ETIOLOGIE

Factorii de risc ai CCR sunt multipli

• Vârsta: riscul creşte cu vârsta: mai mult de 90% din CCR survin la pacienţii cu
vârste de peste 50 ani, dar 3% dintre acestea survin la pacienţii mai tineri de 40 ani.
• Sexul: incidenţa cancerului de colon este mai crescută la femei, iar cancerele rectale
sunt mai frecvente la bărbaţi.

Etnia: mai frecvente la afro-americani; mortalitatea creşte la bărbaţii de rasă neagră.

• Istoric de CCR sau adenoame colonice: adenom tubular (risc scăzut), tubulo-vilos
(risc intermediar), vilos (risc crescut)
• Polipii colo-rectali: polipii adenomatoşi prezintă potenţial de malignizare. Polipii de
mici dimensiuni (<1 cm) nu se asociază cu creşterea incidenţei CCR, cei > 1 cm
determinând însă incidenţe crescute de 4-7 ori pentru polipoza multiplă; riscul de
malignizare a unui polip > 1 cm este de 2.5% la 5 ani, 8% la 10 ani şi 24% la 20
ani.
• Fumatul: creşte riscul de adenoame/ CCR de 2.5 ori
• Obezitatea
• Dieta: dietele vegetale cu conţinut bogat în fibre şi sărac în grăsimi pot reduce riscul
de CCR. Consumul crescut de grăsimi, glucide rafinate se asociază cu un risc
crescut.

• Bolile inflamatorii intestinale: 1% dintre pacienţii cu CCR au un istoric de colită

ulcerativă (CU), riscul de CCR crescând de 7-11 odată ori cu vârsta: 3% la 15 ani
de la debutul CU, 5% la 20 ani şi 9% la 25 ani. Boala Crohn creşte riscul de CCR
de 1.5-2 ori.
• Factorul genetic: 15% din toate CCR survin la pacienţii cu istoric de cancere colice
la rude de gradul I.
♦ Sindroamele polipozice familiale (polipoza adenomatoasă familială (FAP), sindromul Gardner, Turcot,
Peutz-Jeghers, sindromul adenoamelor plate [flat-adenoma syndrome, FAS], polipoza juvenilă), sunt
asociate cu un risc foarte crescut de CCR.
♦ Sindromul Lynch II este un sindrom ereditar autosomal dominant (penetranţă familială 90%)
caracterizat prin multiple carcinoame colice, pancreatice, gastrice şi extradigestive (sân, ovar, uter).
Sindromul Lynch I cuprinde cancerele colice ereditare non-polipozice (HNPCC), sincrone şi
metacrone, ce survin la vârste <50 ani la cel puţin 3 membri din aceeaşi familie, minim 2 generaţii
succesive.
• Alţi factori: istoricul personal sau familial de alte cancere (sân, endometru, ovar);
expunerea la azbest şi infecţiile virale cu papiloma virusuri pot determina CCR.
 HISTOLOGIE
Tipurile histologice de cancer de colon includ:
• Adenocarcinoamele (majoritatea CCR)

• Carcinoamele mucinoase (coloide)

• Carcinoamele cu celule “în inel cu pecete”
• Tumorile schiroase
• Tumorile cu diferenţiere neuroendocrină – prognostic tipic mai nefavorabil decât
variantele de adenocarcinom pur
 DIAGNOSTIC
Examen clinic
Elementele sugestive pentru diagnosticul CCR sunt:
• colonul drept: durere abdominală, melenă, masă abdominală palpabilă
• colonul stâng: tulburări de tranzit, dureri, modificări ale calibrului materiilor fecale
• rect: rectoragii, tenesme, dureri abdominale, masa rectală palpabilă.
• stadii avansate: pierdere ponderală, hepatomegalie, icter, anemie.

Examenul fizic va include obligatoriu: tuşeul rectal, aprecierea stării generale, a

prezenţei adenopatiilor periferice şi a hepatomegaliei [5].
B. Investigaţii paraclinice
• Evaluarea generală: bilanţ hematologic, biochimic; radiografie toracică.
• Rectoscopia şi colonoscopia: vizualizarea tumorii, biopsia şi examenul histologic,
precum şi căutarea unei a doua leziuni (polip).
• Clisma baritată: lacune neregulate, ulceraţii, stenoze; examenul în dublu contrast
este important pentru diagnosticul leziunilor mici şi al polipilor.
• Examenul computer tomografic (CT) abdomino-pelvin: prezenţa metastazelor
hepatice sau peritoneale şi evaluarea nivelului de penetraţie a peretelui colic.
• Echografia endoscopică (EUS): evaluarea preoperatorie a tumorilor mari, în special
rectale (combinaţia dintre tuşeul rectal şi echografia endorectală poate preciza
indicaţia de operabilitate şi defini grupul de pacienţi ce beneficiază de chimio-
radioterapie preoperatorie) [6]
• Markerii tumorali: rol diagnostic redus, dar valoroşi în monitorizarea recidivei.
♦ Antigenul carcinoembrionar (CEA) este cel mai utilizat pentru urmărirea evoluţiei CCR şi detecţia
precoce a recidivei locale şi a metastazelor hepatice, dar este prea puţin sensibil şi specific pentru a fi
utilizat în depistarea precoce. Creşterea CEA seric este corelată cu diferenţierea histologică, stadiul şi
gradul de afectare viscerală. Alţi markeri (CA19.9 şi TAG-72) sunt utilizaţi în monitorizarea
recidivelor, în completarea dozării CEA

Standard:
- Anamneza; antecedentele familiale şi personale
- Examen clinic general
- tuşeu rectal (la femei: examen ginecologic prin examen cu valve şi tuşeu vaginal)
- colon: colonoscopie (confirmare prin biopsie, verificarea tumorilor sincrone)
- rect: rectoscopie (confirmare prin biopsie), completată cu colonoscopie (tumori sincrone)
- Echografie abdomino-pelvină
- Examen CT abdomino-pelvin
- rect: echografie endorectală / CT / IRM pelvin (aprecierea necesităţii RT preoperatorii)
- Radiografie toracică
- Markeri tumorali: antigen carcinoembrionar (CEA)
- Hemoleucograma completă, testele de coagulare
- Probe hepatice şi renale