Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Priveghere (II)
Întreaga lucrare corală este compusă pentru 7, 8 voci, fapt care ne determină să afirmăm că ea
a fost construită pe un concept muzical simfonic. Ascultând Priveghere, ascultătorul
consideră că are în față o orchestră simfonică, fiindcă sonoritatea este foarte bogată, aproape
exhaustivă, Rahmaninov epuizând toate resursele posibile pentru a-și plămădi acest edificiu
sonor de mare anvergură. Ambitusul vocilor este, de asemenea, destul de amplu, sopranele
atingând uneori sunetul LA din registrul acut, iar bașii, ajungând până în sunetul SI bemol din
contraoctavă.
Chestiunea prezenței în partitură a notelor specifice bașilor gravi a constituit, chiar la vremea
când Rahmaninov compunea această lucrare, o problemă. Chiar dirijorul Nikolai Danilin,
ascultând cântată la pian de către compozitor secțiunea „Acum slobozește”, în care bașii ating
la final SI bemol din contraoctavă, a întrebat: „Unde pe pământ vom putea găsi astfel de bași?
Sunt la fel de rari ca sparanghelul de Crăciun”. Câțiva ani mai târziu, compozitorul a
confirmat: „Cunoșteam vocile compatrioților mei”. El sperase că această secvență va fi cân-
tată la înmormântarea sa, o dorință care din nefericire nu s-a putut realiza. Profesorul său de
compoziție, Serghei Taneyev, a primit cu multă bucurie și satisfacție partitura Privegherii, dar
nu a apucat să o și asculte, fiindcă a murit după câteva luni.
Premiera a avut loc la 10 martie 1915, la doar două luni după ce a fost compusă, iar
interpretarea i-a revenit Corului Sinodal dirijat de Nikolai Danilin, la Sala Mare a Nobilimii
din Moscova. Susținut de Kastalsky, în următoarele săptămâni au avut loc alte cinci reprezen-
tații. Veniturile strânse de pe urma spectacolelor au fost direcționate către fondul de război.
În anul 1918, Corul Sinodal a fost desființat, iar Privegherea nu s-a mai cântat până după
moartea lui Stalin. În contextul politic și social dezastruos, Rahmaninov obținea viză pentru el
și pentru familia sa și părăsea Rusia, prin frontiera finlandeză. După o perioadă petrecută în
Europa, s-a stabilit la New York, apoi, construindu-și o vilă la Lucerna, în Elveția, a locuit
acolo până în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când s-a reîntors în America.
După 1917, a continuat să susțină cu mari succese concerte pentru pian pe marile scene ale
lumii și, totodată, să compună alte lucrări instrumentale.
Începând din deceniul nouă al secolului trecut și până în zilele noastre, numeroase formații
corale profesioniste de pe mapamond au interpretat și interpretează capodopera genului coral
religios Priveghere.