Condiţiile interne ale învăţării

Învăţarea este activitatea efectuată în scopul însuşirii anumitor cunoştinţe, al formarii anumitor
deprinderi sau dezvoltarii unor capacităţi. Pivită într-un sens mai larg, social, învăţarea presupune
dobandirea experienţei şi schimbarea a comportamentului individual.
Învăţarea este procesul de pregătire pentru a face faţă unor situaţii noi, produse fie conştient, fie,
cel mai adesea, ca urmare a impactului cu experinţa unor situaţii de viaţă. Practic, spune M. Maliţa
(2000), ,,orice persoană din lume, şcolarizată sau nu, experimenteză procesul învăţării, dar nimeni nu
învaţă la nivelul şi cu intesitatea necesară pentru a face faţă complexităţilor lumii moderne’’.1
În relaţia didactică, învăţarea este procesul de selecţie, prelucrare şi asimilare a celor transmise
(informaţii, deprinderi, priceperi). Învăţarea depinde de calitatea predării, dar şi de gradul de
receptivitate, de capacităţile celui ce învaţă. Legătura dintre predare şi învăţare se face prin îndrumări
asupra învăţării, a studiului individual: deprinderi de lectură, selectarea ideilor, rezolvarea de
probleme, de elaborare a fişelor, a conspectelor, a rezumatelor etc., cât şi prin crearea fondului
motivaţional al receptării şi asimilării, iar apoi prin introducerea elementelor asimilate în structurile
cognitive proprii.2
Pentru ca procesul de învăţare să se desfăşoare în condiţii optime, iar individul să înveţe eficient,
este necesară respectarea anumitor condiţii. Aceste condiţi ale învătării eficiente se pot clasifica
astfel3:
 conditţiile interne, care fac referire la factorii biologici şi psihologici
 conditiile externe care privesc organizarea şcolară, factorii sociali-culturali, relaţiile profesor-
elev, mediul familial, etc.

Condiţiile interne
Factorii biologici exercită influenţe mai importante asupra procesului învăţării, printre aceştia se
numără: vârsta, dezvoltarea mecanismelor neurodinamice ale învăţării, funcţiile analitico-sintetice ale
creierului, irigarea cu sânge a scoarţei cerebrale, particularităţile anatomo-fiziologice ale
analizatorilor, starea sănătăţii organismului, potenţialul genetic, somnul şi bioritmul intelectual.
Factorii psihologici sunt: stadiul dezvoltării stucturilor cognitive, operatorii, psihomotorii,
afective si socio-morale, nivelul de inteligenţă, aptitudinea şcolară, aptitudinile speciale, spiritul de
observare etc.
I. Procesele psihice cognitive (senzoriale şi logice):
1.Percepţiile joacă au un rol important în învăţare, deoarece asigură materialul necesar
reprezentărilor, memoriei şi gândirii, diferenţiază un obiect de altul prin reflectarea structurii şi a
semnificaţiei. În acest sens, este necesar ca în procesul învăţării, profesorul sa aibă in vedere
dezvoltarea tipuri de percepţie, în special a celei vizuale. Totodată, cu ajutorul percepţiei se dezvoltă şi
spiritul de observţie.
2.Reprezentările sunt importante în procesul învăţării, pntru că ele oferă materialul necesar
gândirii pentru generalizări, sub formă de noţiuni, legi, reguli, principii, dar asigură şi materialul
necesar memoriei, pentru a fi utilizat mai târziu prin actualizare.
3.Memoria constituie baza activităţii de învăţare, întrucât este procesul psihic care asigură
întipărirea şi stocarea informatiei, reactualizarea prin recunoaştere sau reproducere a acesteia, într-o
formă selectivă. Prin exerciţii de repetare logică şi creativă, profesorul va avea în vedere dezvoltarea la
elevi a memoriei voluntare, a rapiditatii, a volumului, promptitudinii şi a fidelităţii acesteia. Pentru a
se va evita oboseala elevilor pe parcursul lecţiilor, profesorul poate avea în vedere crearea de
motivaţii, caracterul inteligibil al continutului transmis şi înţelegerea semnificatiei acestuia, prin

1
,,Pregătirea Psihopedagogică - Manual pentru definitivat şi gradulş didactic II’’, Dan Potolea, Ioan Neacşu, Romiţă B.
Iucu, Ion Ovidiu Pânişoară, Editura Polirom, 2008, pag. 230
2
,,Pedagogie ’’, Palicica Maria, Gavrilă Codruţa, Ion Laurenţia, Editura Mirton,Timişoara, 2007, pag 140
3
https://www.qreferat.com/referate/pedagogie/Invatarea-delimitari-conceptua516.php
realizarea corelaţiei senzorial-raţional, folosind materialul didactic si metodele participative. Prin
urmare, condiţiile unei memorări eficiente sunt:
 cunoaşterea de către elevi a scopului memorării (motivaţia);
 înţelegerea cunoştinţelor;
 repetarea perseverentă a materialului pentru fixarea temeinică;
 cunoaşterea rezultatelor şi autoreglarea.

4.Gândirea are un rol esenţial în procesul învăţării şcolare, deoarece este un proces psihosocial de
reconstituire a ceea ce este unitar, de formare a conceptelor şi structurilor operaţionale, de înţelegere a
realităţii şi adaptare prin rezolvarea de probleme. Atfel, prin intermediul operatiilor gandirii logice de
analiză, comparaţie, sinteză, generalizare, concretizare logică şi euristico-algoritmică, profesorul îi va
ajuta pe elevi să-şi însuşească noţiuni, concepte, legi, reguli, principii, alte generalizări, reşind în cele
din urmp să stabilească legături logice, de dependenţă cauzală-funcţională, între obiectele şi
fenomenele studiate, pătrunzând în esenţa lor. În ceea ce priveşte scopul învăţării şcolare, acesta ar
trebui să fie:
 înţelegerea cunoştinţelor şi a relaţiilor dintre acestea;
 dezvoltarea operaţiilor gândirii logice şi mai ales a gândirii abstracte;
 dezvoltarea gândirii critice, interpretative şi creative;
 formarea capacităţii de a reflecta şi de a rezolva probleme.

5.Imaginaţia este un proces de construcţie a unor imagini sau idei noi, prin combinarea
experienţei anterioare. Ea are un rol deosebit în elaborarea de produse noi, originale, sub diferite
forme, materiale sau ideale. Crearea de imagini noi are loc cu ajutorul unor procedee, cum sunt:
reorganizarea cunoştinţelor, combinarea şi recombinarea lor, disocierea şi fuzionarea în forme noi,
metaforizarea, schematizarea, tipizarea, amplificarea, diminuarea, miniaturizarea, substituirea.4

II.Procesele şi fenomenele psihice reglatorii în învăţare,iar acestea sunt:

1.Afectivitatea face parte din categoria fenomenelor psihice furnizoare de energie. Fără motivaţie
şi fără afectivitate, acţiunile umane nu ar putea beneficia de suportul energetic care să le susţină şi să
le dirijeze. În esenta, afectivitatea reflecta, sub forma unor trairi subiective specifice, relatiile omului
cu realitatea din perspectiva raportului dintre cerintele sale subiective (motivatii) si conditiile obiective
de satisfacere a lor (realitate).  Concordanta dintre cerinte si realitate determina emotii pozitive de
placere, satisfactie, bucurie, in vreme ce discordanta dintre acestea genereaza emotii negative de
neplacere, tristete, frustrare etc.5
Prin caracterul sau reglator-preferenţial al activităţii umane, afectivitatea joacă un rol important în
activitatea de învpţare, întrucât ea îşi pune amprenta şi asupra calităţii prestaţiei scolare a elevilor.
Afectivitatea este cea prin intermediul căruia se asigură mobilizarea şi susţinerea energetică a efortul
cognitiv şi de voinţă al elevilor, în activitatea de învăţare, cât şi în îndeplinirea eficientă a tuturor
îndatoririlor şcolare în asamblul lor. Prin urmare, motivaţia cognitiva îşi are originea în nevoia de a
cunoaşte, iar cea afectiva apare din nevoia de a obtine acordul altora pentru ideile proprii, de a trăi
sentimentul de placere în compania celor din anturaj.
2.Motivaţia poate fi definită ca ansamblul factorilor care determină şi întreţin conduita unui
individ. Are rol de activare şi de mobilizare energetică, precum şi de direcţionare a activităţii către
atingerea anumitor obiective. Intensitatea ei dă măsura eforturilor depuse pentru satisfacerea
trebuinţelor în cauză, iar perseverarea reflectă gradul de voinţă de care individul dispune. Dacă
motivaţia denotă, în mod obişnuit, o stare de necesitate în sens larg, motivele constituie formele
concrete în care se exprimă aceste nevoi.6
Altfel spus, prin motivaţia învăţării se înţelege totalitatea factorilor care îl face pe elev să se
angajeze în activităţi de însuşire de cunoştinţe şi formare de deprinderi, ori de exersare şi consolidare a
acestora. În ceea ce priveşte, relaţia dintre motivaţie şi învăţare este biunivocă: dorinţa de a afla lucruri
4
https://www.qreferat.com/referate/pedagogie/Invatarea-delimitari-conceptua516.php
5
https://www.scribd.com/document/410932890/Afectivitatea-in-Invatare
6
https://www.scrigroup.com/didactica-pedagogie/ROLUL-MOTIVATIEI-IN-PROCESUL-E13726.php
noi, ori doar de a obtţne note mari, stimulează învăţarea, dar şi satisfacţia dată de performanţele
datorate învăţării susţin interesul pentru activităţile didactice. Astfel, nu există motivator mai bun (în
şcoală, ca şi în viaţă) decât succesul.
Motivaţia poate fi de mai multe feluri:
a) Motivaţia pozitivă – motivaţia negativă. S-a demonstrat ştiinţific faptul că, cel mai favorabil efect
îl are motivaţia pozitivă, ceea ce conduce la îmbunătăţirea continuă a performanţelor pe măsură
ce este utilizată, iar la polul opus s-a observat că motivaţia negativă conduce la diminuarea
acestora.
b) Motivaţia cognitivă – motivaţia afectivă. Motivaţia cognitivă acţionează din interiorul proceselor
cognitive, stimulând activitatea intelectuală, în timp ce motivaţia afectivă este determinată de
obţinerea afecţiunii, aprobării, consideraţie din partea altor persoane.
c) Motivaţia intrinseaca. Această formă de motivaţie, potrivit unor studii, funcţionează ca un sistem
reglator, care tinde să rămână tot timpul la un nivel optim de intensitate, ea îmbinând satisfacţia
parţială, generată de ceea ce deja s-a atins în performanţă.
Din perspectiva diferitelor forme de activitate umană, relaţia dintre intensitatea motivaţiei şi
nivelul performanţei, există un nivel optim al intensităţii motivaţiei care conduce la performanţă,
acesta fiind tocmai optimul motivaţional. Optimul motivaţional reprezintă zona cuprinsă între nivelul
minim şi cel maxim şi care diferă de la o persoană la alta, în funcţie de gradul de dificultate al sarcinii,
de capacităţile individului, de echilibrul său emoţional, de însuşirile temperamentale.
Pe de o parte, submotivarea, respectiv o intensitate motivaţionalĂ prea scăzută şi în condiţiile
unui deficit energetic, va conduce la nerealizare, iar pe de altă parte, supramotivarea dezorganizează
activitatea, stresează şi oboseşte subiectul, îi epuizează fondul energetic înainte ca acesta să ajungă să
se confrunte efectiv cu sarcina conducând, ca şi submotivarea, tot la eşec.

3.Voinţa este procesul psihic complex de autoreglaj superior, care se realizeză prin mijloace
verbale şi care constă în acţiuni de mobilizare şi concentrare a energiei psihonervoase în direcţia
depăşirii obstacolelor şi atingerii scopurilor conştient stabilite. 7 Totodată, voinţa se formează prin
realizarea repetată, de-a lungul vieţii, a unor acţiuni voluntare cerute de anumite împrejurări, dar şi
prin exerciţii speciale. În felul acesta, se dobândesc anumite calităţi de voinţă care caracterizează
capacitatea de efort voluntar a unei persoane, cele mai importante fiind:
 puterea voinţei arată intensitatea efortului depus în confruntarea cu obstacolele importante;
opusul ei fiind slăbiciunea voinţei;
 perseverenţa presupune depunerea unui efort voluntar pe o perioadă lungă de timp şi în condiţiile
în care, aparent, nu ar fi posibilă continuarea activităţii; opusul ei este încăpăţânarea, aceasta ese
o însuşire negativă a voinţei, care se manifestată prin urmărirea cu îndârjire a unui scop, chiar
dacă, împrejurările nu oferă nici o şansă de reuşită.
 tăria şi fermitatea voinţei exprimă capacitatea de a suporta dificultăţile, privaţiunile;
 independenţa şi iniţiativa indică gradul de autodeterminare şi se exprimă în tendinţa constantă de
a lua hotărâri pe baza chibzuinţei proprii;
 promptitudinea deciziei are în vedere rapiditatea cu care subiectul deliberează într-o situaţie
complexă, luând hotărârea cea mai potrivită; opusul ei este nehotărârea sau tergiversarea;
 stăpânirea de sine face referire la capacitatea de autocontrol voluntar în situaţii dificile de viaţă şi
de activitate.

4.Atenţia face parte din categoria mecanismelor psihice reglatoare. Ea reprezintă fenomenul
psihic de orientare şi concentrare selectivă a energiei psihonervoase asupra unor obiecte, fenomene
sau sarcini, ceea ce are ca efect reflectarea lor mai profundă.8
Totodată, atenţia exercită o influenţă deosebită în activitatea de învăţare, precum şi în cadrul
procesului de cunoaştere, ea optimizându-le şi eficientizându-le. Cu alte cuvinte, selectează o anumită
porţiune din câmpul perceptiv, intensifică impresia, asigurându-i şi mai multă claritate.

7
https://asociatiagetica.ro/rolul-motivatiei-al-vointei-si-al-atentiei-in-formarea-profesionala/
8
https://asociatiagetica.ro/rolul-motivatiei-al-vointei-si-al-atentiei-in-formarea-profesionala/
 Acest fenomen psihic este puternic influenţat de motivaţie, de stările afective, fiind însoţit de
caracteristici bine cunoscute ale posturii şi mimicii (exemplu: atunci când „privesc” înspre un obiect
îndepărtat, ridic capul, sprâncenele, apar cute pe frunte, ochii sunt larg deschişi, iar când caut in
memorie o denumire se manifestă expresii contrarii).
Există trei forme ale atenţiei, iar acestea sunt:
 aenţia involuntar, cand orientarea se face de la sine, fără un efort din partea noastră;
 atentia voluntară, care presupune încordarea voinţei;
 atenţia postvoluntară, atunci când o activitate care a necesitat efort devine placută şi ne atrage în
mod spontan (exemplu: la început copilul este obligat să facă cânte la un instrument muzical, pe
urmă devine o plăcere).

Atenţia se manifestă, în mod diferit, de la o persoană la alta, motiv pentru care ea posedă
anumite calităţi, importante pentru exercitarea anumitor profesiuni, putand fi considerate adevarate
aptitudini. Ptin urmare, calităţile atenţiei sunt:
 capacitatea de concentrare sau intensitatea atenţiei se poate masura prin rezistenţa la excitanţii
perturbatorii, în special la zgomot. În consecinţă, un zgomot puternic poate stânjeni foarte mult,
ne poate distrage atenţia atunci când trebuie sa distingi un aspect mai puţin evident, dar, dacă o
activitate este monotonă ori dacă suntem obosiţi un zgomot slab sau o muzica discretă poate
favoriza munca,
 stabilitatea atenţiei, durata de concentrare depind de particularităţile persoanei şi de natura
obiectului sau a activităţii desfăşurate. Spre exemplu, un obiect cu structura simplă şi aflat într-o
poziţie statică, ne reţine foarte puţin atenţia, comparativ cu un altul complex şi aflat în mişcare,
care poate fi observat multă vreme, fără întreruperi.
 volumul atentiei este limitat, s-a (Miller) demonstrat că numărul unităţilor ce poate fi sesizat
dintr-o dată este de 72, însă „o unitate” poate fi formată din 3-4-5 litere sau cifre.
 distributia este o proprietate mult discutata. Ea consta in capacitatea de a sesiza simultan intelesul
mai multor surse de informatii. De fapt, e imposibil sa urmaresti in detaliu doua mesaje
complicate, emise concomitent. De asemenea, nu putem supraveghea desfasurarea a doua actiuni
complexe pe care le executam simultan. Si totusi, analizand numeroasele solicitari la care este
supus un pilot de avion (urmareste linia orizontului, cadranele, asculta informatiile din casti,
actioneaza mansa si palonierul) constatam ca distributia e posibila. in adevar, ea se poate realiza
cand miscarile sunt puternic automatizate si informatiile foarte familiare. 9

În concluzie, din punctul de vedere al organizării şi desfăşurării procesului didactic sunt

importante condiţiile care favorizează concentrarea involuntară a atenţiei.

9
https://www.scritub.com/sociologie/psihologie/Tipuri-de-invatare429181312.php
 Bibliografie

1.,,Pregătirea Psihopedagogică - Manual pentru definitivat şi gradulş didactic II’’, Dan Potolea, Ioan
Neacşu, Romiţă B. Iucu, Ion Ovidiu Pânişoară, Editura Polirom, 2008, pag. 230
2.,,Pedagogie ’’, Palicica Maria, Gavrilă Codruţa, Ion Laurenţia, Editura Mirton,Timişoara, 2007
3.https://www.scribd.com/presentation/435376683/Conditiile-invatarii-C5
4.https://www.qreferat.com/referate/pedagogie/Invatarea-delimitari-conceptua516.php
5.https://www.scribd.com/document/410932890/Afectivitatea-in-Invatare
6.https://www.scrigroup.com/didactica-pedagogie/ROLUL-MOTIVATIEI-IN-PROCESUL-
E13726.php
7.https://asociatiagetica.ro/rolul-motivatiei-al-vointei-si-al-atentiei-in-formarea-profesionala/
8.https://www.scritub.com/sociologie/psihologie/Tipuri-de-invatare429181312.php