Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Marin Preda
Primul volum al romanului „Moromeţii” apare în 1955, iar cel de-al doilea în
1967. Romanul are la bază firul epic al unor schiţe precedente: „O adunare
elemente specifice: hora, secerişul , întâlnirile duminicale din poiana lui Iocan).
Romanul are ca temă prezentarea satului românesc din Câmpia Dunării, care
trece prin numeroase prefaceri sociale, dar şi destrămarea familiei tradiţionale
ţărăneşti.
condiţiei sociale simple. Stau la masă într-o rânduială: „după fire şi neam, aşezaţi
cu vremea, fără să se ştie când.” Pe partea dinafară a tindei, sugerând o iminentă
plecare, sunt cei trei fraţi vitregi: Paraschiv, Achim şi Nilă, copiii din prima
căsătorie a lui Ilie. În contrast, indicând stabilitatea, Catrina stă pe partea cealaltă,
lângă vatră, şi îi are lânga ea pe Niculaie, Ilinca şi Tita, copiii făcuţi cu Moromete.
Acesta din urmă stă parcă deasupra tuturor, pe pragul celei de-a doua odăi,
cauza lipsei banilor şi a multor datorii ale familiei. Pe fondul bocetelor din cimitir
(ideea morţii), într-o dimineaţă, devreme, Moromete împreună cu Nilă (naiv şi
docil) taie copacul. Detaliile semnificative sugerează începutul declinului şi
pierderea unităţii familiei. Copacul care refuză a se mişca, deşi este jumătate tăiat,
urletul, căderea lui, clocotul naturii (văilor), nedumerirea celor din jur (fiii, soţia,
vecinii) şi pustietatea rămasă în urmă (totul se făcuse mic, cerul deschis şi câmpia
Titlul redă numele numele familiei prezentate în roman, ai cărei membri sunt
reprezentanţii clasei ţărăneşti, surprinşi de prefacerile sociale din preajma celui
celui de-al Doilea Război Mondial se pare că timpul avea cu oamenii nesfârşită
răbdare; viaţa se scurgea aici fără conflicte mari. Era începutul verii.” Timpul este
răbdător, bun pentru liniştea vieţii, calm şi latent. Romanul este unul simetric,
finalul descriind că „trei ani mai târziu izbucnea cel de-al Doilea Război Mondial.
Timpul nu mai avea răbdare.” Astfel, calmul şi liniştea se destramă. Timpul este o
prezenţă personificată („are răbdare”) şi are două dimensiuni: obiectiv (real, vara
Într-o scenă finală ne este prezentată bătaia fiilor mai mari din cauza unei
opoziţii de concepţii şi viziuni de viaţă între tată şi băieţi. Copiii sunt dornici sâ
aibă bani şi aderă la materialismul acestei lumi, pe când Ilie este păstrătorul
vechilor tradiţii, păzitor al pământului din care nu vinde nimic, considerându-l
stabilitate, echilibru peste timp, viitorul familiei. Astfel, are loc bătaia copiilor,
urmată de fuga acestora de acasă cu oile, banii şi zestrea fetelor.
află între „tinereţe şi bătrâneţe, când numai nenorociri sau bucurii mari mai pot
schimba firea cuiva.”
fete, Ilie- Catrina, băieţi- tată). Naratorul îl prezintă încă de la început „stând
deasupra tuturor” şi stăpânind „cu privirea pe fiecare”.Tatăl îşi doreşte unitatea
familiei, dar neacceptarea de către fii a condiţiei de ţăran, înstrăinarea şi fuga lor
sunt percepute ca o trădare. Dotat cu o inteligenţă ascuţită, Ilie este capabil „să
narator: „descopereau toţi […] că tatăl lor avea ciudatul dar de a vedea lucruri
care lor le scăpau, pe care ei nu le vedeau.” Are o plăcere a vorbei, pasiune
pentru a comunica permanent cu oamenii. Citirea ziarelor în Poiana lui Iocan este
o adevărată hrană sufletească pentru Moromete. Discuţiile de aici clarifică idei,
biserică, apoi se întoarce brusc şi strigă: “N-am!”. Din cei 1200 de lei luaţi pe
salcâm, Moromete îi dă lui Jupuitu 1000 şi se bucură că l-a păcălit pe agent cu
200.