SCHEMA TEHNOLOGICĂ DE FABRICARE A ULEIULUI RAFINAT DE FLOAREA-SOARELUI

Pământ Benzina de Apă/ Seminţe de Agent de Soluţie de Kiselgur

decolorant extracţie abur floarea-soarelui desmucilaginare NaOH

Recepţia cantitativă şi calitativă

Precurăţirea

Uscarea

Depozitarea

Postcurăţirea

Descojirea Coajă

Măcinarea

Prăjirea

Presarea

Brochen

Măcinarea

Prăjirea

Aplatizarea

Extracţia

Miscela

Distilarea

Benzina Ulei brut

Delecitinizare
Şrot
Lecitină Ulei brut de extracţie Ulei brut de presă

Desmucilaginare
Soapstock
Neutralizare

Spălare Apă de spălare

Uscarea Decantare

Decolorarea Ulei de batal

 Pământ decolorant Filtrare
cu ulei
Vinterizare
Extracţia uleiului
Filtrare Kiselgur cu ulei

Pământ Ulei recuperat Dezodorizare Filtrare

decolorant
Răcire Extracţia uleiului

Polizare
Ulei recuperat Kiselgur recuperat
Ulei rafinat

Ambalare

Depozitare

Livrare
 FIŞĂ DE DOCUMENTARE 1

1. Materii prime oleaginoase:

- fructe: măsline, cocos, palmier, migdale, nuci, alune, castane, etc

- seminţe: floarea-soarelui, soia, rapiţă, şofrănel, mac, susan, tomate, struguri, muştar,
etc
- tuberculi: arahide
- germeni: grâu, porumb, orez

2. Structura morfologică

a. coaja – are rolul de a apăra sămânţa/fructul, bogată în celuloză, şi poate fi de

diferite culori cu aspect neted, subţire, zbârcit, etc.
b. miezul ce constituie rezerva de substanţe nutritive
c. embrionul – din care se dezvoltă viitoarea plantă

3. Recepţia cantitativă şi calitativă

• recepţia cantitativă – constă în cântărirea vagoanelor sau camioanelor sigilate, şi

compararea valorii cu ce este prevăzut în fişa de facturare
• recepţia calitativă – constă în asigurarea aprovizionării cu materii prime de calitate, şi
are loc în 2 etape: luarea probelor şi analiza probelor (senzorială şi fizico-chimică)
umiditate: max.11%
corpuri străine: 4%
seminţe cu defecte: 10%

4. Descărcarea materiilor prime oleaginoase

Se realizează cu ajutorul transportoarelor pneumatice, cu bandă, cu raclete,

elicoidal, elevatorul, lopata mecanică.

5. Norme de protecţie a muncii la descărcare:

- vagoanele să fie imobilizate prin frână şi saboţi-piedică;

- deschiderea şi închiderea uşilor să se facă cu atenţie prin lateral pentru a nu fi lovit
sau să-şi strivească mâinile;
- buncărele de recepţie vor fi prevăzute cu grătare şi curăţate periodic de praf;
- dacă funcţionează instalaţia este interzisă intrarea în buncăre.
 Transportor cu raclete

1 - lanţ
2- jgheab

Lanţul cu raclete se
deplasează într-un jgheab cu
înălţimea egală cu lăţimea
lanţului, între 2 roţi (de
antrenare şi de ghidare) cu o viteză de 30m/min.

1-coajă
2-pieliţă
3-miez

Elevatorul
1- chingă
2-cupe metalice
3-tambur superior
4-tambur inferior
5-tuburi
6-gura de alimentare
7-piciorul elevatorului
8- gura de evacuare
9-capul elevatorului
6+4+mecanism de întindere= piciorul
elevatorului
8+tambur superior= capul elevatorului
Chinga din fibre de material plastic sau textil
cauciucat, se deplasează în interiorul
tuburilor de metal. Materiile prime sunt
oleaginoase sunt preluate de cupe la partea
inferioară până la cea superioară unde sunt
descărcate prin gura de evacuare.
 FIŞĂ DE DOCUMENTARE 2

1. Clasificarea corpurilor străine:

- corpuri străine minerale : pietre, pământ, nisip, bucăţi metalice, etc;

- corpuri străine organice : paie, bucăţi de plantă, pleavă, etc ;
- corpuri străine oleaginoase şi neoleaginoase : seminţe putrede, carbonizate, seci, atacate de
insecte, sparte, şi seminţe din alte soiuri decât cel recepţionat.

2. Scopul curăţirii

Curăţirea constă în separarea impurităţilor de seminţele oleaginoase, şi are loc în 2 etape:

precurăţirea şi postcurăţirea.
- precurăţirea (înainte de depozitare): constă în îndepărtarea a 50 % din impurităţile organice
(favorizează dezvoltarea paraziţilor, autoîncălzirea şi alterarea seminţelor) şi a cele minerale
(favorizează degajarea prafului)
- postcurăţirea (înainte de prelucrare): presupune îndepărtarea restului de impurităţi (care pot
provoca uzura maşinilor, degajarea prafului şi înrăutăţi calitatea uleiului şi şrotului) până la 0,3-0,4%

3. Metode de curăţire

• pe baza diferenţei de mărime dintre impurităţi şi seminţe: cu ajutorul a două site cu ochiuri
de mărimi diferite (impurităţile rămân pe prima sită, seminţele pe a doua sită şi praful
trece);
• pe baza diferenţei de greutate dintre impurităţi şi seminţe: cu ajutorul aerului are loc
separarea impurităţilor uşoare şi grele folosind ciclonul şi filtrul cu saci;
• pe baza diferenţei de mărime şi greutate dintre impurităţi şi seminţe: combinat cu ajutorul
tararului aspirator;
• pe baza proprietăţilor magnetice ale impurităţilor feroase: cu ajutorul separatorului
electromagnetic.

Instalaţii de captare a prafului

Praful şi impurităţile uşoare absorbite de ventilatoare sunt dirijate spre cicloane şi filtre
cu saci.
Cicloanele pot fi umede sau uscate. Cicloanele au corp tronconic, conductă pe unde
intră aerul tangenţial, şi burlan pe unde iese aerul axial, terminat cu o gură de descărcare.
Cicloanele uscate asigură separarea particulelor de praf, a cojilor, seminţelor şi şrotului
datorită forţei centrifuge imprimată de către aer.
Cicloanele umede sunt montate după cele uscate şi reţin ce nu s-a reţinut la cele
uscate, cu ajutorul apei sub formă de picături mici, fiind absorbite de praf care se depune.

5. Norme de protecţie a muncii la curăţire:

- intervenţia la curăţitoare se face după scoaterea siguranţelor;

- este interzisă pornirea utilajelor dacă elementele de mişcare nu sunt prevăzute cu
apărătoare;
- curăţirea sitelor şi controlul ventilatorului se face după oprirea maşinii;
- instalaţiile de curăţire se menţin curate pentru a preveni autoaprinderea;
- cicloanele de praf se verifică periodic şi se curăţă după oprirea instalaţiei.
 Separator electromagnetic
Tarar aspirator 1-tambur
1-batiu 2-bandă de cauciuc
2-conducta de alimentare 3-pâlnie de alimentare
3-sita 4-şuber
4-sită 5-pereţi limitatori
5-ventilator 6-tambur
6-contragreutăţi electromagnetic
7-canale de aspiraţie 7-racord aspiraţie
8-cap de evacuare
9-clapetă de dirijare
10-pâlnie de evauare

Filtre

Separator aspirator

1-corp cilindric, 2-con deflector, 3- 1- cilindru metallic conic

conductă, 4-gură de evacuare, 5-ecluză, 2-saci
6-orificii, 7-canal circular, 8-cameră de 3-camera evacuare aer curat
decantare, 9-tub, 10-ecluză, 11-conductă, 4-tuburi de injecţie
12-ciclon de decantare, 13-ecluză 5-supape
6-conducta
7-ecluza
 Tarar aspirator
Funcţionare: seminţele intră în batiul maşinii prin conducta de aliemntare, unde
debitul de material este reglat uniform pe toată lăţimea cu ajutorul unor clapete cu
contragreutăţi. Prin cădere seminţele ajung pe sita preliminară cu ochiuri de 15-20 mm, unde
se separă impurităţile mari ca bulgări de pământ, pietre, coceni, care cad de pe sită în lada
maşinii.
Seminţele trecute prin sita preliminară ajung pe sita principală cu ochiuri de 10-15 mm,
unde se separă impurităţile mari. De aici seminţele, împreună cu impurităţile de mărime egală
şi mai mici, ajung pe a doua sită cu ochiuri de 3 mm unde sunt reţinute seminţele şi
impurităţile de aceeaşi mărime, şi trec impurităţile mai mici.
Seminţele cu impurităţi de mărime egală ajung pe sub 2 canale de aspiraţie unde
circulă un curent de aer ascendent, şi de aici în camerele de sedimentare unde aerul
pierzând viteză şi trecând prin nişte şicane se depune praful şi impurităţile mai uşoare.
Orificiile ciururilor sunt desfundate cu ajutorul unor bile de cauciuc, ca urmare a
mişcării imprimate de un mecanism cu excentric.

Separator electromagnetic
Funcţionare: aparatul se alimentează cu grâu prin pâlnia de alimentare, debitul fiind
reglat cu ajutorul unui şuber. Seminţele cad pe o bandă de cauciuc pusă în mişcare de un
motor. Seminţele ajung în drumul lor în zona de atracţie magnetică, unde corpurile feroase
sunt reţinute şi menţinute până ce ies din zona de atracţie a tamburului electromagnetic.
Corpurile feroase cad într-o pâlnie, iar praful dezvoltat este îndepărtat datorită gurii de
aspiraţie.

Separatorul pneumatic
Funcţionare: fluxul de seminţe intră prin conductă, unde după ce depăşeşte conul
deflector, scăzând presiunea aerului stratul de seminţe se subţiază, iar seminţele se scurg pe
pereţii decantorului spre gura de evacuare şi ecluză.
Aerul care a transportat seminţele împreună cu aerul din exterior primit prin orificii
formează curenţi datorită ventilatorului la partea superioară a aparatului. Aceşti curenţi
întâlnesc pânza de seminţe şi antrenează praful şi ce este mai uşor decât seminţele printr-un
canal spre camera de sedimentare. Corpurile străine se depun şi se evacuează prin ecluză,
iar praful este antrenat mai departe de curentul de aer prin conductă şi trecut la ciclonul de
decantare, respectiv ecluză.

Filtre
Funcţionare filtru deschis: praful se scutură de pe suprafaţa sacilor cu ajutorul unei
rame cu grătar acţionată de o transmisie cu lanţ cu o mişcare în lungul sacilor. Praful se
adună în camera inferioară de unde este încărcat de nişte greble într-un transportor elicoidal
care îl evacuează din filtru. Aceste filtre se folosesc în secţiile de decojire pentru reţinerea
prafului uleios antrenat de aer.
Funcţionare filtru cu saci închis: aerul încărcat cu praf intră în filtru prin conductă şi
se filtrează prin filre prin rândul de saci din stânga. Spre deosebire de filtrele cu saci
deschise, praful este reţinut pe partea exterioară a sacilor, iar aerul purificat, din interiorul
sacilor, iese în cameră. Se introduce un curent de aer de joasă presiune prin tub în sacii din
dreapta, unde are loc îndepărtarea prafului depus. Repetarea acestei operaţii se face
automat la intervale de 40-120s. Productivitatea variază între 5-9 m3 aer/m2 suprafaţă de
filtrare timp de 1 minut.
 FIŞĂ DE DOCUMENTARE 3

1. Scopul uscării:

Se impune uscarea materiilor prime oleaginoase deoarece o umiditate prea mare poate
duce la degradarea lor în timpul depozitării, iar la prelucrare provoacă dificultăţi.
Umiditatea poate avea asupra seminţelor:
- acţiune directă: cu privire la creşterea acidităţii libere datorată creşterii temperaturii
seminţelor;
- acţiune indirectă: cu declanşarea unor procese ce duc la degradarea seminţeor
depozitate
Uscarea seminţelor se poate face pe cale mecanică sau termică. Pentru uscarea
seminţelor se foloseşte uscarea termică prin evaporare naturală folosind ca agent termic gazele de
ardere, aerul cald sau aburul de joasă presiune, în cazul lopătării, sau artificială în instalaţia de
uscare.

2. Uscarea seminţelor oleaginoase:

Procesul de uscare decurge în trei faze:

1. evaporarea apei de pe suprafaţa seminţelor
2. apa se evaporă din interiorul seminţelor (viteza de uscare scade)
3. umiditatea seminţelor este egală cu cea de echilibru (viteza de uscare scade
până la zero)
Viteza de uscare depinde de o serie de factori:
- conţinutul iniţial (10-15%) şi final de umiditate (6-9%): cu cât conţinutul iniţial de
umiditate este mai mare şi cel final mai mic, cu atât viteza de uscare este mai mică;
- temperatura în instalaţia de uscare: cu cât temperatura este mai ridicată, cu atât
procesul decurge mai repede;
- umiditatea iniţială şi finală a agentului termic a aerului: cu cât umiditatea iniţială este
mai mică, umiditatea finală mai apropiată de gradul de saturaţie a aerului, viteza de
uscare va fi mai mare;
- viteza de mişcare a agentului termic: cu cât viteza este mai mare, cu atât procesul de
uscare decurge mai repede.

3. Utilaje pentru uscare

- uscător rotativ
- coloana de uscare
- uscătorul cu fascicul tubular

5. Norme de protecţie a muncii la uscare:

- la curăţirea focarului şi a canalelor de gaze trebuie să se blocheze conducta de alimentare cu

gaze cu flanşă oarbă, pentru aerisire;
- este interzis accesul la dispozitive în timpul funcţionării;
- accesul în tambur este permis după scoaterea siguranţelor;
- în coloana de uscare trebuie reglată periodic temperatura aerului cald (60-70oC);
- este interzisă scoaterea de probe prin clapetele de control în timpul funcţionării uscătorului;
- nu trebuie scoase grătarele de control în timpul funcţionării;
- trebuie scos periodic praful care se depune pe coşul de evacuare şi în separatorul de praf;
- temperatura seminţelor uscate nu trebuie să depăşească 80oC.
 Uscător rotativ
Se compune din trei părţi: focar, tambur şi ventilator. După verificarea motoarelor
electrice, a dispozitivului de acţionare şi a lagărelor se porneşte tamburul în gol. Debitul de
seminţe se reglează în funcţie de umiditatea seminţelor.
Din dozator, seminţele ajung în tambur, unde datorită mişcării de rotaţie a tamburului,
a dispozitivului de antrenare şi a curentului de gaze, sunt amestecate, uscate şi curăţate şi
transportate spre evacuare (gazele antrenează impurităţile uşoare).
Amestecul de gaze-apă este aspirat de ventilator şi refulat printr-o conductă într-un
ciclon umed unde se elimină impurităţile.
Seminţele uscate sunt trecute la instalaţia de răcire, astfel că la ieţire vor avea t= 60-
70oC. Pentru a nu exista riscul degradării la depozitare, seminţele trec prin coloane de răcire.
Din cutiile de alimentare ale coloanei, sminţele cad pe elementele de răcire prin care circulă
aer din mediul ambiant. Debitul de aer se poate regla manual cu ajutorul unei clapete de reglare
acţionată printr-o roată cu cremalieră. Seminţele răcite se evacuează pe la partea inferioară cu un
şnec-dozator.

Coloana de uscare
Coloana de uscare se compune din: dispozitiv de alimentare cu preîncălzitor, secţiune
de uscare, secţiune de răcire, dispozitiv de evacuare, ventilatoare pentru aspiraţia aerului
cald şi rece, aeroterme pentru încălzirea aerului, cicloane pentru separarea prafului şi aparate
de măsură şi control.
De la uscător seminţele sunt transportate deasupra coloanei de răcire, şi repartizate în
cutiile de alimentare. Aici cad pe elementele de răcire, după care sunt evacuate de un şnec-
dozator pe la partea inferioată. Debitul curentului de aer este reglat manual cu o clapetă.
Seminţele intră prin pâlnia de alimentare în compartimentul de preîncălzire unde are
loc uscarea până la 35-40oC. Apoi seminţele se scurg pe elementele din zona de uscare, unde sunt
încălzite şi uscate cu aer cald. Temperatura seminţelor ajunge la 60oC.
Seminţele trec în compartimentul de răcire, unde se răcesc cu ajutorul aerului. Mai departe
seminţele sunt evacuate cu ajutorul unui dispozitiv, debitul fiind reglat cu un grătar mobil.

Uscător cu fascicul tubular

Seminţele trec din pâlnia de alimentare în carcasă, de unde se deplasează cu ajutorul
unor palete în jurul fascicului de ţevi.
Aerul încărcat cu vapori de apă rezultat în timpul uscării este evacuat printr-un coş în
atmosferă. Se poate folosi şi aer artificial realizat de un ventilator care aspiră printr-o
conductă montată în locul coşului de tiraj.
Admisia şi evacuarea agentului termic se face prin axe tubulare. Repartizarea aburului
în fascicul se realizează din spaţiul liber între axul tubul şi placă. Urmărirea modului de
funcţionare se realizează prin vizoare montate în capac pe carcasă.
 Dispozitiv de evacuare din coloana de uscare

Uscător rotativ
1- tambur, 2-role, 3- bandaje din oţel, 4- ecluză
superioară, 5- cameră de evacuare, 6- conducta de
aducţie a gazelor

Uscător cu fascicul tubular

1- carcasă metalică, 2- coş, 3- palete, 5- ax, 6-

fascicul tubular, 7- profiluri, 8- ax, 9- paliere, 10-
pâlnie de alimentare, 11- gura de evacuare, 12-
placă frontală,
13- clapetă

Coloana de uscare
1- cutie de alimentare, 2- elemente de răcire, 3-
colector de aer, 4- conductă, 5- şnec dozator, 6-
canale de aer, 7- clapetă de reglare orificii de
ventilaţie
 FIŞĂ DE DOCUMENTARE 4

1. Scopul depozitării este de a asigura calitatea corespunzătoare a

produselor şi subproduselor, micşorarea pierderilor de fabricaţie şi
îmbunătăţirea randamentelor de fabricaţie.
2. Modificările biochimice şi chimice suferite de seminţe sunt datorate:
- factorilor interni: enzime, respiraţia seminţelor, germinarea seminţelor;
- factori externi: umiditatea seminţelor şi aerului, temperatura mediului
ambiant, oxigenul din aer, microorganismele, dăunătorii.
3. Condiţii de depozitare ale materiilor prime oleaginoase:
- asigurarea calităţii seminţelor şi îmbunătăţirea lor în timpul depozitării;
- asigurarea mecanizării lucrărilor de descărcare, manipulare, depozitare şi
condiţionare;
- asigurarea securităţii seminţelor depozitate împotriva incendiilor;
- posibilitatea depozitării seminţelor pe sorturi, varietăţi şi calitate;
- spaţiul ocupat de depozit să fie cât mai mic faţă de capacitatea de
depozitare.
4. Tipuri de depozite:
- magazii etajate
- silozuri celulare
5. Controlul materiilor prime oleaginoase în timpul depozitării:
- prefirarea constă în recircularea seminţelor în interiorul
magaziilor/silozurilor pentru a accelera procesele de postmaturizare,
pentru uscare şi răcire, şi pentru omogenizarea umidităţii;
- controlul materiilor prime din depozite cu determinarea procentului de
seminţe alterate, conţinutului de ulei, umidităţii, acidităţii libere a uleiului
din seminţe, precum şi verificarea temperaturii la 3 zile şi a umidităţii
relative a aerului.
6. Norme de protecţie a muncii în depozite:
- gurile de descărcare din planşee trebuie prevăzute cu apărătoare
piramidale
- se interzice staţionarea sub orificiile de scurgere a seminţelor
- accesul în buncăre se face după aerisire şi doare după legarea cu centură
de siguranţă şi frânghii
- celulele trebuie prevăzute cu capace şi grătare
- curăţirea celulelor de materiale aderente se face pe la partea superioară
- este interzisă depozitarea cerealelor pe capacul celulelor
Magazii celulare: sunt neeconomice, mecanizarea nu este completă, suprafaţa
ocupată este mare.
Silozurile celulare: folosirea raţională a spaţiului, mecanizarea completă,
micşorarea pericolului de incendiu, înlăturarea acţiunii dăunătorilor, şi
depozitarea seminţelor pe sorturi, varietăţi sau după alte criterii.
Silozurile pot fi
- de tip vechi (formă paralelipipedică cu terminaţie în formă de trunchi de
piramidă), care depozitează seminţele în celule fiind transportate cu elevatorul şi
curăţate, după care sunt transportate în sala de fabricaţie.
- de tip nou (celule de formă cilindrică sau prismă hexagonală): cerealele
transportate cu ajutorul elevatoarelor, şi trecute prin aspiratorul cascadă, după
care cu ajutorul unor transportoare cu raclete şi al unei dispozitiv automat
declanşează clapeta care alimentează celulele. Golirea celulelor se face pe la
partea inferioară cu ajutorul unui transportor mecanic.

Celulă

STELUŢĂ

Aspiratorul-cascadă: seminţele se introduc prin gura de alimentare, debitul

fiind reglat cu un cilindru rifluit şi o clapetă de dozare cu contragreutăţi.
Seminţele ajung apoi în canalul de aspiraţie, fiind supuse unui curent de aer.
Particulele de praf şi alte impurităţi antrenate de curentul de aer, sunt reţinute de
pereţii şicană şi evacuate cu ajutorul a două clapete.
 Siloz de tip vechi

1-buncăr de descărcare
2-elevator
Aspiratorul cascadă 3-curăţitor
1-carcasă metalică 4-ciclon
2-cot de absorbţie 5-transportor
3-gura de alimentare 6-celule
4-clapeta de dozare
5-clapete de reglare
6-şicane
7,8-pereţi de scurgere
9-şuruburi
10,11-pereţi de şicane a aerului
12-cilindru rifluit
 FIŞA DE DOCUMENTARE 5

1. Descojirea este operaţia prin care se îndepărtează parţial coaja (mai

rămâne 6-8% coajă), pentru a asigura buna desfăşurare a procesului de
presare şi de extracţie cu solvenţi.
Din procesul de separare rezultă două fracţiuni:
- miez industrial 80-85%, format din miez botanic şi o cantitate de coajă;
- coajă industrială 15-20%, formată din coajă botanică şi o cantitate mică
de miez.
2. Metode de descojire:
- spargerea şi detaşarea cojii de pe miez prin lovire: se aplică numai pentru
detaşarea cojii de pe miez şi la degerminarea pe cale uscată a porumbului;
- spargerea cojii prin tăiere: se realizează prin trecerea seminţelor printre
două discuri rifluite, care se rotesc în sens contrar şi a căror distanţă este
reglabilă;
- spargerea şi detaşarea cojii prin frecare: se obţine cu ajutorul valţurilor
prevăzute cu cilindrii rifluiţi sau acoperiţi cu pastă de şmirghel;
- spargerea şi detaşarea cojii prin strivire: se realizează cu valţuri prevăzute
cu cilindri acoperiţi cu un strat de cauciuc.
3. Utilaje folosite:
- toba de spargere
- separator de coji
4. Norme de protecţie a muncii la descojire:
- părţile mobile ale maşinii trebuie protejate cu apărători;
- se interzice deschiderea uşii de control în timpul funcţionării tobei;
- curăţirea sitelor în timpul funcţionării de face cu perii lungi;
- este interzisă curăţirea burlanelor de transport în timpul funcţionării;
- înainte de punerea în funcţiune a utilajelor se controlează dacă n-au pe ele
alte obiecte;
- se interzice apropierea de filtre în timpul funcţionării;
- desfundarea filtrelor şi reglarea tobei se face după oprirea maşinii;
- este interzisă agăţarea obiectelor de grătarul de scuturare.
 Separator de coji tip Vulcan
Toba de spargere 1-cadru de susţinere,2-toba de spargere,3-cadre cu site,
1-suprafaţă cilindrică, 2-ax, 3-rozete, 4- 4-ax cu excentric,5-site,6-ventilator,7-camera de
palete,5-ecran de spargere,6-grăunţar,7- aspiraţie,8-canale de aspiraţie
mecanism
Toba de spargere: seminţele intrate în tobă sunt proiectate cu ajutorul rotorului spre
ecranul de spargere. Prin izbire puternică de suprafaţa ecranului de spargere, şi datorită
strivirii seminţelor, în spaţiul dintre palete şi ecran coaja este despicată de-a lungul fibrelor şi
se sparge (se sfărâmă o parte din coajă şi din miez). Acţionarea se face printr-o roată de
transmisie.
Separator de coji: amestecul de miez, coji, tocătură şi seminţe întregi, rezultat din
tobă cade pe prima sită, unde rămân seminţele, miezurile şi cojile întregi, dar trec tocătura,
miezul, cojile mici şi sparte. Prin mişcarea de du-te-vino a sitelor, realizată de un mecanism
cu excentric, materialul rămas pe prima sită ajunge la primul canal de aspiraţie. Aici cojile
sunt antrenate, şi cade materialul prin primul canal de aspiraţie, apoi pe capătul celei de a
doua site unde se întâlneşte cu refuzul de pe sita 2 (miez şi coji sparte şi miez şi coji întregi
mai mici) şi trece pe sub al doilea canal de aspiraţie unde viteza este mai redusă ( se evită
pierderi mari de miez şi coajă). Materialul rămas ajunge la capătul celei de a treia site, unde
se uneşte cu refuzul de pe această sită (miez şi coajă mici). Materialul trecut prin sita 3
(tocătura) cade pe sita oarbă, de unde este dirijat la un transportor evitând trecerea sub
canalul de aspiraţie.
Restul materialului descojit, de pe capătul siteti 3, trece pe sub canalul de aspiraţie şi
apoi pe sita retur unde intensitatea aerului este şi mai redusă deoarece materialul conţine o
cantitate mare de spărturi de miez. Pe sita retur, materialul se separă în coji mari şi seminţe
întregi ce rămân pe sită care cad într-un transportor de unde cu un elevator ajunge iar în toba
de spargere, iar materialul descojit trece prin sită şi este colectat pe sita oarbă apoi dirijat la
valţuri.
Coaja antrenată prin canalele de aspiraţie, intră în camera de aspiraţie unde coaja
uşoară este evacuată de un ventilator prin suflare, iar coaja grea cade la partea inferioară şi
este evacuată cu un transportor elicoidal. Intensitatea curentului de aer se reglează cu nişte
clapete. Ambele cadre cu site sunt suspendate de batiul maşinii cu arcuri de susţinere şi
acţionate de un ax cu excentric.
 FIŞA DE DOCUMENTARE 6

1. Măcinarea este operaţia prin care materia primă oleaginoasă este mărunţită sub
acţiunea forţelor mecanice, în particule de dimensiuni mai mici, din care să se
poată face separarea uleiului în bune condiţii.
2. Scopul măcinării este de a favoriza transferul de substanţă din materialul
oleaginos în soluţia solventului.
3. Influenţa structurii şi a compoziţiei seminţelor asupra măcinării:
- deoarece structura seminţelor diferă în părţile componente, coaja fiind tare şi miezul
moale, măcinarea decurge neuniform;
- în ceea ce priveşte compoziţia, conţinutul de umiditate (mare duce la o măcinătură
cleioasă, seminţele se turtesc, şi sunt pierderi mari în şrot) şi ulei (conţinutul mare de
ulei în seminţe şi umiditatea ridicată duce la măcinătură cleioasă şi pierderi în ulei)
influenţează măcinarea.
4. Utilaje pentru măcinare folosite:
- valţ dublu
- valţ de aplatizare cu cilindrii în paralel/serie
- concasor
Valţ cu două perechi de cilindri: materialul intră prin coşul de alimentare, de unde cu
ajutorul grăunţarului trece pe prima pereche de cilindri rifluiţi, unde are loc măcinarea prin
tăiere. Procesul de măcinare se definitivează la trecerea materialului printre cilindrii netezi, de
unde măcinătura cade într-un transportor mecanic care o duce la prăjitoare.
Valţ de aplatizare cu cilindri în paralel: brochenul intră prin gura de alimentare de unde cu
ajutorul distribuitorului se repartizează către cilindrii netezi acţionaţi de un motor electric şi
curăţiţi cu un cuţit. După trecerea printre cilindrii materialul se evacuează prin gura de
evacuare.
Valţ de aplatizare cu cilindri suprapuşi: materialul intră prin pâlnia de alimentare cu ajutorul
grăunţarului, şi se repartizează uniform pe suprafaţa cilindrului rifluit. După patru treceri
printre cei cinci cilindri măcinătura se evacuează prin pâlnia de evacuare. Curăţirea cilindrilor
se face cu nişte cuţite.
Concasor cu cilindri cu dinţi şi rifluiţi: din buncărul de alimentare: din buncărul de
alimentare, brochenul supus măcinării cade între cilindri cu dinţi unde este sfărâmat în bucăţi
de 15-20 mm. Apoi este trecut prin a doua pereche de cilindri de unde se obţine o măcinătură
de 3-5 mm. Se obţine o măcinătură uniformă indiferent de umiditatea brochenului.
5. Norme de protecţie a muncii la măcinare:
- curăţirea utilajelor se face după oprirea funcţionării;
- se interzice urcarea pe utilaj sau sprijinirea în timpul funcţionării;
- luarea probelor se face cu lopeţi de lemn prin locuri speciale;
- se opreşte maşina când apare zgomote anormale;
- la punerea în funcţiune dispozitivul de alimentare se închide şi apoi se deschide,
alimentarea realizîndu-se treptat.
 Valţ cu două perechi de cilindri
1-coş de alimentare, 2-grăunţar, 3-cilindrii
rifluiţi, 4-cilindrii netezi a b
Valţ de aplatizare cu cilindri în paralel şi suprapuşi
a 1-gură de alimentare, 2-distribuitor, 3-table de ghidaj, 4-
cilindrii netezi, 5-cuţite, 6-motor electric, 7-gura de
evacuare
b 1-suprafaţa cilindrului, 2-lagăre mobile, 3-paliere, 4-
arcuri, 5-pâlnia de alimentare, 6-grăunţar, 7-pâlnie de
evacuare, 8-cuţite
Concasor cu cilindri cu dinţi şi rifluiţi

1-coloane
2-placa de fundaţie
3- perechi de cilindri
 FIŞA DE DOCUMENTARE 7

PRAJIREA MATERIALULUI OLEAGINOS

1. Prăjirea este operaţia de tratament hidrotermic efectuată sub amestecare continuă.

2. Scopul măcinării este de a modifica proprietăţile fizico-chimice ale componentelor
măcinăturii şi favorizează separarea uleiului.
3. Fazele procesului de prăjire sunt:
- umectarea ce constă în îmbibarea cu apă a măcinăturii pentru separarea peliculară a uleiului;
- încălzirea şi uscarea măcinăturii se realizează în vederea scăderii vâscozităţii uleiului şi
evaporării apei din măcinătură (denaturare substaţelor proteice, creşterea activităţii
enzimelor-creşterea acidităţii libere a uleiului, separarea uleiului pe suprafaţa măcinăturii,
modificarea plasticităţii măcinăturii).
4. Utilaje pentru măcinare folosite:
- agregat de prăjire cu 6 compartimente;
- şnec pentru inactivarea enzimelor;
- prăjitoare cu şase compartimente cu fund şi manta dublă.
Agregatul de prăjire: transportorul elicoidal alimentează prăjitoarele cu material oleaginos măcinat
prin intermediul şnecului inactivator (are loc umectarea măcinăturii până la 8-9% cu ajutorul aburului
şi încălzirea până la 80-85oC). Măcinătura trece dintr-un compartiment în altul sub continuă
amestecare, ridicându-se treptat temperatura. Evacuarea vaporilor de apă se face cu ajutorul
tuburilor de aspiraţie prevăzute cu clapete pentru reglarea aspiraţiei. Malaxorul este acţionat de un
motor electric
Prăjitoarea cu şase compartimente: materialul oleaginos este introdus prin gura de alimentare în
primul compartiment, de unde trece prin cădere liberă dintr-un compartiment în altul cu ajutorul
unor fante de evacuare şi controlat cu nişte supape rabatabile. La descărcarea compartimentului,
flotorul se lasă în jos, supapa deschide gura de evacuare şi măcinătura trece din compartimentul
superior în cel inferior. Măcinătura din ultimul compartiment, reglată cu registrul, trece prin tubul de
curgere în pâlnia de alimentare a presei. Aburul necesar încălzirii prăjitoarei intră pe la partea
inferioară a fiecărui compartiment, iar umectarea măcinăturii se face cu dispozitiv de pulverizare.
Controlul prăjitoarei se face prin guri de vizitare, iar luarea probelor se face prin fante. Evacuarea
vaporilor de apă se face cu ajutorul tuburilor de aspiraţie prevăzute cu clapete pentru reglarea
apiraţiei. Acţionarea malaxorului se face de la un motor electric.
5. Norme de protecţie a muncii la măcinare:
- se efectuează ungerea periodică a subansamblurilor;
- se efectuează revizia periodică a prăjitoarelor;
- este interzis accesul la utilaje în timpul funcţionării;
- reparaţiile utilajelor se realizează după deconectare de la sursă.
 Utilaj de prăjire-presare
1-şnec de alimentare, 2-şnec
inactivare, 3-prăjitoare,4-prese
mecanice,5-reductor,6-burlan de
alimentare,7-tub de scurgere a
măcinăturii prăjite,8-evacuare
brochen,9-tuburi de aspiraţie,10-
burlan de evacuare vapori,11-
scurgere condensat,12-registru de
reglare a alimentării
Prăjitoare cu şase compartimente
1-compartimentele prăjitoarei,2-fundul compartimentului,3-
mantaua,4-racord,5-racord de vizitare,6-locaş termometru,7-ax
principal,8-cuplaj,9-caneluri circulare,10-cadru,11-tub de
curgere,12-pâlnie de alimentare,13-racord,14-tijă,15-supapă
rabatabilă,16-flotor,17-pârghie,18-palete,19-colţar,20-
reazem,21-buloane,22-motor electric,23-indicator de nivel,24-
cuzineţi de bronz,25-mufe de fontă,26-reductor,27-manşon
elastic,28-ac,29-fante,30-guri de ventilaţie,31-gură de
descărcare,32-pârghie,33-registru,34-orificii,35-ax,36-fluture,37-
tijă,38-uşă de control,39-conducte perforate
 FIŞA DE DOCUMENTARE 8

PRESAREA MATERIALULUI OLEAGINOS

1. Presarea este operaţia de separare a componentului lichid (ulei) dintr-un amestec lichid-
solid (măcinătura).
2. Scopul presării este de a exercita o presiune asupra măcinăturii şi favorizarea separării
uleiului.
3. Factorii care influenţează presarea sunt:
- presiunea;
- durata;
- vâscozitatea uleiului (se micşorează prin încălzirea măcinăturii în timpul prăjirii);
- lungimea capilarelor (ce poate fi micşorată prin distrugerea structurii celulare în timpul
măcinării şi prăjirii).
4. Utilaje pentru presare folosite:
- presa mecanică cu melc
Presa mecanică cu melc: măcinătura introdusă în camera de presare primeşte o mişcare de
de-a lungul şi una în jurul axului cu melc. Pe măsură ce materialul înaintează, datorită măririi
diametrelor melcilor şi a presiunii exercitate asupra măcinăturii, scurgerea uleiului devine abundentă
şi este colectat într-un rezervor.
Regimul normal presupune respectarea următorilor parametrii:
- structura măcinăturii prăjite (temperatura şi umiditate);
- forţa de presare: optimă
- durata presării: 60 secunde la 20-25 rot/min şi peste 60 secunde la sub 20 rot/min;
- scurgerea maximă a uleiului;
- aspectul brochenului: compact, brichetat, puţin elastic, fără urme de ulei, suprafaţa netedă şi cu
fisuri fine spre exterior.
5. Norme de protecţie a muncii la presare:
- se interzice pornirea preselor când în camera de presare se află material întărit;
- se efectuează curăţirea presei după oprirea din funcţionare;
- muncitorul va purta mănuşi, ochelari;
- desfundarea alimentatorului presei se face cu lopată de 30 cm.
 Presă mecanică cu melc

1-suporturi din fontă, 2,3 – suporturi verticale, 4-reductor, 5-roata de acţionare, 6,7- roţi dinţate, 8,9-ax, 10-lagăr de presiune,
11-cuplaje, 12-ax cu şurub elicoidal, 13-camera de presare, 14-dispozitiv de reglare, 15-placă de tablă înclinată, 16-jgheab
colector
 FIŞA DE DOCUMENTARE 9

EXTRACŢIA ULEIULUI DIN BROCHEN

1. Extracţia este operaţia operaţia tehnologică prin care, dintr-un amestec de substanţe, se
separă unul din componenţi prin solubilizarea într-un solvent. Este un proces solid-lichid, în
care amestecul ulei solvent formează miscela. Materialul degresat rămas după extracţie se
numeşte şrot.
Procesul prin care uleiul din măcinătură trece în solvent se numeşte difuzie.
La extracţia uleiului intrevin mai multe forme de difuzie:
- difuzie moleculară: moleculele de ulei trec în moleculele solventuli, iar cele de solvent între
moleculele de ulei;
- difuzie prin convecţie: prin deplasarea moleculelor datorită amestecării fazei care conţine
uleiul cu faza ce conţine solventul;
- difuzie prin membrane celulare: solventul difuzează în interiorul celulelor, dizolvă uleiul şi
formează o soluţie.
2. Metode de extracţie:
-metoda scufundării (imersării) materialului oleaginos în dizolvantul care circulă în contracurent;
-metoda stropirii repetate (percolare) cu dizolvant a materialului care se deplasează pe un transportor
oarecare;
-metoda mixtă în care materialul proaspăt se umectează bine cu miscela concentrată şi apoi se
degresează pe transportorul extractorului, în continuare prin percolare cu miscela, apoi cu dizolvant
proaspăt.
3. Schema prelucrării prin extracţie:
- prepararea materiei pentru extracţie: mărunţirea brochenului, măcinarea materiei în
granule, condiţionare termohidrică în prăjitoare, aplatizarea granulelor
- extracţia propriu-zisă: solventul proaspăt se introduce peste materialul degresat, iar miscela
concentrată peste materialul cu conţinut ridicat de ulei;
- recuperarea solventului din miscelă: prin distilare;
- recuperarea solventului din şrot: prin evaporare;
- condensarea şi recuperarea solventului.
4. Solvenţii ce pot fi utilizaţi sunt:
- benzina pentru extracţie discontinuă, cu interval de fierbere 70-95oC;
- benzină pentru extracţie continuă, cu interval de fierbere 65-80oC.
5. Utilaje pentru extracţie folosite:
- moara de brochen
- valţ de aplatizare
- extractoare
 Instalaţia de extracţie tip “ De Smet”

Brochenul rezultat de la presare este transportat cu ajutorul melcului tăietor până la

elevatorul care alimentează concasorul, trec printr-un electromagnet şi se macină în valţul de
brochen, după care se cântăresc. Brochenul trece în prăjitoare, după care este trecut în valţul de
aplatizare cu cilindrii netezi şi transformat în paiete.
Acestea sunt transportate până în buncărul de alimentare a extractorului. Benzina este
introdusă în extractor cu pompa în ultima fază de spălare a materialului degresat după o eventuală
preîncălzire.

5. Norme de protecţie a muncii la extracţie:

- se interzice fumatul în sala de extracţie şi depozite, accesul cu încălţăminte cu blancheuri,
autovehiculelor cu motoare;
- conductele de abur se menţin în perfectă stare de curîţenie ;
- este interzis accesul în secţie al persoanelor străine neînsoţite;
- înainte de pornirea secţiei de extracţie se verifică dacă dispozitivele de siguranţă şi
semnalizare sunt în funcţiune, alimentarea cu apă a condensatorului, verificarea ventilaţiei,
alimentarea cu agent frigorific a instalaţie de deflegmare;
- la pornirea uscătorului multitubular se verifică înainte intrarea aburului în mantale ;
- intervenţiile la motoare electrice se fac după deconectare de la tablou;
- curăţarea rezervoarelor care lucrează cu benzină se face de către muncitori în prezenţa şefului
de secţie, după luarea măsurilor de prevenire a percolelor.
 FIŞA DE DOCUMENTARE 10

PURIFICAREA ŞI DEPOZITAREA ULEIULUI BRUT

1. Uleiul brut de presă este supus în continuare unei operaţii de purificare, deoarece
conţine impurităţi mecanice şi organice în suspensie, urme de apă care trebuiesc îndepărtate
pentru evitarea degradării rapide a uleiului şi a pierderilor.
Purificarea uleiului înainte de depozitare comportă următoarele operaţii:
- separarea resturilor grosiere de măcinătură oleaginoasă prin sedimentare, filtrare sau
centrifugare;
- eliminarea umidităţii în exces prin uscare;
- sedimentarea impurităţilor cu dimensiuni mici prin filtrare.
Distilarea miscelei- miscela obţinută la extracţie (ulei + solvent) este trecută la operaţiile de
purificare (îndepărtarea impurităţilor prin decantare, filtrare, centrifugare, ciclonare) şi apoi la
distilare iniţială şi finală. Distilarea se practică în peliculă sau prin pulverizare. Procesul de distilare va
fi influenţat de temperatură, vacuum şi de cantitatea de abur folosită la distilarea finală.
Recuperarea solventului din şrot - după extragerea uleiului, şrotul conţine 25-50% solvent la
suprafaţă şi în capilarele particulelor. Fracţiunile uşoare de solvent se separă prin încălzire iar cele
grele cu abur viu supraîncălzit. Îndepărtarea dizolvantului din şrot este asemănător operaţiei de
uscare, adică cu o etapă de evaporare cu viteză constantă, urmată de o etapă de evaporare cu viteză
descrescândă.
Condensarea vaporilor de solvent şi separarea şrotului - vaporii de solvent şi de apă proveniţi
de la distilarea miscelei sau de la desolventizarea-toastarea şrotului sunt trimişi la condensare şi la
separarea de faze pe baza greutăţii specifice. Condensarea se face într-un condensator care este un
schimbător de căldură cu ţevi de alamă sau oţel, cu răcire indirectă. Separarea solventului de apă se
face în separatoare Florentine şi în separatoare combinate cu 3 componente: preseparatorul (unde se
separă 3 straturi: solventul, emulsia, apa), separatorul de control (unde trece apa pentru a 2-a
separare) şi colectorul de solvent (benzina). Emulsia se trece apoi în fierbătorul de siguranţă.
Prelucrarea finală şi depozitarea şrotului - prelucrarea finală implică măcinarea în mori cu
ciocane şi separarea pe fracţiuni. Şrotul de ricin şi rapiţă necesită unele tratamente speciale.
Depozitara şroturilor se poate face în magazii sau în silozuri prevăzute cu dispozitive mecanice de
spargere a bolţilor şi de evacuare.
2. Depozitarea uleiului brut - uleiurile brute de presă şi extracţie se depozitează înainte de
rafinare în rezervoare de oţel cu capacitate mare (mii m3).Fundul rezervoarelor trebuie să fie
uşor înclinat spre golire, pentru a se realiza golirea completă şi pentru evitarea depunerii
sedimentelor.Conducta de alimentare cu ulei a rezervoarelor trebuie să coboare până la
partea inferioară a rezervorului, pentru a se evita contactul uleiului cu aerul.Temperatura de
depozitare a uleiului brut este de 38 o C (rezervoarele sunt amplasate în contact cu atmosfera).
3. Utilaje folosite pentru purificare:
- sita vibratoare: uleiul intră în partea stângă a sitei şi se filtrează prin ea, ieşind prin conducta
montată în partea inferioară a sitei. Impurităţile mecanice sunt reţinute pe sita de alamă, şi datorită
mişcării ei vibratorii, se deplasează spre celălalt capăt al sitei, unde sunt evacuate. Reziduul conţine
35-45% ulei.
 - filtru- presă cu rame şi plăci: din rezervorul de ulei, cu ajutorul unei pompe, uleiul trece prin
filtru-presă. La începutul filtrării, uleiul curge tulbure şi trebuie dirijat înapoi în rezervor. Pe măsură ce
pe pânzele de filtru se formează stratul filtrant suplimentar, uleiul începe să curgă limpede şi poate fi
dirijat spre colectorul de ulei filtrat. În timpul filtrării trebuie urmărit dacă uleiul curge limpede prin
toate robinetele. Acolo unde se observă curgerea tulbure, robinetele se închid. Când presiunea
uleiului introdus de pompă în filtru creşte, iat viteza de filtrare scade, filtrul se scoate din circuit, se
suflă cu aer comprimat, şi se deschide pentru curăţire. Resturile aderente la materialul filtrant se
curăţă prin răzuire cu şpaclu din lemn, se colectează şi se trimite la recuperarea uleiului. După
curăţiredacă pânza filtrantă este îmbâcsită, se înlocuieşte, fitrul se strânge pentru a fi repus în
funcţiune.
4. Norme de igienă şi protecţia muncii specifice purificării uleiului brut
- se interzice pornirea siteti vibratoare fără apărătoare la elementele în mişcare;
- curăţirea sitei se face din exterior cu lopăţele metalice;
- se interzice deschiderea filtrului-presă cât timp există presiune şi ventilul de aer/abur este
deschis;
- pânzele de pe filtru, trebuie bine curăţite şi trimise la spălătorie.
 SITĂ VIBRATOARE
1-pereţi laterali, 2-cadru site, 3-ax cu excentric, 4-arcuri vibratoare, 5-şasiu, 6-articulaţie, 7-cremaliere
de reglare a înclinării sitei, 8- şuruburi de întindere a sitelor

FILTRU PRESĂ
a - vedere generală
1-picioare, 2-placă frontală, 3-traverse orizontale, 4-închidere hidraulică, 5-jgheab, 6-canal alimentare
lichid de filtrat, 7-robinet evacuare filtrat, 8-robinet scurgere lichid, 9-robinet aer, 10-
b - elementele unui filtru-presă
1-placă cu camere, 2-placa unui filtru-presă cu rame, 3-rama, 4-secţiune prin filtru-presă cu rame, 5-
marginea îngroşată a plăcii şi ramei, 6-suprafaţa rifluită a plăcii, 7-canal intrare ulei, 8-deschidere în
ramă pentru ulei, 9-robinet evacuare filtrat, 10-scoabe pentru atârnare plăci şi rame.
 FIŞA DE DOCUMENTARE 11

Rafinarea uleiurilor vegetale

Prin rafinare uleiurilor brute sunt transformate în uleiuri comercializabile atât sub aspectul
calităţii senzoriale cât şi sub aspectul stabilităţii la păstrare ulterioară.
Prin rafinare se elimină componentele nedorite: fosfatide, acizi graşi liberi, pigmenţi, metale
(Fe,Cu,Ca,Mg), zaharuri libere, glicolipide, lipide oxidate, ceruri, substanţe de miros şi gust (aldehide,
cetone) şi pesticide. În timpul rafinării o dată cu impurităţile menţionate se îndepărtează însă şi
substanţele valoroase ca vitaminele: A, D, E, K dar se pierde şi o cantitate de ulei în funcţie de
caracteristicile uleiului brut, precum şi de metoda de rafinare aplicată, respectiv de instalaţia folosită.
Rafinarea uleiurilor poate fi alcalină clasica şi fizică. Operaţiile principale la rafinare sunt:
desmucilaginarea, neutralizarea, spălarea, uscarea, decolorarea, vinterizare, dezodorizarea şi
polisarea.

1.Desmucilaginarea

Uleiul brut eliberat de impurităţi grosiere prin operaţia de purificare preliminară conţine
substanţe mucilaginoase (fosfatide,albumine,hidraţi de carbon) sub formă coloidală, în suspensie sau
dizolvate. Principalele metode de eliminare a mucilagiilor, respectiv a fosfatidelor:
a)metoda prin hidratare-se bazează pe faptul că în prezenţa apei, la cald fosfatidele, albuminoidele şi
complexele acestora-mucilagiile-îşi pierd solubilitatea în ulei şi precipită în flacoane care pot fi
separate prin sedimentare sau centrifugare;
b)metoda acidă-aplicată independent (fără hidratare prealabilă),metoda este folosită pentru uleiul de
rapiţă destinat hidrogenării sau utilizării ca ulei lampant;
c)metoda acidă urmată de hidratare-se aplică pentru uleiurile cu peste 1000 părţi per milion fosfor în
cadrul rafinării fizice. Astfel uleiul este încălzit la 70 o C,tratat cu acid fosforic sau citric cu amestecare
30 minute, apoi amestecul se răceşte la 25 o C. Se adaugă apă în proporţie de 1-3% şi se amestecă încă
2 ore pentru hidratarea fosfatidelor. În final se realizează centrifugarea la 25 o C,uleiul separat fiind
trecut direct la albire.
d)metoda de desmucilaginare enzimatică-se aplică în prezent pentru uleiul de rapiţă şi uleiul de soia.
Se folosesc instalaţii Sharples.
2.Neutralizarea acidităţii libere a uleiurilor vegetale (rafinare alcalina)

Neutralizarea alcalină constă în eliminarea acizilor graşi, a fosfatidelor rămase , şi a altor

componente (şrot proteic, glicerina, carbohidraţi, răşini, metale, pigmenţi).sub formă de săpun alcalin
prin tratament cu hidroxizi sau carbonaţi alcalini.
Neutralizarea prin distilare constă în antrenarea acizilor graşi liberi cu abur direct sub vid
avansat.
Neutralizarea prin esterificare constă în combinarea acizilor graşi liberi cu glicerina şi
reconstituirea gliceridelor.
Se folosesc instalaţii Sharples.
3.Uscarea uleiurilor
în uleiurile neutralizate cu alcalii, poate rămâne 0,2-0,5% apă, şi se impune eliminarea ei
deoarece permite hidroliza trigliceridelor cu creşterea acidităţii libere şi inactivează materialele
adsorbante folosite în decolorare.
Se foloseşte uscător continuu.
4. Decolorarea uleiurilor

Substanţele colorate/colorante din ulei sunt: pigmenţi naturali (clorofila, carotina, xantofila),
pigmenţi secundari (complexe melano-fosfatidice, formaţi în “broken” şi uleiul obţinut din miscelele
distilate la temperaturi ridicate.
Decolorarea se realizează în două procedee:
*decolorare fizică-ce se realizează prin adsorbţia pigmenţilor pe pământ sau cărbune decolorant;
*decolorare chimică-care se realizează printr-o reacţie chimică în scopul de a modifica grupările
cromogene ale pigmenţilor. Reacţia poate fi de oxidare sau de reducere;
Decolorarea conduce şi la eliminarea produselor de oxidare a metalelor fosfatidelor, urmelor
de săpun. Procesul implică atât adsorbţia fizică (bazată pe forţe Van der Waals) cât şi chemosorbţie
(bazată pe legături chimice puternic covalente şi ionice). Prin chemosorbţie sunt adsorbiţi acizii graşi,
săpunurile, fosfatidele, gliceridele acizilor graşi oxidaţi. Chemosorbţia este ireversibilă.
Pentru decolorare sunt necesare: dozator de pământ decolorant, malaxor pentru prepararea
suspensiei de pământ, reactoare de decolorare, filtru vertical sau orizontal pentru separarea
pământului, schimbătoare de căldură.

5.Vinterizarea uleiurilor

Vinterizarea uleiurilor denumită şi deceruire, este operaţia prin care se elimină din ulei cea mai
mare cantitate din ceruri şi gliceridele acizilor graşi saturaţi care solidifică la temperaturi sub 15-20 oC,
producând tulburarea uleiurilor.
Conţinutul de ceruri în uleiul de floarea-soarelui depinde de:
-tipul de hibrizi de la care provin seminţele (aceştia dau seminţe cu coajă subţire care, însă, conţine
multe ceruri);
-efectul decojirii şi separarea de miez a pieliţelor care şi ele conţin ceruri.
Se folosşte instalaţie tip De Smet.

6.Dezodorizarea uleiurilor

Dezodorizarea este operaţia prin care se elimină din ulei substanţele de gust şi miros nedorit.
Dezodorizarea secundară are loc şi la alte operatţi de rafinare (neutralizare alcalină, decolorare).
Dezodorizarea se practică pentru uleiurile comestibile, inclusiv pentru cele dehidrogenate şi
conduce la depersonalizarea acestora. Dezodorizarea implică acţiunea tenperaturii, a presiunii şi a
antrenării cu vapori, iar ca proces dezodorizarea reprezintă o distilare prin antrenare cu vapori la
presiuni reduse şi la temperaturi înalte când se antrenează substanţe volatile de gust şi miros.
6.Imbutelierea uleiurilor comestibile

Uleiurile comestibile se îmbuteliază în ambalaje de sticlă de 1 litru şi ½ litru,

butelii PET de 1 litru şi ½ litru, bidoane PET sau metalice de 5-10 litri. Dacă procesul tehnologic a fost
bine condus şi uleiul rafinat îndeplineşte condiţiile de calitate impuse, acesta prezintă o bună
stabilitate în timp. În funcţie de durata şi de condiţiile de depozitare, un ulei bine rafinat poate, să se
oxideze dacă: este prezent oxigenul atmosferic, este prezentă lumina şi radiaţiile UV şi temperatura
de depozitare este ridicată ( >30 o C).

Rafinarea fizică a uleiurilor

Rafinarea antrenează următoarele neajunsuri:

-pierderi de ulei neutru la neutralizarea alcalină (1.4-1.8 kg ulei/kg acizi grasi);
-scindarea “soapstock-ului” cu acid sulfuric, care este un proces poluant;
Ambele incoveniente sunt reduse prin rafinare fizică,care presupune realizarea simultană
a distilării acizilor graşi şi a substanţelor responsabile de gust şi miros.
La acest gen de rafinare, pretratamentele aplicate anterior sunt foarte importante şi
anume:
-trebuie să se folosească extractorul;
-desmucilaginarea, superdegomarea şi albirea trebuie să se facă cu atenţie;
-pământul decolorant nu trebuie să depăşească 4%;

7. Norme de protecţie a muncii la rafinarea uleiurilor:

- malaxoarele de la desmucilaginare şi neutralizare vor fi curăţate periodic, după oprire de la
tablou, oprirea circulaţiei leşiei, uleiului şi deschiderea ventilelor de golire;
- în timpul funcţionării centrifugelor se vor purta ochelari şi mănuşi de protecţie;
- verificarea periodică a sistemului de frânare al centrifugelor;
- nu vor fi primite uleiuri la rafinare cu punctul de inflamabilitate mai mic decât cel prevăzut în
STAS;
- închiderea-deschiderea filtrelor de la vinterizare se va face cu grijă;
- reparaţiile executate la utilaje se fac numai după primirea aprobării şi aisgurării cu privire la
nefuncţionarea utilajului şi a echipamentului de protecţie.