şi Everess Tonic.
Marca Pepsi-Cola este prezentă pe piaţa din România din anul 1966. Sistemul actual de
franciză a debutat în anul 1991, prin acreditarea Quadrant Amroq Beverages (QAB) ca îmbuteliator 
autorizat al produselor PepsiCo. QAB produce şi distribuie băuturi răcoritoare sub mărcile PepsiCo,
dar şi propriile produse (Prigat, Roua), în România şi Republica Moldova.
Evoluţia băuturilor răcoritoare sub mărcile PepsiCo în România este parte integrantă dintr-o
evoluţie de excepţie a companiei la nivel mondial, aceasta înregistrând o rată de creştere mai mare
decât orice competitor internaţional timp de 25 de trimestre consecutive. În anul 2005, PepsiCo s-a
situat pe locul 3 în lume în topul companiilor din domeniul Food & Beverages, după Nestle ş Kraft
Foods, cu vâzari nete de peste 29 de miliarde $.

3. Exigenţe ale etichetării produsului

3.1. COCA-COLA şi PEPSI-COLA

Coca-Cola este o băutură răcoritoare produsă de The Coca-Cola Company, făcută din frunze
de coca decocainizate. Numele provine de la două din ingrediente: frunzele de coca şi boabele de
cola. Aroma distinctivă de "cola" provine în principal din amestecul de zahăr, ulei de portocală, ulei
de lămâie şi vanilie, restul ingredientelor având doar contribuţii minore. Firma producătoare, Coca-
Cola Corporation, este cel mai mare consumator de extract natural de vanilie din lume. În prezent,
Coca-Cola este cea mai consumată băutură răcoritoare din lume.
Compania produce concentrat, care este apoi vândut la diverşi îmbuteliatori de Coca-Cola
licenţiaţi, din întreaga lume. Îmbuteliatorii, care deţin contracte teritoriale exclusive cu societatea,
fabrică produsul finit în cutii şi sticle, din concentrat în combinaţie cu apă filtrată şi îndulcitori.
Îmbuteliatorii apoi vând, distribuie şi comercializează Coca Cola în cutii şi sticle în magazinele de
vânzare cu amănuntul şi prin maşinile automate de vânzare. Coca-Cola Company vinde de asemenea
concentrat pentru vânzări la dozator, către marile restaurante şi distribuitorii de servicii alimentare.
Coca-Cola Company a introdus şi prezentat ocazional şi alte băuturi de tip cola sub numele
 brandului Coke. Cea mai comună dintre acestea este Diet Coke. Cu toate acestea, există şi altele,
inclusiv Diet Coke Caffeine-Free, Cherry Coke, Coca-Cola Zero, Vanilla Coke şi ediţiile speciale cu
lămâie şi chiar cu cafea.

Pepsi este o băutura răcoritoare carbogazoasă care este produsă şi îmbuteliată de compania
PepsiCo. Este vândută în magazine, restaurante şi automate. Băutura a fost produsă pentru prima data
în anii 1890 de către farmacistul Caleb Bradham în New Bern, Carolina de Nord.
Scopul lui Bradham a fost să creeze o bautură carbogazoasă care să fie atât delicioasă, cât şi
sănatoasă, să ajute la digestie şi să ofere mai multă energie. Ca multe alte farmacii în 1896, cea a lui
Bradham oferea şi băuturi carbogazoase create de el, cu care işi servea clienţii. Cea mai populară
 bautură a lui a fost cea numită “Bautură lui Brad”, facută din apă minerală, zahăr, vanilie, uleiuri rare,
 pepsin şi nuci de cola.
Băutura lui Brad a fost mai târziu numită Pepsi Cola în 1898 datorită pepsinului şi nucilor de
cola folosite în reţetă. În 1898, Caleb Bradham a cumpărat, cu întelepciune, numele de marca “Pep
Cola” pentru 100 USD de la un competitor din Newark, New Jersey. Noua marcă a fost înregistrată
 pe 16 iunie 1903. Vecinul lui Bradham, un artist, a creat designul pentru primul logo Pepsi si astfel 97
10
 

de vizualuri s-au dezvoltat pentru prima campanie publicitara. Logoul Pepsi-Cola a fost inregistrat in
1906 si a fost folosit de atunci in numeroase versiuni.
Au fost mai multe variante de Pepsi produse de-a lungul timpului, printre care: Diet Pepsi,
Crystal Pepsi, Pepsi Twist, Pepsi Max, Pepsi Samba, Pepsi Blue, Pepsi Gold, Pepsi Holidaz Spice,
Pepsi Jazz, Pepsi X (vândut în Finlanda şi Brazilia), Pepsi Next (vândut în Japonia şi Coreea de Sud)
şi Pepsi Ice Cucumber (vândut în Japonia începând cu data de 12 iunie 2007).

3.2. Menţiuni obligatorii şi suplimentare de etichetare a produselor 

alimentare

Conform Art. 5 al HG 106 / 2002 privind Etichetarea produselor alimentare, etichetele

alimentelor trebuie să cuprindă în mod obligatoriu:
a) denumirea sub care este vândut alimentul;
 b) lista cuprinzând ingredientele;
c) cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente, conform art. 8;
d) cantitatea netă pentru alimentele preambalate;
e) data durabilităţii minimale sau, în cazul alimentelor care din punct de vedere microbiologic au un
grad înalt de perisabilitate, data limită de consum;
f) condiţiile de depozitare sau de folosire, atunci când acestea necesită indicaţii speciale;
g) denumirea sau denumirea comercială şi sediul producătorului, al ambalatorului sau al
distribuitorului;
În cazul produselor din import se înscriu numele şi sediul importatorului sau ale distribuitorului
înregistrat în România;
h) locul de origine sau de provenienţă a alimentului, daca omiterea acestuia ar fi de natura să creeze
confuzii în gândirea consumatorilor cu privire la originea sau provenieţa reală a alimentului;
i) instructiuni de utilizare, atunci când lipsa acestora poate determina o utilizare necorespunzătoare a
alimentelor;
 j) concentraţia alcoolică pentru băuturile la care aceasta este mai mare de 1,2% în volum;
k) o menţiune care să permită identificarea lotului;
l) menţiuni suplimentare de etichetare pe grupe de produse, prevazute in anexa nr. 1a).

Prevederile art. 5 lit. a)-l) din anexa nr. 1 vor fi completate cu menţiunile specifice fiecărei
grupe de produse, după cum urmează:
11. Băuturi răcoritoare
a) dacă se utilizeaza mai multe sucuri de fructe, acestea vor fi menţionate în ordinea descrescătoare a
concentraţiilor lor;
 b) dacă proporţia sucului de fructe este egală sau mai mare de 4% se menţionează denumirea fructului
(" ... suc de lamaie", " ... suc de portocale"), iar dacă proporţia din sucul de fructe este mai mică de
4% se menţioneaza " ... cu aromă de ... ";
c) în cazul produselor cu conţinut mai mare de 30 mg cafeină/l, o menţiune precum "conţine cafeină";
in cazul băuturilor ce conţin de regula cafeină, iar concentraţia este mai mică de 1 mg/l se indică "fara
cafeină";
d) în cazul bauturilor conţinând mai mult de 2 g dioxid de carbon/l denumirea sub care se vinde
 produsul se completează cu menţiunea "carbogazoasă";
e) menţionarea originii apei minerale, când aceasta este folosită la prepararea produselor.

Conform Art. 2 al Cap. II: Dispoziţii privind etichetarea nutriţională a alimentelor 

(1) Etichetarea nutriţională este optională cu excepţia prevederior alin. (2).

11
 

(2) Etichetarea nutriţională este obligatorie atunci cand la prezentarea sau la publicitatea produsului,
cu exceptia campaniilor publicitare colective, apare pe eticheta o mentiune nutriţională.
Art. 4
(1) Informatiile furnizate consumatorilor prin etichetarea nutriţională, prevăzute la art. 1 alin. (4) lit.
a), se grupează, dupa caz, în grupa 1 sau 2, în urmatoarea ordine:
Grupa 1:
a) valoarea energetica;
 b) cantitatile de proteine, glucide si lipide.
Grupa 2:
a) valoarea energetica;
 b) cantitatile de proteine, glucide, zaharuri, lipide, acizi grasi saturati, fibre si sodiu.

3.3 Analiza conţinutului informaţional al etichetelor mărcilor COCA-COLA

şi PEPSI-COLA

MENŢIUNI OBLIGATORII ŞI
SUPLIMENTARE DE COCA-COLA PEPSI-COLA
ETICHETARE
Denumirea Da Da
Lista ingrendientelor Da Da
Cantitate netă Da Da
Data durabilităţii minimale Da Da
Condiţiile de depozitare sau de Da Da
folosire
Denumirea sau denumirea
comercială şi sediul Da Da
 producătorului
Numărul
  lotului Da Da
Etichetă nutriţională Da Da
Conţine cafeină Da Da
Carbogazoasă Da Da

Etichetele aplicate pe ambalajele celor două mărci conţin toate menţiunile obligatorii cu privire
la etichetarea unui produs alimentar. Acestea prezintă produsele intr-un mod corect. Astfel
consumatorii pot avea o imagine clară a caracteristicilor acestor băuturi răcoritoare.

3.4. Informaţii nutriţionale

COCA-COLA
INFORMAŢII NUTRIŢIONALE PENTRU 100 ML
Valoarea energetică: 47 kcal, 180 kJ
Proteine: 0g
12
 

Glucide: 10,6g
din care zaharuri: 10,6g
Lipide: 0g
din care acizi graşi saturaţi: 0g
Fibre: 0g
Sodiu: 0g

PEPSI-COLA
INFORMAŢII NUTRIŢIONALE (pentru 100 ML)
Valoarea energetică 42,412 kcal/ 177,705 kJ Lipide 0g
Proteine 0g din care acizi graşi saturaţi 0g
Glucide 11,405 g Fibre 0,022g
din care zaharuri: 11,360 g Sodiu 1,743 mg

De asemenea pe etichetele celor două mărci regăsim şi informaţii nutriţionale prezentate pentru
250 ml băutura răcoritoare ( un pahar ). Aceste informaţii sunt prezentate în grame dar şi în procente (
% din Cantitatea Zilnică Estimată, bazat pe o dietă de 2000 kcal).

Astfel :
• fiecare 250 ml COCA-COLA conţin 105 Kcal (5%), Zaharuri 27g (29%), Lipide 0g
(0%), Acizi graşi saturaţi 0g (0%), Sodiu 0g (0%).
• fiecare 250 ml PEPSI-COLA conţin 106 Kcal (6%), Zaharuri 28,4g (32%), Lipide 0g
(0%), Acizi graşi saturaţi 0g (0%), Sodiu 4,35mg (0,2%).

4. Analiza elementelor esteticii ambalajelor 

Băuturile răcoritoare COCA-COLA şi PEPSI-COLA sunt comercializate într-o varietate de
ambalaje. Producătorii folosesc ambalaje returnabile (cele din sticlă) şi nereturnabile (cele din plastic
şi aluminiu). Ambalajele diferă nu numai din punct de vedere al materialului din care sunt realizate ci
şi din punct de vedere al cantităţii de băutura răcoritoare îmbuteliată. Cele două mărci sunt
comercializate în : sticle de plastic de 0,5 , 1 sau 2 L ; sticle returnabile de 250 sau 330 ml ; doze de
aluminiu de 250, 330 sau 500 ml.

4.1. Caracteristicile estetice ale ambalajelor 

Pentru analiză am ales sticla de 2,5 L care se comercializează în perioada sărbătorilor. Aceasta
are un preţ special ( 2,5 L la preţ de 2 L) şi este folosită de ambele mărci pentru îmbutelierea
 băuturilor răcoritoare.
Din punct de vedere al formei sticlele sunt identice doar cromatica şi grafica etichetelor diferă.
Sticla COCA-COLA are un ambalaj realizat din plastic transparent având aplicată o etichetă
din plastic a cărei culoare predominantă este roşie. Culoare roşie este reprezentativă pentru Coca-
Cola, aceasta provenind de la logo-ul COCA-COLA ( scris cu litere roşii pe fundal alb sau invers). Pe
etichetă este reprezentat grafic Moş Crăciun având o sticlă de Coca-Cola în mână. Acesta este
delimitat de o parte si de alta de logo-ul mărcii aşezat în poziţie verticală. În partea de sus a etichetei
este transmis un mesaj promoţional consumatorilor : “ 2,5 L la preţ special!”. Grafica este bine
realizată, plăcută. Ea introduce consumatorii în spiritul sărbătorilor de iarnă.
Coca-Cola se foloseşte de imaginea lui Moş Crăciun încă din 1931. Desenatorul Haddon
Sundblom i-a dat lui Moş Crăciun o burtă durdulie, un aer jovial, costumul său roşu şi o atitudine
tolerantă. În următorii 35 de ani, Coca-Cola a difuzat astfel de portrete ale lui Moş Crăciun în presa
13
 

scrisă. Chiar şi în ziua de astăzi, Coca-Cola, foloseşte aceeaşi imagine a lui Moş Crăciun în spoturile
 publicitare realizate cu ocazia sărbătorilor de iarnă.
Sticla PEPSI-COLA are un ambalaj realizat din plastic transparent având o eticheta din plastic
de culoare albastră. Pe eticheta apare logo-ul PEPSI care este un simplu glob compus din trei culori:
roşu, alb şi albastru iar PEPSI apare scris în prim plan. În partea de sus a etichetei regăsim un mesaj
 promoţional: “ 2,5 L LA PREŢ DE 2L”. Lânga acest mesaj este reprezentat grafic un pinguin care
 pescuieşte dintr-o copcă o sticla rece de Pepsi. Acest pinguin este protagonistul ultimei reclame Pepsi
realizată cu ocazia sărbătorilor de iarnă.

4.2. Soluţii de îmbunătăţire a aspectului estetic al celor două ambalaje

Pentru îmbunătaţirea aspectului estetic al celor două ambalaje propunem următoarele soluţii:
- culorile sa fie mai vii/puternice
- coloristică variată
- spaţiile goale de pe etichetă să fie umplute cu elemente grafice
- sticla de 2,5 L să fie redesenată astfel încât ea să se poată mânui mai uşor în
timpul folosinţei
- logo-ul companiilor să fie fie reprezentat în relief pe sticla de plastic

5. Descrierea caracteristicilor senzoriale

ale celor două mărci
Chiriţă Costin:
Deşi cele două produse sunt foarte asemănătoare, o analiză mai atentă poate releva şi unele
diferenţe. În timp ce forma ambalajului celor două băuturi este asemănătoare, cromatica etichetei este
foarte diferită. Coca-Cola are o ethichetă roşie, cu scris şi alte elemente de design albe, iar Pepsi are
eticheta albastră, cu elemente roşii şi albe.
Culoarea conţinutului este aproape identică, un lichid negru, clar, uniform, lipsit de orice
vâscozitate şi fără impurităţi vizibile. Ambele băuturi sunt foarte acidulate, degajarea de dioxid de
carbon fiind foarte intensă la început. Mirosul este specific unei băuturi de tip cola, destul de puternic
şi bine definit, fără elemente străine. Gusturile sunt însă destul de diferite. La Pepsi, gustul de ,,cola”
este mei intens, foarte bine pronunţat, iar aciditatea nu acoperă acest gust. Pepsi este mult mai dulce,
fără nici un fel de arome străine. Coca-Cola este mai puţin dulce, aroma este mai slab definită, mai
diluată, şi mai copleşită de către aciditate. Există, de asemenea, şi unele arome străine, nefireşti în
Coca-Cola.

Cîrstoiu Alexandru:
Deşi sticlele sunt identice ca formă, eticheta sticlei de Coca-Cola este mai atrăgătoare decât
cea a sticlei de Pepsi. Moş Crăciun reprezintă spiritul sărbătorilor de iarnă pe când pinguinul care
 pescuieşte o sticlă de Pepsi nu putem spune că are o semnificaţie aparte în cadrul sărbătorilor de
iarnă.
Culoarea lichidului este identică la ambele mărci, neagră, clară, fară depuneri de sedimente şi
impurităţi. Ambele băuturi sunt foarte acidulate. Mirosul este specific băuturilor cu cola, la Coca-Cola
fiind mai intens decât la Pepsi. La Pepsi gustul este uşor diluat, aroma fiind mai puţin pronunţată
decât la Coca-Cola. De asemenea se poate observa la Coca-Cola o aromă mai pronunţată de vanilie,
 pe când Pepsi are o aromă mai pronunţată de lamâie.

Coicev Cristian:

14
 

Aparent, ambele băuturi prezintă aceleaşi caracteristici senzoriale (însuşi punctajele medii
totale fiind apropiate ca valoare confirmă acest lucru), dar analizând mai amănunţit fiecare marcă în
 parte, totuşi constatăm o serie aspecte.
Cea mai evidentă diferenţă este constituită de către estetica şi designul ambalajului celor două mărci.
În timp ce ambalajul sticlei Coca-Cola se înfăţişează printr-un joc cromatic „alb-roşu” mai plăcut şi
mai atractiv, cel al sticlei Pepsi este dominat de culoarea albastră, iar cea roşie este prezentă în sigla
mărcii.
Culoarea neagră şi clară a conţinutului nu prezintă deosebiri între cele două mărci.
Gustul ambelor mărci este uşor diluat iar diferenţe semnificative între acestea nu există. Gradul de
aciditate este ridicat, acest lucru fiind mai evidenţiat la marca Pepsi în momentul iniţial de consum.
Coca-cola are o aromă de vanilie, spre deosebire de cea a mărcii Pepsi cu o aromă mai “înţepătoare”
de lămâie.

6. Analiza senzorială prin metoda punctajului a celor două mărci de produs

Evaluarea prin punctaj a calităţii senzoriale a băuturilor răcoritoare

15
 

Scara
Caracteristic Descrierea caracteristicilor produsului Punctaj
de
ă senzorilă examinat acordat
punctaj
 Ambalaj atractiv, design elaborat,
4
cromatică placută.
 Ambalaj puţin atractiv, design simplu,
Atractivitatea 2
0…4 cromatică monotonă.
ambalajului
 Ambalaj neatractiv, design banal, cromatică
neplacută 0

Placută, uniformă.
2
Culoarea
0…2
băuturii Neplacută, neuniformă. 0
Lichid clar, strălucitor, fără particule în
2
suspensie.
Lichid uşor neclar, lipsit de strălucire, cu
Limpiditate 0…2 1
particule în suspensie foarte mici.
Lichid neclar, cu particule în suspensie şi
0
cu sedimente depuse.
Puternic acidulat.
2
Slab acidulat.
Aciditate 0…2 1
Neacidulat.
0
Specific, puternic,fărăr elemete străine. 2
Slab, dar specific.
Miros 0…2 1
Nespecific, cu elemente străine. 0
Bine pronunţat, caracteristic, foarte plăcut,
arome bine pronunţate, fără elemente 8
străine.
Pronunţat, specific, plăcut.
6

Gust 0…8 Slab, uşor diluat, arome nepronunţate.

4

Nespecific, cu elemente străine.

2
Neplăcut, astringent, gust străin.
0

Concluzii

16
 

Însumând punctajele medii ale caracteristicilor celor două mărci s-a ajuns la următoarele
rezultate: dintr-un total de 20 de puncte marca „Coca-Cola” a obţinut un punctaj mediu total de 15.9,
în timp ce „Pepsi” a însumat 13.5 puncte.
Observăm faptul că prima marcă a înregistrat un uşor avans în detrimentul celei de-a doua.
Analizând separat cele 6 caracteristici senzoriale, putem afirma faptul că Pepsi a obţinut
 punctaje medii totale mai mici decât Coca-Cola. S-au consemnat egalităţi între cele două mărci din
  punctul de vedere al culorii şi al mirosului; mirosul, limpiditatea, aciditatea şi atractivitatea
ambalajului având punctaje mai ridicate în rândul mărcii Coca-Cola.
Astfel, Coca-Cola are o clasă calitativă foarte bună cu un punctaj mediu procentual de 79,5%,
în timp ce Pepsi cu un procentaj de 67,5% se încadreasă în clasa de calitate „Bun”.

Soluţiile de îmbunătăţire pentru calităţile senzoriale vizează:

- ambalajul sticlei Pepsi care ar putea beneficia de un design mai atractiv
- gust mai pronunţat pentru ambele mărci
- culorile sa fie mai vii/puternice
- coloristică variată
- spaţiile goale de pe etichetă să fie umplute cu elemente grafice

Bibliografie
17
 

1. BARARIU I. (1993) – ‘’ Materii prime si materiale folosite in

industria alimentara’’, Editura Didactica si Pedagogica ,
Bucuresti
2. DOBRESCU E. (1996) – ‘’ Tehnica servirii consumatorilor ‘’ ,
Editura Didactica si Pedagogica , Bucuresti
3. PARJOL G. (1999) – ‘’ Tehnologie culinara ‘’
4. Editura Didactica si Pedagogica , Bucuresti
5. http://en.wikipedia.org/wiki/Soft_drink
6. http://www.researchwikis.com/Soft_Drink_Market
7. http://ro.wikipedia.org/wiki/Pepsi
8. http://www.pepsi.ro/
9. http://www.coca-cola.ro/
10.http://ro.wikipedia.org/wiki/Coca-Cola
11.http://www.anpc.gov.ro/old/wp-
content/uploads/manual/legislatie/HG-106-2002.pdf 

18