Contents

CAPITOLUL VII. CANADA.........................................................................................................1

7.1. Scurt istoric.............................................................................................................................1
7.2. Despre forţa de muncă din economia canadiană.................................................................1
7.3. Relaţia guvern – afaceri în Canada.......................................................................................2
7.4. Influenţe culturale specifice în managementul canadian....................................................4
7.5. Globalizarea în economia canadiană....................................................................................7
7.6. Încadrarea culturii canadiene în abordarea lui Hofstede..........................................................9
 CAPITOLUL VII. CANADA

7.1. Scurt istoric

Istoria şi evoluţia modernă a Canadei începe din sec. XVI, după descoperirea Americii de
europeni, şi rămâne de-a lungul secolelor influenţată de cultura europeană şi americană (primii
colonişti europeni s-au contopit cu populaţia indigenă, populaţie ce este atestată istoric
arheologic cu 15 secole înainte. Pe fondul disputei cunoscute între UK şi Franţa pentru controlul
noilor teritorii în 1867 s-a constituit Canada ca federaţie formată din Noua Scotie, New
Brunswick, Quebec şi Ontario; cele patru regiuni îşi vor extinde treptat controlul (în final
devenind ţara cu o suprafaţă de circa 10 mil. km 2, locul doi în lume, după Rusia); populaţia 28
mil. locuitori.
Canada a fost şi va rămâne o naţiune multiculturală, derivând din diversitatea etnică:
influenţă americană, engleză, franceză; comunităţi largi de canadieni de origine chineză,
japoneză, italiană, greacă etc.; engleza şi franceza ca limbi oficiale; în regiunea Nunavut 90%
sunt eschimoşi; etc. În prezent, se menţin diferenţe de dezvoltare pe regiuni ale Canadei, dar
nivelul general de trai rămâne ridicat (Naţiunile Unite: 7 ani a clasat Canada pe locul 1 după
nivel GDP / loc., mediu, servicii sociale, etc.):1
 Regiuni / state precum Ontario, Alberta şi Columbia Britanică au un nivel ridicat de
dezvoltare economică , la polul opus fiind Newfoundland, Maritime etc.; regiunea
Quebec, se află la nivelul mediu; Vancouver, Toronto, Calgary, Edmontou, Montreal –
nivel foarte ridicat de trai.
 Economia canadiană rămâne strâns legată de economia SUA (85% din export import,
mari companii americane operează în Canada, efecte benefice ale NAFTA), fapt resimţit
şi în ceea ce priveşte managementul aplicat de companii.
 Conform unui istoric canadian, în această ţară se manifestă o identitate limitată a
persoanei faţă de valori naţionale, cetăţeanul fiind mai ataşat de regiune, clasa socială,
grup etnic, limbă etc.
 Diferenţele economice între cele 10 regiuni/state, respectiv caracterul regional /federal al
ţării influenţează şi cultura afacerilor; un număr redus de persoane controlează afaceri
regionale importante (ex. Familia Irwing în New Brunswick – petrol, industria lemnului,
transport, distribuţie etc.):
- Quebec: după 1970 are o tendinţă de separare, regiunea este dezvoltată, susţinută de
statul federal, totuşi şomajul este ridicat; influenţă franceză accentuată.
- Ontario: în ultimele decenii a fost „motorul” economiei canadiene, Toronto şi Ottawa
fiind centre internaţionale financiare, de comerţ şi investiţii.
- Provincii precum Manitoba, Saskatchewan sunt mai sărace, orientate preponderent
agricol, cu probleme de integrare a aborigenilor etc.
- Provincia Alberta este considerată ca cea mai bogată din ţară iar Columbia Britanică are
un asemenea potenţial pentru sec. XXI (petrol, industrie, IT, comerţ, finanţe etc.; în
Columbia Britanică turismul va juca un rol esenţial, oraşul Vancouver, este un mare centru
internaţional de atracţie, la nord se localizează cele mai bune zone de schi din lume, etc.)
- Zona de Nord: este zona cea mai rece, mai puţin locuită, comunităţi locale mici ce se
bazează pe sprijinul statului etc.

7.2. Despre forţa de muncă din economia canadiană

Pe ansamblul statului canadian pot fi reţinute anumite probleme specifice: diferenţe

culturale, dezvoltarea neuniformă pe regiuni /state, condiţii geografice diferite.

1
Coates K. – Success secrets to maximize Business in Canada, Time Media Ltd, 2001, Singapore

1
 Forţa de muncă este stabilă şi bine pregătită, nivelul veniturilor fiind apropiat de cel al
muncitorilor americani. Majoritatea absolvenţilor de liceu (85 – 90 %) vor urma un colegiu la
universitate, standardele de pregătire universitară fiind monitorizate strict de guvernul federal.
Anual, Canada acceptă circa 250.000 emigranţi înalt calificaţi pe diverse domenii (IT, fizică,
electricitate, ştiinţe exacte etc.), deşi şomajul mediu este ridicat (7-9%), pentru a menţine
dinamica forţei de muncă. În mod obişnuit, salariaţii vorbesc la acelaşi nivel engleza şi franceza,
iar statul şi companiile sprijină, programele de training cu predare în ambele limbi. Un procent
redus din forţa de muncă (sub 10%) acceptă schimbarea domiciliului pentru salariu / slujbă mai
bună (din est către rezidenţe ale firmelor din Ontaria, Alberta sau Columbia Britanică); parte
majoră a salariaţilor preferă regiunea / oraşul în care locuiesc, chiar dacă obţin un venit mai mic.
Sindicatele în economia canadiană „joacă” astăzi un rol modest, îndeosebi în industria
auto (subsidiare ale firmelor Chrysler, GM, Ford etc.), cu circa 240.000 membrii.
În ceea ce priveşte cultura afacerilor în firmele canadiene – cultura în sensul în care
discută Hofstede – trendul principal se apropie de cultura americană. „Nord americanii su
suportă birocraţia – spune R. Mockler – preferând să găsească persoana influentă (din
organizaţie) şi să obţină un răspuns direct şi rapid”. 2 „Ierarhiile bazate pe uzanţe tradiţionale sunt
comune în multe culturi...”, inclusiv în mentalitatea salariaţilor canadieni, însă nu în aceiaşi
măsură ca în Japonia sau China, nu în aceiaşi „putere” de modelare a comportamentului
organizaţional; salariaţii canadieni sunt mai direcţi în anumite contexte ale managementului
zilnic, ei se apropie mai mult din acest unghi de „mentalitatea” tipic americană.3
„Nord – americanii sunt adesea incapabili să înţeleagă de ce contractele sunt adesea încălcate
ignorate sau renegociate în ţările asiatice, latino – americane, ruse sau central europene (este
vorba şi de România).4
Aceste detalii reflectă clar diferenţele culturale între societatea canadiană, lumea
afacerilor din această ţară, faţă de societatea românească sau alte ţări europene.
Relaţiile între diverse instituţii ale statului canadian sunt foarte birocratice dar relativ
eficiente, mecanismul decizional este complex şi în relaţiile cu companiile, o mare parte de
putere este delegată spre statele componente şi municipalitate. Există reglementări specifice,
diferite, de la un stat la altul, uneori chiar în interiorul aceluiaşi stat / regiune pe oraşe, cu privire
la procedura de înfiinţare / atragere de noi companii, de atragere a investiţiilor din străinătate.
Guvernul federal şi guvernele locale / statale monitorizează respectarea unor standarde de
protecţie a salariaţilor, asigurări de sănătate, asigurări sociale etc.; angajatorii sunt obligaţi să
aplice nivelul minim al standardului pe fiecare direcţie de protecţie a muncitorilor.

7.3. Relaţia guvern – afaceri în Canada

Dimensiunea relativ redusă a pieţei interne (circa 28 milioane locuitori) şi competiţia

directă cu firmele americane în toate sectoarele economice, au imprimat economiei canadiene
unele tendinţe monopoliste: Chapters domină industria cărţii, Wall Mart este lider în distribuţie
cu amănuntul, Air Canada domină transporturile aeriene, TH şi Starbucks sunt lideri în industria
cafelei; se adaugă energia, telefonia, media, etc.5
Ca trăsătură distinctă, guvernul este implicat notabil în economie şi sprijină afacerile.
Structura statului canadian este una de tip federal, competentele fiind partajate pe nivele, astfel:6

2
Mockler R. – Multinational strategic Management, SMRG, 2001
3
Idem
4
Idem
5
Hill Ch. W. – International Business, McGraw – Hill, Irwin, New York, 2002
6
Androniceanu A. – Management public în Canada, ASE Bucureşti, 1998

2
 Coroana Britanică

Guvernator General -Politici macroeconomice

-Rata dobânzii şi impozit pe venit
-Protecţia şomerilor
-Imigraţie
-Criminalitate
-Comerţ internaţional
Puterea Puterea Puterea -Diplomaţie
Legislativă Juridică Executivă -Armata
-Banca Centrală
-Politica monetară
Primul Ministru -Educaţie (general)
-Impozite centrale şi redistribuire
-Protecţia mediului
-Drepturile omului
Cabinet -Proiecte de infrastructură
Relaţii
Federale

Trezorerie
Ministere

-Educaţie (şi universităţi)

-Servicii sociale
-Infrastructuri : transport (drumuri)
Statele Federale
-Servicii municipale
-Sănătate (asigurări, spitale,
cabinete)
Guvernator Consiliu -Taxe şi impozite locale
-Protecţie salariaţi
-Proteccţie mediu, resurse locale
-Reguli locale de derulare a
afacerilor (deschidere firme,
capital, acţionari)

Există între provincii / state o competiţie permanentă pentru a atrage şi menţine investiţii
străine şi autohtone în diverse sectoare economice. Această competiţie înseamnă o confruntare
permanentă între ofertele făcute de autorităţile provinciale pentru a contura un mediu de afaceri
cât mai favorabil: taxe şi impozite scăzute, acces liber la infrastructura existentă, terenuri în zone
atractive, alte facilităţi pentru a reduce costurile de operare, programe de dezvoltare economică
locală cu sprijin public (parte din costuri sunt suportate de stat şi parte de companiile ce vor
opera în acele programe). Au fost constituite fonduri şi proiecte guvernamentale precum:
- Fondul de diversificare economică din Vest
- Agenţia Atlantică Canada

3
 Astfel de agenţii, în colaborare cu municipalitatea, acordă sprijin direct şi indirect pentru
dezvoltarea afacerilor:7
- suportă integral infrastructura unor proiecte de dezvoltare;
- asigură total / parţial fondurile pentru promovarea proiectului şi training-ul viitorilor
salariaţi;
- acordă granturi pe o bază competitivă (cotă parte din banii necesari);
- facilitează accesul la credite sau acordă direct împrumuturi avantajoase
Oamenii de afaceri ce vor să iniţieze operaţiuni comerciale în Canada sunt puşi, de la
început, în faţa unei decizii majore: viitoarea companie va opera numai într-un stat (ceea ce
înseamnă a îndeplini anumite formalităţi de deschidere şi autorizare) sau va opera în mai multe
state (interprovincial, regulile şi formalităţile de îndeplinit sunt mai numeroase şi complexe).
Pentru deschiderea unei reprezentanţe, filiale, companii în Canada se recomandă a recurge la
sfatul avizat al unor consilieri canadieni.8 acest fapt este cu atât mai necesar cu cât viitoarea
afacere va opera în mai multe state, deoarece sunt diferenţe notabile de proceduri /reguli de
îndeplinit de la un stat la altul.9
După semnarea NAFTA, în societatea canadiană au survenit dezbateri ample privind
sistemul de impozite şi taxe, îndeosebi impozitul pe venit (profit), întrucât s-au remarcat
diferenţe non favorabile faţă de sistemul american; se consideră că impunerea în economia
canadiană favorizează companiile americane (veniturile statului erau divizate mai pronunţat
pentru sprijinirea afacerilor, finanţarea şcolilor, inclusiv universităţi etc.). S-au conturat treptat
două opinii majore:10
- partidele din opoziţie susţin o uniformizare, tip cotă unică a impozitării (Partidul Alianţei
Canadiene)
- partide de la putere susţin o impozitare diferenţiată, inclusiv contribuţii pentru sănătate în
cote diferite până la 60.000 CD / an şi peste aceste nivel (Partidul Liberal).
După anul 2000, tendinţa în societatea canadiană, a fost de a reduce rolul statului în
economie pentru a obliga companiile să se adapteze la competiţia globală; se adaugă tendinţa de
reducere a impozitelor în paralel cu asigurarea unui venit minim garantat pentru toate
provinciile, reducerea decalajelor regionale în materie de dezvoltare economică. 11 În anii ’80,
liderii de opinie din societatea canadiană au sugerat recurgerea la „modelul japonez” de derulare
a afacerilor, însă –a dovedit că şi economia japoneză are propriile dificultăţi; mai mult, modelul
japonez a fost atipic pentru cultura canadiană, greu sau imposibil de importat şi adaptat la
mentalitatea salariaţilor din firmele canadiene; finalmente „modelul american” de derulare a
afacerilor,
Influenţade management
altor aplicat curent, este cel
culturi dominante care cultural
Modelul s-a dovedit a fialmai
general accesibil
afacerilor în şi mai
influent pentru economia canadiană. 12
CANADA

7.4. Influenţe culturale specifice în managementul canadian

Cultura naţională de afaceri în Canada diferă complet de Japonia, China sau UK, nu se
bazează pe un set clar de atribute, este structurată60%
ca un
dinmozaic în formare
total „cultură” încă pe seama altor
canadiană
culturi; sintetic şi
Cultura americană general, se poate afirma că modelul naţional cultural al afacerilor în Canada se
apropie de modelul SUA: un anumit individualism, bogăţie şi nivel ridicat de trai, agresivitate şi
tendinţa de dominare a „celorlalţi”. Într-o sinteză relativ empirică, vom putea considera că
modelul cultural al afacerilor în Canada este încă în curs de structurare sub influenţa directă a
maiCultura
multorbritanică
culturi dominante, astfel:
10% din total „cultură” canadiană

7
Coates K. – Success secrets to maximize Business in Canada, Time Media Ltd, 2001, Singapore
Cultura franceza
8
Hill Ch. W. – International Business, McGraw – Hill, Irwin, New York, 2002
9
Idem 10% din total „cultură” canadiană
10
Anderson S., ş.a. – Business, UK, 2002
11
Coates K. – Op. cit.
12
Anderson S., ş.a. – Op. cit.
Alte culturi
(europeană, chineză, etc.) 4 20% din total „cultură” canadiană
 După al doilea război mondial, urmare a întăririi permanente a legăturii cu SUA, urmare
a negocierii NAFTA, influenţa managementului american, a marilor companii SUA, în
administrarea afacerilor din economia Canadei a crescut vizibil de la un deceniu la altul:13
– companiile americane au înfiinţat unităţi de producţie, fabrici sau companii – „fiică” în
diverse sectoare din Canada;
– marile companii americane au păstrat controlul şi managementul direct al unor afaceri ce
operau în economia canadiană;
– în unele situaţii (bunuri de larg consum, restaurante etc.), firmele americane, şi-au
păstrat marca de fabricaţie sau comerţ pentru unităţile ce operau în Canada;
– manageri profesionişti din topul unor companii americane au fost desemnaţi sau
solicitaţi să conducă unităţi distincte de afaceri controlate de capitalul canadian;
În consecinţă, relaţiile extrem de apropiate dintre economia canadiană şi economia
americană au inclus şi includ zeci de modalităţi de colaborare, într-o viziune pragmatică,
modalităţi ce au însemnat tot atâtea influenţe culturale ale spiritului american asupra
mentalităţilor de afaceri din Canada.
Influenţa britanică în managementul actual din economia canadiană se resimte tot mai
puţin, deoarece influenţa politică / legislativă a Marii Britanice a rămas mai mult formală
(această influenţă culturală a constituit un vector semnificativ până la al II-lea Război Mondial).
Influenţa franceză în managementul canadian, atât la nivel macro cât şi în practica
firmelor, se resimte extrem de vizibil / pronunţat în unele regiuni geografice sau oraşe, îndeosebi
provincia Quebec. Până în 1960 salariaţii canadieni din Quebec erau indirect constrânşi să vizeze
doar poziţia până la top (adică managementul de mijloc şi managementul de nivel inferior).
Începând cu 1960, în regiunea Quebec s-a manifestat aşa numita „revoluţie socială”,
culminând în anii ’80 cu încercarea de separare de Canada:14 reducerea influenţei bisericii catolic
– romane, naţionalizarea unor resurse, instituţii proprii de credit financiar, protecţia comunităţii
francofone de afaceri, reorientarea studiilor (programe universitare către Business School legi

13
Coates K. – Op. cit.
?
Anderson S., ş.a. – Op. cit.
14
Coates K. – Op. cit.

5
stricte cu privire15 la folosirea limbii franceze (deşi se vorbeşte curent şi engleza), iniţierea unor
legături directe de afaceri / comerţ cu mari companii din Europa / Asia etc. Prin definiţie,
oamenii de afaceri din Quebec, se autoconsideră că sunt mai întâi „quebecois”, angajaţi în
dezvoltarea regiunii, şi-n al doilea rând sunt canadieni ca business people (un naţionalist, relativ
moderat, mediu).16 De asemenea, în Quebec, comunitatea afacerilor este mai orientată sau
deschisă spre Europa (decât faţă de SUA), deschisă către Asia şi alte ţări, managerii sunt
orientaţi relativ pe termen lung, competitivi şi inventivi în gândire. Printre succesele comunităţii
de afaceri din Quebec, amintim: aerospaţiale, chimie, transporturi, IT, sectorul financiar bancar
etc.
Dificultatea descrierii culturii canadiene în afaceri este derivată din faptul că uzual se
„pune” semnul egalităţii între „a face afaceri în SUA” cu „a face afaceri în Canada”, fapt ce este
doar parţial adevărat. Aşa cum spune Ken Coates, apropierea geografică cu SUA induce erori
de evaluare, întrucât cultura afacerilor în Canada este mai corect descrisă ca un mozaic specific
constituit de diversitatea etnică, economică, regională şi geografică a ţării. (este vorba de
multiculturalism şi deschidere spre diversitate şi internaţional / global) 17.
„Axarea pe grup sau indivizi?” – se întreabă analistul Robert Mockler, atunci când
analizează relaţiile interindivizi şi diversitatea culturală în America de Nord (în principal
referindu-se la SUA).18 Într-adevăr, răspunsul la această dilemă reflectă una din diferenţele
majore dintre Canada şi alte ţări dezvoltate cu privire la influenţa culturii asupra managementului
zilnic din organizaţii. Culturile cu o înaltă conştiinţă socială, aşa cum este China sau Japonia, au
drept principiu: „Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută între ei”, deci preferă munca în echipă,
armonia grupurilor.19 În cazul Americii de Nord, deci şi Canada, se pune un mare preţ pe
individualism aplicând principiu: „Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută singuri”. 20
Caracterul regional /federal al economiei induce automat şi influenţe culturale specifice
în mediul de afaceri canadian, astfel:21
(1) Zona Vancouver este cunoscută ca o zonă de afaceri tipic americană şi asiatică, în
acelaşi timp, în ceea ce priveşte practicile de afaceri, regulile de negociere, derularea unor
tranzacţii comercilae, speculaţiile la Stock Exchange, stilul de viaţă, comportamentul la serviciu
etc.
(2) Zona Alberta este considerată a fi tipic americană în practica curentă a
managementului aplicat de companii (oraşe precum Edmonton sunt descrise ca cele mai
americane oraşe din Nordul Americii). În această zonă se întâlnesc curent semne ale unor mişcări
sindicale notabile, elemente puternice ale democraţiei occidentale, spirit antreprenorial şi
asumarea riscului etc.
(3) Zonele Manitoba şi Saskatchewan sunt relativ mai puţin dezvoltate industrial,
comercial şi financiar, viaţa de afaceri este mai puţin intensă, tradiţiile politice social –
democratice se mizează cu dezvoltarea cooperaţiei în zona rulară; totuşi, în oraşe precum Regina
şi Saskatoon s-au înregistrat trenduri majore pentru sectoare ca IT sau bio-tehnologiile.
(4) Zona Ontario, cu oraşul Toronto şi Ottawa, este un puternic centru financiar şi
comercial al Canadei, înglobează elemente multiculturale majore şi se afirmă rapid pe plan
mondial (Toronto se pretinde a fi „micul New York); se poate identifica o anumită superioritate
(aroganţă) a oamenilor de afaceri din această provincie faţă de alte zone ale Canadei; sunt bine
reprezentate sectoare precum industria grea, computerele, telecomunicaţiile etc.

15
Coates K. – Op. cit.
16
Anderson S., ş.a. – Business, The Ultimate Resourse, UK, 2002
17
Idem
18
Mockeler R. – Multinational Strategic Management SMRG, 2001
19
Idem
20
Ibidem
21
Coates K.– Success secrets to maximize Business in Canada, Time Media Ltd, 2001, Singapore; Sandra Anderson,
ş.a. – Busines. The Ultimate resourse, UK 2002

6
 (5) Zona Atlanticului, cu oraşe precum Halifax, include o cultură specifică în afaceri:
viaţa portuară activă, sprijin al statului pentru cercetare şi educaţie, trasee turistice importante ,
influenţă predominant americană şi europeană în practica afacerilor.
(6) Zona Canadiană de Nord rămâne partea economiei în care influenţa populaţiei
autohtone este resimţită notabil în unele comunităţi; condiţiile geografice tipic polare impun un
sprijin constant al guvernului federal pentru a menţine în afaceri diverse companii, zona este mai
puţin populată şi dezvoltată (deşi există resurse naturale uriaşe).22
Există curent între oamenii de afaceri canadieni aşa numita optică de „Companie –
sucursală / filială”, întrucât investiţiile din SUA, Europa şi Japonia (îndeosebi după crearea
NAFTA) au fost stimulate de guvernul canadian sub forma unor Brand plant: cele mai mari
companii canadiene au fost şi sunt controlate din străinătate (SUA), conduse în top management
de manageri „din import” sau manageri canadieni angajaţi ca profesionişti; aceasta a făcut ca
managerii canadieni să aştepte permanent sfaturi, aprobări sau leadership „din afară” (din
străinătate).23 Aceasta a făcut ca un număr mare de manageri canadieni să se formeze sub
influenţa culturală de afaceri americană, japoneză sau europeană; rezultă o anume aversiune faţă
de riscuri „la vârf”, în cazul unor decizii majore / strategice 24, un comportament birocratic în
organizaţii, sume mici alocate drept „capital de risc” pentru noi direcţii strategice, un anume
complex faţă de afaceriştii americani. În sfârşit, deşi influenţa americană este puternică şi
recunoscută ca benefică în economia canadiană, există asociat complexului amintit şi unele
diferenţe de cultură a afacerilor şi comportament organizaţional:25
 canadienii ştiu că oamenii de afaceri americani sunt superficial informaţi despre Canada,
cultura de afaceri din diverse zone ale ţării etc.;
 canadienii din lumea afacerilor sunt mai puţin agresivi (faţă de SUA), mai deschişi şi
prietenoşi faţă de investitorii străini, manifestă mai multă încredere în „cuvântul dat”
/obligaţii asumate verbal, respectă strict legea şi contractele, nivel mare de
responsabilitate faţă de clienţi, evită speculaţiile;
 în Canada nu există reguli explicite privind derularea unor întâlniri / negocieri de afaceri,
prezentarea cărţilor de vizită, ceremonia de salut, primirea unor vizitatori în companie,
schimb de cadouri, participarea la jocul de golf, masa la restaurant. În top managementul
firmelor întâlnim uzual persoane de 50-60 ani, majoritar bărbaţi dar şi femei (inginerie,
economie, juridic etc.), de provenienţă etnică foarte diferită (Japonia, China, Africa,
Europa etc.).

7.5. Globalizarea în economia canadiană

Economia canadiană este larg deschisă către competiţia globală, oferind mari oportunităţi
de investiţii în sectoare diverse:26
a) Industria filmului, în conexiune directă cu SUA, oferă forţă de muncă mai ieftină,
costuri mai reduse (cu 20%), zone largi de „cadruri originale” etc.; se completează cu un sprijin
guvernamental pentru teatru şi muzică, cu sprijin dat de firme sub forma unor ventures pentru
diverse evenimente culturale, care devin şi atracţii turistice anuale.
b) Industria diamantelor, după Africa de Sud şi Rusia, are o poziţie notabilă în industria
canadiană, cu zăcăminte în teritoriile de Nord; se impune tot mai mult pe piaţa mondială;
companiile străine (americane mai ales) preferă exploatările din Canada întrucât nu mai sunt
acuzaţi de susţinerea rasismului precum în cazul exploatărilor din Africa de Sud (este un element

22
Dunn Ch. C. – Global Formation: Structures of the Worl – Economy, Rowman & Littlefield Publishers, Inc. New
York, 1998
23
Coates K. – Op.cit.
24
Coates K. – Op. cit.
25
Mockler R. - Multinational Strategic Management SMRG, 2001; Sandra Anderson ş.a. Editors – Business. The
Ultimate Resourse, Bloomsbury Publishing Plc, 2002
26
Idem

7
de influenţă culturală aparent minor, dar cu impact în toate politicile de marketing ale
companiilor implicate).
c) Industria energetică este favorizată de resursele uriaşe, dar şi de „tehnologiile înalte /
de vârf”: petrol sau gaze naturale cu dezvoltarea petrochimiei, hidroenergetic şi energie nucleară
pe bază de Candiu (folosite şi-n cooperarea Centralei Cernavodă).
d) Tehnologia de vârf s-a impus în ultimele decenii în competiţia globală, firmele
canadiene sau localizate în Canada (dar cu management şi control din SUA, Japonia, Europa), se
regăsesc în sectoare precum: telecomunicaţiile, submarine, televiziunea prin cablu, INTERNET
(Nortel şi JDS sunt firme canadiene cu poziţie majoră în infrastructura internetului), noua
generaţie de automobile cu hidrogen. Sectorul tehnologic de vârf este larg sprijinit de stat şi
reţeaua de universităţi canadiene, îndeosebi zonele Ottawa, Calgary şi Vancouver;
managementul companiilor din acest sector reflectă direct industria similară americană (regăsim
operând în Canada companii multinaţionale, precum Daimler Craysler, Ford, Nissan, Matsushita
Electric, GE, IBM, GM etc.)27
e) Sectoare precum industria bancară sau educaţie se impun tot mai evident pe plan
mondial (colegiile publice şi particulare din Canada atrag anual milioane de studenţi din Asia şi
alte zone).
f) Industria turismului deţine o poziţie notabilă în Canada şi atrage anual milioane de
vizitatori (obiective precum: parcurile naţionale, Cascada Niagara, Insula Prince Edward,
croaziere pe Atlantic, Vancouver, vânătoare şi pescuit).

7.6. Încadrarea culturii canadiene în abordarea lui Hofstede

27
Mockler R. – Multinational Strategic Management SMRG, 2001

8
 Mică Mare
D1
0 100
Canada – 40 puncte
Colectivism loc 39 într-un eşantion de 50 de ţări Individualismo
D2 i
0 100
Canada – 80 puncte
locul 4
Feminitate Masculinitate
D3
0 100
Canada – 52 puncte
Redus locul 24 Puternic
D4
0 100
Canada – 41 puncte
Termen scurt locul 43 Termen lung
D5
0 100
Canada – 23 puncte
(locul 20 între 23 ţări din eşantion ;
Japonia 80
Dacă se evaluează atent rezultatele studiului luipuncte,
Hofstedeloc cu
4) privire la poziţionarea Canadei pe
fiecare dimensiune D1 – D5, remarcăm că această cultură ocupă o poziţie apropiată de SUA
pentru fiecare dimensiune în parte; este practic confirmată apropierea parţială dintre
managementul canadian şi managementul american.