Cuprins:

1. Introducere.....................................................................1
2.  Prezentarea mierei si a grupei din care face parte.....2
3.  Surse de materii prime ale albinelor pentru obtinerea
mierii.....................................................................................5
4. Procesul tehnologic de obtinere a produsului
„miere’..................................................................................7
5. Caracteristicile de calitate ale produsului ”miere”...11
6. Ambalarea, transportul si depozitarea produsului
„miere”...............................................................................16
7. Etichetarea si garantarea calitatii produsului
„miere”...............................................................................18
8. Importanta mierii in alimentatie.................................21
9. Clasificarea mierii........................................................23
10. Preparate pe baza de miere........................................29
10.1. Suplimente nutritive pe baza de miere.............29
10.2. Produse cosmetice pe baza de miere...............32
11. Concluzie......................................................................34
Bibliografie.........................................................................38 
 Anexa..................................................................................37 

1
 

1. Introducere

  Mierea de albine a fost prima substanţă dulce folosită de om, fiind preţuită
 în special de preoţi în cadrul diverselor ritualuri. Există suficiente mărturii că în
civilizaţiile antice mierea era folosită, printre altele, la prepararea unei băuturi
alcoolice la care se adăuga polen şi levuri din faguri, însă, cele mai vechi
documente referitoare la miere sunt două fragmente scrise în limba sumeriană.
De la egipteni au rămas mărturii privind modul de recoltare şi folosire a mierii.
Babilonienii şi diferitele civilizaţii străvechi din India şi China, utilizau mierea atât
ca medicament cât şi la ritualuri şi ceremonii.
Mierea este un aliment cu proprietati medicamentoase recunoscute si
trebuie consumata regulat de batrani, copii, sportivi, oameni care lucreaza
noaptea.
Poate fi folosita fie ca aliment energizant, in cazurile de surmenaj, oboseala,
neurastenie, boli de inima, afectiuni gripale, hepatice , arsuri , fie ca laxativ sau
indulcitor natural etc. Celor care sufera de insomnii, li se recomanda ca seara sa
consume 2 linguri de miere intr-un pahar de ceai cald de tei. Deasemenea, in
cazul bolilor de ficat, mierea este recomandata intrucat mareste proportia de
glicogen, fortificand organismul impotriva infectiilor.

2. Prezentarea mierei si a grupei din care face parte  

2
 

Mierea de albine este un produs primar de origine vegetala , natural complex

rezultat al nectarului floral al plantelor si al imbogatirii acestuia de catre albine
(Apis mellifera ) cu substante proprii, prin actiunea sucului secretat de glandele
acestora. Albinele produc frecvent si miere de mana, care provine din diverse
lichide dulci din planta, dar nu din floare. Este o soluţie apoasă bogată în
substanţe zaharoase - până la 80% - reprezentate îndeosebi de glucoză şi
fructoză ce provin din nectarul floral, extrafloral, mană şi alte surse, recoltate de
albine şi depozitate în faguri. Enzimele, pe care albinele le introduc în nectar, au
 însuşirea de a scinda zaharoza, maltoza, melezitoza, rafinoza, melibioza etc.,
acest proces durând ani îndelungaţi. Transformarea nectarului de către albine în
miere este însoţită apoi de preschimbarea şi înlocuirea conţinutului de acizi
nefolositori, odată cu eliberarea surplusului de apă. Valoarea pH-ului dintr-o
miere maturizată variază de la 3-5-5,5, după provenienţa ei floristică.
Albinele depind in exclusivitate de lumea vegetala pentru alimentatia lor si,
de aceea, in intreg sezonul activ , ele depun eforturi sustinute pentru asigurarea
hranei, atat pentru necesitatile imediate cat si pentru crearea de rezerve.
In mod obisnuit , albinele se alimenteaza cu nectar , miere, polen, si apa, iar 
pentru hrana larvelor si a matcilor utilizeaza in plus , laptisor de matca.Cu
exceptia apei, mierea si polenul sunt depozitate ca rezerve. In mod artificial in
hrana albinelor se poate utiliza o gama larga de alimente : sirop si serbet de
zahar, zahar tos, zahar pulbere in amestec cu drojdiile de bere, lapte praf, faina
de soia delipidata, polen de porumb, fainuri de diferite cereale, medicamente,
precum si adaosuri de plante medicinale.
Din nectar, mana sau sucuri dulci, care se gasesc in diferitele parti ale
plantelor si arborilor, in amestec cu unele substante care iau nastere in glandele
salivare ale albinelor, se obtine mierea, pe care albinele o depun in celulele
fagurelui. Denumirea de miere nu se poate da nici unui produs asemanator, la
fabricarea caruia nu participa in exclusivitate albinele, sau care rezulta in urma
hranirii albinelor cu zahar sau siropuri dulci. Tot asa, nu se poate da denumirea
de miere produselor care contin mai mult de 22% apa si 5% zaharoza, sau alte
categorii de miere artificiala obtinuta prin diferite metode chimice.

3
 

Din punct de vedere comercial, prin notiunea de miere se intelege acel

produs asa cum a fost el extras, din faguri, iar oricare alta forma de prezentare
va trebui sa poarte denumirea corespunzatoare: fagure cu miere, miere cu polen,
miere cu laptisor de matca etc. Pentru albine, nectarul si celelalte sucuri dulci
asigura substratul energetic, polenul asigura substratul plastic , iar apa si alte
alimente completeaza necesarul de substante nutritive.

3. Surse de materii prime ale albinelor pentru obtinerea mierii

4
 

Pentru a obtine mierea , albinele au două surse de materii prime : o sursă

vegetală, reprezentată în cea mai mare parte de nectarul florilor , si o sursă
animală, reprezentată
de substantele dulci, bogate în zaharuri, eliminate de unii parazi ti ai plantelor,
numită mană.
  Nectarul  constituie sursa cea mai importanta cantitativ si cea mai valoroasa
calitativ. El este un produs complex de secretie al glandelor nectarifere florale si
extraflorale, sub forma unei solutii glucidice de concentratii diferite . Glandele
nectarifere extraflorale , pot sa fie localizate pe frunze, pe pe țioluri , pe stipele,
pe bractee sau pe peduncul.Cele florale sunt situate la baza florii , dar pot fi si pe
petale , pe sepale sau pe carpele. La glandele nectarifere florale secretia
nectarului incepe de obicei odata cu deschiderea florilor si se termina dupa
polenizarea lor, cand rezervele situate in vecinatatea ovarului sunt mobilizate
pentru formarea semintei si a fructului.
 În functie de specia si varsta plantei , de umiditatea atmosferica , de intensitatea
luminii si a vantului, de precipitatii si de temperatura, concentratia lui poate
scadea sub 5% sau poate creste la peste 90%. Albinele prefera nectarul cu
concentratii in zaharuri situate in jurul valorii de 40-50%.
Pricipalele componente ale nectarului sunt zaharoza, glucoza si fructoza,
care se gasesc in cantitati mari, iar alfa-metil glucozidele,maltoza, melibioza,
trehaloza, amibioza, rafinoza, melizitoza, in cantitati reduse.În afara de zaharuri
in compozitia chimica a nectarului intra si alte substante in cantitati mai mici,
uneori infime, cum ar fi acizi grasi, ră șini, dextrine, diferiti compusi cu fosfor si
azot, saruri minerale , proteine, vitamine, enzime, drojdii, substante biologic
active, substante aromate.
Greutatea specifica a nectarului variaza in limite cuprinse intre 1,02 si 1,35,
iar reactia lui poate fi acida , bazica sau neutra, in general avand un pH acid.
  Mana  este acea substanta dulce, limpede si vâscoasa, uneori solidificata, ce
se afla in anumite perioade ale anului pe frunzele, ramurile sau tulpinile
plantelor. Ea poate fi de origine vegetala, cand este secretata direct de frunzele,

5
 

mugurii sau alte parti din planta, sau de origine animala , cand este prodsa prin
intermediul anumitor insecte.
Mana de origine vegetala prezinta importan ță mai redusa. Aceasta apare
primavara pe ramurile de ar țar, mesteacan, arin, tei salcie, odata cu trecerea
plantelor din starea de repaus in cea de activitate, atunci cand excesul de seva
se elimina sub forma de picaturi prin niste celule numite stomate acvifere.Acest
fenomen poarta numele de guta ție.
Mana de origine animala este produsul de excretie a unor insecte care
consuma seva plantelor.Acestea utilizeaza proteinele si apa sevei si elimina
partea nedigerata, bogata in zaharuri.Pe langa zaharurile de baza ( zaharoza,
glucoza, fructoza) in mană
apar forme noi de zaharuri, neîntâlnite in sucul celular.Aceste zaharuri sunt
rezultatul actiunii fermentilor si secretiilor produse de insecte care participa nu
numai la descompunerea zaharurilor din seva ci si la formarea de zaharuri
superioare (oligozaharide) , unul dintre acestea fiind melezitoza.Tot sub influenta
acestor fermenti se pot forma unele substante zaharoase ce sunt ingerate de
albine si de alte insecte consumatoare de mana.
Mana mai contine pentozani, gume, mucilagii si alte substante
hidrocarbonate complexe de tipul substantelor pectice, precum si o cantitate
mare de saruri minerale (pana la 4-5 % din substanta uscata). Fiind un produs de
dezasimilatie al insectelor, spre deosebire de nectar, contine o cantitate mai
mare de substante azotoase si este sarac in substante aromate specifice
nectarului florilor. Prezenta in mana a aminoacizilor noi cum este acidul gamma
aminobutiric, se presupune ca este rezultatul metabolismului insectei sau
constituie un produs al activitatii simbiontilor ce traiesc in hemolimfa insectei
gazda, capabili sa fixeze si sa transforme azotul din aer. Deoarece in mana mai
exista unele substante neintalnite in seva plantei gazda, se deduce ca simbiontii
 joaca un rol important in sinteza vitaminelor, indeosebi a celor din grupa B, care
sunt mai rare sau lipsesc complet din sucul celular.

4. Procesul tehnologic de obtinere a mierei

6
 

Producerea mierii este un proces complex ce incepe odata cu recoltarea

sucurilor dulci de catre albinele culegatoare si se incheie in momentul capacirii
celulelor in care a fost depozitata.
 Aparatul bucal al albinei este adaptat pentru supt si lins, el fiind format din
mandibule , maxile si labium , ultimele doua segmente formand
trompa.Mandibulele sunt doua piese articulate mobil pe obraz, actionate de
muschi puternici si servesc la ingerarea granulelor de polen, la roaderea
capacelelor , la modelarea solzilor de ceara, la cladirea fagurilor, curatirea
stupului si la sustinerea trompei, atat in timpul repausului cat si al activitatii. La
baza mandibulelor se deschid doua glande mandibulare ce sunt foarte mici la
trantor, bine dezvoltate la albina lucratoare si foarte mari la matca. Secretia
acestei glande, impreuna cu cea aglandelor faringiene, foreaza saliva.
In momentul aspiratiei solutiilor zaharoase, trompa este indreptata inainte,
cu baza ridicata in sus. Materia prima absorbita de trompa , patrunde in esofag si
este depozitata in gusa albinei. Gusa reprezinta o dilatatie a esofagului , volumul
ei putand ajunge pana la 75 mg, in medie ea transportand 35-45 mg.
Albinele culegatoare , dupa ce isi umplu gusa cu materia prima , se intorc in
stup , unde sunt intampinate de albinele tinere care nu ies din stupi ci executa
doar muncile din interior. Odata cu intrarea in stup, albina culegatoare deschide
larg maxilarul superior si scoate picatura de nectar pe partea anterioara a
trompei, de unde albina primitoare o ia cu trompa ei. Aceasta operatiune dureaza
pana la patru minute , dupa care albina culegatoare zboara din nou la cules.
Transformarea nectarului si a manei in miere are la baza un proces fizic si
unul biochimic, la care participa toata familia.
Eliminarea surplusului de apa din materia prima pana la limita de 17-18 %
se realizeaza prin evaporare pe doua cai : prin maturarea acesteia de catre
albine sau prin distribuirea ei in cat mai multe celule ale fagurilor.
Maturarea mierii de catre albine consta in regurgitarea repetata a unei
picaturi de nectar din gusa la extremitatea cavitatii bucale sub indoitura trompei
si inghitirea repetata a picaturii. Eliminarea picaturii de nectar si inghitirea insotita

7
 

de o miscare ritmica a trompei, se desfasoara in reprize de 10-15 secunde , timp

de aproximativ 20 minute, apoi albina depoziteaza mierea in celule. Dupa un
asemenea ciclu de maturare urmeaza altele, desavarsind procesul de
transformare a nectarului sau manei in miere.
In acest timp, nectarul pierde o cantitate apreciabila din continutul sau
apos , se satureaza cu enzime produse de glandele salivare ale albinei si au loc
procese biochimice , procese ce au inceput inca din momentul recoltarii si
transportarii materiei prime. Aceste procese biochimice constau in transformarea
zaharozei sub actiunea invertazei in glucoza si fructoza. Astfel prelucrat,
materialul recoltat este depozitat sub forma de picaturi mici pe fundul mai multor 
celule, dupa care albinele, prin miscarea aripilor , creeaza curenti de aer care
accelereaza evaporarea apei , astfel ca dupa 2-4 zile continutul in zahar ajunge
la 76-80%. Dupa ingrosarea lui este transportat in alte celule, unde se termina
procesul de maturare si se transforma in mierea propriu-zisa.
Reducerea continutului de apa duce la reducerea spatiului de stocare si la
marirea presiunii osmotice a mierii. Osmoza este fenomenul observat atunci
cand doua solutii de concentratii diferite sunt separate de o membrana organica
sau de un perete semipermeabil. Bacteriile nu pot sa traiasca si nici sa se
inmulteasca in miere din cauza presiunii osmotice.Daca bacteriile sunt in stadiul
de spori , ele nu sunt afectate de presiunea osmotica datorita grosimii peretelui
celular si slabului continut in apa. Astfel, daca o bacterie este introdusa
intentionat sau involuntar in miere este literalmente deshidratata si
omorata.Presiunea osmotica din miere este unul din factorii de protectie contra
atacului microbilor si a perioadei sale mari de conservare.
Actiunea enzimelor asupra zaharurilor din miere are loc si dupa ce
aceasta a fost depozitata in celulele fagurilor si mai departe, chiar si dupa
extragerea ei din faguri. Mierea se matureaza de doua ori mai repede in celulele
umplute numai ¼ decat cele in cele umplute ¾ .
In nectar si in special in mana , in afara de zaharoza, se gasesc si alte
substante hidrocarbonate mai complexe, asupra carora activitatea enzimatica a

8
 

salivei albinelor este foarte slaba , astfel ca acestea raman in produsul finit
aproximativ in aceeasi forma.
Dupa ce albinele umplu celulele cu miere , le capacesc, forma sub care
mierea poate sa se conserve timp indelungat. Mierea recoltata din fagurii cu
celule necapacite este de calitate inferioara, deoarece inainte de capacire,
procentul de apa este de obicei peste 20 % , iar transformarea zaharozei in
glucoza si fructoza este in plin proces de desfasurare.
O familie de albine poate sa stranga intr-un sezon melifer, practicand
stuparitul pastoral , pana la 150 kg de miere. Pentru a aduna un kg de miere, o
albina trebuie sa efectueze 120 000- 150 000 de zboruri de cules, iar pentru a
produce aceasta cantitate de miere, albinele unei familii parcurg aproximativ 24
000 km.

Compozitia chimica a mierii este in functie de compozitia

nectarului/nectarurilor din care ea provine si de anumiti factori externi .

Compozitia mierii este mult mai complexa decat cele prezentate mai jos.
Literatura de specialitate mentioneaza bogatia in minerale (K, Na, Ca, Mg, Fe,
Cu, Mn, Cl, P, S, Si), in acizi (acetic, butiric, citric, formic, gluconic, lactic, malic,
oxalic, succinic etc.), in enzyme (diastaza, invertaza, glucozidaza, peroxidaza
etc.), in vitamine (B1, B6, C, acid pantotenic, provitamina A, acid nicotinic,
piridoxina).
 Apa 
Valorile cele mai scăzute se situează în jur de 14 % si cele mai ridicate in
 jur de 24-25 % . Valoarea optimă este în jur de 17 % , o miere prea uscată este
greu de extras si de conditionat iar prea umedă riscă să fermenteze iar gustul
este atenuat.
Zaharuri  
Zaharurile reprezintă 95-99 % din substabta uscată a mierii. Cele mai
importante sunt : glucoza ( dextroza ) si fructoza ( levuloza ). Continutul mediu de

9
 

glucoză este de 31 % iar de fructoză aproximativ 38 %. Ambele sunt

monozaharide.
Dizaharidele formate prin asocierea a două monozaharide : maltoză si
zaharoză într-un procent de 7,3 % respective 1,3 %.
Zaharuri superioare : 1,5 % iar în unele tipuri de miere pot atinge valori de
până la 8 %. În afara celor mentionate s-au mai identificat : izomaltoza, turanoza,
maltuloza, nigeroza, leucroza, melezioza, kestoza etc.
 Acizii organici  
Toate tipurile de miere au o reactie acidă ele contin un amestec de acizi
organici dintre care unii sunt prezenti în nectar altii în miere. Acidul care
predomină este acidul gluconic provenit din glucoză. Au fost pusi în evidentă si
alti acizi : acetic, lactic, malicbutinic, citric, formic etc.

 Aminoacizi si proteine 
Substantele azotoase nu reprezintă decât o parte infimă din mierea pură.
Nivelul azotului de miere este în medie de 0,04 % ceea ce transformat în
proteine dă aproximativ 0,26 %. Este vorba de aminoacizi liberi si de proteine
care pot fi de diverse origini. Aceste substabte pot fi prezente în nectar, pot
proveni din secretiile albinelor sau pot fi continute în grăuncioare de polen.
Compozitia chimica a mierii este in functie de compozitia
nectarului/nectarurilor din care ea provine si de anumiti factori externi.
Compozitia mierii este mult mai complexa decat cele prezentate in tabelul
de mai jos. Literatura de specialitate mentioneaza bogatia in minerale (K, Na, Ca,
Mg, Fe, Cu, Mn, Cl, P, S, Si), in acizi (acetic, butiric, citric, formic, gluconic, lactic,
malic, oxalic, succinic etc.), in enzyme (diastaza, invertaza, glucozidaza,
peroxidaza etc.), in vitamine (B 1, B6, C, acid pantotenic, provitamina A, acid
nicotinic, piridoxina).

10
 

5. Caracteristicile de calitate ale produsului ”miere”

Caracteristici organoleptice
Indiferent de provenienta ei, mierea de albine are anumite proprietati fizice si
o anumita structura chimica, care constituie caracteristicile acestui produs.
Caracteristicile organoleptice cuprind culoarea , mirosul , gustul , consistenta
si puritatea mierii.
  Culoarea mierii difera de la incolor pana la neagra. La mierea de nectar 
predomina culoarea galbena, rar se intalneste nuanta maro pana la verde.
Mierea stransa la inceputul primaverii are o culoare de un galben viu, pana la
portocaliu. Mierea stransa din nectarul de la exteriorul florilor este aproape
incolora sau are o nuanta verzuie. Mierea de culoare galbena deschis este
specifica celei de salcam, iar cea de culoare inchisa mierii de munte sau de
balta. Cu timpul , mierea isi pierde culoarea initiala, de obicei se inchide la
culoare , iar timpul cristalizarii se deschide. Intensitatea culorii in timpul pastrarii
se datoreaza combinatiilor tanatilor si a altor polifenoli, cu fierul din vasele de
pastrare si din instalatiile de prelucrare, concomitent cu intrarea in reactie a
zaharurilor reducatoare cu substantele ce contin azot aminic (aminoacizi,
polipeptide, proteine). Pastrata in vase de cupru , mierea capata culoare gri-
verzuie, iar in vase de fier, culoare rosie inchis.
Nu intotdeauna mierea de culoare deschisa este superioara celei de culoare
inchisa, motiv pentru care in cele mai multe ”Standarde pentru miere” sunt
cuprinse la calitatea I sorturile de miere de la cele mai deschise culori pana la
cele mai inchise.
Aprecierea culorii pe pioata mondiala se face cu aparatul Phund de
determinat culoarea mierii , sau cu comparatoare de culoare. Scara aparatului
Phund are 140 de diviziuni exprimate in milimetri, corespunzatoare nuantelor 
stabilite pentru miere.(Tabel 1)
Sorturile noastre, sub raportul culorii, se incadreaza pe baza scarii Phund,
astfel : mierea de salcam, aproape incolora,8-10 ; salcam calitatea I, cel mult 14,
calitatea a-II-a, cel mult 18; mierea din floarea-soarelui, 35; mierea de tei, 35-

11
 

40; de zmeur,60; mierea poliflora calitatea I pana la 40; mierea poliflora calitatea
a-II-a, 45-60.

Tabel 1
Corespondenta culorilor pe scara Phund

Culoarea Phund (mm)

Incolora 11
Foarte clara 18
Clara 27
 Alba 35
Galben –pal 41
Galben-crud 46
Galben-pai 51
Galben –auriu 55
Galben-chihlimbariu 62
Galben-portocaliu 71
Roscata 83
Maro foarte clar  92
Maro clar  99
Maro 110
Maro inchis 119
Maro foarte inchis 130
Negru 140

   Aroma mierii este determinata de continutul in uleiuri eterice si depinde de

speciile de la care provine nectarul. Uleiurile volatile sunt secretate de celulele
glandulare speciale, intercalate sau asezate in preajma tesutului nectarifer din
floare, si cunosc o specificacitate pronuntata pe baya careia se poate aprecia cu
multa exactitate provenienta mierii .Unele uleiuri se pierd in timpul incalzirii sau a

12
 

pastrarii indelungate, mierea veche dobandeste in cele din urma acelasi miros ,
usor ranced, provenind de la reactiile enzimatice si din fermentarile care continua
sa se produca.
In cazul fermentarii mierii din cauza microorganismelor care o invadeaza,
aroma specifica este inlocuita prin mirosuri neplacute. Mierea imprumuta usor 
mirosuri straine, astfel ca ambalarea in vase care nu au fost bine spalate sau
depozitate in incaperi neaerisite , la un loc cu alte produse care emana miroauri
puternice duce la degradarea mierii.
Mierea provenita de la albinele hranite cu sirop de zahar sau cea direct
falsificata, fiind lipsita de substante organice volatile, nu va avea aroma intalnita
la mierea naturala.
In general, aroma tuturor sortimentelor de miere este placuta , cea mai
accentuata aroma fiind la mierea din faguri sau mierea proaspat extrasa. Dintre
sorturile noastre de miere, cea mai pronuntata aroma o are mierea de otetar, tei
si faneata de deal, iar cea mai discreta aroma o are cea de salie, castan , rapita.
  Gustul este dulce, placut, uneori cu nuante mai mult sau mai putin pronuntate
in functie de provenienta si compozitia ei, iar cand fermenteaza primeste un gust
acrisor. Aceasta nuanta discret acrisoara , racoritoare , sesizabila in special la
mierea provenita de la pomii fructiferi si de la salcam se datoreaza imbinarii
aromei acesteia cu dulceata zaharurilor din compozitia ei si cu aciditatea data de
acizii organici. La sorturile de miere de salcie, salcam, castan, iarba neagra , pe
langa gustul dulce , se percepe si o nuanta amaruie destul de pronuntata. Gustul
mierii se datoreaza zaharurilor , acidului gluconic, prolinei si taninurilor.
Gustul cel mai dulce il are mierea in care predomina fructoza. Mierea
provenita de la albinele hranite cu sirop de zahar , sau zahar invertit, mierea
falsificata cu glucoza industriala, gelatina , amidon , este mai putin dulce decat
mierea din nectar. La falsificarea cu amestecuri de zaharina si glicerina, mierea
poate sa fie dulce, insa are reactie alcalina.
  Consistenta se apreciaza dupa modul de scurgere a mierii de pe o lopatica
de lemn. Ea poate fi uniforma, fluida ,vascoasa , cu diferite aspecte de
cristalizare. La mierea cristalizata se indica si particularitatile structurale inainte

13
 

de fluidizare ca : untoasa , cristalizata fin , cristalizata nisipos, cristalizata

grosolan.
  Puritatea se apreciaza prin examinarea probei de miere care a servit la
stabilirea culorii , la lumina directa a zilei si se indentifica anumite impuritati :
cadavre de albine, de ceruri etc.
Mierea posedă o serie de caracteristici senzoriale specifice: aspect fără
spumă, fără corpuri străine vizibile, culoare de la slab incolor până la galben
deschis, galben-auriu , galben-portocaliu, galben-închis, rubiniu, galben -brun,
brun-închis, miros şi gust specifice mierii, cu aromă mai puţin sau mai mult
pronunţată, gust dulce, consistenţa omogenă, fluidă, vâscoasă, cristalizată.

Tabel 2 

Caracteristici fizico- chimice

Indicatorul fizico- Miere

chimic Monoflora Poliflora De padure
Continutul de 20 20 20
apa %
Densitate la 1.417 1.417 1.417
200C, min
Cenusa %, min 0.5 0.5 1.0
  Aciditate, grade 4.0 4.0 5.0
max
Zahar direct 70-78 70-78 60-70
reducator %
Zaharoza% 5-6 5-6 6
Substante
nezaharoase% 1.5-4 1.5-5 4-12

Indice diastozic, 6.5 10.9 10.9

min
Granule de da da -
polen prezente

14
 

 Tabel 3
Indicatorii microbiologici ai mierii de albine

Specif icare NTM/g Număr  Mucegaiuri Microfloră

drojdii/g patogenă
Miere normală < 300 2-3 Absente Absentă
Miere cu
conservabilitate < 300 10 - 10 3
 Absente Absentă
limitată

Miere care se
scoate > 300 10 4
Prezente Prezentă
din consum
*NTM = numarul total de microorganisme
Sursa Tabel 2 , Tabel 3 : Marghitas , L.V :  Albinele si produsele lor, Editura
Ceres, 2005

15
 

6. Ambalarea, transportul si depozitarea produsului „miere”

   Ambalarea mierii se face imediat dupa terminarea proceselor tehnologice :

filtrare, deshidratare, lichefiere , pasteurizare . Alegerea ambalajului pentru miere
depinde de doua categorii de motivatii : una se refera la motivatii de ordin tehnic,
cealalta la motivatii de ordin estetic. Astfel, deoarece mierea ataca majoritatea
metalelor, vasele pentru miere nu vor fi confectionate din fier sau alte metale
decat cositorite sau emailate. Vasele ideale pentru ambalarea mierii sunt cele
confectionate din aluminiu, sticla sau alte materiale transparente. Vasele opace ,
spre deosebire de cele transparente, ascund uneori defectele de prezentare pe
care o tehnica mai atenta le-ar fi putut evita. Pe langa ambalajele mentionate mai
inainte , mai putem specifica si ambalajele de unica folosinta de doar 20g, ce se
servesc la micul-dejun,si mai nou , elevilor din clasele I-IV .
Vasele pentru ambalat mierea trebuie sa fie perfect etanse, pentru a se evita
  în special pierderea aromelor naturale, pătrunderea mirosurilor  și umiditatea
ambiantă, factori care ar putea altera produsul.
Depozitarea  borcanelor cu miere nu se va face la un loc cu recipientele ce
conţin substanţe ce emană mirosuri neplăcute (vopsele, carburanţi, esenţe, etc.)
deoarece mierea prinde uşor miros. De asemenea vasul cu miere nu se pune
descoperit în apropierea unor substanţe higroscopice care favorizează
menţinerea umidităţii în aer (sarea) aceasta contribuind la o fermentaţie
accelerată a mierii. Mierea ambalată în borcane de sticlă va fi ferită de lumină,
care-i depreciază calităţile.
Mierea care a cristalizat pentru a fi fluidizată se va trece într-un vas care se
va pune într-o baie de apă fierbinte, în nici un caz pe foc. Nu trebuie încălzită
decât acea cantitate care se va folosi o singură dată deoarece mierea încălzită
fermentează mai uşor, depreciindu-se.
Mierea supraîncălzită conduce imediat la creşterea procentului de
hidroximetilfurfurol care, de asemenea duce la deprecierea calităţilor mierii.
Mierea se pastreaza in incaperi curate, uscate, fara mirosuri straine, la

16
 

temperatura de 14 °C. Pastrarea mierii la temperaturi mai mari, cuprinse intre 20

°C si 25 °C determina pierderea aromei si inchiderea la culoare.
Transportul  mierii se desfășoară în condi ții de igienă, folosindu-se
recipientele destinate utilizării în alimentație, care garantează calitatea
produsului și care au fost autorizate de manualul de calitate si de legislatia în
vigoare. Continutul recipientelor destinate consumului direct de miere variază
 între 500 si 1000 de grame. Transportul acestor ambalaje se face in altele mult
mai mari si opace, care nu permit patrunderea luminii, pastrandu-si astfel
catracteristicile de calitate.

7. Etichetarea si garantarea calitatii produsului „miere”

17
 

Potrivit ORDIN nr.522/798/317 din 2003 al ministrului agriculturii, pădurilor,

apelor şi mediului, ministrului sănătăţii şi preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru
Protecţia Consumatorilor pentru aprobarea Normelor privind denumirea,
descrierea, definirea, caracteristicile şi compoziţia mierii mentionam :

Cerinţele privind etichetarea vor fi în concordanţă cu legislaţia în vigoare,

având următoarele menţiuni specifice:

1. Singura informaţie obligatorie de pe ambalajele, recipientele sau etichetele

mierii trebuie să fie vizibilă, uşor lizibilă, să nu permită ştergerea şi să conţină
următoarele:

a) termenul ”miere” ;

b) greutatea netă, care este exprimată în grame sau kilograme;

c)denumirea sau denumirea comercială şi adresa sau sediul înregistrat al

producătorului, al ambalatorului sau al vânzătorului.

2. Termenul "miere" are optional :

a) o trimitere referitoare la originea ei, fie că este vorba de flori sau de plante, cu
menţiunea că produsul provine, în principal, din sursa indicată şi are
caracteristicile organoleptice, fizico-chimice şi microscopice corespunzătoare;

b) o denumire regională, teritorială sau topografică, cu menţiunea că produsul

provine în totalitate din zona indicată

3. Când mierea se găseşte în ambalaje sau recipiente cu o greutate netă egală

sau care depăşeşte 10 kg şi nu este oferită spre vânzare cu amănuntul,
informaţia menţionată la pct. 1 lit. b) şi c) apare numai pe documentele de
 însoţire.

4. Se menţionează ţara de origine în cazul produselor importate.

18
 

Mierea de calitate nu trebuie să conţină corpuri organice sau neorganice

străine de compoziţia sa, cum ar fi: mucegaiul, insectele, fragmentele de insecte,
puieţi sau impurităţi, când mierea este comercializată ca atare sau utilizată în alt
produs pentru consumul uman
Mierea nu trebuie să conţină substanţe peste limitele prevăzute de legislaţia
 în vigoare, pentru a nu periclita sănătatea umană.
Conţinutul aparent de zahăr calculat ca zahăr invertit este: la mierea de flori -
minimum 65%; iar la mierea de mană şi la amestecurile din miere de flori şi
miere de mană - minimum 60%.
Umiditatea: în general - maximum 21%;
Conţinutul aparent de zaharoză este: în general - maximum 5%; iar la
mierea de mană şi la amestecurile din miere de mană şi miere de flori, miere de
salcâm, de levănţică şi de Banksia menziesii - maximum 10%.
Conţinutul de substanţe insolubile în apă este: în general - maximum 0,1%; si
la mierea presată - maximum 0,5%.
Conţinutul de minerale (cenuşă) este: în general - maximum 0,6%; iar la
mierea de mană şi amestecurile din miere de mană şi miere de flori - maximum
1%.
Aciditatea - maximum 40 - miliechivalenţi - acid per 1.000 g.
Activitatea diastazică şi conţinutul de hidroximetilfurfurol (HMF) determinat
după procesare şi amestecare sunt:

 activitatea diastazică (Scara Schade) este în general de minimum 8 şi

de minimum 3 la mierea cu conţinut scăzut de enzime naturale, de exemplu
de chitru, şi cu conţinut de HMF ce nu depăşeşte 15 mg/kg;
 conţinutul de HMF - maximum - 40 mg/kg.

Privind garantia , putem spune ca mierea naturala nu are termen de

valabilitate . Singura ” problema ” a mierii, daca este pastrata timp indelungat

19
 

este zaharisirea, dar acesta este semn ca mierea este naturala . Se poate
obtine mierea lichida prin introducerea vasului in apa fierbinte. Totusi este
recomandat ca dupa zaharisire, mierea sa se consume in starea in care este,
pentru a nu-si pierde din proprietati.

20
 

8. Utilizări

Prin calităţile sale nutritive este considerată un aliment de mare valoare în hrana
oamenilor de toate vârstele, având utilizări largi în dietetică şi terapeutică.

Mierea este foarte des folosită în alimentaţie, în bucătărie sau ca medicament,

fiind de medicina populară foarte apreciată. De asemenea are importante
aplicaţii în alimentaţia artificială, în alimentaţia pre- şi post-operatorie, în pediatrie
şi ginecologie.

Valoarea alimentară şi dietetică

Valoarea alimentară a mierii constă în primul rând în bogăţia ei în zaharuri (70-

80%), din acest punct de vedere, fiind un aliment energetic prin excelenţă.
Majoritatea zaharurilor din miere sunt zaharuri simple, (glucoză şi fructoză), care
nu mai necesită o prelucrare specială prin digestie, fiind direct asimilate şi arse
complet, până la stadiul de bioxid de carbon şi apă, eliberând energie în toate
etapele de descompunere prin care trec. Un gram de zaharuri din miere
eliberează ca şi zahărul de sfeclă: 4,1 calorii, dar (spre deosebire de zahăr),
această energie este pusă în totalitate la dispoziţia organismului, astfel că mierea
este un aliment uşor asimilat şi digerabil. Deosebirea esenţială a mierii de albine
de zahărul comercial constă în conţinutul său ridicat în unele substanţe
nezaharoase (microelemente, enzime, acizi organici şi vitamine), care îşi exercită
efectul pozitiv atât prin acţiunea de reglare a unor funcţii importante ale
organismului, dar şi contribuind la conferirea calităţilor gustative specifice ("gust
de miere"). Atât aspectul, culoarea, consistenţa şi gustul fac din miere un aliment
mult apreciat, dar mai ales aroma sa specifică, datorită conţinutului în uleiuri
eterice (volatile), parfumul mierii fiind identic cu parfumul florilor din care provine..

Valoarea terapeutică a mierii

Mierea de albine nu are doar calităţi nutritive ci, în urma studiilor, s-a demonstrat
că are şi o acţiune terapeutică eficientă, ce se exercită atât asupra afecţiunilor 

21
 

digestive, cât şi în afecţiunile hepato-biliare, cardio-vasculare, respiratorii,

afecţiuni ale sistemului nervos, ale aparatului urinar, în bolile de nutriţie şi cele
infecţioase, în afecţiunile sanguine şi în cele cutanate.

Cu toate calităţile sale preţioase, mierea are şi contraindicaţii pentru pacienţii

care suferă de obezitate, diabet zaharat, tulburări glicoregulatorii, insuficienţă
pancreatică exocrină şi pentru pacienţii gastrectomizaţi, cât şi în anumite
tulburări alergice.

Indicaţiile apiterapice vor fi făcute numai de către medicul specialist, ca la orice

medicament, iar tratamentele vor fi aplicate sub directa sa supraveghere,
avându-se în vedere acţiunile farmaco-fiziologice generale şi specifice ale
produsului apiterapic, starea pacientului şi evoluţia bolii.

22
 

9. Clasificarea mierii

Mierea este produsul de bază al albinelor, componenta principală

constituind-o zaharurile, reprezentate îndeosebi de glucoză şi fructoză ce provin
din nectarul floral, extrafloral, mană şi alte surse recoltate de albine şi depozitate
 în faguri.

Dupa provenienta, mierea de albine se clasifica in: miere monoflora,

si poliflora din nectarul florilor si miere de padure.

• Mierea monoflora - care provine integral sau in cea mai mare parte din
nectarul unei specii de plante (miere de salcam, tei, floarea soarelui, rapita
etc.).
• Mierea poliflora - care provine dintr-un amestec de nectar de pe flori de
diferite specii sau dintr-un amestec de miere monoflora (faneata de deal,
de ses, de balta, pomi fructiferi, salcam- tei, tei- floarea soarelui etc).
• Mierea de padure - care provine in cea mai mare parte din sucurile dulci
de pe alte parti ale plantelor decat florile, in amestec cu nectarul florilor din
padure.

In functie de modul de prelucrare mierea de albine se clasifica in:

- miere de fagure;
- miere obtinuta prin scurgere libera;
- miere obtinuta prin centrifugare.

9.1. Mierea florala

Mierea de coriandru - de culoare deschisă, asemănătoare cu cea de salcie, în

primele 2 săptămâni de la extracţie are un gust neplăcut, dar lăsată în maturator 
descoperită, îşi pierde acest miros ajungând o miere suavă excelentă.

Mierea de cruşin - este laxativă.

23
 

Mierea de floarea soarelui - in sedimentul ei granulele de polen ajung

uneori până la 100 %. Datorita conţinutului mare de glucoză,
cristalizarea se declanşează mult mai repede faţă de celelalte sorturi de
miere, uneori chiar în faguri, extracţia ei trebuind să se facă repede.

Mierea de izmă – este recomandată pentru afecţiunile de stomac şi

intestine.

Mierea de iarbă neagră – este bună pentru anemici, clorotici şi în

afecţiunile sistemului nervos.

Mierea de levănţică - este recomandată celor epuizaţi fizic şi nervos.

Mierea de mentă - are aroma mentei şi gust dulce, consistenţa uniformă,

vâscoasă, cristalizează în granule mărunte, incomplet. Are culoare
verzui-brun roşcată şi se recoltează în cantităţi mari în Delta Dunării şi
zonele de inundaţie ale acesteia. Conţine o cantitate mare de vitamina C
şi datorită calităţilor nutritive şi terapeutice, se caută pentru consum.

Mierea de păducel - este foarte bună pentru bolnavii de inimă.

Mierea de pin - mierea de mană a pinului este deschisă la culoare şi

consistentă, rămânând transparentă şi fluidă.

Mierea de rapiţă - este de culoare galbenă-deschisă, foarte dulce, are un

gust şi miros plăcut, cu o consistenţă densă, dizolvându-se greu în apă.
Se cristalizează la 10-12 zile de la extracţie, chiar în faguri, luând o
culoare albicioasă şi uşor gălbuie. De aceea recoltarea trebuie făcut
rapid, la terminarea înfloririi.

Mierea de rozetă - face parte din prima categorie, fiind de o calitate

excepţională - după gust şi aromă.

24
 

Mierea de salcâm - din cauza unei cantităţi mai mari de fructoză

cristalizează foarte încet )la câţiva ani. Face parte din sortul de miere de
calitate superioară, fiind cea mai solicitată pe piaţa externă, datorită
aromei şi gustului plăcut pe care îl are. Imediat după recoltare este
transparentă, dar culoarea va depinde de culoarea fagurilor utilizaţi la
recoltarea ei, putându-se întâlni nuanţe de la incolor la galben-pai sau
galben deschis. Ca indice colorimetric, mierea de salcâm este admisă
până la maximum 18 nm pe scara Phund, peste această limită,
considerându-se miere de calitatea a II-a. Mierea de salcâm are un gust
plăcut, dulce, este perfect fluidă, vâscoasă, fără semne de cristalizare.
Conţine în medie 41,73 % fructoză, 34,8 % glucoză şi 10 % zaharoză şi
maltoză. Are un pH = 4,0 şi nu cristalizează cel puţin 1,5-2 ani şi
niciodată total. Aroma pronunţată de flori de salcâm, se întâlneşte la
mierea la care s-a introdus o infuzie de floare de salcâm sau cea
falsificată.

Mierea de salcie - este de culoare galben deschis aurie şi are uneori un

gust puţin amărui, având o savoare deosebită, fiind foarte bogată în
vitamine (în special B6 şi C). Zaharisirea se face cu cristale mărunte.

Mierea de tei - este trecută în categoria celor mai bune şi celor mai
apreciate sorturi de miere, bogată în vitamine (mai ales vitamina B1
(thiamina), şi aminoacizi, în sedimentul ei granulele de polen ajungând
până la 70-80 % , uneori conţinând şi o cantitate însemnată de mană.
Fiindcă aroma mierii de tei este foarte puternică, pentru a-i diminua din
gust, se amestecă cu alte sorturi de miere sau cu miere polifloră.
Culoarea mierii de tei este deschisă, bătând uşor în galben câteodată
chiar cu reflexe verzui. Cristalizarea ei se face spre toamnă şi are o
consistenţă untoasă, cristalele având culoarea albă, mierea căpătând un
gust şi o aparenţă mai atrăgătoare. Are calităţi liniştitoare fiind prescrisă
 în afecţiunile sistemului nervos şi în insomnii.

25
 

Mierea de trifoi - este considerată cea mai bună ca savoare şi

prezentare. Este bogată în vitamine (B1, B2, C) culoarea variind în
funcţie de specia de la care provine (albă la trifoiul alb pitic, galben-
roşietică la celelalte varietăţi). Cristalizează lent.

Mierea de verigariu şi cea de salbă - este bună pentru stomac şi

intestine, fiind şi laxativă.

Mierea de zburătoare - este de culoare deschisă, foarte gustoasă dar,

cristalizează repede.

9.2. Mierea extraflorala

Provine din nectarul secretat de alte părţi ale unor plante (cum ar fi
porumbul, secara, măzărichea) sau arbori (măr, prun, nuc, tei, plop, stejar, arţar,
frasin, mesteacăn etc.), unde se află glande nectarifere asemănătoare cu cele in
interiorul florilor. În nopţile răcoroase ce urmează unor zile călduroase, spre
dimineaţă, apare această secreţie extraflorală, pe frunzele anumitor arbori, iar 
albinele se grăbesc să o adune şi s-o prelucreze în miere căci, odată cu apariţia
soarelui şi încălzirea atmosferei, partea apoasă din această exudaţie dulce se
evaporează, iar albinele nu o mai pot lua.

Mierea extraflorală are o greutate specifică mai mare ca mierea obişnuită,

iar culoarea sa este puţin mai închisă, conţinând zaharuri valoroase ca fructoza
şi glucoza dar şi unele zaharuri inferioare ca dextrina, melezitoza, precum şi
săruri minerale în proporţii ceva mai mari ca la mierea florală.

Mierea de mană

Pentru consumul uman are o valoare deosebită, conţinând multă inhibină

(un bactericid foarte puternic) şi săruri minerale (de 12,8-20 de ori mai bogată în
săruri minerale decât cea florală), calciul şi magneziul prezentând cel mai mare
interes terapeutic întrucât organismul uman asimilează mult mai bine aceste
săruri prin alimentaţia naturală decât prin administrarea sintetică.

26
 

Secreţia manei e condiţionată de o serie de factori printre care menţionăm:

1.  Factorii interni: factorii genetici ce se transmit fiecărei specii de insecte

producătoare de mană.
2.  Factorii externi: factorii meteorologici, solul, expoziţia însorită, altitudinea
etc.
3. Factorii biotici: (prădători, dăunători şi paraziţi). Prădătorii (veveriţele,
ghionoaiele, ciocănitoarele, piţigoii, sticleţii, viespile, muştele etc.)
decimează lachnidele în toate stadiile de existenţă. Pe lângă aceşti aprigi
duşmani, insectele producătoare de mană au şi prietenii lor: furnicile de
pădure - care le protejează şi le stimulează secreţia de mană.

Provine din aceeaşi sursă cu cea extraflorală, mana fiind un produs obţinut
indirect, prin intermediul unor insecte din categoria afidelor, psyllidelor,
coccidelor, citadidelor şi lachnidelor, care se hrănesc cu sucurile plantelor şi
elimină apoi zaharurile de care nu mai au nevoie. Albinele culegătoare adună
aceste produse însă pierd foarte multă energie la un asemenea cules şi sunt mai
uzate decât cele care culeg nectar de flori.

Pe lângă faptul că mierea de mană nu este recomandată pentru iernare

deoarece provoacă intoxicaţii grave, degenerescenţă şi necroză, sunt cazuri
când, chiar pe timpul verii poate provoca multe neajunsuri. Atunci când mana
conţine zaharuri neasimilabile şi mai ales în anii secetoşi, când albinele sunt
lipsite de păstură, albinele se pot intoxica datorită consumului sporit de miere de
mană. Excepţie face mierea de mană de conifere, care conţine procente ridicate
de zaharuri digestibile, albinele de munte fiind obişnuite să consume o astfel de
hrană chiar şi iarna.

Mierea de mană conţine inhibină, substanţă cu o puternică acţiune

bactericidă, iar procentul redus de glucoză şi bogăţia în dextrine şi substanţe
minerale o ţin ani de zile în stare lichidă. Totuşi, uneori, mierea de mană este
atât de vâscoasă, încât nici nu mai poate fi extrasă din celule decât prin topirea

27
 

fagurilor în cuptor, deasupra unor grătare, ori prin înmuiere cu apă caldă şi
intercalarea între aceşti faguri a unor faguri goi gata clădiţi. Albinele iau din celule
această miere diluată şi o întind în fagurii goi, după care aceştia se scot şi se
extrag.

După arborii de la care provine, mierea este de mai multe

feluri: de stejar, de brad, de molid etc.
Mierea de molid şi brad

Mierea de molid are culoare verde închis iar cea de brad - galbenă aurie.
 Ambele conţin 25,68% melezitoză (datorită urmelor de răşină conţinute). Este
mult căutată de bolnavii de plămâni şi conţine un puternic bactericid, inhibina,
produs al unei enzime. Enzima producătoare a inhibinei este o glucozooxidază
care în prezenţa aerului produce din fructoză hidrogen-hiperoxid. Inhibina este
cunoscută în medicină pentru efectul ei sterilizator. Când timpul este călduros
mierea de brad se extrage cu uşurinţă. Pe timpul iernii această miere
cristalizează în faguri şi de aceea nu trebuie lăsată peste iarnă (lasă şi multe
reziduuri).

28
 

10. Preparate pe baza de miere

10.1. Suplimente nutritive pe baza de miere

Miere cu extract de frangula ( crusin )

 Acest preparat este un stimulent digetiv si laxativ natural cu efecte calmante
 în inflamatii intestinale. Este indicată în constipatia cronică.
Mod de administrare : câte o lingură de produs seara cu o jumătate de pahar 
de apă rece.
Miere propolizată 
Este un produs hrănitor, energizat având usoare actiune dezinfectantă asupra
căilor respiratorii si a tubului digestiv, actiuni caracteristice propolisului.
Mod de administrare : 3 lingurite înaintea meselor principale
Melcalcin 
Supliment dietetic usor asimilat cu actiune stimulatoare asupra proceselor de
calcifiere a oaselor în crestere la copil dar si cu actiune adjuvantă în vindecarea
facturilor. Contine : miere, lăptisor de matcă, calciu cu gluconic.
Mod de administrare : copii – 2 lingurite înainte de masă
adulti – 3 lingurite pe zi
Tonic general 
 
Contine : extract de polen, extract de propolis standardizat, vitamina C, miere
polifloră.
Indicatii : imunostimulator.
Mod de administrare : 2-3 lingurite/zi înaintea meselor principale
Spirulină cu miere 
Recomandat atât bonlavilor cât si oamenilor sănătosi

29
 

Indicatii : hepatitei cronice, cirozei hepatice, hipertensiunii arteriale, ritinopatii,

profilaxia infectiilor, insuficientă renală, anemii.
Sirop de tei si miere 
Contine : extract hidroalcoolic de tei, zahăr invertit, acid citric, benzoat de
sodiu, miere, apă.
Extractul din flori de tei contine : gumă, zaharuri, colină, saponine, flavonoide.
Mod de administrare : adulti 3 linguri de 2-4 ori/zi
copii 1 lingurită de 2-3 ori/zi
Indicatii : Datorită continutului mare în zaharuri, are însusiri emoliente si
spasmolitice fiind un calmant în insomnii, stări de nervozitate si surescitare.
Polenolecitină
Este un supliment nutritiv dietetic. Contine polen, miere si lecitină vegetală.
Produsul este granulat cu gust dulce, usor de asimilat. Lecitina vegetală contine
fosfolipide vegetale.
Indicatii :
- favorizează procesele de crestere si dezvoltare a organismului
- supliment nutritiv în stări de anemii
- stări carentiale asociate unor afectiuni cronice sau convalescente
- surmenaj
- oboseală
- scăderea randamentului fizic
Mod de administrare : copii 1-2 lingurite la masa de dimineata
adulti 3 lingurite/zi în cure de 3-4 săptămâni.
Vi-fort  
Contine : extract fluid de polen, lăptisor de matcă, extract moale de propolis,
vitamina C, vitamina B 6, calciu gluconic, lecitină vegetală si miere.
 Actiune :
- supliment nutritiv
- tonic general
- sustinător de eforturi fizice si intelectuale intense
- stimulent al metabolismului

30
 

Mod de administrare : copii 1-2 lingurite/zi

adulti 3 lingurite/zi
Tonic general :
Contine : extract de polen, extract de polen standartizat, vitamina C, miere
polifloră

Indicatii :
- stări de oboseală fizică si intelectuală de orice grad
- convalescentă după afectiuni cronice
- interventii chirurgicale
- sporeste rezistenta organismului
Mod de administrare : 2-3 lingurite înainte de mesele principale
Tonic vitalizant  
Contine : polen natural, lăptisor de matcă, extract de propolis standartizat,
tinctură de urzică, ulei de cătină, miere polifloră
Este cel mai vitalizant din această gamă de produse
Indicatii :
- anemii
- lipsă de calciu si magneziu
- vertij
- afectiuni generate de stres
Mod de administrare : 2-3 linguri/zi înainte meselor principale
Tonic circulator  
Contine extracte de propolis standardizat, ulei de lămâie, ulei de gălbenele,
miere polifloră
 Actiune :
- creste rezistenta capilară
- diminuiază fragilitatea capilarelor 
- bun tonic al circulatiei venoase
Indicatii :

31
 

- afectiuni circulatorii periferice si venoase pentru cei cu predispozitii la

varice
Mod de administrare : 2-3 linguri/zi înaintea meselor principale
Tonic cardiovascular  
Reglează circulatia sângelui
Contine : extract de propolis, vitamina C, tinctură de păducel, lecitină
vegetală, miere polifloră.

Indicatii :
- in prevenirea si ameliorarea tulburărilor circulatorii care pot apărea la
trecerea de la sezonul rece la cald
Mod de administrare : se face în cure îndelungate darnu pot înlocui
medicamentele specifice bolilor cardiovasculare. Se administrează câte 2-3
lingurite/zi înaintea meselor principale.
Tonic gastric  
Contine extracte propolis standartizat, ulei de sunătoare, unei de mentă,
miere polifloră.
Indicatii :
- gastrite
- gastro-duodenite
- stări preulceroase
Mod de administrare : 2-3 lingurite/zi înaintea meselor principale
Tonic renal  
Contine : tinctură de coada calului, ulei de ienupăr, miere polifloră
Indicatii :
- diuretic
Mod de administrare : 2-3 linguri/zi înaintea meselor principale
Tonic al sistemului nervos :
Contine lătisor de matcă, polen natural, ulei de flori de portocal, miere
polifloră
Indicatii :

32
 

- insomnie
- astenie
- anxietate
- surmenaj intelectual
- iritabilitate
Mod de administrare : 2-3 lingurite/zi

10.2. Produse cosmetice pe baza de miere

Gelfor 
Gel pentru îngrijirea mâinilor cu mierea de albine ce asigură o actiune tonică
si hidratantă.
Floramin 
Demachiant cu miere de albine, cu actiune hrănitoare si emolientă

33
 

11. Concluzie
Mierea este un aliment cu gust dulce si parfumat, cu aspect semifluid,
vascos sau cristalizat si culoare specifica, avand un continut mare de zaharuri si
substante minerale, vitamine, enzime, acizi organici. Culoarea mierii difera de la
incolora pana la neagra. Mierea de la inceputul primaverii are o culoare galbuie,
pana la portocaliu, iar cu timpul aceasta se inchide la culoare. In timpul
cristalizarii se deschide la culoare.
Valoarea alimentara a mierii consta in bogatia ei in zaharuri, ceea ce o face un
aliment energetic. Glucoza si fructoza din acest aliment sunt zaharuri simple care
numai necesita prelucrare prin digestie, acestea fiind direct asimilate si arse.

Diferenta dintre miere si zahar este continutul de substante nezaharoase

care au un efect pozitiv in reglarea unor functii ale organismului. Parfumul
specific al mierii este identic cu parfumul florilor din care provine.

Mierea de albine a intrat în alimentaţia omului din timpuri străvechi, având o

valoare nutritivă superioară. Conţinutul său mare în zaharuri invertite (fructoză şi
glucoză) uşor asimilabile de organism, face să fie foarte apreciată în hrana
zilnică a copiilor, vârstnicilor şi a sportivilor. În acelaşi timp mierea posedă o
mare valoare calorică ,1 kg de miere producand aproximativ 3200 calorii .
Datorită compoziţiei sale chimice, mierea naturală conţine o serie de substanţe
antibiotice, fermenţi şi vitamine. Aceste componente îi conferă o mare valoare
terapeutică ceea ce contribuie la vindecarea rănilor, arsurilor , la inlaturarea
oboselii, are functie de calmant, combate insomnia, are efect hipotensiv s.a.m.d.

34
 

Pentru obţinerea mierii de calitate un rol important îl joacă maturarea

naturală în faguri, maturarea în afara lor fiind lipsită de aroma specifică pe care o
căpătă după căpăcire. Un alt factor deosebit de important este asigurarea
familiilor în perioadele de cules cu faguri clădiţi de calitate, cu precădere din cei
 în care nu s-a crescut puiet, în acest fel evitându-se deprecierea culorii mierii. Nu
este permisă hrănirea familiilor de albine cu cantităţi mari de sirop de zahăr în
ajunul culesurilor, în scopul blocării cuiburilor, scontând pe faptul că nectarul
adus ulterior va fi depozitat în fagurii pentru recoltă. Acest fapt nu face decât să
deprecieze mierea prin amestecul cu sirop de zahăr, întrucât albinele îl vor muta
 în timpul culesului, din cuib, în magazine. Zaharul trebuie folosit doar în perioada
de toamnă pentru completarea rezervelor de hrană. Nu se recomandă livrarea
mierii direct de la centrifugă, fără o condiţionare atentă. De asemenea,
extragerea mierii trebuie făcută după fiecare cules pentru a se obţine mierea pe
sorturi de floră care să satisfacă preferinţele şi cerinţele consumatorilor.

35
 

Bibliografie:

[1] *** www. Mierea-de-albine.ro

[2] *** www.wikipedia.org/wiki/miere
[3] *** www.apicultura.ro
[4] *** www.miereanoastra.ro
[5] *** www.google.ro/tehnologie_alimentara

36
 

Anexa I

Elementele minerale din miere ( mg / kg)

Miere de culoare foarte deschisa Miere de culoare pronuntata

Elementul
Media Minim Maxim Media Minim Maxim
K 205 100 588 1676 115 4733

Cl 52 23 75 113 48 201

S 58 36 108 100 56 126

Ca 49 23 68 51 5 266

Na 18 6 35 76 9 400

P 35 23 50 47 27 58

Mg 19 11 56 35 7 126

SiO2 22 14 36 36 13 72

Si 8,9 7,2 11,7 14 5,4 28,3

37
 

Fe 2,4 1,2 4,8 9,4 0,7 35,5

Mn 0,3 0,17 0,44 4,09 0,52 9,53

Cu 0,29 0,14 0,70 0,56 0,35 1,04

Anexa II

Continutul mierii in vitamine si rolul lor asupra organismului

Vitamina Continut la un kg miere Actiune

 Asupra sistemului nervos,
intretine tonusul digestiv,
regleaza metabolismul
Tiamina (B 1) 0,1 mg hidrocarbonatilor, elimina
acidul uric, mentine
dantura sanatoasa, are
actiune antidureroasa
Favorizeaza metabolismul
Riboflavina (B2) 1,5 mg hidrocarbonatilor,
grasimilor si fierului
Participa la constitutia si
 Acidul pantotenic (B3) 2,0 mg functia pielii, parului si
mucoaselor 

38
 

Participa la proceselor 
celulare legate de
metabolismul
hidrocarbonatilor,
regleaza functia pielii , a
 Acidul nicotinic (B5) 0,3-1,0 mg
sistemului nervos,
imbunatateste circulatia
sanguina periferica si
stimuleaza parenchimul
ficatului
  Are efect tonic asupra
Piridoxina (B6) 2-5 mg sistemului nervos , a pielii
si a aparatului digestiv
Stimuleaza maturarea
Acidul
  folic 0,1 mg hematiilor din maduva
osoasa
  Actioneaza in
metabolismul tesuturilor 
din organism, activeaza
 Acidul ascorbic 30-50 mg
formarea protrombinei,
mentine structura oaselor,
a muschilor, dintilor.
  Ajuta la coagularea
Vitamina K urme sangelui, participa la
sinteza protrombinei

39
 

Anexa III

Stiati ca...?
  Albinele care se hranesc cu nectarul florilor traiesc mult mai putin decât 
cele care se hranesc numai cu miere;acestea din urma pot atinge vârsta
de 6-7 luni(supravietuiesc iernii) pe când celelalte nu traiesc mai mult de
40-45 zile.
  Albinele percep substante mirositoare si în dilutie de 10-6 , chiar daca
acestea sunt în amestec cu alte substante.Si,totusi,din 34 de zaharuri 
experimentate,doar 9 au prezentat interes pentru albina
lucratoare;zaharina nu provoaca albinelor senzatia de dulce,iar chinina
cea de amar.
 Cristalizarea(zaharisirea) mierii este un proces natural care depinde de
raportul glucoza/zaharoza din compozitia mierii si este favorizata de
  prezenta polenului; cristalizarea se produce la o temperatura cuprinsa
între 14-21 grade C. În mierea cristalizata se conserva toate proprietatile
nutritive,dietetice si terapeutice ale acesteia.
 Trântorii,feciorii stupului,pentru a se putea ridica în aer, trebuie sa bata
din aripi cu o cadenta pe care analizele aerodinamice si anatomice
efectuate asupra corpului lor o dau ca imposibila. Si,totusi,ei se pot 
deplasa cu viteze si la distante incredibile,iar în timpul zborului de
împerechere concureaza agilitatea pestilor în apa.Dar,nefericitii,pentru ca

40
 

se hranesc numai cu miere,în luna august sunt alungati din stup,din spirit 
de economie pentru iarna.
 Iarna, albinele se strâng în ghem pentru a pastra cât mai multa caldura.
Si,totusi, în stup sunt cu doar 5 grade C mai mult decât în afara lui,dar, în
interiorul ghemului si mai ales atunci când matca îsi reia ouatul, se
asigura o temperatura de 35-37oC necesara dezvoltarii puietului,indiferent 
de temperatura de afara, fie zi, fie noapte.Toata aceasta energie este
obtinuta prin consumarea mierii existente în stup(în faguri).
 Ochiul albinelor percepe un numar mult mai mare de imagini pe secunda
decât omul( cam de 15 ori).Timpul are o alta dimensiune pentru albine, iar 
obiectele în miscare pentru noi, pentru ele sunt tinte fixe, usor de nimerit.

41
 

42