Cutuma internaţională în dreptul internaţional public.

1. Definiţi cutuma internaţională.

2. Comparaţi cutuma cu tratatul internaţional – ca izvor de drept internaţional
public.
3. Evaluaţi tehnici de probare a existenţei cutumei.
1. Cutuma este izvorul cel mai vechi al dreptului internaţional. Ea constă dintr-o
practică generală relativ îndelungată, repetată în raporturile dintre state,
acceptată de către acestea drept regulă obligatorie în relaţiile dintre ele. Materii
întregi ale dreptului internaţional s-au format pe cale cutumiară (dreptul
diplomatic, dreptul mării, legile şi obiceiurile de purtare a războiului). Articolul 38
al Statului Curţii Internaţionale de Justiţie se referă la cutuma internaţională, ca
dovadă a unei practici generale acceptă de state ca drept (opinio juris).

2. Asemănările sunt că: ambele sunt izvoare formale ale dreptului international;
sunt izvoare principale, dupa importanța izvorului în ssitemul de drept; ambele
sunt prevăzute în art. 38 din statul CIJ; sunt izvoare universal, a căror forță juridică
derive din dreptul international general; ambele sunt manifestarea de voință a
statelor;
Deosebirile: cutuma îmbracă forma tacită, dar tratatul- forma expresă; procesul
cutumiar nu este atât de concret ca cel conventional; Deosebim cutuma de
convenţia internaţională constatând că prima are o apariţie spontană, informală, fiind
expresia forţei tradiţiei, în vreme ce tratatul se negociază, având până la urmă o
puternică tentă experimentală; pentru a fi valabilă, cutuma are nevoie de o practică
generală, acceptată de majoritatea subiectelor care se află într-o anume situaţie, în
vreme ce tratatul nu impune o exigenţă numerică, existând atât tratate bilaterale cât şi
tratate multilaterale, atât tratate locale cât şi tratate regionale şi universal;  cutumele au
atâta viaţă cât timp nu cad în desuetudine, în vreme ce tratatele sunt fie tranzitorii cât şi
permanente.

3.
 Prin Jurisprudență- de exemplu într-o hortarire a CIJ se face trimitere spre
aplicarea anumitei norme, considerându-se a fi potrivită într-o anumită
speță. Judecătorul găsește norma, o pomenește și o aplică
 Prin practica diplomatică- declarații catre confirmă libertatea de trecere a
persoanelor și bunurilor la punctual de frontieră
 Tratul face trimitere către o cutumă care este accepatte și recunoscută de
stated, și în acest sens intențioanează să încheie un tratat care să o
codifice: Unele state o pot aplica, altele nu