DE LA ACADEMIA PLATONICA

LA LICEUL LUI ARISTOTEL

RADU ANGELA
GRUPA 40804
ANUL III
ADMINISTRATIE PUBLICA
 ''Scopul educației rezidă, în a-l face pe om să
iubească ceea ce este demn de a fi iubit și să urască
ceea ce trebuie urît.''
Aristotel (în Politica)
Problema educatiei si a instruirii este o problema veche, dar tot timpul
noua. Educatia si instruirea au aparut odata cu aparitia omului, familiei,
societatii, statului. De la o treapta de dezvoltare a socitatii la alta, procesul
educational si instructiv se perfectioneaza, se aduc in conformitate cu
etapele respective de dezvoltare a societatii si necesitatile ei.Un rol
important in dezvoltarea proceului instructiv si educational a apartinut
institutiilor invatamantului si cercetatorilor filosofice grecesti antice.
In aceasta lucrare voi incerca sa analizez conceptiile lui
Aristotel si Platon despre educatie si instruire care este actuala
pîna in prezent.
 Academia platonică
• ''a fost o școală filozofică idealistă, întemeiată
de Platon (circa 387 î.e.n.) într-o grădină din apropierea Atenei, care
ar fi aparținut eroului mitologic Akademos.
• Învățământul care era mai mult oral, era condus de Platon, la
început cel puțin, și consta de preferință din conversații libere. Cu
timpul, se pare că au început a se face cercetări științifice personale
de către familiarii instituției.
• Elevii care o frecventau erau mai mult oameni formați, atrași de
amiciția pentru Platon,iar alții de renumele său. “
• ARISTOTEL Petrece 18 sau 20 de ani în Akademia
platoniciană.Cînd o părăsește, la moartea marelui magistru (Platon),
este pe deplin format.

Citat din "PLATON.Filosofia dialogurilor" de ALEXANDRU POSESCU.

• In academia lui Platon elevii umblau îmbrăcați cu pelerine
elegante și aveau un fel anume de a se comporta, vorbi sau
ține în mână bastonul. Nu se plăteau taxe. Dar, întrucât erau
selecționați doar din familiile cele mai bogate, exista
obiceiul unor donații mai mult decât generoase.
• Platon era ajutat de asistenți care predau prin diverse
metode: conferințe, dialoguri, dezbateri publice. Erau admise
și femeile. Platon s-a dovedit un feminsit convins.
• Platon a scris mai multe dialoguri, printre Menon şi
Phaedon. În acestea, Platon discută despre teoria sa conform
căreia oamenii au vieţi anterioare. Conform lui, cunoaşterea
acumulată în aceste vieţi este prezentă şi în viaţa actuală şi
este „renăscută” cu ajutorul educaţiei.
• Aşadar, conform lui Platon, elevul nu putea ajunge la
răspunsul corect dacă acesta nu îl ştia dinainte; întrebările au
avut simplul rol de îndrumare.
• Platon manifesta un mare interes pentru studiul științelor
matematice,dovadă si inscripția pe care tradiția relatează că ar fi
pus-o la intrarea școlii sale: "Să nu intre sub acoperământul meu
cine nu e geometru". Academia a funcționat pînă în anul 129 î.e.n.,
transformîndu-se după aceea într-o școală eclectică. Anul 529, cînd
această școală a fost definitiv închisă, marchează formal sfîrșitul
istoriei filozofiei antice.

“Marea nedreptate nu porneşte de la oameni

obişnuiţi, ci dintr-un suflet nobil corupt printr-o
educaţie greşită.”
“Cea mai eficientă educaţie
pentru un copil
constă în joaca lui
cu lucruri frumoase.”
 Şcoala peripatetică
• Aristotel a înfiinţat propria şcoală filosofică Likeon(liceu), în afara cetăţii, nu
departe de Academia maestrului său. Pune bazele invațamantului peripatetic (din
grecescul peripatein, a se plimba; educația neformalizata, realizată în aer liber, în
grădină) în instituția creată de el.
• Școala a devenit mai apoi unul din cele mai puternice centre de cultură din Atena,
din întreaga țară. În apropierea școlii se află o grădină pentru primblări . Aici, în
celebrul Likeon își va ține Aristotel celebrele sale lectii, unele de seară, dedicate
elevilor liceului și altele de dimineață, dedicate publicului interesat de problematica
abordată de filosof.
• Aristotel considera ca educatia trebuie realizata prin lege si trebuie sa fie
publica,dar si ca ''jocul este mai ales util în mijlocul lucrărilor. Omul care muncește
are nevoie de relaxare, iar jocul are numai scopul să relaxeze. ''
''Educaţia trebuie în mod necesar să fie una şi aceeaşi pentru toţi membrii săi; de unde
urmează că ea trebuie să fie un obiect al supravegherii publice, iar nu particulare. Cu
toate acestea, ceea ce este comun trebuie să se învețe în comun; și este o eroare gravă
să se creadă că fiecare cetățean este stăpîn pe sine; ei aparțin tot statului, pentru că toți
sunt elementele lui '' spune Aristotel in Politica
• Filosoful Aristotel a dezvoltat teoria educatiei cetatenilor liberi. De odicei, in
scoala tinerii invatau patru obiecte: literile(gramatica,a citi,a scrie), desenul,
gimnastica, muzica. O atentie aparte se acorda educatiei fizice si intelectuale.

Cititul, scrisul și gramatica sunt necesare în îndeletnicirile de zi cu zi (comerț,

dobîndirea de alte cunoștințe). Muzica asigură petrecerea plăcută a timpului liber,
dar în același timp purifică sufletul de pasiuni și cultivă capacitatea de valorizare
a lucrurilor frumoase.
Gimnastica stimulează dezvoltarea fizică și o atitudine plină de
curaj.Inceputul instruirii și educației elevului se propunea de la
"grija față de corp" și mai apoi "grija față de suflet, minte", "minte
sănătoasă în corp sănătos". Educația fizică, trebuia să contribuie
educației spirituale.
• ARISTOTEL isi invata elevii nu numai sa discu-te asupra
unui subiect dat,ci sa practice in acelasi timp si oratoria.
• Tot aici,Aristotel aduna probabil cateva sute de
manuscrise,constituind astfel prima dintre marile biblioteci
ce au existat si modelul celor din Alexandria sau Pergamon.
• Se crede,dupa Diogenes Laertios,ca Aristotel ar fi impus o
constitutie scolii,prin care a încredințat conducerea școlii
tuturor profesorilor, prin rotație,pe cate o perioada de zece
zile, anticipînd o interesantă formulă de gestionare
democratică. Auzim de mese comune si de un banchet o data
pe luna pentru care Aristotel prescria regulile.
• Toti elevi care faceau parte din ''liceu'' luau lectii de cultura
civica si isi ungeau corpul cu undelemn.
• Mai tarziu lectiile se tineau in sali de curs.
 Diferente intre cele doua istitutii
Şcoala peripatetică Academia platonică
Daca ARISTOTEL pune accentul pe educatia fizica,considerand a fii foarte
importanta,PLATON pune accentul pe geometrie,matematica si cercetare.

Se știe că, pentru Aristotel, universalul se află în lucruri, adevărul se poate deduce în
urma experienței directe cu obiectele. Drept urmare, și educația trebuie să se
conformeze acestui principiu. În timp ce în Akademia lui Platon se studiau cu
predilecție filosofia și matematicile, în noua instituție creată de Aristotel filosofia era
completată cu teme de biologie sau cu cunoștințe ce țin de alte științe ale naturii.

Copiii vor fi integrați în școlile publice Elevii care o frecventau erau mai mult
începănd cu vîrsta de șapte ani. oameni formați, atrași de amiciția pentru
Platon.
Aristotel se plimba in sus si in jos cu disci- Platon își ținea întrunirile în grădinile
polii sai,filosofand pana ce era "timpul de consacrate eroului Akademos
frecare cu untdelemn".
 CONCLUZIE
• Pentru a crea o imagine a celor spuse anterior despre conceptia educationala
a lui Aristotel si Platon, il voi cita pe savantul roman C. Narly, care scria ”că
educația este un fapt social și unul individual în acelas timp. Este ceva ce se
intămpla în jurul nostru și in acelaș timp se întimplă și cu noi. De la naștere
si pîna la moarte fiecare din noi este spectatorul si actorul acestui fapt.”[ C.
Narly Pedagogie generala. EDP București 1996]
In concluzie eu consider ca in educatia zilelor noastre ar putea sa se mentina
ideea lui Aristotel si sa se puna acentul pe educatia fizica dar si pe teoria lui
conform careia jocul il relaxeaza pe omul ce munceste si sa folosim
intrebuintarea jocurilor pentru a putea intelege mai bine ceea ce ni se preda dar
si ideea lui Platon,sustinuta in cele doua dialoguri, aceea ca intrebările şi
gândirea critică stau la baza educaţiei moderne, dinamice, în antiteză cu
metodele bazate pe acumularea mecanică a informaţiilor şi reproducerea
acestora.
Astfel, cele două dialoguri, Menon şi Phaedon, ar trebui să fie lectură
obligatorie pentru oricine care doreşte să predea sau să facă, în orice fel, parte
din sistemul de învăţământ.