1) https://administrare.

info/domenii/management/2-
uncategorised/16460-clasificarea-restaurantelor-%C8%99i-a-
unit%C4%83%C8%9Bilor-de-alimenta%C8%9Bie-public
%C4%83-%C3%AEn-rom%C3%A2nia

Clasificarea restaurantelor și a unităților de alimentație publică în România

 
Unitățile de alimentație publică destinate servirii turiștilor se clasifică fie independent, fie odată
cu unitățile de cazare turistica din care fac parte.
Exista astfel patru categorii[1], în curs ascendent acestea fiind:

 categoria a treia,
 categoria a doua,
 categoria întâi,
 categoria lux.

În cazul în care se integrează în unitățile de cazare turistică, ele se clasifică conform

următorului algoritm:
Clasificarea unităților de restaurație din unitățile de primire turistică
Tabelul 1
Categoria unității de restaurație Categoria unității de cazare
Lux 5 și 4 stele
Categoria I 3 și 2 stele
Categoria II și III 1 stea
Sursa: Stănciulescu Gabriela - Tehnica operațiunilor de turism, Editura ALL Educational,
1998, pag. 206
Pe de alta parte, restaurantele se pot departaja după tipul meniului în restaurante clasice, cu
specific și specializate[2].
Restaurantele clasice oferă consumatorilor un bogat și variat sortiment de preparate și băuturi,
servirea făcându-se de personal cu înaltă calificare. Restaurantele clasice sunt amplasate de
regulă în orașe, în zone de interes turistic, în stațiuni balneoclimaterice. Construcția și
instalațiile sunt realizate din materiale rezistente. Ele oferă acces pentru autoturisme,
garaj/parking descoperit, emblemă și firmă luminoasă; de asemenea au hol cu garderobă și
grup sanitar pentru clienți, intrare separată pentru mărfuri și personal, circuit corespunzător
între spațiile de servire, producție și depozitare, bucătărie proprie și spații de depozitare
dimensionate corespunzător capacității unității, ventilație, încălzire centrală, apă caldă și rece și
iluminat incandescent.
Amenajările interioare și dotarea se prezintă în felul următor:

 Pardoseala este din marmură sau parchet.

 Pereții sunt fie tapisați cu materiale de calitate superioară, lavabile sau semi-lavabile, fie
văruiți.
 Perdelele sunt din țesături fine iar draperiile sunt din materiale în concordanță cu ansamblul
localului.
 Decorația interioară este adaptată caracterului saloanelor; mobilierul este unitar ca stil, din
lemn/furnir de calitate bună, în număr, formă și stil caracteristic fiecărui salon, lăsând
posibilitatea unei intimizări (separeuri) și a unui cadru ambiant prin iluminat individual la
mese, decorațiuni florale etc.
 Gheridoanele, consolele, cărucioarele de prezentare, loveratoarele, plăcile sofante sunt
corespunzătoare numeric și calitativ; vesela este din porțelan cu decorații deosebite sau
emblema unității; platourile sunt din alpaca argintată sau porțelan, asortate cu restul
veselei; tacâmurile sunt din inox argintat în funcție de categoria unităților, corespunzătoare
ca tip și ca număr structurii preparatelor ce se servesc; există seturi complete de pahare din
cristal sau sticlă de calitate superioară.
 Lenjeria (fețele de masă, naproanele, șervetele) din materiale textile de calitate superioară,
având imprimată emblema unității.
 Lista separată (carte du jour) pentru micul dejun, prânz și cină, cuprinzând preparate și
băuturi, imprimate în limba română și într-o limbă de circulație internațională; pentru mese
festive, banchete, manifestări diverse; meniurile se tipăresc pe imprimate speciale cu grafică
adecvată.

Servirea și personalul: se asigura după caz servirea meselor de mic dejun, prânz sau cină sau a
unor mese comandate dinainte (banchete); se pune la dispoziția clienților un sortiment variat de
preparate culinare și băuturi; servirea se efectuează alegându-se metoda corespunzătoare și
adecvată fiecărui preparat; personalul de producție și deservire trebuie să aibă o calificare de
profil, să cunoască limbi străine de circulație internațională, purtând după caz echipamentul de
prezentare sau de protecție; unitatea poate avea orchestră sau alte mijloace de distracție. De
regulă personalul este organizat în brigăzi complete.
Restaurantele cu specific cuprind unități gastronomice ce pun la dispoziția clientelei un
sortiment specific de preparate și băuturi, în condițiile unor amenajări și dotări adecvate
fiecărui profil. În această categorie includem unitățile tradiționale: han, cramă, colibă, sură, și
alături de ele, pe cele cu specific regional: moldovenesc, dobrogean, bănățean etc. Acestea se
individualizează bine deoarece la construcția lor se utilizează materiale necesitând o prelucrare
sumară, cum ar fi piatra, bolovanii de râu, lemnul brut sau prelucrat, cărămida, trestia, stuful
etc. dotarea, firma, amenajările, iluminatul se încadrează de asemenea în specificul unității: o
șură va avea scaunele din lemn cioplit, pereții ornamentați cu blănuri de animale, ștergare, vase
de ceramică cu motive naționale, tacâmuri cu mâner din os sau lemn, naproanele și șervetele
din pânză de in cu decorațiuni adecvate. preparatele culinare oferite sunt caracteristice
bucătăriei românești sau specific regionale. Sunt servite vinuri și alte băuturi din regiunea
respectivă, utilizându-se ulcioare, carafe, căni, cești etc.
Serviciul se asigura prin chelneri cu calificare superioara, uniformele fiind confecționate în
raport cu specificul fiecărei unități: costum de daci, de romani, ciobănesc etc. Se recomanda
utilizarea unor formații orchestrale (taraf de lăutari) și organizarea de programe artistice
adaptate specificului, pe diferite teme folclorice.
Restaurantele specializate cuprind unități gastronomice în care clientela este servită cu un
sortiment specializat de preparate și băuturi în condițiile unor amenajări clasice sau adecvate
structurii sortimentale, care formează obiectul specializării: braseriile, unitățile cu profil lacto-
vegetarian, zahana, vânătoresc-pescăresc, pensiune etc.
Principiul de organizare al unui astfel de restaurant este același cu cel al unuia clasic,
deosebirea constând în structura sortimentală a preparatelor servite. La unele unități (de
exemplu vânătoresc-pescăresc) există de obicei amenajări și dotări interioare corespunzătoare
profilului sortimental. De obicei se acordă o atenție sporită prezentării preparatelor, în acest
scop saloanele de servire fiind prevăzute cu vitrine pentru expunerea preparatelor ce se oferă
clienților zilnic.
Braseria este amplasată de regulă în cadrul sau apropierea unităților hoteliere și asigură în tot
timpul zilei servirea clienților pe baza unui sortiment mai restrâns de preparate culinare. În
genere dispune de 120-140 de locuri la mese iar sortimentul de bază este format din preparate
simple, specialități ale zilei, minuturi, preparate la grătar, salate de legume, dulciuri de
bucătărie și cofetărie-patiserie, băuturi calde nealcoolice, răcoritoare, bere și băuturi alcoolice,
porționate de regulă la pahar.
Restaurantul lacto-vegetarian desface în exclusivitate preparate culinare pe bază de lapte și
derivate din lapte, ouă, paste făinoase, carne de pește, legume, dulciuri de bucătărie, înghețată,
fructe și băuturi nealcoolice. Un accent deosebit se pune pe oferirea unui sortiment diversificat
pe baza căruia se pot alcătui meniuri complete pentru regim de cruțare și diferite diete.
Restaurantele pentru clătite și pizza (Pizzerii și Creperii) sunt unități intime, cu capacitate
medie de 30-40 locuri la mese; sortimentele sunt axate pe clătite și prăjituri, respectiv pizza și
paste pregătite adesea în fața clienților.
Zahanaua este o unitate specializată în desfacerea produselor și subproduselor din carne
pregătită la grătar, la comandă, în cantitățile comandate, prin cântărire, neporționate.
Sortimentele propuse sunt alese de consumatori din vitrinele de prezentare sau de pe platouri
odată cu luarea comenzii.
Pensiunile sunt destinate cu prioritate turiștilor sosiți în mod organizat pe perioade de sejur,
cărora le asigură mai multe variante de meniuri cu baremuri fixe și plătite anticipat. Este
necesară oferirea suplimentară, contra plății în numerar, a unor sortimente de preparate și
băuturi altele decât cele cuprinse în meniurile zilnice.
 
[1]
     în conformitate cu OMT 56/27.06.1995, publicat în MOR 220/25.09.1995
[2]
       Nicolescu R. - Serviciile în turism - alimentația publică, Editura Sport-Turism, București,
1988, pag. 24-25.
 
2) https://ro.wikipedia.org/wiki/Restaurant
de la Wikipedia, enciclopedia liberă

Restaurant L’Auberge du Pont de Collonges a lui Paul Bocuse, restaurantul deține 3* Michelin

Clădirea „Butoiul de Aur”, Sibiu, se crede, că e cel mai vechi restaurant din România

Restaurantul „Cerbul Carpatin”, Brașov

Restaurantul „Antoine's”, New Orleans.
Un restaurant este un stabiliment, local public unde se pot consuma pe
loc mâncăruri și băuturi, contra cost.[1] De obicei mâncărurile sunt preparate în bucătăria proprie,
de către o echipă specializată (bucătar, ajutor de bucătar), în coordonarea și supravegherea unui
șef-bucătar. Termenul „restaurant“ a fost creat în secolul alXVIII lea în Franța.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Restaurant Bouillon Camille Chartier, Paris

Termenul de restaurant a fost dat, se spune, de un parizian, pe nume Boulanger, care vindea
supe. În anul 1765 el a trebuit să ofere, pe lângă supe, și alte mici mâncăruri, cum ar fi picioare
de oaie în sos. Deasupra ușii tavernei sale el a lăsat să se inscripționeze, în 1795, după cum se
susține, dintr-un verset biblic în limba latină: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu
vă voi da odihnă!” (Matei 11,28). Acest motto a făcut faimoasă taverna sa și i s-a spus, se
pare, restaurant, din latină restaurabo. De aici, el este numit „restaurateur“. Istoricii prezintă
însă această poveste ca pe o legendă.[2][3]
În realitate nu există surse, care să dovedească existența unui restaurateur Boulanger, și de
asemenea niciun act. Mai mulți istorici sunt convinși, că este vorba la această poveste despre o
anecdotă inventată. Diferite surse contemporane din 1800 numesc pe Mathurin Roze de
Chantoiseau ca primul restaurateur în Paris, care deschidea primul său local în anul 1766.
Existența acestui restaurant este dovedită.[4][5]
Faptul că Roze de Chantoiseau a fost primul restaurateur parizian, va fi dovedit indirect
de Alexandre Balthazar Laurent Grimod de la Reynière, care vorbea în 1804 de un anume
„Champ d'oiseau“, ca fondator al restaurantelor.[6]
Istoric[modificare | modificare sursă]
Primele stabilimente pe care le-am considera restaurante, așa cum le cunoaștem în prezent, își au
originea la Paris, la sfârșitul secolului al XVIII-lea.[7] Invenția restaurantului nu aparține însă
exclusiv Franței. Stabilimentele comerciale care au stat la baza restaurantului modern au existat
încă din antichitate.[8] În orașul Pompei au fost descoperite aproximativ 160 de localuri,
numite Thermopolia, care erau concentrate în special de-a lungul drumurilor principale și în
locuri publice.[9] Thermopolium era o cameră mică sau o tejghea, situată în fața unei clădiri, de
unde se puteau cumpăra alimente uscate și băuturi, și care erau păstrate în vase de ceramică
încorporate în tejghea.[10]

Restaurante sofisticate pot fi găsite în China, până în jurul secolului al X lea. La acel moment,
China a fost o țară prosperă, iar în orașe existau nenumărate restaurante cu specialități și stiluri
regionale. La educație generală de atunci era inclusă cunoașterea culturii gătitului. În
restaurantele elegante se servea și mâncare ieftină pentru lucrătorii obișnuiți. Această tradiție a
rămas, doar că de-a lungul timpului camerele a fost frecvent separate pentru pretenții diferite.
Restaurantele chinezești erau și sunt de multe ori deschise deja de dimineață și sunt vizitate, de
asemenea, pentru micul dejun.
În Europa, tradiția Imperiului Roman a dispărut. Restaurantele erau vizitate în principal de
călători. Pe masa comună era mâncarea a cărei calitate era de obicei, foarte simplă.
Restaurantele în sensul modern a apărut din nou în momentul Revoluției Franceze.
Guinness World Records consideră Sobrino de Botín în Calle de Cuchilleros din Madrid, cel mai
vechi restaurant din lume.[11]

Tipuri de unități de alimentație publică[modificare | modificare sursă]

În zilele de azi există foarte multe tipuri de restaurante, care oferă consumatorilor diferite
preparate, adesea foarte specializate, după rețete din bucătăriile diferitelor culturi. Unele
restaurante sunt integrate în servicii mai complexe, ca hoteluri, aeroporturi, universități.
Dintre cele mai populare categorii de restaurante, ar fi:
Restaurant clasic[modificare | modificare sursă]
Restaurantele clasice sunt acele tipuri de restaurante, care oferă consumatorilor o gamă variată de
preparate culinare de bucătărie, produse de cofetărie - patiserie, precum și băuturi
alcoolice și nealcoolice. Restaurantul clasic oferă consumatorilor meniuri variate, acoperind toată
gama de produse ce formează cele trei mese principale ale zilei: micul dejun, dejunul și cina. [12]
Restaurant cu specific[modificare | modificare sursă]
Restaurantele cu specific sunt acele unități gastronomice de profil, care pun la dispoziția
clienților, preparate culinare și băuturi alcoolice, în condițiile unor amenajări (dotări) sau specific
zonal (obiceiuri, tradiții). În această categorie pot fi incluse locațiile cu specific regional
(ardelenesc, bănățean, dobrogean, moldovenesc), precum și unități tradiționale:
 Salon restaurant (Crama „Cerbul Carpatin”, Brașov)

 Cramă - unitate cu specific național și local, amplasată de obicei în zone viticole sau la
subsolul unor clădiri vechi, având mobilier de lemn și încăperi (pivnițe) pentru păstrarea
vinului în butoaie și încăperi speciale (vinoteci) pentru depozitarea vinurilor vechi,
îmbuteliate. Restaurantele de acest tip, oferă clienților pe lângă băuturile și preparatele
specifice (fripturi: la proțap, la frigare, la grătar, la rotisor; dulciuri: plăcinte: cu mere, cu
vișine, cu brânză dulce; papanași; clătite), degustări de vinuri și programe folclorice.

 Colibă - locație turistică cu specific tradițional țărănesc (ciobănesc), cu o gamă diversificată

de preparate culinare: gustări tradiționale țărănești (cârnați afumați, lebăr, tobă, pastramă,
jumări, brânzeturi, ceapă roșie); supe, ciorbe; antreuri (mămăligă cu brânză, tocăniță,
ciulama, bulz), preparate de bază (diferite fripturi la grătar, la tigaie, la proțap, la ceaun,
tochituri) însoțite de garnituri (cartofi țărănești, piureuri, legume asortate) și salate, precum și
dulciuri (diferite plăcinte cu: dovleac, morcov, brânză dulce, mere). Ca băutură, aceste tipuri
de restaurante oferă o gamă variată de tării (rachiu, țuică, pălincă, vișinată, afinată)
și vinuri vărsate (la carafă), din producția autohtonă.

 Han - unitate turistică amplasată la intresecția unor mari drumuri, care pe lângă preparate
culinare și băuturi, oferă turiștilor și posibilități de cazare.[13]
Articol principal: Han.
Restaurant specializat[modificare | modificare sursă]
Restaurantele specializate reprezintă categoria unităților turistice ce oferă consumatorilor un
sortiment de preparate culinare și băuturi, adecvat fiecărui profil în parte:

 Restaurant vânătoresc - preparate culinare din vânat (iepure, căprioară, cerb, urs, mistreț,
potârniche, rață sălbatică) și dulciuri ce conțin diferite fructe de pădure
 Restaurant pescăresc - preparate din pește (morun, nisetru, păstrugă, cegă, crap, păstrăv),
fructe de mare, icre
Restaurant-zahana-bile[modificare | modificare sursă]
Unitate de alimentație publică în care se servesc, în special la comandă, în tot timpul zilei,
produse și subproduse din carne neporționate (organe), pregătite la grătar și alese de consumatori
din vitrinele de expunere sau de pe platou, o dată cu luarea comenzii. Sortimentul oferit mai
poate cuprinde: ciorbe, borșuri, tuslama, tochitură, salate, dulciuri de bucătărie și băuturi.[14]
Restaurant lacto-vegetarian, dietetic[modificare | modificare sursă]
Unitate de alimenta ție publică în care se desfac în exclusivitate sortimente de preparate culinare
pe bază de lapte și derivate din lapte, ouă, carne de pasăre sau de vacă, paste făinoase, orez,
salate din legume, precum și dulciuri de bucătărie, înghețată și băuturi nealcoolice.[15]
Restaurant-pensiune[modificare | modificare sursă]
Unitate de alimentație publică care oferă mai multe variante de meniuri complete cu baremuri
fixe. Băuturile cuprinse în meniu sunt limitate la sortimentele de răcoritoare și ape minerale.
Poate funcționa și pe bază de abonament.[16]
În aceste unități se pot oferi suplimentar diferite sortimente de preparate și băuturi, inclusiv
alcoolice, altele decât cele cuprinse în cadrul meniurilor zilnice.
Braserie[modificare | modificare sursă]
Unitate de alimentație publică care asigură în tot cursul zilei servirea consumatorilor cu un
sortiment mai restrâns de preparate culinare (preparate reci, minuturi, 1-2 feluri de mâncare),
produse de cofetărie-patiserie și băuturi.
Pizzerie[modificare | modificare sursă]
Unitate specializată care oferă, cu preponderență, sortimente de pizza și de paste făinoase.
Berărie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Berărie.

Restaurantele tip berărie - oferă clienților diferite sortimente de bere la halbă, în asociere cu

preparate adecvate acestui tip de băutură (preparate la grătar, produse de patiserie, alune, arahide,
fistic)
Bar[modificare | modificare sursă]
Unitate de alimentație publică cu program de zi sau de noapte în care se desfac băuturi alcoolice
și nealcoolice, un sortiment restrâns de produse culinare.
Bar de zi[modificare | modificare sursă]
Unitate care poate funcționa ca subunitate distinctă în cadrul restaurantelor, precum și ca unitate
independentă. Oferă consumatorilor o gamă variată de băuturi alcoolice și nealcoolice, simple
sau în amestec, cafea, gustări în sortiment restrâns, specialități de cofetărie.
Bar de noapte[modificare | modificare sursă]
Unitate de alimentație publică cu caracter distractiv, având orar de funcționare pe timpul nopții.
Prezintă un program variat de divertisment, de music-hall și dans, iar consumatorilor li se oferă o
gamă variată de băuturi, mai ales de cocteiluri, gustări, sortiment restrâns de preparate la grătar,
specialități de cofetărie-patiserie.
Cafe-bar, cafenea[modificare | modificare sursă]
Unități specifice desfacerii, cu prioritate, a sortimentelor variate de cafea și derivate din
ciocolată, cacao, ceai, băuturi alcoolice fine la pahar, băuturi răcoritoare, sandvișuri, produse de
cofetărie-patiserie. În dotarea unităților un rol important revine utilajelor pentru pregătirea cafelei
și, în primul rând, a cafelei expresso.
Disco-bar, Video-bar, Discotecă[modificare | modificare sursă]
Unități cu profil de divertisment pentru tineret, divertismentul fiind realizat prin intermediul
muzicii și al dansului, în acest sens unitatea fiind dotată și amenajată corespunzător. Sortimentele
oferite sunt asemănătoare celor din baruri, cu deosebirea că băuturile vor fi prioritar nealcoolice
sau slab alcoolizate, având în vedere că majoritatea clientelei o reprezintă tineretul.
Bar biliard[modificare | modificare sursă]
Unitate cu profil preponderent recreativ, realizat prin posibilitatea practicării biliardului, unde se
servesc băuturi și un sortiment restrâns de sandvișuri, produse de patiserie-cofetărie.
Snack-bar[modificare | modificare sursă]
Unitate de alimentație publică care asigură clienților o servire rapidă pe tot parcursul zilei, cu
sortiment restrâns de minuturi, preparate la grătar, produse de cofetărie-patiserie, băuturi
nealcoolice, ceaiuri, cafele și un sortiment restrâns de băuturi alcoolice. Specific acestui tip de
unitate este prezența unei tejghele-bar, în spatele căreia preparatele se pregătesc la vederea
clienților, cu un front de desfacere care să permită și servirea directă a consumatorilor.
Fast Food[modificare | modificare sursă]
Restaurant de tip american unde se mănâncă repede și, în principiu, ieftin.[17] Restaurante Fast
Food cunoscute sunt McDonalds sau KFC.
Unități tip bufet, bodegă, birt, rotiserie[modificare | modificare sursă]
Unități tip pub și bistro[modificare | modificare sursă]
Denumirea de pub vine de la Public House, o casă publică.
Cabaret[modificare | modificare sursă]
Unități tip cofetărie, patiserie[modificare | modificare sursă]
Ceainărie[modificare | modificare sursă]
Restaurantele cu caracter social[modificare | modificare sursă]
Terasă/grădină de vară[modificare | modificare sursă]

Dotări[modificare | modificare sursă]

 Salonul de primire este holul intrării în salonul restaurant, care trebuie să aibă spațiu pentru
așteptare, garderobă și grup sanitar
 Saloanele restaurant trebuie să fie bine aerisite, intimizate (decorururi florale, separeuri,
jardiniere), să aibă mobilier adaptat specificului locației și trebuie organizat după tipul
evenimentelor (saloane pentru mic dejun, banchete, conferințe, seminarii, recepții)
 Spațiile de producție
 Bucătari angrenați în procesul de producție
- bucătăria este spațiul de pregătire și distribuție a preparatelor culinare cu dotările
specifice: plite, cuptoare, sobe, refrigeratoare, congelatoare
- barul este spațiul de depozitare și distribuție a băuturilor alcoolice și nealcoolice, dotat
cu frigidere, camere frigorifice, mașină pentru cuburi de gheață
- oficiul - spațiul ce face legătura între salonul restaurant și spațiile de producție

Resursa umană[modificare | modificare sursă]

Serviciile în restaurant sunt asigurate de o echipă profesionistă formată din:

 Personal de servire: șef de sală, șef bucătar, bucătar, ajutor de

bucătar, barman, chelner (ospătar), sommelier (persoană specializată în servirea
vinului), picollo (ajutor de chelner).
 Personal auxiliar: economist, gestionar, lenjereasă, garderobier, portar, muncitor
necalificat (femeie de serviciu).
o Personal tehnic: electrician, instalator, șofer

Note[modificare | modificare sursă]

1. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan Dicționarul

explicativ al limbii române (DEX), București: Editura Univers Enciclopedic,
1998
2. ^ Artikel Restaurant in der Encyclopedia of Food and Culture
3. ^ Reclams Zitat-Lexikon, S. 315.
4. ^ Petra Foede: Wie Bismarck auf den Hering kam. Kulinarische
Legenden. Kein & Aber, Zürich 2009, ISBN 978-3-03-695268-0, S. 178–
182.
5. ^ Rebecca L. Spang: The Invention of the Restaurant: Paris and Modern
Gastronomic Culture, Cambridge 2000, S. 251 ff.
6. ^ Petra Foede: Wie Bismarck auf den Hering kam. Kulinarische
Legenden. Kein & Aber, Zürich 2009, ISBN 978-3-03-695268-0, S. 180.
7. ^ Constantine, Wyatt (May 2012). "Un Histoire Culinaire: Careme, the
Restaurant, and the Birth of Modern Gastronomy". Texas State University-
San Marcos.
8. ^ Constantine, Wyatt (May 2012). "Un Histoire Culinaire: Careme, the
Restaurant, and the Birth of Modern Gastronomy". Texas State University-
San Marcos.
9. ^ Steven J. R. Ellis (2004): The Distribution of Bars at Pompeii:
Archaeological, Spatial and Viewshed Analyses. In: Journal of Roman
Archaeology, Bd. 17, S. 371–384 (374 f.).
10. ^ Constantine, Wyatt (May 2012). "Un Histoire Culinaire: Careme, the
Restaurant, and the Birth of Modern Gastronomy". Texas State University-
San Marcos.
11. ^ Oldest restaurant (în engleză), Guinness World Records
12. ^ C. Florea, Îndrumar pentru unitățile de alimentație publică, Ed. Tehnică,
București 1988
13. ^ R. Nicolescu, Serviciile în turism, Ed. Sport Turism, București 1988
14. ^ HOTĂRÂRE nr.843 din 14 octombrie 1999 privind încadrarea pe tipuri a
unităţilor de alimentaţie publică neincluse în structurile de primire turistice,
www.cdep.ro
15. ^ HOTĂRÂRE nr.843 din 14 octombrie 1999 privind încadrarea pe tipuri a
unităţilor de alimentaţie publică neincluse în structurile de primire turistice,
www.cdep.ro
16. ^ HOTĂRÂRE nr.843 din 14 octombrie 1999 privind încadrarea pe tipuri a
unităţilor de alimentaţie publică neincluse în structurile de primire turistice,
www.cdep.ro
17. ^ dexonline, dexonline.ro
3)