SIMBOLISMUL

- semnificaţiile conceptului (gr. symbolon, lat. symbolum – semn de recunoaştere)

- în sens general, termenul „simbolism” denotă capacitatea unui element particular de a
exprima indirect un concept, o noţiune, o idee, în virtutea unei analogii
- în sens specializat, termenul numeşte un curent artistic (în literatură, muzică, pictură) care s-a
manifestat la sfârşitul secolului al XIX-lea în Franţa, Germania, Anglia, Spania
- simbolismul promovează un concept modern de poezie („poezie a sensibilităţii pure” – Jean
Moréas), bazat pe valoarea muzicală a cuvintelor şi pe simbolismul imaginilor prin care sunt
sugerate trăiri interioare
- programul artistic al simbolismului (întemeiat pe concepţia lui Charles Baudelaire privind
corespondenţele) a fost formulat în 1886 de către Jean Moréas, iar în literatura română de
către Alexandru Macedonski; astfel, actul de naştere al simbolismului este articolul – manifest
„Le symbolisme”, apărut în septembrie 1886 în revista „Le Figaro”
- simbolismul românesc este primul curent literar apărut în acelaşi timp cu cel european,
avându-i ca reprezentanţi pe George Bacovia, Alexandru Macedonski, Ştefan Petică, Dimitrie
Anghel, Ion Minulescu etc
- simbolismul românesc cunoaşte trei etape:
I. Prima etapă (1880 – 1904) reprezintă o etapă a teoretizărilor şi a experimentelor; această
etapă a fost marcată de personalitatea lui Alexandru Macedonski, poetul care a impus curentul
prin gruparea din jurul revistei „Literatorul”
II. Etapa a doua (1904 – 1914) este perioada de afirmare a simbolismului românesc, în care îşi
desfăşoară activitatea un alt susţinător şi teoretician al acestui curent, Ovid Densusianu,
întemeietorul revistei „Vieaţa nouă”, apărute în 1905
III. Etapa a treia (1914 – 1920) reprezintă perioada cea mai contradictorie: apogeul
simbolismului românesc atins prin opera lui George Bacovia coincide cu declinul curentului
concurat de alte mişcări moderniste şi tradiţionaliste

Elemente caracteristice ale simbolismului

- Sugestia: poeţii simbolişti nu descriu, ci încearcă să sugereze senzaţii, stări
- Simbolul devine un element de corespondenţă între planul exterior şi cel interior; de
exemplu, în „Lacustră” de George Bacovia, ploaia devine un simbol al morţii
- Principiul corespondenţelor exprimă potrivirile dintre lucruri, ca în poemul
„Corespondenţe” de Charles Baudelaire, în care unitatea lumii este dată de comunicarea
dintre diferite senzaţii („Parfum, culoare, sunet, se-ngână şi-şi răspund”); aceste legături
se transpun prin simboluri individuale şi sinestezii
- Exploatarea valorii muzicale a cuvintelor, în sensul unei armonii spirituale („De la
musique avant toute chose” – Paul Verlaine)
- Inovaţiile prozodice: introducerea versului liber
- Prezenţa universului citadin reprezintă o altă noutate a liricii simboliste; mediul urban
este apăsător şi creează nelinişte şi spleen
- Teme şi motive simboliste: singurătatea, spleenul, dorinţa de evadare, ploaia, natura,
iubirea, culorile etc