Plumb

George Bacovia

Simbolismul este un curent literar de circulație universală, apărut în Franța, în a doua

jumătate a secolului al XIX-lea, ca reacție împotriva retorismului romantic și a
formalismului parnasian, promovând emoția și muzicalitatea interioară a ideii. Și-a creat o
individualitate proprie prin lansarea a două deziderate principale: folosirea simbolului și
percepția sinestezică asupra universului. Promovează o nouă viziune asupra poeziei,
considerată arta de a simți, fundamentată pe imagini artistice, ca mijloc de exprimare a
corespondențelor între elementele universului, prin sugestie. Simbolul admite o multitudine
de sensuri, specific fiind cel plurivoc, la descoperirea cărora cititorul colaborează cu
poetul. Alte particularități ale licricii simboliste sunt: creearea stării de spleen, muzicalitatea

interioară a versurilor, deschiderea față de inovațiile formale, utilizarea sinesteziei.

George Bacovia este considerat de critica literară cel mai însemnat reprezentat al acestui curent literar
din literatura română. Poet interbelic, apreciat pentru originalitatea sa, care derivă dintr-un pesimism
exacerbat cu care trăiește, claustrarea într-un mediu ostil și spaima de moarte, creează o lirică a
tristeții ireparabile.

Poezia ,,Plumb” apare în volumul omonim de debut, în 1916. Creație de factură simbolistă, aceasta
operă lirică este o artă poetică, în care se dezvăluie principalele concepții ale artistului despre lume și
viață, despre menirea lui în univers, într-un limbaj literar distinct.

Astfel, motivele lirice cu valoare de simbol aparțin câmpului semantic al morții: plumbul, cimitirul,
sicriele, cavoul, somnul, vântul, frigul și configurează decorul funerar. Ele se asociază cu stări
sufletești sau existențiale nelămurite, confuze, care constituie obiectul poezei simboliste: singurătatea,
izolarea, spaima de moarte, angoasa, spleenul, tragicul existențial, privirea în sine ca într-un străin.

De asemenea, semnificațiile cuvântului ,,plumb” se construiesc pe baza corespondențelor dintre

planul subiectiv și obiectiv. Simbolul se asociază cu diferite senzații tactile ( răceală, greutate,
duritate) , cromatice (gri sau, potrivit mărurisirii autorului, galben: ,,Plumbul ars este galben. Sufletul
ars este galben. Galbenul este culoarea sufletului meu”) și auditive (alcătuirea cuvântului din patru
consoane ,,grele” și o vocală închisă sugerează căderea grea, fără ecou).
Poezia este o elegie, deoarece exprimă sentimentul de tristețe și spaima de moarte, sub forma

monologului liric al unui eu ,,fantomatic” (Nicolae Manolescu).