Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REFERAT
Oradea
2022
1. Cuprins
1. Cuprins 1
2. Introducere 2
3. Aspecte teoretice 2
5. Concluzia 12
6. Bibliografie 13
2. Introducere
finanțele private vor studia domeniul privat. Sistemul financiar al unei țări este esențial
pentru modelarea fluxurilor economice care se stabilesc între agenții economici și instituțiile
statului, contribuid la realizarea economiei unei națiuni.
3. Aspecte teoretice
● Sistemul financiar
● finanțele propriu-zise
● creditul
Fundamental este faptul că creditul pe termen lung este folosit la complinarea golului
de surse permanente ce în anumite perioade nu poate fi acoperit de fluxurile financiare ale
finanțelor propriu-zise.
3.3.Sistem financiar
Se formează după felul fondurilor și destinașiile lor. Între tipurile de relatii financiare
care există în cadrul economiei se formează o pluralitate de conexiuni prin care se dă
posibilitatea ca fiecare tip de finanțe să-și realizeze propriile funcțiuni. Aceste tipuri de relații
financiare privite ca un ansamblu ordonat și coerent formează sistemul financiar al țării. Acest
sistem poate fi privit ca având o esență unitară și funcții identice datorită relaților de
interdepedență, chiar dacă fiecare tip de relatie financiară are specificitatea sa data de
obiectivele, mijloacele, instrumentele si reglementările folosite în realizarea rolului avut.
Bugetul public național este componența de baza a sistemului, deoarece acesta are
lagături cu toate celelalte verigi ale sistemului financiar, precum și datorită rolului important
din punct de vedere social și economic.
Finanțele publice ale institutiilor de stat sunt expresia relațiilor bănesti de repartiție
dintrestat si instituțiile sale, in legatură cu asigurarea fondurilor necesare inființării si
funcționării acestor instituții. Trebuie menționat că există unele instituțiile de stat care au la
bază proprie de venituri ce le permite să-și acopere prin autofinanțare o parte a cheltuielilor
lor, astfel încât de la bugetul public se suportă numai diferența – vorbim în acest caz de
principiul bugetului net, spre deosebire de celelalte instituții publice care sunt finanțate
integral de la buget, când vorbim de principiul bugetului brut.
Asigurările sociale desemnează acea parte a relațiilor bănești de repartiție prin care se
formează și se repartizează fondurile destinate întreținerii cetățenilor majori, inapți de muncă
temporar sau definitiv, precum și urmașilor acestora, în anumite condiții riguros precizate.
Creditul este acea veriga ce exprima conținutul ansamblului relațiilor economice care
sunt determinate de procesele formării și utilizării fondurilor de împrumut din economie. În
funcție de conținutul lor specific, există următoarele tipuri de credite: creditele bancare,
creditele comerciale și creditul public.
3.4.Fondurile financiare
Nevoile unei populații reclamă nevoia a mai multor fonduri de natură financiară; în
sistemul de fonduri de natură financiară va avea următoarele grupe:
● Fondul bugetar;
● Fondul de creditare.
B. Fondurile locale:
● Bugetele municipiilor;
● Bugetele comunelor;
● Fondul de rulment;
3.5.Fluxurile financiare
Atăt între actorii care obțin venituri din desfășurarea unei activități lucrative, cât și
între toți aceștia și alte instituții financiare au loc în mod sistematic transferuri de bani, fie
într-un singur sens, fie în ambele sensuri. Acest fapt se datorează în primul rănd nevoilor
interne necesare desfășurării activității, cât și realizării unor obligații stabilite de lege de
asigurare a unor plăți câtre stat pe cale impozitelor, taxelor, contribuțiilor etc. Cantitatea de
bani transferată întro anumită perioadă între enitățile enumerate poartă numele de flux. O altă
definiție a fluxului este totalitatea mișcărilor având un impact, fie imediat, fie întărziat, asupra
lichidităților unei entități.
Deoarece transferul între două entități se poate face și în bunuri și servicii, cu referire
la agenții economici, fluxurile pot fi: fluxuri reale și fluxuri financiare. Cantitatea de bunuri
sau de bani existentă la un moment dat reprezintă un stoc. Relațiile dintre fluxuri și stocuri
stau la baza mecanismelor financiare.
Fluxurile financiare pot fi: de contrapartida, decalate, multiple și autonome. Fluxurile
financiare de contrapartidă se caracterizează prin înlocuirea imediată a unui activ real cu bani
sau invers. Aceste fluxuri apar în cazul achiziționării unui bun cu plată imediată, în numerar.
Fluxurile financiare decalate apar în cazul în care fluxurilor fizice nu le corespund imediat
niște fluxuri financiare, astfel că echilibrul stocurilor este rupt și se restabilește prin apariția
unui active financiar. Activul financiar se materializează într-o creanță la furnizor și într-o
datorie la cumpărător. Aceste fluxuri se nasc în cazul operațiunilor comerciale însoțite de
credite. Creanța și datoria se vor stinge la o dată ulterioară.
Pentru a compensa efectele decalajelor dintre fizice și cele financiare, firam își poate
schimba creanța pe bani, apelănd la un terț, care, de obicei, este un intermediar financiar.
Vânzarea sau cumpărarea unei creanțe este o operațiune foarte importantă și larg răspăndită
pe piețele financiare. Așadar, activele financiare pot constitui obiectul unei tranzacții. În acest
caz, fluxurile se desfășoară astfel:
Aceste sunt fluxurile financiare care au loc în cazul finanțelor private. Deoarece
finanțele publice sunt alimentate apropare în totalitate prin impozite, taxe, contribuții de la
contribuabili și împrumut public de pe piața financiară, fluxurile financiare în cazul finanțelor
publice se reduc la fluxurile financiare autonome.
3.6.Sistemul bugetar
Pentru funcționarea și realizarea rolurilor sale de actor politic, social și economic,
statul face chetuieli publice pe care este nevoit să le acopere printr-un sistem de venituri
publice, îndeosebi venituri fiscale. Instrumentul de planificare atăt a cheltuielilor, cât și a
veniturilor publice poartă denumirea generică de buget sau plan financiar.
Dar pentru că statul este o construcție complexă, legiuitorul român a recus la un
ansamblu de bugete pe care le-a numit sistem bugetar. Astfel, Legea nr. 500/2002 privind
finanțele publice a instituit conceptul de sistem bugetar 10, înțeles ca sistem unitar de bugete,
care cuprinde:
● bugetul de stat;
● bugetele instituțiilor finanțate integral sau parțial din bugetul de stat, bugetul
statsi ale căror rambursare, dobănzi și alte costuri se asigură din fonduri
publice;
● bugetele locale;
În cadrul sistemului bugetar, locul primordial îl ocupă bugetul de stat datorită amplorii
cheltuielilor și veniturilor publice conținute și a impactului său major asupra societății, în
ansamblul său. Bugetul de stat nu este numai un document financiar și juridic de conducere, ci
și un document politic.
Bugetul de stat este tehnic constituit din sistemul veniturilor publice și sistemul
cheltuielilor publice. Veniturile publice sunt formate din totalitatea resurselor băneșit ale
statului și au două componente: veniturile ordinare și veniturile extraordinare. Veniturile
ordinare reprezintă resursele bănești care se cuvin bugetelor componente ale sistemului
bugetar, în baza unor prevederi legale, fiind formate din impozite, taxe contribuitii și alte
vărsăminte.
Acest principiu susține că toate cheltuielile publice și toate veniturile bugetare trebuie
să figureze într-un document unic supus aprobării Parlamentului. Pentru că această regulă să
fie respectată, trebuie îndeplinite două condiții: bugetul trebuie să cuprindă ansamblul
veniturilor și cheltuielilor bugetare, fără nici o excepție; această trebuie să fie reunite într-un
proiect de lege unic, asupra căruia Parlamentul trebuie să se pronunțe.
Acest principiu cere că bugetul de stat să fie adus la cunoștința opiniei publice mediat
ce a fost aprobat. Se poate considera că acest principiu este desuet din moment ce bugetul de
stat este aprobat prin lege, iar potrivit constituției orice lege trebuie publicată în Monitorul
Oficial.
Acesta este numărul minim de acțiuni care constituie procesul bugetării. Bugetarea nu
poate avea loc dacă oricare din elementele amintite lipsește. Ele pot lipsi numai dacă este
vorba de revederea bugetului în curs de execuție.
Solicitarea bugetară este orice este orice cerere de resurse facută în concordanță cu
regulie și procedurile procesului de bugetare. Pretențiile sunt prezentate în mod obișnuit de
instituțiile administative, dar ele pot fi prezebtate și prin intermediul altor canale. Existența
acestor pretenții de cheltuieli bugetare face necesare existentă unui buget.
Una din caracteristicile universale ale solicitărilor bugetare este că acestea sunt
întotdeauna mai mari decât disonibilitățile pentru satisfacerea lor. De altfel, nu ar exista
bugetare dacă toate pretențiile ar fi satisfăcute. Pe de altă parte, dacă nici o solicitare nu ar fi
satisfăcută, nu ar exista procesul bugetar. Din totalul solicitărilor față de veniturile bugetare
sunt satisfăcute numai o parte.
Solicitările bugetare vor fi impuse cu putere atunci cănd există resurse suficiente,
guvernul favorizează programe de expansiune, economia este încurajată și noi cheltuieli
publice pot fi finanțate fără creșterea impozitelor. Pe de altă parte, solicitările bugetare vor fi
mai slabe cănd bugetul este străns, liderii politici sunt favorabili reducerii cheltuielilor
publice, iar cheltuielile suplimentare vor determina presiunea asupra creșterii fiscalității sau
mărimea deficitului bugetar.
Deci procesul de bugetare afectează atăt solicitările față de resursele bugetare, cât și
modul de alocare a acestor resurse.
Procesul bugetar constă în repartizarea luării deciziei bugetare pe nivelele sau părțile
implicate în elaborarea bugetului, stabilindu-i fiecărui actor instituțional competențe și
termenele pentru a asigura întocmirea bugetului în termenul legal
Etapele procesului bugetar constă în:
Din punt de vedere formal, bugetul prezintă documentul program în care sunt înscrise
anual mărimea și structura veniturilor și cheltuielilor din cadrul economiei publice. Veniturile
sunt grupate după caracterul lor șo după sursa de proveniență.
Din punct de vedere juridic, bugetul este actul prin care se prevăd și se aprobă prin
lege veniturile și cheltuielile anuale ale statului și ale altor entități de drept public.
Din punct de vedere ale conținutului economic, bugetul de stat reprezintă relații
economice sub formă bănească ce iau naștere în procesul rapartiției produsului intern brut în
legătură cu îndeplinirea funțiilor și sarcinilor statului.
Bugetul de stat este constituit din venituri și cheltuielile anuale ale statului. Veniturile
sunt structurate în bugetul de stat pe capitole și subcapitole, iar cheltuielile pe parți, capitole,
subcapitole, titluri, articole, precu și alineate, după caz. Cheltuielile prevăzute în capitole și
articole au destinație precisă și limitată. Cheltuielile de capital se cuprind la fiecare capitol
bugetar, în conformitate cu creditele de angajament și duratele de realizare a investițiilor. În
bugetul de stat se include Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului și Fondul de
intervenție la dispoziția Guvernului.
● bugetul de stat;
● bugetul local;
● bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat,
● bugetul fondurilor provenite din credite externe sau garantate de stat și ale
1) rolul alocativ;
2) rolul redistributiv;
3) rolul de reglare a vieții economice;
5. Concluzia
6. Bibliografie
1) Ioan Dan Morar, Finante publice, Ed. Universităţii din Oradea, 2006;
2) Iulian Văcărel şi colectivul, Finanţe publice, E.D.P., Bucureşti,2007’
3) Legea bugetara anuala;
4) Codul Fiscal ,legea 571/2003 adnotata si republicata la zi;
5) http://www.mfinante.ro/;