Cuprins: Hidrokinetoterapia - Elemente Teoretice Şi Practice

Hidrokinetoterapia - Elemente teoretice şi practice
Cuprins
Cuprins .................................................................................................................. i
Prefață.................................................................................................................. vi
GENERALITĂŢI ................................................................................................. 1
I. TORTICOLIS ................................................................................................. 12
1.1. Descriere .................................................................................................. 12
1.2. Obiective .................................................................................................. 12
1.3. Exerciţii ................................................................................................... 13
1.3.1. Materiale necesare ............................................................................ 13
1.3.2. Exerciţii pe uscat ............................................................................... 13
1.3.3. Exerciţii în bazin cu apă adâncă ........................................................ 14
1.3.4. Exerciţii în bazin cu apă mică ........................................................... 15
1.3.5. Întrebări și teme de reflecție ............................................................. 15
II. CIFOZA TOTALĂ ........................................................................................ 16
2.1. Descriere .................................................................................................. 16
2.2. Obiective .................................................................................................. 17
2.3. Exerciţii ................................................................................................... 17
III. CIFOZA DORSALĂ.................................................................................... 23
3.1. Descriere .................................................................................................. 23
3.2. Obiective .................................................................................................. 24
3.3. Exerciţii ................................................................................................... 24
IV. SPATELE CIFOTIC .................................................................................... 35
4.1. Descriere .................................................................................................. 35
4.2. Obiective .................................................................................................. 35
4.3. Exerciţii ................................................................................................... 35
i
Nicolae Horaţiu Pop
V. SPATELE ROTUND .................................................................................... 41

5.1. Descriere .................................................................................................. 41
5.2. Obiective .................................................................................................. 42
5.3. Exerciţii ................................................................................................... 42
VI. SPATELE PLAN ......................................................................................... 47
6.1. Descriere .................................................................................................. 47
6.2. Obiective .................................................................................................. 48
6.3. Exerciţii ................................................................................................... 48
VII. LORDOZA LOMBARĂ ............................................................................ 53
7.1. Descriere .................................................................................................. 53
7.2. Obiective .................................................................................................. 54
7.3. Exerciţii ................................................................................................... 54
VIII. SCOLIOZA ÎN „C” ................................................................................... 64
8.1. Descriere .................................................................................................. 64
8.2. Obiective .................................................................................................. 65
8.3. Exerciţii ................................................................................................... 65
IX. SCOLIOZA ÎN „S” ...................................................................................... 81
9.1. Descriere .................................................................................................. 81
9.2. Obiective .................................................................................................. 82
9.3. Exerciţii ................................................................................................... 82
ii

X. CIFOLORDOZA ........................................................................................... 91
10.1. Descriere ................................................................................................ 91
10.2. Obiective ................................................................................................ 92
10.3. Exerciţii ................................................................................................. 92
10.3.1. Materiale necesare .......................................................................... 92
10.3.2. Exerciţii pe uscat ............................................................................. 92
10.3.3. Exerciţii în bazin cu apă adâncă...................................................... 95
10.3.4. Exerciţii în bazin cu apă mică ......................................................... 96
10.3.5. Întrebări și teme de reflecție ........................................................... 98
XI. DISCOPATIA LOMBARĂ ......................................................................... 99
11.1. Descriere ................................................................................................ 99
11.2. Obiective .............................................................................................. 100
11.3. Exerciţii ............................................................................................... 100
11.3.1. Materiale necesare ........................................................................ 100
11.3.2. Exerciţii pe uscat ........................................................................... 100
11.3.3. Exerciţii în bazin cu apă adâncă.................................................... 102
11.3.4. Exerciţii în bazin cu apă mică ....................................................... 103
11.3.5. Întrebări și teme de reflecție ......................................................... 104
XII. HERNIA DE DISC ................................................................................... 105
12.1. Descriere .............................................................................................. 105
12.2. Obiective .............................................................................................. 106
12.3. Exerciţii ............................................................................................... 107
XIII. UMĂRUL POSTOPERATOR ................................................................ 113
13.1. Descriere .............................................................................................. 113
13.2. Obiective .............................................................................................. 113
13.3. Exerciţii ............................................................................................... 114
XIV. GENU VARUM ...................................................................................... 120
14.1. Descriere .............................................................................................. 120
14.2. Obiective .............................................................................................. 121
iii
14.3. Exerciţii ............................................................................................... 121

XV. GENU VALGUM .................................................................................... 129
15.1. Descriere .............................................................................................. 129
15.2. Obiective .............................................................................................. 129
15.3. Exerciţii ............................................................................................... 129
XVI. GENUNCHIUL POSTOPERATOR ....................................................... 137
16.1. Descriere .............................................................................................. 137
16.2. Obiective .............................................................................................. 138
16.3. Exerciţii ............................................................................................... 138
XVII. PICIORUL PLAT .................................................................................. 142
17.1. Descriere .............................................................................................. 142
17.2. Obiective .............................................................................................. 143
17.3. Exerciţii ............................................................................................... 143
XVIII. HEMIPLEGIA ...................................................................................... 149
18.1. Descriere .............................................................................................. 149
18.2. Obiective .............................................................................................. 150
18.3. Exerciţii ............................................................................................... 151
iv
XIX. PARAPLEGIA ........................................................................................ 161

19.1. Descriere .............................................................................................. 161
19.2. Obiective .............................................................................................. 162
19.3. Exerciţii ............................................................................................... 162
XX. BIBLIOGRAFIE ...................................................................................... 167
v
Prefață
Autorul volumului, Nicolae Horațiu Pop, are marele avantaj de a fi

absolvent atât al Facultății de educație fizică și sport, cât și al Specializării
Kinetoterapie și motricitate specială.
Având specializarea înot, autorul a avut posibilitatea, dar și competența,
de a selecta părți componente ale diverselor stiluri de înot care sunt utile în
recuperarea funcțională a pacienților cu afecțiuni ale aparatului locomotor.
Cele mai multe capitole sunt rezervate coloanei vertebrale – deviații ale
acesteia, discartroza vertebrală, hernia de disc. Autorul acordă atenție și
genunchiului – genu varum și genu valgum, recuperarea postoperatorie a
genunchiului, dar și piciorul plat. Două capitole se referă la beneficiile înotului
în recuperarea pacienților cu afecțiuni neurologice. Nu este neglijat nici
umărul, autorul insistând asupra importanței înotului în recuperarea mobilității
acestuia.
Pentru a ușura activitatea celor care doresc să aplice programele
propuse, autorul prezintă pe scurt noțiuni teoretice referitoare la afecțiunile
care pot beneficia de asocierea programului kinetic în sală cu înotul.
Prof. univ. dr. Elena Zamora
vi
GENERALITĂŢI
După Baciu C. (1974), citat de Bîltac, G., Rusu, L. (2008), kinetoterapia

are indicații în trei situații:
 afecțiuni care nu necesită intervenție chirurgicală;
 pregătirea intervenției chirurgicale;
 recuperarea post operatorie.
Diversitatea pe care o implică aceste trei aspecte necesită o bază
materială complexă, astfel că bazinul de înot (înot terapeutic) și bazinul de
hidrokinetoterapie (HKT) sunt cerințe obligatorii în dotările centrelor de
recuperare și kinetoterapie.
HKT se definește prin cei trei termeni:
 hidro – agenți hidrici – apa folosită în toate stările de agregare
(solidă, lichidă și gazoasă);
 kineto – mișcare;
 terapie – știința vindecării bolilor.
HKT este ansamblul exerciţiilor fizice atât cu caracter profilactic, cât și
curativ desfăşurate în apă. Se materializează printr-o abordare completă a
exerciţiilor desfăşurate în apă pentru a îmbunătăţi şi/sau recupera starea
pacienților cu afecțiuni de diverse etiologii.
Programul zilnic de HKT este structurat, în funcţie de obiective, pe părţi

specifice: încălzire, stretching, exerciţii de forţă şi rezistenţă musculară,
relaxare. Fiecare parte a programului zilnic ocupă o perioadă de timp, în funcţie
de obiectivele urmărite.
Încălzirea
Ocupă partea introductivă a programului de HKT. Se urmăreşte aducerea
organismului la parametrii necesari desfăşurării activităţii fizice. Se urmăreşte
pregătirea musculaturii căreia i se adresează programul, prin creşterea
temperaturii, intensificarea circulaţiei prin exerciţii de întindere şi/sau contracţie
musculară, fără a induce oboseala sau epuizarea resurselor energetice. Astfel,
randamentul muscular creşte şi se previn accidentările.
Durata acestei etape este stabilită în funcţie de temperatura apei, de
grupa de pacienţi şi de obiectivele programului de HKT.
Indicaţii:
 când programul de HKT cuprinde exerciţii de stretching şi de
creştere a forţei musculare;
 când, prin încălzire, se previn accidentele;
1
 când temperatura apei este mai mică de 33-37ºC.
Obiective:
 creşterea temperaturii centrale şi periferice;
 prevenirea rupturilor musculare şi a ligamentelor la nivelul
musculaturii solicitate ulterior în programul de HKT;
 realizarea unor exerciţii care implică mişcări active cu
amplitudine crescută, realizate de musculatura pregătită;
 identificarea durerii sau limite ale amplitudinii de mişcare sau arii
musculare cu acţiune secundară dureroase care pot întârzia
recuperarea;
 prevenirea durerilor musculare cauzate de acumularea produşilor
de catabolism.
Indicaţii pentru kinetoterapeut:

 exerciţiile de încălzire trebuie să preceadă invariabil exerciţiile de
stretching sau de creştere a forţei musculare;
 durata încălzirii este dată de temperatura apei (cu cât e apa mai
rece, cu atât e mai lungă încălzirea);
 exerciţiile de încălzire trebuie să cuprindă musculatura direct
implicată în programul de HKT şi zonele învecinate.
Stretching
Orice acţiune care are ca rezultat alungirea unui ţesut moale, scurtat prin
antrenament sau din motive patologice, cu creşterea amplitudinii de mişcare
articulară. Sbenghe, T., 2005 descrie următoarele forme de stretching:
1. stretching balistic
Această metodă foloseşte muşchiul întins ca pe un resort care va trage
corpul sau segmentul în direcţia opusă. Tendinţa este să se treacă brutal şi cu
rapiditate peste amplitudinea maximă pasivă.
Folosit mai ales în sport, este o formă de stretching care prezintă riscul
de a produce rupturi musculare sau, prin apariţia stretch-reflexului, să determine
o contracţie musculară şi să anuleze scopul urmărit.
2. stretching dinamic
Se realizează voluntar cu mişcări lente, cu trecerea controlată peste
amplitudinea maximă de mişcare. Creşterea vitezei de execuţie sau a
amplitudinii se face gradual. Elasticitatea musculară scade pe fond de oboseală,
de aceea se vor face maxim 10 repetări.
2
3. stretching activ
Pacientul execută mişcări voluntare spre amplitudinea maximă unde se
încearcă menţinerea segmentului 6-10 sec. (Sbenghe, T. 2005) sau 10-60 sec.
(Bates, A. şc.1996) prin contracţia musculaturii agoniste şi relaxarea şi
întinderea antagoniştilor.
Flexibilitatea este limitată de starea funcţională a ţesutului moale
periarticular. Structura articulaţiei şi flexibilitatea musculară sunt, de asemenea,
factori limitativi ai amplitudinii de mişcare (accidente, boli asupra acestor
formaţiuni pot reprezenta, de asemenea, factori limitativi).
4. stretching pasiv
Se realizează prin mobilizarea articulaţiilor pacientului de către o forţă
exterioară (alte părţi ale corpului, propria greutate, kinetoterapeut sau
dispozitive specifice). Forţa se aplică fie manual, fie mecanic pentru a alungi
musculatura de pe partea opusă direcţiei de mişcare, în timp ce pacientul este
relaxat. După unii autori, o repriză poate dura de la 10 sec. la 20 sau chiar la 60
sec., alţii au înregistrat rezultate bune după 2-5 reprize cu o durată de 15-30
sec/repriză cu pauză între ele (Sbenghe, T. 2005).
5. stretching izometric
Este combinaţia dintre stretching-ul pasiv şi contracţia izometrică în
poziţia de întindere maximă pasivă realizată de o forţă exterioară
(kinetoterapeut).
Se descriu trei etape:
 întinderea pasivă, lentă a muşchiului contracturat, prin ducerea
segmentului respectiv în direcţie opusă, până la amplitudinea
maximă permisă;
 pacientul va realiza o contracţie izometrică a muşchiului întins,
rezistenţa fiind opusă de kinetoterapeut sau alte dispozitive
mecanice şi se va menţine 6-10 sec. sau 7-15 sec. (Sbenghe, T.
2005);
 apoi este indicată o pauză de relaxare de 20-25 sec. (Sbenghe, T.
2005), după care se reia exerciţiul.
Nu este indicată mai mult de o şedinţă de stretching izometric pe zi.
Cele mai folosite forme de stretching în HKT sunt cel activ şi cel pasiv,
iar stretching-ul balistic este contraindicat.
Indicaţii:
 când amplitudinea de mişcare într-o articulaţie este limitată de o
contractură sau de alte anomalii ale ţesuturilor moi ce duc la
scurtarea musculară, ligamentară sau tendinoasă;
3
 când deformările scheletice, simetria şi postura pot fi prevenite

prin creşterea amplitudinii de mişcare în diferite articulaţii;
 când scurtarea musculară limitează activitatea zilnică a
pacientului;
 când există un dezechilibru muscular sau când un muşchi este
hipoton, iar cel opus este contracturat;
 când relaxarea musculară este necesară pentru a reduce tensiunea
sau oboseala musculară pentru a obţine o amplitudine de mişcare
semnificativă.
Obiective:
 refacerea amplitudinii de mişcare în articulaţia în cauză şi
mobilizarea ţesuturilor moi peri-articulare;
 prevenirea proceselor reversibile de scurtare şi contractare
musculară;
 creşterea amplitudinii de mişcare într-o anumită articulaţie sau la
nivel general, înainte de a începe exerciţiile de creştere a forţei
musculare;
 reducerea riscului de accidente ale aparatului musculo-tendinos;

 se va realiza o evaluare prealabilă pentru a determina sursa
limitării amplitudinii de mişcare (ţesut moale sau datorită
articulaţiei) şi apoi se va alege forma de stretching folosită;
 se vor selecta exerciţiile în funcţie de recomandările medicului şi
se vor stabili obiective reale. Pentru pacienţii cu laxitate
articulară se vor alege exerciţii specifice de stretching şi nu unele
cu aspect general. Aceşti pacienţi nu vor folosi dispozitive
ajutătoare în apă;
 pacienţii vor folosi orice dispozitiv pentru a obţine o poziţie
confortabilă şi stabilă pentru a executa mişcările cât mai corect
biomecanic în timpul stretching-ului;
 întinderea este opusul contracţiei, de aceea pacientul trebuie să
fie relaxat în timpul execuţiei fiecărui exerciţiu şi atent la
respiraţie;
 se va menţine echilibrul între musculatura agonistă şi cea
antagonistă;
 se va evita stretching-ul balistic sau cu mişcări de balans, un
stretching eficient şi corect făcut va induce o senzaţie de tracţiune
în muşchi şi nu durere;
4
 se vor întinde muşchii care urmează să fie stimulaţi în sensul

hipertrofiei, iar înainte de a începe programul de hipertrofiere se
va verifica amplitudinea de mişcare a segmentului respectiv;
 nu se vor solicita articulaţiile şi ligamentele la punctul maxim al
amplitudinii de mişcare şi nici nu se vor bloca articulaţiile.
Pacientul va proteja mereu articulaţiile vulnerabile prin execuţii
lente şi controlate prin apă;
 se va folosi forţa ascensională în sprijinul pacientului mai ales în
fază iniţială a recuperării – post-traumatic;
 se va folosi proprietatea de sprijin a apei pentru a stabiliza
articulaţiile vulnerabile.
Forţa şi rezistenţa musculară
Forţa musculară
Este tensiunea maximă pe care o poate genera un muşchi la o singură

contracţie. Contracţia musculară poate fi dinamică, statică sau mixtă. Mărimea şi
forţa musculară cresc dacă muşchiul este folosit şi scad dacă acesta nu este
solicitat (Use it or lose it!).
Recuperarea musculară este necesară după orice tip de accident,
intervenţie chirurgicală sau perioadă de imobilizare. Apa asigură un mediu
propice refacerii, asigurând, pe de o parte, posibilitatea compunerii unor
exerciţii progresive cu posibilitatea de a fi executate din faza iniţială a
recuperării prin rezistenţa crescută a apei, care însoțește mișcarea (Cordun, M.,
Cirlă, L., 1999), comparativ cu aerul şi, pe de altă parte, o stabilitate crescută
formaţiunilor instabile.
Rezistenţa musculară
Este capacitatea unui muşchi de a realiza contracţii succesive într-o

perioadă de timp. Dacă forţa musculară s-ar defini prin ce greutate poate ridica
un pacient sau rezistenţa pe care o poate învinge un pacient în apă într-o singură
încercare, atunci rezistenţa musculară s-ar explica prin câte repetări poate să
facă un pacient cu o încărcătură submaximală. Rezistenţa musculară este
specifică unui grup muscular şi este importantă în recuperarea după un accident.
Indicaţii:
 în cazurile hipotoniei musculare ca urmare a unui accident, o
intervenţie chirurgicală sau imobilizare;
5
 când prin activitatea în apă se poate reduce sau elimina durerea

care altfel ar putea provoca tensiune sau spasticitate într-un
muşchi sau un grup muscular, rezultând limitarea mişcării;
 când un pacient nu poate merge sau desfăşura orice activitate pe
uscat;
 în situaţiile de decondiţionare, exerciţiile în apă sunt adaptabile
oricărui grad de hipo- sau atonie musculară;
 pentru a pregăti pacientul pentru recuperarea pe uscat.
Indicaţii pentru kinetoterapeut

 Toate exerciţiile trebuie atent controlate şi iniţial trebuie ghidate
în funcţie de apariţia durerii, dacă nu sunt alte criterii.
 Extremităţile care prezintă tumefieri trebuie scufundate în apă
adâncă, presiunea hidrostatică reducând edemul. Abia după ce
durerea şi edemul s-au diminuat se vor începe exerciţii cu
contracţii izotonice sau/şi izokinetice. Aceste exerciţii sunt ideale
pentru recuperarea funcţiei musculare a diferitelor extremităţi
prin mişcări cu amplitudine de mişcare maximă.
 Înainte de a începe programul de recuperare, pacientul va fi într-o
poziţie stabilă. Părţile corpului neimplicate în mişcare vor fi
fixate şi stabilizate de forţe externe (peretele bazinului, un scaun
sau forţe interne precum musculatura).
 Se va folosi rezistenţa apei pentru a obţine creşterea progresivă a
forţei prin:
 creşterea braţului pârghiei;
 mutarea obiectului flotor dinspre proximal spre distal sau
spre fundul bazinului;
 creşterea dimensiunii sau numărului elementelor flotoare;
 creşterea suprafeţei de rezistenţă;
 mişcarea prin apă se va face evitând liniile drepte;
 creşterea vitezei (velocităţii) de mişcare;
 deplasarea de greutăţi spre suprafaţa apei;
 executarea exerciţiilor la diferite adâncimi.
Relaxarea
Este acţiunea conştientă, voluntară de a elimina tensiunea musculară.
Tensiunea musculară poate fi produsă fiziologic, ca rezultat al unei dureri acute
sau al unui accident sau, psihologic, ca rezultat al anxietăţii sau stresului. Factori
fizici precum oboseala sau suprasolicitarea induc, de asemenea, tensiunea
musculară.
6
Pacienţii pot fi educaţi să recunoască, să controleze sau să inhibe

tensiunea musculară prin exerciţii terapeutice:
Metode de relaxare locală:
Apa caldă
Imersia în apă caldă induce relaxare musculară, intensificarea circulaţiei,
reduce spasmul şi reduce nivelul durerii.
Căldura
Aplicaţiile calde superficiale sau profunde înainte de a intra în bazin
stimulează relaxarea ţesuturilor contractate. Aplicaţiile după ieşirea din bazin
menţin relaxarea musculară o perioada mai lungă de timp.
Masajul
Pentru pacienţii care acuză dureri intense sau cărora le e imposibil să
desfăşoare exerciţii pe uscat, apa este un mediu excelent pentru aplicarea unor
tehnici speciale de masaj. Masajul şi apa caldă au efecte similare asupra
musculaturii contractate. Masajul stimulează circulaţia, scade sensibilitatea la
durere şi stimulează relaxarea. Presiunea pe care o va aplica kinetoterapeutul
asupra zonei implicate nu va trebui să fie mare, ajutat fiind de presiunea
hidrostatică.
Tracţiunea articulaţiilor
Această metodă se foloseşte atunci când suprafeţele articulare nu sunt în
contact anatomic normal. Folosirea mobilizării sau tehnicile de stretching
înainte sau combinat cu tracţiunea articulaţiilor pot scădea intensitatea durerii şi
a spasmului musculaturii periarticulare.
Modalităţile de tracţiune sunt:
Greutăţi
Greutatea acţionează în sens opus forţei ascensionale. Menţinerea sau
aşezarea unei greutăţi în jurul unei anumite zone poate provoca separare
articulară. Tracţiunea pe verticală este frecvent folosită în afecţiunile coloanei
vertebrale.
Manipularea
Se materializează prin fixarea părţii proximale a segmentului articular cu
o mână şi tracţionarea în lateral sau în jos a celuilalt segment.
Mişcarea pendulară
Se execută în apă mişcări de pendulare a unui membru. Se pot ataşa de
membru greutăţi pentru a creşte spaţiul articular şi inducerea relaxării şi creşterii
amplitudinii de mişcare.
7
Metode de relaxare generală

Plutirea
Pacientul poate folosi sau nu materiale flotoare. Simpla scufundare,
experienţa greutăţii reduse, apa caldă sunt de ajuns pentru a calma durerea
articulară şi a stimula relaxarea.
Relaxarea autogenă
Această metodă presupune scăderea tensiunii musculare printr-un efort
conştient.
Exerciţii de respiraţie
Trei sau patru părţi din respiraţie presupun inspirația progresivă, tot mai
profundă simultan cu relaxarea musculaturii tensionate.
Relaxarea progresivă
Această metodă presupune contracţia şi relaxarea musculaturii în cauză.
Pacientul trebuie educat să recunoască semnele tensiunii când muşchiul este în
contracţie.
Indicaţii:
 când există o hipertensiune acută sau cronică;
 când se identifică semnele insomniei;
 când musculatura tensionată limitează amplitudinea de mişcare;
 când stresul şi anxietatea provoacă unele afecțiuni (ulcerul);
 după puseuri care induc epuizarea sau extenuarea;
 pre- şi postoperator.
Obiective:
 scăderea tensiunii musculare şi inducerea relaxării;
 reducerea stresului şi a anxietăţii;
 recunoaşterea tensiunii musculare prelungite şi inhibarea sau
controlarea acesteia prin exerciţii terapeutice;
 maximalizarea efectului terapeutic al apei calde, prin
intensificarea circulaţiei, reducerea intensităţii durerii şi
îmbunătăţirea relaxării musculare.

 depistarea precoce a hidrofobiei, tensiunea musculară poate
reduce nivelul de recuperare;
 alegerea exerciţiilor care sunt cele mai indicate pentru pacient;
 se va explica pacientului protocolul pentru ca acesta să înţeleagă
direcţia principală şi tehnicile de relaxare;
 pacientul va fi poziţionat întotdeauna în poziţie confortabilă, cu
toate părţile corpului bine sprijinite;
8
 se va sublinia necesitatea practicării regulate a programului după

ce programul a fost învăţat;
 se va explica şi stabili obiective pe termen scurt şi lung pentru
protocolul de relaxare.
Schimbările fiziologice care apar în timpul exerciţiilor în apă caldă
 Creşte frecvenţa respiratorie (FR)

 Scade tensiunea arterială (TA)
 Creşte cantitatea de sânge perfuzat la nivel muscular
 Se intensifică metabolismul muscular
 Se intensifică circulaţia periferică
 Creşte frecvența cardiacă (FC)
 Creşte circulaţia venoasă
 Se intensifică metabolismul
 Se reduce edemul la nivelul segmentelor scufundate
 Se reduce sensibilitatea terminaţiilor nervoase senzitive
 Creşte relaxarea musculară
Efectele terapeutice ale exerciţiului în apă caldă
 Stimulează relaxarea musculară

 Reduce sensibilitatea la durere
 Reduce spasmul muscular
 Creşte gradul amplitudinii de mişcare în articulaţii
 Creşte forţa şi rezistenţa musculară în cazurile de hipo- şi atonie
 Reduce forţa gravitaţională
 Intensifică circulaţia superficială
 Stimulează activitatea musculaturii respiratorii
 Îmbunătăţeşte propriocepţia, echilibrul şi stabilitatea
 Stimulează stima de sine
Contraindicaţii pentru HKT sunt pentru boli precum:
 febra tifoidă, holera, dizenteria;

 febră mai mare de 38ºC;
 afecţiuni cardiace;
 afecţiuni renale;
 afecţiuni gastrointestinale;
 boli infecţioase;
9
 boli contagioase de piele;

 răni deschise;
 timpan perforat;
 incontinenţă urinară sau fecală;
 menstruaţie fără protecţie internă;
 epilepsie;
 hiper- sau hipotensiune (HTA sau hTA);
 tratament recent prin radiaţii;
 capacitate pulmonară scăzută (Bates, A., Hanson, N., 1992).
Materiale folosite în ședințele de HKT.

 Pluta – este un dispozitiv din spumă poliuretanică cu densitate
mare care prezintă o suprafață mare și forme diverse, cel mai frecvent având
forma unui patrulater. Utilitate: este folosită pentru a menține corpul pe apă cu
brațele sus în decubit (dorsal, ventral sau lateral). Scufundată prezintă rezistență
crescută în diferitele exerciții propuse.
 Centura flotoare – este o centură lungă de spumă prevăzută cu
panglică ajustabilă. Utilitate: folosită, de obicei, în bazinele cu apă adâncă cu
scopul de a susține pacientul. Se poartă la nivelul taliei.
 Labe de înot – sunt dispozitive din plastic sau cauciuc, întâlnite
într-o paletă variată de modele, care se aplică pe picior sau se încalță. Utilitate:
sunt concepute ca o prelungire a piciorului în scopul de a crește rezistența apei.
 Flotor – este un obiect din spumă de formă ovală care prezintă
două scobituri prevăzute pe părțile laterale. Utilitate: se așează între coapse, în
treimea inferioară a acestora și are rolul de a menține membrele inferioare (M.I.)
la suprafața apei în timpul alunecării.
 Inel elastic – este un inel din cauciuc. Utilitate: se utilizează
pentru menținerea M.I. în adducție (apropiate) în timpul diferitelor exerciții (ex.
coordonarea mișcării simultane a M.I. în procedeul fluture).
 Swimming noodle – este o baghetă cilindrică din spumă de
diferite lungimi. Utilitate: se folosește în moduri diverse, de la susținerea unor
segmente ale corpului până la folosirea acesteia ca și baston.
 Palmari – sunt dispozitive circulare sau cu formă neregulată, din
material plastic. Acestea prezintă mânere sau benzi din cauciuc pentru prinderea
pe mână. Suprafața acestora este mai mare decât cea a palmei. Utilitate: se
folosesc în exerciții care au ca scop creșterea tonusului și a forței musculare.
 Bancă – este, de regulă, din material inoxidabil și poate prezenta
și spătar. Utilitate: folosită în diferitele exerciții cu sprijin sau din așezat.
10
Întrebări și teme de reflecție
1. Definiți părțile specifice ale unui program de HKT.

2. Enumerați obiectivele încălzirii, stretching-ului, relaxării.
3. Precizați efectele fiziologice și terapeutice ale apei calde asupra
organismului.
4. În ce situații HKT este contraindicată.
11
I. TORTICOLIS
1.1. Descriere
Este o afecţiune care se manifestă prin contractura dureroasă a muşchilor
gâtului şi cefei, în special a sternocleidomastoidianului, trapezului şi
spleniusului capului. Apare de două ori mai des la femei decât la bărbaţi, între
30-60 de ani. (Anderson, T.J. et al., 1992; Tijssen, M.A.J., Marsden, J.F. &
Brown, P., 2000), în aşa fel încât capul este înclinat spre partea afectată, iar
bărbia spre cea sănătoasă, limitând mişcările de rotaţie ale capului (Robin, N.H.,
1996; Jones, S., 2011). Uneori umărul de partea afectată este ridicat. Torticolisul
poate fi de mai multe feluri: banal, muscular congenital, spasmodic şi
simptomatic.
Torticolisul banal este dobândit în urma unei mişcări bruşte şi forţate a
gâtului, a unei poziţii incorecte în timpul somnului, după un traumatism în zona
cervicală, cum ar fi o fractură, o subluxaţie, o dislocaţie a unei vertebre cervicale
sau orice proces inflamator al musculaturii din această regiune (Donaldson, J.S.,
1956; Robottom, B.J., Factori, S.A. & Weiner, W.J., 2011).
Torticolisul muscular congenital are o etiologie neclară. Se presupune că
poate apărea din cauza dezvoltării insuficiente a unuia dintre muşchii
sternocleidomastoidieni din motive necunoscute, a unei tumori unilaterale sau
bilaterale a acestui muşchi (Coventry, M.B., Harris, L.E., 1959; Demirbilek, S.,
Atayurt, H.F., 1999), a unei poziţii defectuoase în viaţa intrauterină (Stellwagen,
L. et al., 2008) sau în timpul naşterii prin întinderea sau ruptura
sternocleidomastoidianului, producând hemoragie, care se absoarbe, dar duce la
apariţia unei cicatrici ce scurtează muşchiul, rezultând poziţia vicioasă a capului
(Vajramani, A., Witham, F.M. & Richards, R.H., 2010). Acest tip de torticolis
este permanent şi nedureros.
Torticolisul spasmodic mai este numit şi distonie cervicală şi se
caracterizează prin mişcări şi poziţii anormale involuntare şi dureroase. Se
datorează unei tulburări neurologice cronice, care determină înţepenirea gâtului
(Schneider, D., 2011). Astfel, capul poate fi în rotaţie (torticolis), în înclinaţie
laterală (laterocolis), în flexiune (antecolis) sau în extensie (retrocolis) (Truong,
D. et al., 2010, Schneider, D., 2011).
Torticolisul simptomatic este provocat de o boală la nivelul zonei
cervicale: leziunea coloanei cervicale, displazie musculară, adenopatii cervicale,
infecţii la nivelul urechii, nasului sau gâtului, arsuri, scrofuloză, boli
neurologice, unele medicamente.
1.2. Obiective
 Conştientizarea poziţiei corecte şi crearea unui reflex de postură corectă a
capului, gâtului şi trunchiului, precum şi a întregii centuri scapulare (inclusiv
braţe);
12
 Normalizarea tonusului și alungirea muşchilor gâtului de partea afectată;

 Tonifierea prin scurtarea muşchilor gâtului de partea sănătoasă;
 Creşterea tonusului muscular la nivelul centurii scapulo-humerale şi a cutiei
toracice.
1.3. Exerciţii
1.3.1. Materiale necesare
 pluta
1.3.2. Exerciţii pe uscat
 Stând depărtat, mâini pe şold, se efectuează flexia şi extensiunea capului;
 Stând depărtat, mâini pe şold, se efectuează răsucirea capului spre partea
bolnavă;
 Stând depărtat, mâini pe şold, se efectuează îndoirea capului spre partea
sănătoasă;
 Stând depărtat, mâini pe şold, se efectuează îndoirea capului spre partea
sănătoasă şi răsucirea acestuia spre partea bolnavă;
 Stând depărtat, mâini pe şold, se efectuează întinderea axială a gâtului,
urmată de îndoirea capului spre partea sănătoasă şi răsucirea acestuia spre
partea bolnavă;
 Stând depărtat, mâini pe şold, se efectuează circumducţii ale capului;
 Stând depărtat, mâini la piept, se efectuează îndoirea capului spre partea
sănătoasă;
 Stând depărtat, mâini pe umeri, se efectuează circumducţii ale braţelor spre
înapoi;
 Stând depărtat, mâini pe şold, se efectuează ridicarea umărului de partea
sănătoasă şi coborârea umărului de partea bolnavă;
 Stând depărtat, mâini pe şold, se efectuează anteducţia umărului de partea
sănătoasă şi retroducţia umărului de partea bolnavă;
 Stând depărtat, braţele lateral, se efectuează extensiunea orizontală a
membrelor superioare (MS);
 Stând depărtat, braţul de partea sănătoasă sus, braţul de partea bolnavă lângă
corp, se efectuează balansul vertical al MS (vezi Fig. 1.1);
13
Fig. 1.1 Balans vertical MS
 Stând depărtat, se efectuează circumducţii ale MS spre înapoi;

 Stând depărtat, mâinile pe şold, se efectuează înclinarea trunchiului spre
partea sănătoasă;
 Stând depărtat, mâini pe şold, se efectuează răsucirea trunchiului spre partea
bolnavă;
 Stând depărtat, mâini pe şold, se efectuează răsucirea trunchiului spre partea
bolnavă apoi îndoirea trunchiului spre partea sănătoasă (vezi Fig. 1.2.).
Fig. 1.2. Răsucirea și îndoirea trunchiului
1.3.3. Exerciţii în bazin cu apă adâncă

 Alunecare dorsală, braţele lângă corp, se efectuează îndoirea capului spre
partea sănătoasă;
14
 Alunecare dorsală, braţele lângă corp, se efectuează răsucirea capului spre

partea bolnavă la fiecare 4 mişcări de picioare specifice procedeului spate;
 Alunecare dorsală, braţul de partea sănătoasă menţinut sus, se efectuează
mişcări de picioare specifice procedeului spate;
 Alunecare ventrală, braţul de partea sănătoasă sus, cu o plută ţinută în mână,
se efectuează răsucirea capului spre partea bolnavă pentru inspiraţie la 6-8
mişcări de picioare specifice procedeului craul;
 Craul procedeu complet, se efectuează inspir spre partea bolnavă;
 Alunecare ventrală, braţele sus, cu o plută ţinută în mâini, se efectuează
mişcări de picioare specifice procedeului fluture, cu extensiunea energică a
capului pentru inspir;
 Alunecare ventrală, braţele sus, mâinile sprijinite pe o plută, se efectuează
mişcări de picioare specifice procedeului bras, cu extensiunea capului pentru
inspir;
 Bras procedeu complet, se efectuează extensiunea energică a capului pentru
inspir;
 Plutire ventrală la marginea bazinului, braţele sus, mâinile sprijinite pe
marginea acestuia, se efectuează răsucirea capului spre partea bolnavă
pentru inspir la fiecare 6-8 mişcări de picioare specifice procedeului craul;
1.3.4. Exerciţii în bazin cu apă mică

 Mers pe vârfuri, braţul de partea sănătoasă sus, braţul de partea bolnavă
lângă corp, se efectuează împingerea braţelor înapoi cu arcuire;
 Mers pe vârfuri, mâini pe şold, se efectuează îndoirea capului spre partea
sănătoasă;
 Mers pe călcâie, mâini la spate, se efectuează răsucirea capului spre partea
bolnavă;
 Mers pe călcâie, mâini pe şold şi cu capul îndoit spre partea sănătoasă şi
răsucit spre partea bolnavă;
 Mers, mâini pe şold, se efectuează îndoiri cu arcuire ale capului şi ale
trunchiului spre partea sănătoasă;
 Mers, mâini pe şold, se efectuează răsuciri cu arcuire ale capului şi ale
trunchiului spre partea bolnavă.
1.3.5. Întrebări și teme de reflecție

1. Definiți torticolisul.
2. Enumerați și descrieți tipurile de torticolis.
3. Obiectivele tratamentului HKT în cazul torticolisului.
4. Compuneți un protocol de HKT folosind exercițiile de mai sus.
15
II. CIFOZA TOTALĂ

2.1. Descriere
Coloana vertebrală, raportată la planul sagital, prezintă două curburi
cifotice, dorsală şi sacrală, cu convexităţile orientate posterior şi două curburi
lordotice, cervicală şi lombară, cu convexităţile orientate anterior, toate fiind
fiziologice (Zamora, E., Crăciun, D.D., 2005). În condiţii patologice, aceste
curburi se măresc şi apar deviaţii ale coloanei, şi anume cifoza sau/şi lordoza.
Cifoza totală este o deviaţie a coloanei, care cuprinde toate regiunile ei:
cervicală, dorsală, lombară şi sacrală, convexitatea orientându-se posterior. Este
continuarea cifozei dorsale în regiunile supra- și infrajacente şi este însoţită de
înfundarea cutiei toracice. Apare în condiţii de laxitate musculară şi ligamentară.
Aceasta se observă în timpul vieţii intrauterine, ceea ce este fiziologic,
dar pe parcursul dezvoltării se formează curburile normale (Zamora, E.,
Crăciun, D.D., 2005).
Din punct de vedere etiologic, cifozele pot fi funcţionale sau patologice.
Cele funcţionale sunt mai uşoare, cu debut greu de precizat şi cu evoluţie lentă,
care apar cel mai frecvent în perioada de creştere. În acest caz nu există
modificări morfologice la nivelul vertebrelor. Cauzele apariţiei sunt obişnuinţa
greşită, creşterea bruscă cu dezvoltarea insuficientă a musculaturii, unele
profesii care predispun la o atitudine cifotică, compensatorii altor boli sau
deficienţei unui analizator, cum ar fi miopia (Câmpeanu, M., 2005).
Cifozele patologice sunt mai grave şi mai accentuate, însoţite de
modificări ale structurii vertebrelor, care de multe ori nu pot fi corectate. Ele pot
fi:
 congenitale: în urma unui defect de formare a corpilor vertebrali sau
malformaţii ereditare;
 post-traumatice: după accidente, fracturi sau contracturi din epilepsie
sau tetanos;
 postinflamatorii: tuberculoza osoasă, spondilita anchilozantă;
 distrofice;
 reumatice;
 tumorale: la nivelul vertebrelor;
 paralitice: sindroame extrapiramidale, paralizia cerebrală infantilă;
 endocrine: rahitismul, osteoporoza, osteomalacia, boala Cushing;
 psihotice: afecţiuni psihice depresive;
 senile: insuficienţă musculară şi involuţie osoasă;
 medicamentoase: administrarea de lungă durată a insulinei,
cortizonului sau curarei pot duce la fracturi de coloană sau cifoză.
16
2.2. Obiective
 Conştientizarea poziţiei şi formarea unui nou reflex de postură corectă;
 Tonifierea prin scurtarea grupelor musculare dorsale;
 Normalizarea tonusului prin alungirea musculaturii cutiei toracice şi
abdominale;
 Corectarea sau prevenirea deviaţiilor compensatorii ale coloanei vertebrale
sau ale celorlalte segmente.
2.3. Exerciţii
 Plută

 Stând depărtat, braţele lateral, se efectuează îndoiri ale capului spre stânga şi
spre dreapta;
 Stând depărtat, mâini pe şold, se efectuează retroducţia umerilor;
 Stând depărtat, mâini pe umeri, se efectuează circumducţia braţelor spre
înapoi;
 Stând depărtat, se efectuează circumducţia braţelor spre înapoi;
 Stând depărtat, se efectuează flexia braţelor la maximă amplitudine cu
menţinere 5 secunde (vezi Fig. 2.1.);
Fig. 2.1. Stând depărtat, flexia braţelor
 Stând depărtat, braţele lateral, se efectuează răsuciri ale trunchiului spre

stânga şi spre dreapta;
17
 Stând depărtat, braţele lateral, se efectuează extensiunea orizontală a

braţelor;
 Stând depărtat, se efectuează aplecarea trunchiului înainte şi ridicarea
braţelor sus;
 Stând depărtat, mâini la ceafă, se efectuează fandări laterale spre stânga şi
spre dreapta;
 Stând depărtat, se efectuează fandări înainte şi ridicarea braţelor sus;
 Mers cu braţele sus, se efectuează pendularea gambelor înapoi;
 Mers cu braţele sus, se efectuează extensiunea trunchiului la fiecare pas;
 Pe perechi, stând spate în spate, braţele sus, priză la nivelul mâinilor, se
efectuează fandare înainte cu piciorul drept şi extensiunea amplă a
trunchiului (vezi Fig. 2.2.);
Fig. 2.2. Exerciții cu partener
 Pe perechi, stând spate în spate, braţele sus, priză la nivelul mâinilor, se

efectuează fandare înainte cu piciorul stâng şi extensiunea amplă a
trunchiului;
 Pe perechi, stând spate în spate, braţele încrucişate la nivelul coatelor, unul
îşi flexează trunchiul ridicându-l pe spate pe celălalt, apoi se schimbă (vezi
Fig. 2.3.);
18
 Pe perechi, stând faţă în faţă la o distanţă de un pas, braţele anteduse,

mâinile pe umerii celuilalt, se efectuează flexia trunchiului şi extensiunea
capului.

(după Bălan, V, 1977, Vasile, L., 2007, Bîltac, G., Rusu, L., 2008)
 Alunecare dorsală, braţele sus, palmă peste palmă, se efectuează mişcări de
picioare specifice procedeului spate;
 Alunecare dorsală, braţele sus, cu o plută ţinută în mâini, se efectuează
 Alunecare dorsală, mâini la ceafă, se efectuează mişcări de picioare specifice
procedeului spate;
 Alunecare dorsală, se efectuează vâsliri simultane de braţe şi mişcări de
 Alunecare ventrală, braţele sus, cu o plută ţinută în mâini, capul ridicat din
apă, se efectuează mişcări de picioare specifice procedeului craul;
 Alunecare ventrală, braţele sus, cu o plută ţinută în mâini, capul ridicat din
apă, se efectuează mişcări de picioare specifice procedeului bras (vezi Fig.
2.4.);
Fig. 2.4. Alunecare ventrală cu pluta

19
 Spate procedeu complet;

 Stând facial la marginea bazinului, braţele flexate, mâinile sprijinite pe
marginea acestuia, se efectuează extensiunea capului şi a trunchiului cu
extensiunea unui picior (vezi Fig. 2.5.);
Fig. 2.5. Extensii la marginea bazinului
 Plutire ventrală la marginea bazinului, braţele sus şi flexate, coatele sprijinite

pe marginea acestuia, bărbia sprijinită pe mâini, se efectuează mişcări de
picioare specifice procedeului craul (vezi Fig. 2.6.);
Fig. 2.6. Exerciții la marginea bazinului

marginea acestuia, se efectuează vâsliri specifice procedeului craul cu un
braţ şi răsucirea capului şi a trunchiului spre acest braţ pentru inspir la
fiecare 6-8 mişcări de picioare specifice procedeului craul.

marginea acestuia, se efectuează extensiunea capului şi a trunchiului şi
mişcări de picioare specifice procedeului craul (vezi Fig. 2.7.);
20
 Plutire dorsală la marginea bazinului, braţele lateral, mâinile sprijinite pe

marginea acestuia, se efectuează extensiunea coloanei lombare şi mişcări de
picioare specifice procedeului spate (vezi Fig. 2.8.);
 Stând facial la marginea bazinului, braţele flexate, mâinile sprijinite pe

marginea acestuia, se efectuează extensiunea amplă a trunchiului şi a capului
cu extensiunea unui picior;
 Stând dorsal la marginea bazinului, cu o plută ţinută cu mâinile la suprafaţa
apei, se efectuează flexia braţelor la maximă amplitudine şi extensiunea
trunchiului pe inspir şi revenire pe expir (vezi Fig. 2.9.);
21
 Mers pe vârfuri, cu mâinile la spate;

 Mers pe vârfuri, cu mâinile la ceafă, se efectuează extensiunea trunchiului cu
arcuire la fiecare doi paşi;
 Mers cu braţele lateral, se efectuează extensiunea trunchiului şi extensiunea
orizontală a braţelor la fiecare pas;
 Mers fandat cu braţele lateral, se efectuează extensiunea trunchiului cu
arcuire la fiecare doi paşi.

1. Definiți cifoza totală.
2. Enumerați și descrieți tipurile de cifoză.
3. Obiectivele tratamentului HKT în cazul cifozei totale.
22
III. CIFOZA DORSALĂ

3.1. Descriere
Este o deviaţie a coloanei vertebrale în planul sagital, cu convexitatea
orientată posterior (Bratu, I.A., 1977). În contrast cu cifoza totală, cifoza dorsală
se limitează doar la zona toracală, unde se accentuează curbura fiziologică, adică
se observă un unghi mai mare de 20-40 grade (Cassidy, R.C., 2010), măsurând
de la marginea inferioară a corpului vertebrei T2 până la marginea superioară a
corpului vertebrei T12, după Cassidy, R.C. (2010). Alţi autori spun că
măsurarea se începe mai jos, la vertebra T5 (Propst-Proctor S.L., Bleck E.E.,
1983; Doi, T., 2011). La femei, curbura fiziologică are un unghi mai mare decât
la bărbaţi (Fon, G.T., Pitt, M.J., Thies, A.C. Jr., 1980).
Este cea mai des întâlnită formă de cifoză şi este însoţită de hiperlordoză
cervicală şi lombară pentru menţinerea echilibrului, îndepărtarea omoplaţilor de
torace, aducerea umerilor înainte, înfundarea toracelui, scurtarea muşchilor
pectorali mari şi alungirea muşchilor paravertebrali: romboizi mari, mici,
trapezi, fixatori ai omoplaţilor şi muşchii erectori spinali.
Cifoza dorsală poate apărea în patru etape diferite ale vieţii: la naştere, la
adolescenţă, la maturitate şi la bătrâneţe. Anomaliile fizice congenitale pot duce
la dezvoltarea exagerată a curburii cifotice. Vertebrele pot fi sudate, se poate
modifica forma lor sau pot lipsi părţi din ele. Deficienţele congenitale şi
ereditare de creştere a oaselor produc slăbirea lor, ceea ce duce la în accentuarea
curburii din cauza gravitaţiei sau muşchilor care trag de vertebre. O astfel de
deficienţă este nanismul, de exemplu.
Maladia (epifizita) Scheuermann sau cifoza juvenilă se dezvoltă la 13-16
ani, mai frecvent la băieţi. Se caracterizează prin hipercifozarea coloanei
toracale sau toracolombare, dureri inconstante, iar din punct de vedere
morfologic se modifică structura corpilor vertebrelor, datorită osteocondrozei
nucleilor secundari de osificare de la nivelul corpilor vertebrali, alături de
schimbarea spaţiilor intervertebrale, ambele modificări putând fi dovedite prin
examen radiologic. Cauzele ce determină apariţia nu sunt clare, dar se consideră
că sunt cele ereditare, metabolice, endocrine sau mecanice (Nowak, J.E., 2009;
Tache, G.O., 2011).
Cifoza dorsală a adulţilor are drept cauză o atitudine greşită menţinută
mult timp. Trunchiul fiind aplecat înainte timp îndelungat, se produce o turtire a
corpilor vertebrali în partea lor anterioară, deoarece ei sunt puşi să ţină greutatea
corporală, ceea ce îi afectează. De aici cifoza poate evolua, rezultând boala
numită morbul Pott sau spondilită tuberculoasă. Spondilita tuberculoasă este
secundară unei surse extraspinale de infecţie. Boala se formează prin combinaţia
osteomielitei şi artritei care afectează mai multe vertebre. Tuberculoza se poate
răspândi la alte discuri intervertebrale vecine. Pe parcursul degradării osoase,
23
treptat se ajunge la colaps vertebral şi la cifoză (Hidalgo, J.A., 2008). Este o

boală periculoasă, deoarece poate duce la paraplegie (Hidalgo, J.A., 2008,
Zhang, Z., 2011) fiindcă, prin distrugerea vertebrelor, canalul vertebral se poate
îngusta, ajungând la compresia măduvei spinării sau la deficite neurologice
(Hidalgo, J.A., 2008).
În cazul oamenilor în vârstă, cifoza dorsală apare din cauza osteoporozei
(Fon, G.T., Pitt, M.J., Thies, A.C. Jr., 1980), slăbirii musculare şi osoase, mai
des la femei decât la bărbaţi. La femei, se localizează în zona dorsolombară, iar
la bărbaţi în zona cervicodorsală.
Cifozele se clasifică în trei grupe: atitudine cifotică, cifoză fixă sau
rigidă şi cifoză funcţională. Atitudinea cifotică poate fi corectată prin redresare
activă, pe când cifoza fixă nu poate fi corectată prin contracţie musculară sau
mobilizare pasivă. Cifoza funcţională apare în urma unui traumatism care
provoacă turtirea corpului vertebral, formând astfel un unghi ascuţit cu corpurile
vertebrei adiacente şi a celei subiacente. În această categorie intră maladia
Scheuermann, morbul Pott şi cifoza oamenilor în vârstă.
3.2. Obiective
 Formarea unui reflex de postură corectă;
 Tonifierea muşchilor dorsali în regim de scurtare;
 Normalizarea tonusului muşchilor anteriori ai toracelui în regim de alungire;
 Corectarea deficienţelor secundare, compensatorii, ale coloanei vertebrale
sau ale celorlalte segmente;
 Ameliorarea funcţiei respiratorii afectată prin deformarea cutiei toracice;
 Creşterea mobilităţii coloanei vertebrale.
3.3. Exerciţii
 Plută
 Flotor
 Swimming noodle

 Stând depărtat, mâini pe şold, se efectuează îndoiri ale capului spre stânga şi
spre dreapta;
 Stând depărtat, mâini pe şold, se efectuează răsuciri ale trunchiului spre
24
 Stând depărtat, mâini pe şold, se efectuează ridicarea umerilor pe inspir şi

coborârea lor pe expir;
 Stând depărtat, mâini pe şold, se efectuează retroducţia umerilor;
 Stând depărtat, se efectuează retroducţia urmată de coborârea umerilor cu
menţinere 5 secunde;
 Stând depărtat, mâini pe umeri cu coatele flexate, se efectuează circumducţia
braţelor spre înapoi;
 Stând depărtat, coatele flexate, mâini la ceafă, se efectuează extensiunea
capului şi retroducția coatelor;
 Stând depărtat, se efectuează circumducţii ale braţelor spre înapoi;
 Stând depărtat, mâini la piept, se efectuează extensiunea orizontală a braţelor
cu arcuire, apoi extensiunea coatelor şi extensiunea orizontală a braţelor cu
arcuire (vezi Fig. 3.1.);
Fig. 3.1. Extensii ale MS în abducție
 Stând depărtat, coatele flexate, mâini la ceafă, se efectuează răsuciri ale

trunchiului spre stânga şi spre dreapta;
 Stând depărtat, braţele lateral, se efectuează răsuciri ale trunchiului spre
 Stând depărtat, mâini la ceafă, se efectuează extensiunea trunchiului;
 Stând depărtat, cu o plută ţinută la omoplaţi, se efectuează îndoiri ale
trunchiului spre stânga şi spre dreapta;
 Stând depărtat, mâini la spate, se efectuează extensiunea braţelor;
 Stând, mâini la ceafă, se efectuează fandare laterală cu piciorul drept,
menţinând spatele vertical, apoi fandare laterală cu piciorul stâng;
 Stând, mâini pe şold, se efectuează fandare înainte cu piciorul drept,
menţinând spatele vertical, apoi fandare înainte cu piciorul stâng;
 Stând depărtat, se efectuează flexiunea genunchilor cu coborârea bazinului şi
flexiunea braţelor la maximă amplitudine (vezi Fig. 3.2.);
25
Fig. 3.2. Variantă de genuflexiuni
 Stând depărtat, se efectuează joc de glezne pe loc şi circumducţia braţelor

spre înapoi;
 Pe perechi, stând depărtat faţă în faţă la o distanţă de un pas, mâinile pe
umerii celuilalt, se efectuează flexia trunchiului şi extensiunea capului (vezi
Fig. 3.3.);
 Pe genunchi, aşezat pe călcâie, braţele sus, palmele împreunate, se

efectuează îndoiri ale trunchiului spre stânga şi spre dreapta;
 Pe genunchi, sprijin pe palme, se efectuează flexia coatelor cu privirea
menţinută înainte (vezi Fig. 3.4.);
26
Fig. 3.4. Exerciții din patrupedie
 Pe genunchi, aşezat pe călcâie, trunchiul flexat, braţele sus, palmele şi

fruntea pe sol, se efectuează ridicarea alternativă a braţelor sus (vezi Fig.
3.5.);
 Pe genunchi, sprijin pe palme, se efectuează ducerea mâinii drepte prin

lateral la glezna dreaptă, revenire, apoi ducerea mâinii stângi prin lateral la
glezna stângă (vezi Fig. 3.6.);
 Pe genunchi, sprijin pe palme, se efectuează ducerea mâinii drepte prin

lateral la glezna stângă, revenire, apoi ducerea mâinii stângi prin lateral la
glezna dreaptă;
 Pe genunchi, sprijin pe palme, se efectuează flexiunea alternativă a braţelor
la nivelul umerilor;
27
 Decubit dorsal, membrele inferioare flexate cu tălpile pe sol, braţele sus, se

efectuează împingerea mâinilor în sol;
 Decubit dorsal, membrele inferioare flexate cu tălpile pe sol, coatele flexate,
mâinile la ceafă, se efectuează împingerea coatelor în sol;
 Decubit dorsal, se efectuează ridicarea picioarelor sus şi trecerea lor peste
cap (vezi Fig. 3.7.);
Fig. 3.7. Exerciții din decubit dorsal
 Mers cu ajutorul palmelor şi genunchilor, păşind concomitent pe palmă şi

genunche opus;
 Mers cu ajutorul palmelor şi genunchilor, păşind concomitent pe palmă şi
genunche de aceeaşi parte.

 Alunecare dorsală, braţele lângă corp, se efectuează mişcări de picioare
specifice procedeului spate;
 Alunecare dorsală, mâini la spate în regiunea sacrală, se efectuează mişcări
de picioare specifice procedeului spate;
 Alunecare dorsală, cu o plută ţinută sub omoplaţi, se efectuează mişcări de
 Alunecare dorsală, cu o plută ţinută sub cap, capul sprijinit pe ea, se
efectuează mişcări de picioare specifice procedeului spate (Bălan, V., 1977,
Vasile, L., 2007, Bîltac, G., Rusu, L., 2008);
 Alunecare dorsală, braţele sus, palmele împreunate, se efectuează mişcări de
 Alunecare dorsală, braţele sus, cu o plută ţinută în mâini, se efectuează
îndoirea trunchiului spre dreapta sau spre stânga la fiecare 4 mişcări de
 Alunecare dorsală, se efectuează vâsliri simultane ale braţelor şi mişcări de
picioare specifice procedeului spate (Bălan, V., 1977, Vasile, L., 2007,
Bîltac, G., Rusu, L., 2008);
28
 Alunecare dorsală, cu un flotor ţinut între coapse, se efectuează vâsliri

alternative ale braţelor;
 Alunecare dorsală, cu un flotor ţinut între coapse, se efectuează vâsliri
simultane ale braţelor (Bălan, V., 1977, Vasile, L., 2007, Bîltac, G., Rusu,
L., 2008);
 Alunecare dorsală pe perechi, unul lângă celălalt, apucat de mâini la spate în
formă de „W” , se efectuează mişcări de picioare specifice procedeului spate
(vezi Fig. 3.8.);
Fig. 3.8. Alunecare dorsală – exerciții cu partener
 Alunecare dorsală pe perechi, unul după celălalt, primul în decubit dorsal,

mâini la ceafă, capul în extensie, al doilea printre picioarele primului, prinde
gleznele primului, umerii şi coatele fiind mult trase înapoi şi efectuează
mişcări de picioare specifice procedeului spate (vezi Fig. 3.9.)
Fig. 3.9. Alunecare dorsală – exerciții cu partener
 Alunecare ventrală, braţele sus, mâinile sprijinite pe o plută, capul în

extensie, se efectuează mişcări de picioare specifice procedeului craul;
 Alunecare ventrală, mişcări de picioare specifice procedeului craul cu
mâinile la spate, se efectuează extensiunea energică a capului pentru inspir
(Bălan, V., 1977, Vasile, L., 2007, Bîltac, G., Rusu, L., 2008);
 Bras procedeu complet;
 Atârnat facial la marginea bazinului, genunchii flexaţi şi sprijiniţi pe perete,
braţele anteduse, mâinile sprijinite pe marginea acestuia, se efectuează
extensiunea capului şi a trunchiului (vezi Fig. 3.10.);
29
 Atârnat facial la marginea bazinului, genunchii flexaţi şi sprijiniţi pe perete,

coatele flexate, mâinile sprijinite pe marginea acestuia, se efectuează
extensiunea coatelor şi a capului (vezi Fig. 3.11.).

 Stând depărtat, braţele sus, se efectuează împingerea braţelor spre înapoi cu
arcuire;
 Stând depărtat, mâini la ceafă, se efectuează răsuciri ale trunchiului spre
 Stând depărtat, mâini pe frunte, se efectuează extensiunea capului şi a
trunchiului cu menţinere 5 secunde;
 Stând depărtat, cu un swimming noodle ţinut la nivelul umerilor, se
efectuează extensiunea trunchiului (vezi Fig. 3.12.);
30
Fig. 3.12. Extensii ale trunchiului din stând
 Stând depărtat, cu un swimming noodle ţinut la nivelul omoplaţilor, se

efectuează îndoiri ale trunchiului spre stânga şi spre dreapta;
 Stând, mâini la spate, se efectuează flexiunea genunchilor la 90°;
 Stând facial la marginea bazinului, cât mai aproape de perete, coatele
flexate, mâinile sprijinite pe marginea acestuia, se efectuează extensiunea
coatelor şi a trunchiului, fără a depărta bazinul de perete (vezi Fig. 3.13.);
 Stând facial la marginea bazinului, coatele flexate, mâinile sprijinite pe

marginea acestuia, se efectuează flexiunea alternativă a M.I. cu genunchiul
în flexiune spre suprafaţa apei simultan cu extensiunea trunchiului pe inspir,
revenire pe expir (vezi Fig. 3.14.) (Bălan, V., 1977, Vasile, L., 2007, Bîltac,
G., Rusu, L., 2008);
31
 Stând facial la marginea bazinului, braţele anteduse, mâinile sprijinite pe

marginea acestuia, se efectuează flexiunea genunchilor cu coborârea
bazinului pe inspir, revenire pe expir (vezi Fig. 3.15.);
Fig. 3.15. Genuflexiuni la marginea bazinului
 Stând pe un picior, celălalt pe o treaptă a scării, mâini la ceafă, se efectuează

răsuciri de trunchi (vezi Fig. 3.16.) (Bălan, V., 1977, Vasile, L., 2007,
Bîltac, G., Rusu, L., 2008);
32
Fig. 3.16. Răsuciri de trunchi
 Stând dorsal la marginea bazinului, braţele lateral, mâinile sprijinite pe

marginea acestuia, se efectuează depărtarea progresivă de perete prin paşi
mici, succesivi, păstrând mâinile sprijinite;
 Stând dorsal la marginea bazinului, braţele retroduse, mâinile sprijinite pe
marginea acestuia, se efectuează fandare spre înainte cu piciorul drept şi
extensiunea trunchiului, revenire, apoi fandare spre înainte cu piciorul stâng
şi extensiunea trunchiului (vezi Fig. 3.17.);
 Pe genunchi, aşezat pe călcâie, braţele lateral, se efectuează extensiunea

orizontală a braţelor;
 Mers pe vârfuri, se efectuează circumducţia braţelor spre înapoi şi
extensiunea trunchiului la fiecare circumducţie;
 Mers cu mâinile la ceafă;
 Mers cu un swimming noodle ţinut la nivelul omoplaţilor;
33
 Mers, braţele lateral, se efectuează extensiunea trunchiului şi flexia cu

adducţia braţelor lângă cap cu arcuire pe inspir, revenire pe expir (vezi Fig.
3.18.);
Fig. 3.18. Variantă de mers
 Mers lateral cu paşi adăugaţi, cu un swimming noodle ţinut la nivel scapular,

se efectuează îndoirea laterală a trunchiului spre direcţia deplasării la fiecare
pas (vezi Fig. 3.19.) (Bălan, V., 1977, Vasile, L., 2007, Bîltac, G., Rusu, L.,
2008).
Fig. 3.19. Îndoiri laterale ale trunchi
1. Definiți cifoza dorsală.

2. Enumerați și descrieți tipurile de cifoză dorsală în funcție de vârstă.
3. Obiectivele tratamentului HKT în cazul cifozei dorsale.
34
IV. SPATELE CIFOTIC

4.1. Descriere
Coloana vertebrală este cel mai important segment al aparatului
locomotor, de aceasta fiind legate atât celelalte segmente care alcătuiesc
trunchiul-toracele şi pelvisul, cât şi membrele superioare şi inferioare (Zamora,
E., 2006).
Spatele cifotic este o deficienţă caracterizată printr-o cifoză lungă, a
coloanei vertebrale; înfundarea toracelui la bază, prin proiectarea înainte a
umerilor şi tendinţa de ridicare a omoplaţilor. De asemenea, accentuarea
unghiului posterior al coastelor, care devine ascuţit dând aspect de înfundare a
coloanei vertebrale între două reliefuri, este caracteristică spatelui cifotic.
Spatele cifotic este însoţit, de obicei, de cap şi gât înclinat înainte şi în
jos, torace îngust şi înfundat şi bazin răsturnat înapoi (Câmpeanu, M., 2005).
Spatele cifotic corespunde, de obicei, cifozelor totale ale coloanei
vertebrale şi mai rar cifozelor lombare. În această deformare spatele capătă o
formă aproape ovală, trunchiul este flexat în întregime, umerii sunt aduşi în faţă,
omoplaţii sunt depărtaţi de coloana vertebrală. Gibozitatea este de origine mai
mult costală decât vertebrală, unghiurile posterioare ale coastelor fiind mult
accentuate .
4.2. Obiective
 Constituirea reflexului de atitudine corectă a corpului în activităţile statice şi
dinamice;
 Tonifierea în condiţii de scurtare a musculaturii spatelui;
 Tonifierea în condiţii de lungire a musculaturii toracelui şi abdomenului;
 Corectarea poziţiei umerilor, a omoplaţilor şi a toracelui înfundat la bază;
 Ştergerea reflexului de atitudine greşită şi formarea unui reflex nou de
atitudine corectă şi automatizată;
 Îmbunătăţirea mobilităţii coloanei vertebrale;
 Ameliorarea funcţiei respiratorii afectată prin deformarea cutiei toracice.
4.3. Exerciţii
 Plută
 Swimming noodle
35

 Stând depărtat, mâini pe şold, se efectuează flexiunea şi extensiunea capului;
 Stând depărtat, mâini pe şold, se efectuează îndoirea capului spre stânga şi
spre dreapta;
 Stând depărtat, mâini pe şold, se efectuează răsuciri de trunchi spre stânga şi
spre dreapta;
 Stând depărtat, mâini pe şold, se efectuează anteducţia și retroducţia
umerilor;
 Stând depărtat, se efectuează retroducţia urmată de împingerea în jos a
umerilor, cu menţinere 2-3 secunde;
 Stând depărtat, mâini la ceafă, se efectuează extensiunea capului şi
împingerea coatelor spre înapoi;
 Stând depărtat, se efectuează circumducţia braţelor spre înapoi;
 Stând depărtat, mâini la piept, se efectuează extensiunea orizontală a braţelor
cu arcuire, apoi întinderea coatelor şi extensiunea orizontală a braţelor cu
arcuire;
 Stând depărtat, mâini la ceafă, se efectuează răsuciri de trunchi stânga-
dreapta;
 Stând depărtat, braţele lateral, se efectuează răsuciri de trunchi spre stânga şi
spre dreapta;
 Stând depărtat, mâini la ceafă, se efectuează extensiunea trunchiului;
 Stând pe vârfuri, braţele sus, se efectuează întinderea coloanei vertebrale în
axul longitudinal;
 Stând depărtat, mâinile la ceafă, se efectuează fandare laterală cu piciorul
drept, apoi fandare laterală cu piciorul stâng, spatele în permanenţă se
menţine vertical;
 Stând depărtat, mâini pe şold, se efectuează fandare înainte pe M.I. drept,
apoi fandare înainte pe M.I. stâng, iar spatele în permanenţă se menţine
vertical;
 Stând depărtat, se efectuează flexiunea genunchilor cu coborârea bazinului şi
ridicarea braţelor prin înainte sus (vezi Fig. 4.1.);
36
Fig. 4.1. Variantă de genuflexiuni
 Pe genunchi depărtat, se efectuează extensii de trunchi cu arcuiri și proiecţia

spre înainte a bazinului şi ridicarea braţelor oblic-sus (vezi Fig. 4.2.) (Bălan,
V., 1977, Vasile, L., 2007, Bîltac, G., Rusu, L., 2008);
Fig. 4.2. Extensii ale trunchiului de pe genunchi
 Pe genunchi, sprijin pe palme, se efectuează aşezarea bazinului pe călcâie şi

întinderea trunchiului;
 Pe genunchi, sprijin pe palme, se efectuează flexiunea coatelor simultan cu
extensia alternativă a M.I.;
 Pe genunchi, sprijin pe palme, capul în extensie, se efectuează îndoirea
coatelor cu privirea menţinută înainte (vezi Fig. 4.3.);

37
 Pe genunchi, sprijin pe palme, se efectuează ridicarea alternativă a braţelor

prin înainte sus, privirea în faţă;
 Decubit dorsal, genunchii în flexiune, braţele sus, se efectuează împingerea
mâinilor către sol;
 Decubit dorsal, genunchii în flexiune, mâinile la ceafă, se efectuează
împingerea coatelor către sol;
 Decubit dorsal, se efectuează ridicarea picioarelor sus şi trecerea acestora
peste cap.

 Alunecare dorsală, un braţ sus, celălalt lângă coapsă, se efectuează mişcări
de picioare specifice procedeului spate, la 6 bătăi de picioare se schimbă
braţul;
 Alunecare dorsală, mâinile la spate ţin pluta, umerii traşi unul către celălalt,
se efectuează mişcări de picioare specifice procedeului spate;
 Alunecare dorsală, pluta ţinută sub omoplaţi, coatele trase unul lângă
celălalt, se efectuează mişcări de picioare specifice procedeului spate;
 Alunecare ventrală, braţele sus, mâinile pe plută, se efectuează mişcări de
picioare specifice procedeului craul, inspirul se face prin extensiunea
capului;
 Alunecare ventrală, mâini la spate, capul în extensiune cu fața deasupra apei,
se efectuează mişcări de picioare specifice procedeului craul;
 Alunecare dorsală, braţele sus, mâinile ţin pluta, se efectuează mişcări de
picioare specifice procedeului spate, la fiecare 4 bătăi de picioare se îndoaie
trunchiul lateral spre stânga şi spre dreapta (vezi Fig. 4.4.);
Fig. 4.4. Alunecare dorsală cu pluta
 Alunecare dorsală, se efectuează mişcări de picioare specifice procedeului

spate şi vâsliri simultane de braţe;
38
 Alunecare dorsală, mâinile ţin pluta în zona lombară, umerii retroduși către
axul medial, se efectuează mişcări de picioare specifice procedeului bras;
 Alunecare dorsală, mâinile împreunate la nivel sacral, se efectuează mişcări
 Alunecare ventrală, la marginea bazinului cu o plută ținută sub abdomen, se
efectuează extensiunea capului simultan cu scoaterea alternativă a unui
picior din apă (extensiunea trunchiului), se efectuează mişcări de picioare
specifice procedeului craul (vezi Fig. 4.5.);

 Bras procedeu complet.
 Sprijin facial la marginea bazinului, se efectuează extensii ale capului şi ale
trunchiului simultan cu ridicare spre înapoi a unui picior;
 Plutire pe piept, mâinile sprijinite la marginea bazinului de şanţul sparge val,
se efectuează mişcări de picioare specifice procedeului craul, la fiecare 6
bătăi de picioare se execută o vâslire cu un braţ simultan, răsucirea capului
pentru inspir.

 Mers, mâini la ceafă, extensia coatelor și a trunchiului la fiecare pas;
 Mers pe vârfuri, se efectuează circumducții simultane ale M.S. spre înapoi;
 Mers, coatele flexate, mâinile ţin un swimming noodle la spate la nivel
scapular (vezi Fig. 4.6.);
39
Fig. 4.6. Variante de mers
 Mers pe vârfuri cu braţele în lateral sau oblic sus, se efectuează extensii de

trunchi cu arcuire pe fiecare pas (Bălan, V., 1977, Vasile, L., 2007, Bîltac,
G., Rusu, L., 2008);
 Mers lateral cu paşi adăugaţi, coatele flexate, mâinile ţin un swimming
noodle la spate la nivelul omoplaţilor, se efectuează îndoirea laterală a
trunchiului spre direcţia deplasării la fiecare pas;
 Mers, braţele lateral, se efectuează extensiunea trunchiului şi ridicarea
braţelor sus cu arcuire pe inspir, revenire pe expir;
 Mers, braţele sus, se efectuează extensiunea amplă a trunchiului, a braţelor şi
a capului;
 Mers pe vârfuri, cu o plută sprijinită la spate, se efectuează extensiunea
trunchiului pe fiecare pas;
 Mers pe vârfuri cu pluta ţinută la spate, se efectuează îndoiri laterale de
trunchi spre stânga şi spre dreapta pe fiecare pas;
 Mers, cu trunchiul în extensie, mâini pe şold, se efectuează îndoiri laterale
de trunchi spre stânga şi spre dreapta;
 Mers fandat cu o plută pe cap, spatele în extensie;
 Stând cu un picior în sprijin înapoi pe marginea bazinului, mâinile ţin pluta
la spate în regiunea dorsală, se efectuează îndoiri, apoi răsuciri ale
trunchiului spre dreapta şi spre stânga (Bălan, V., 1977, Vasile, L., 2007,
Bîltac, G., Rusu, L., 2008).

1. Definiți spatele cifotic.
2. Obiectivele tratamentului HKT în cazul spatelui cifotic.
40
V. SPATELE ROTUND
5.1. Descriere
Spatele rotund este o deficienţă întâlnită la adolescenţi şi se
caracterizează printr-o cifoză dorsală superioară, arcuirea coastelor, depărtarea
omoplaţilor de cutia toracică, aducerea umerilor înainte datorită tonusului
crescut al muşchilor pectorali şi tendinţa de compensare cu o lordoză lombară
(Bratu, I. A., 1977; Brown, T.D. & Micheli, L.J., 2001).
De multe ori se confundă cu maladia Scheuerman, de aceea se verifică
prin aplecarea pacientului înainte. În cazul spatelui rotund, coloana prezintă o
curbură cifotică uşoară în contrast cu maladia Scheuermann, unde la aplecare
curbura este „ascuţită” sau se observă un ghibus din inspecţie laterală (Warner,
W.C.Jr., 2006; Skaggs, D.L. & Flynn, J.M., 2006).
Spatele rotund derivă din adoptarea unei poziţii incorecte, deci nu este o
deviaţie structurală. Uneori poate fi însoţit de o uşoară durere de spate, dar
curbura este flexibilă şi corpii vertebrali nu sunt turtite, ceea ce se dovedeşte
prin examen radiologic. Poate fi corectat prin contracţie musculară voluntară
(Garoflid, N., Fragnière, B. & Dutoit, M., 2000; Staheli, L.T., 2006; Warner,
W.C.Jr., 2006; Heary, R.F. & Albert, T.J., 2007) sau exerciţii pasive de extensie
(Staheli, L.T., 2006). Se observă la fete, care încep să se dezvolte şi încearcă să
îşi ascundă sânii din ruşine sau la adolescenţi, care au crescut mai înalţi decât
ceilalţi şi prin rotunjirea spatelui şi aducerea umerilor înainte vor să pară mai
scunzi (Tachdjian, M.O., 1997; Warner, W.C.Jr., 2006).
Stingerea reflexului de poziţie incorectă şi formarea unui reflex nou de
postură corectă combinată cu exerciţii de kinetoterapie sunt esenţiale pentru
recuperare (Garoflid, N., Fragnière, B. & Dutoit, M., 2000; Warner, W.C.Jr.,
2006; Skaggs, D.L. & Flynn, J.M., 2006). Postura corectă variază în funcţie de
fiecare individ, însă există câteva repere: în ortostatism, linia verticală şi
imaginară ce trece prin centrul de greutate al corpului, trece prin procesul
mastoidian, corpurile vertebrelor la nivelul fasciei toraco-lombare, înaintea
articulaţiei sacro-iliace, înapoia articulaţiei coxo-femurale, prin partea anterioară
a articulaţiei genunchiului şi înaintea talusului. Capul, umerii, bazinul, genunchii
sunt în poziţie neutră (Tachdjian, M.O., 1997). Referitor la celelalte două posturi
statice, aşezat şi culcat, trebuie respectate, de asemenea, câteva condiţii. În
aşezat trunchiul şi capul sunt în poziţie neutră, la nivelul articulaţiilor coxo-
femurale, genunchilor şi gleznelor unghiurile sunt de 90°. În cazul culcatului,
baza de susţinere este mare şi centrul de greutate este foarte aproape de ea, deci
majoritatea variantelor sunt corecte. Prin adoptarea posturilor corecte corpul este
protejat de deformări osoase, este în echilibru, efortul depus de către muşchi,
oase şi ligamente pentru menţinerea lui este minimal şi se favorizează funcţia
respiratorie (Tattersall, R. & Walshaw, M.J., 2003; Daniels, R., 2004; Kozier, B.
et al., 2008). Postura incorectă înseamnă nerespectarea reperelor înşirate mai
41
sus, în urma căreia coloana vertebrală este nevoită să compenseze echilibrul prin
modificarea ei în planul sagital sau frontal.
5.2. Obiective
 Tonifierea şi scurtarea muşchilor spatelui;
 Alungirea musculaturii anterioare a toracelui (pectorali);
 Corectarea poziţiei umerilor şi aducerea în poziţia normală a omoplaţilor;
 Prevenirea curburii lordotice.
5.3. Exerciţii
 Pluta
 Swimming noodle
 Flotor
 Centură flotoare

 Stând depărtat, se efectuează circumducţia braţelor spre înapoi cu mâinile pe
umeri;
 Stând depărtat, se efectuează circumducţia braţelor spre înapoi prin trecerea
lor pe lângă urechi;
 Stând depărtat, coatele flexate, mâinile la ceafă, se efectuează împingerea
coatelor înapoi cu menţinere 5 secunde;
 Stând depărtat, se efectuează flexia braţelor, apoi extensiunea trunchiului la
maximă amplitudine;
 Aşezat depărtat, braţele anteduse, se efectuează flexia trunchiului şi
depărtarea braţelor cu atingerea gleznelor cu mâinile;
 Aşezat depărtat, braţele sus, se efectuează flexia coatelor la 90° şi coborârea
lor la nivelul umerilor pe inspir, revenire pe expir (vezi Fig. 5.1.);
42
Fig. 5.1. Exerciții din așezat
 Pe genunchi, aşezat pe călcâie, braţele lateral, se efectuează ridicarea

braţelor oblic sus pe inspir, revenire pe expir;
 Pe genunchi, sprijinit pe palme, se efectuează depărtarea braţelor prin
alunecarea palmelor pe sol pe inspir, revenire pe expir (vezi Fig. 5.2.);
 Pe genunchi, sprijinit pe palme, se efectuează răsucirea trunchiului spre

dreapta şi flexia genunchiului drept şi ridicarea lui la piept;
 Pe genunchi, sprijinit pe palme, se efectuează răsucirea trunchiului spre
stânga şi flexia genunchiului stâng şi ridicarea lui la piept;
 Pe genunchi, sprijinit pe palme, se efectuează alunecarea palmelor înainte şi
extensiunea capului pe inspir, revenire pe expir.

 Alunecare dorsală, braţele lângă corp, se efectuează mişcări de picioare
43
 Alunecare dorsală, braţele sus, se efectuează mişcări de picioare specifice

procedeului spate;
 Alunecare dorsală, cu o plută ţinută sub ceafă, se efectuează mişcări de
procedeului fluture;
 Alunecare dorsală, cu o plută ţinută sub ceafă, se efectuează mişcări de
picioare specifice procedeului fluture;
 Alunecare dorsală, braţele sus, mâinile sprijinite pe o plută, se efectuează
mişcări de picioare specifice procedeului bras;
 Alunecare dorsală, cu o pluta ţinută sub omoplaţi, se efectuează mişcări de
 Alunecare dorsală, cu o plută ţinută în zona lombară, se efectuează mişcări
 Alunecare dorsală, cu o plută ţinută sub omoplaţi, se efectuează mişcări de
picioare specifice procedeului bras;
 Alunecare ventrală, braţele sus, mâinile sprijinite pe un swimming noodle,
capul în extensie cu fața deasupra apei, se efectuează mişcări de picioare
specifice procedeului craul;
 Alunecare ventrală, braţele sus, mâinile sprijinite pe un swimming noodle cu
capul în extensie cu fața deasupra apei, se efectuează mişcări de picioare
specifice procedeului bras;
 Alunecare ventrală, cu o plută ţinută la piept, se efectuează inspir prin
extensie cervicală şi mişcări de picioare specifice procedeului craul;
 Alunecare ventrală, capul în extensie cu fața deasupra apei, braţele sus,
mâinile sprijinite pe o plută, se efectuează mişcări de picioare specifice
procedeului bras;
 Alunecare ventrală, capul în extensie cu fața deasupra apei, braţele sus,
mâinile sprijinite pe o plută, se efectuează mişcări de picioare specifice
procedeului craul;
 Alunecare ventrală, se efectuează vâsliri de braţe specifice procedeului bras
cu extensia energică a capului pentru inspir şi mişcări de picioare specifice
procedeului craul;
 Alunecare ventrală, cu un flotor ţinut între glezne, se efectuează inspir la
fiecare 3 vâsliri de braţe;
 Împingere de la marginea bazinului, urmată de extensiunea corpului şi
alunecare ventrală cu braţele sus şi mâinile sprijinite pe o plută;
44
 Atârnat facial la marginea bazinului, cu o centură flotoare, mâinile sprijinite

pe marginea acestuia, se efectuează flexiunea alternativă a M.I. cu genunchii
în flexiune;
 Stând facial la marginea bazinului, mâinile sprijinite pe marginea bazinului,
se efectuează extensii alternative ale picioarelor;
 Stând facial la marginea bazinului, mâinile sprijinite pe marginea bazinului,
se efectuează extensiunea trunchiului şi a capului astfel încât urechile să
ajungă sub nivelul apei;
 Spate procedeu complet, după 4 cicluri de braţe se efectuează o rostogolire
spre înapoi.

 Stând depărtat, mâinile pe şold, se efectuează extensiunea trunchiului cu
arcuire;
 Stând depărtat, braţele lateral, se efectuează extensiunea braţelor în planul
orizontal;
 Stând depărtat, se efectuează flexiunea braţelor oblic sus cu arcuire;
 Stând depărtat, se efectuează circumducţii ale braţelor spre înapoi;
 Stând depărtat, se efectuează circumducţii ale braţelor spre înapoi cu mâinile
pe umeri;
 Stând depărtat, mâini la ceafă, se efectuează flexiunea alternativă a M.I. cu
genunchii în flexiune;
 Stând depărtat, mâini la ceafă, se efectuează extensiunea trunchiului şi
împingerea coatelor spre înapoi;
 Stând depărtat, trunchiul în flexiune, mâini la ceafă, se efectuează
extensiunea trunchiului şi a capului simultan cu ridicarea braţelor oblic sus
(vezi Fig. 5.3.);
Fig. 5.3. Extensii ale trunchiului

45
 Stând facial la marginea bazinului, mâinile sprijinite pe marginea acestuia,

se efectuează extensiunea capului cu arcuire simultan cu extensiunea
alternativă a picioarelor (Bălan, V., 1977, Vasile, L., 2007, Bîltac, G., Rusu,
L., 2008);
 Mers cu extensiunea trunchiului şi extensiunea braţelor în planul orizontal;
 Mers cu extensiunea trunchiului şi ridicarea braţelor oblic sus la fiecare pas;
 Mers fandat cu braţele lateral, se efectuează răsucirea trunchiului cu arcuire
spre piciorul fandat;
 Mers cu mâinile pe creştet şi flexiunea alternativă a M.I. cu genunchii în
flexiune la fiecare pas;
 Mers, mâini pe umeri, se efectuează circumducţii ale braţelor spre înapoi;
 Plutire ventrală, braţele lateral, se efectuează ridicarea braţelor sus.

1. Definiți spatele rotund.
2. Obiectivele tratamentului HKT în cazul spatelui rotund.
46
VI. SPATELE PLAN

6.1. Descriere
Spatele plan este o deviaţie a coloanei vertebrale ce constă în ştergerea
sau inversarea curburilor fiziologice. Se caracterizează prin modificarea poziţiei
omoplaţilor, umerilor, coastelor şi a cutiei toracice, în aşa fel încât se
diminuează diametrul ei antero-posterior, afectând funcţia respiratorie şi, astfel,
şi capacitatea vitală. Pe lângă acestea, scade rezistenţa coloanei vertebrale la
solicitări mecanice, mişcările sunt lipsite de supleţe şi articulaţiile sunt rigide
(Bratu, I.A., 1977).
Modificarea curburii toracice este secundară modificării curburii
lordotice. Iniţial, curbura lombară se aplatizează sau devine cifotică. Dispariţia
lordozei fiziologice duce la incapacitatea de a sta în picioare sau a umbla, decât
dacă pacientul îşi îndoaie uşor genunchii şi se apleacă înainte. Aceste schimbări
provoacă dureri de spate şi dureri în picioare, bazinul şi membrele inferioare
fiind permanent în flexie. De obicei se observă o slăbiciune în membrele
inferioare, oboseală timpurie (Lu, D.C. & Chou, D., 2007; Ibrahim, K., 2008) şi
dezechilibrare în planul sagital (Jang, J.S. et al., 2007).
Introducerea denumirii spatelui plan a avut loc în 1976 de către J. Moe şi
F. Denis. Ei au observat pentru prima dată modificarea posturii şi coloanei după
tratamentul chirurgical cu tijă Harrington al unui pacient având scolioză toraco-
lombară. Această tijă a fost montată la coloană pentru a o îndrepta, care a
rezultat în reducerea lordozei lombare şi apariţia problemelor de echilibru în
planul sagital. Problema există şi în prezent, fiind cea mai frecventă cauză a
spatelui plan (Wiggins, G.C., Ondra, S.L. & Shaffrey, C.I., 2003; Szpalski, M.
& Gunzburg, R., 2005).
O altă formă a spatelui plan se observă, de obicei, la oamenii în vârstă,
dar nu numai, deviaţia fiind numită spatele plan degenerativ (Ring, D. et al.,
1997; Potter, B.K., Lenke, L.G. & Kuklo, T.R., 2004; Szpalski, M. & Gunzburg,
R., 2005; Ibrahim, K., 2008). În acest caz, discurile intervertebrale pierd din
înălţimea lor, rezultând şi modificarea corpilor vertebrali, care ajung să fie
turtite. Coloana lombară devine rigidă şi se aplatizează, procesele fiind însoţite
de dureri (Ibrahim, K., 2008). Prin tratamentul chirurgical se influenţează şi
coloana toracică, aceasta corectându-se spontan împreună cu înclinaţia sacrală
(unghiul măsurat de la marginea superioară a corpului vertebrei S1 faţă de o
linie orizontală paralelă cu solul, după Marty, C. et al., 2001) (Jang, J.S. et al.,
2007).
Alături de cele două cauze comune ale spatelui plan se mai adaugă
tratamentul chirurgical al spondilolistezei, pseudoartroza postoperatorie, cifoza
la nivelul fasciei toraco-lombare şi contracturi ale flexorilor bazinului (Potter,
B.K., Lenke, L.G. & Kuklo, T.R., 2004).
47
6.2. Obiective
 Refacerea curburilor fiziologice;
 Dezvoltarea mobilităţii şi elasticităţii coloanei;
 Creşterea capacităţii vitale.
6.3. Exerciţii
 Plută
 Swimming noodle

 Stând pe un picior, celălalt sprijinit înapoi pe vârf: rotări de umeri înainte;
 Stând pe un picior, celălalt sprijinit înapoi pe vârf: rotări de braţe înainte;
 Stând depărtat, mâinile pe şold, umerii înainte: semirotări de bazin în planul
posterior;
 Stând depărtat, mâinile pe şold, umerii înainte: extensiunea alternativă a
picioarelor cu arcuire (vezi Fig. 6.1.);
Fig. 6.1. Extensii alternative ale MI
 Stând depărtat, mâinile pe şold: rotări de trunchi spre stânga;

 Stând depărtat, mâinile pe şold: rotări de trunchi spre dreapta;
 Stând depărtat, braţele înainte, mâinile suprapuse: îndoiri de trunchi stânga-
dreapta;
 Stând, braţele lateral: apropierea braţelor înainte, cu rotunjirea spatelui şi
alunecarea unui picior pe sol înapoi pe vârf (vezi Fig. 6.2.);
48
Fig. 6.2. Flexiuni ale trunchiului
 Pe genunchi, braţele înainte, mâinile suprapuse: răsuciri de trunchi stânga-

dreapta;
 Pe genunchi, depărtat, braţele îndoite, cu un swimming noodle la spate, ţinut
la nivelul coatelor: împingerea bazinului înainte, presând cu swimming
noodle-ul în sensul mişcării (vezi Fig. 6.3.)
Fig. 6.3. Extensiuni ale trunchiului
 Pe genunchi, depărtat, cu un swimming noodle ţinut înainte jos: flexia

trunchiului din regiunea toracică cu ridicarea swimming noodle-ului înainte
şi alunecarea unui picior înapoi pe sol în sprijin pe vârf (vezi Fig. 6.4.);
49
 Aşezat depărtat, sprijinit înapoi: semirotări de trunchi în planul anterior;

 Decubit ventral, sprijinit pe antebraţe: extensiunea alternativă a picioarelor;
 Decubit ventral, sprijinit pe antebraţe: îndoirea alternativă a genunchilor cu
atingerea şezutei cu călcâiul;
 Decubit ventral, sprijinit pe palme: îndoirea braţelor cu extensiunea
alternativă a picioarelor;
 Hemidecubit stânga, sprijinit pe antebraţul stâng, bărbia în piept:
extensiunea piciorului drept cu arcuire;
 Hemidecubit dreapta, sprijinit pe antebraţul drept, bărbia în piept:
extensiunea piciorului stâng cu arcuire;

 Alunecare ventrală: după 6-8 bătăi de picioare întoarcere în alunecare spate
şi invers;
 Alunecare ventrală, picioare fluture: tracţiuni de braţe bras;
 Alunecare ventrală: picioare fluture;
 Alunecare ventrală, picioare fluture, braţele sus, pluta ţinută în mâini:
scufundarea capului cât mai mult în timpul expirului (vezi Fig. 6.5.);
Fig. 6.5. Alunecare ventrală cu mișcări ondulatorii
50
 Alunecare ventrală, picioare fluture: 4 cicluri de braţe tracţiuni fluture, 4

cicluri de braţe tracţiuni craul;
 Alunecare ventrală, cu pluta ţinută sus: în timp ce un braţ vâsleşte, celălalt
este întins înainte cu mâna sprijinită pe plută;
 Alunecare ventrală, cu pluta ţinută sub torace, inspir prin extensie cervicală;
 Alunecare ventrală, cu pluta ţinută sus, inspir prin extensie cervicală;
 Alunecare ventrală: tracţiuni de braţe bras;
 Alunecare ventrală, picioare fluture, pluta ţinută sus: în timp ce un braţ
vâsleşte, celălalt este întins înainte cu mâna sprijinită pe plută;
 Alunecare dorsală, picioare fluture: braţele lângă corp;
 Alunecare dorsală, picioare fluture: braţele îndoite şi încrucişate cu mâinile
pe umeri;
 Alunecare dorsală, picioare fluture: pluta ţinută sus;
 Alunecare dorsală, braţele lângă corp;
 Alunecare dorsală: pluta ţinută în zona lombară, bărbia în piept;
 Alunecare dorsală, picioare bras: pluta ţinută în zona lombară, bărbia în
piept;
 Atârnat facial la marginea bazinului, mâinile sprijinite: răsuciri de trunchi
stânga-dreapta;
 Plutire craul la marginea bazinului, mâinile sprijinite: extensie lombară cât
mai amplă;
 Plutire craul la marginea bazinului, mâinile sprijinite: picioare fluture;
 Craul procedeu complet;
 Fluture procedeu complet;
 Bras procedeu complet.

 Stând depărtat, mâini pe şold: flexiuni şi extensiuni ale trunchiului;
 Stând depărtat, mâini pe şold: îndoiri de trunchi stânga-dreapta;
 Stând depărtat, mâini pe umeri: răsuciri de trunchi stânga-dreapta;
 Stând depărtat, mâini pe şold: extensiunea alternativă a M.I. şi extensiunea
trunchiului simultan cu acestea;
 Stând dorsal la marginea bazinului, sprijinit înapoi pe bară: proiectarea
bazinului înainte şi flexia capului;
 Stând lateral la marginea bazinului, mâna de aceeaşi parte apucă bara:
îndoirea trunchiului spre bară;
 Mers pe vârfuri, braţele înainte, bărbia în piept;
 Mers pe vârfuri cu rotări de braţe înainte, prin încrucişarea lor înainte;
51
 Mers înapoi, mâini pe şold, coatele împinse înainte: extensiunea trunchiului

în regiunea lombară;
JOC:
”Tunelul”: Câte doi, primul stând mult depărtat, al doilea trece printre
picioarele primului prin alunecare pe piept, picioare fluture, braţele înainte.
Ieșirea se va realiza printr-o extensiune amplă. (vezi Fig. 6.6.).
Variantă: tunelul poate fi realizat de mai mulți participanți. Trecerea și

ieșirea din tunel se va realiza în aceeași manieră.

1. Definiți spatele plan.
2. Enumerați cauzele apariției spatelui plan.
3. Obiectivele tratamentului HKT în cazul spatelui plan.
52
VII. LORDOZA LOMBARĂ

7.1. Descriere
Este o deviaţie a coloanei vertebrale lombare în plan sagital cu
convexitatea orientată anterior, fiind accentuată curbura fiziologică. Unghiul
normal al curburii lombare, măsurând de la vertebra L1 până la L5, variază între
43,4-48° după Fonseca Damasceno, L.H., et al. (2006), iar după Payne, M.R.
(2010) între 35-47°.
Se caracterizează prin dezechilibrul tonusului muscular din jurul
bazinului: hipertonie la nivelul muşchilor spatelui - pătratul lombar şi erector
spinali, flexorilor bazinului - psoas-iliaci, rotatorilor interni ai membrelor
inferioare, fasciculele anterioare ale mușchilor glutei mijlociu şi mic, tensor al
fasciei lata şi a diafragmului şi prin hipotonie la nivelul musculaturii abdominale
- dreptul abdominal, oblicii externi şi interni, extensorii bazinului - ischiocruralii
şi gluteii mari, rotatorilor externi ai coapselor - fasciculele posterioare ale
gluteilor mijlociu şi mic, muşchii piriform, obturator intern şi extern, pătrat
femural, gemenii superior şi inferior, adductorii lung şi scurt şi cvadricepsului
femural (Sbenghe, T., 1987; Zamora, E., Crăciun, D.D., 2005). Acest
dezechilibru duce la bascularea bazinului înapoi, prin urmare fesele devin
proeminente, curbura lombară se exagerează, iar la genunchi se observă o
hiperextensie şi rotaţie spre înăuntru.
Lordoza lombară este de cele mai multe ori dobândită, însă există cazuri
în care apare încă din viaţa intrauterină. Ea intră în acele trei deviaţii congenitale
ale coloanei vertebrale, pe lângă cifoză şi scolioză, cu care ne întâlnim cel mai
frecvent. Toate trei se formează datorită dezvoltării anormale a coloanei. Uneori
nu se segmentează partea posterioară în timp ce partea anterioară este în
creştere, ceea ce se observă imediat după naştere, dar sunt foarte puţine
asemenea cazuri. De cele mai multe ori lordoza lombară este continuarea
lordozei toracale, astfel distanţa dintre stern şi coloană se micşorează. Din cauza
acesteia se reduce şi volumul cutiei toracice, funcţia respiratorie şi capacitatea
de lucru a inimii, ajungând în final la deces. Există şi cazuri în care lordoza se
observă doar în zona lombară, ceea ce rezultă în diminuarea distanţei dintre
peretele abdominal şi coloana lombară. Lordozele congenitale sunt rigide şi se
corectează greu, tratamentul se face numai chirurgical (Lonstein, J.E., 1999;
Letts, R.M, Jawadi, A.H., 2009).
Lordoza lombară dobândită se dezvoltă pe parcursul vieţii din cauza
anumitor factori negativi. Cauzele care predispun la apariţie sunt: purtarea
tocurilor înalte, cifoză dorsală, obezitate, sarcină, discită, osteoporoză,
acondroplastie, spondiloză şi spondilolisteză.
În cazul cifozei dorsale, obezităţii, sarcinii şi purtării tocurilor înalte de
către femei, de vină este postura incorectă, cu spatele înclinat înapoi pentru
menţinerea echilibrului, ceea ce forţează zona lombară (Subach, B.R., 2009;
53
Cowley, E.E., Chevalier, T.L, Chockalingam, N., 2009; Vismara, L. et al., 2010;
Yousef, A.M., 2011).
Discita este inflamaţia discului intervertebral, care se subţiază şi astfel
vertebrele vecine se apropie, modificând curbura lombară (Hensey, O.J. et al.,
1983).
Prin osteoporoză scade conţinutul organic al oaselor, vertebrele se
deformează, ca şi în cazul cifozei dorsale (Hongo, M. et al., 2008).
Acondroplastia este o deficienţă a creşterii osoase, care este de obicei
cauza nanismului, iar nedezvoltarea corectă a oaselor duce la exagerarea
curburilor fiziologice ale coloanei (Gorji, R. et al., 2011).
Spondiloza este boala degenerativă a vertebrelor, ce limitează mişcările
coloanei vertebrale. Spondilolisteza este o leziune bilaterală a articulaţiei
intervertebrale, care rezultă în alunecarea înainte a vertebrei adiacente. De
obicei are loc la nivelul L4-L5 (Logroscino, G. et al., 2001). Ambele afecţiuni
pot fi cauze ale lordozei lombare (Kalichman, L. et al., 2011).
7.2. Obiective
 Instalarea şi menţinerea unui reflex de atitudine corectă, ce asigură
redresarea bazinului, a trunchiului şi a segmentelor inferioare în activitatea
statică şi dinamică a întregului corp;
 Tonifierea în regim de scurtare a musculaturii abdominale şi fesiere;
 Normalizarea tonusului muscular în regim de alungire a musculaturii
lombare, iliopsoas şi rotatori interni ai membrelor inferioare;
 Prevenirea compensării cu o curbură cifotică în regiunea dorsală;
 Recâştigarea mobilităţii coloanei lombare;
 Creşterea volumului respirator.
7.3. Exerciţii
 Plută
 Flotor

 Stând depărtat, mâini pe şold, se efectuează flexia trunchiului;
 Stând depărtat, mâini pe şold, se efectuează îndoiri ale trunchiului spre
 Stând depărtat, mâini pe şold, se efectuează răsuciri ale trunchiului spre
54
 Stând, braţele anteduse, se efectuează flexiunea alternativă a membrelor

inferioare (MI) la 90° (vezi Fig. 7.1.);
Fig. 7.1. Flexiunea alternative ale MI
 Stând, braţele sus, se efectuează flexia trunchiului cu ducerea braţelor mult

înapoi şi în sus (vezi Fig. 7.2.);
 Stând, se efectuează flexiunea genunchilor la 90°;

 Stând ghemuit, sprijin pe palme, se efectuează apucarea gleznelor şi
extensiunea genunchilor cu ridicarea bazinului sus (vezi Fig. 7.3.);
55
 Aşezat, se efectuează flexia trunchiului cu arcuire şi anteducţia braţelor cu

atingerea gleznelor;
 Aşezat, mâini la ceafă, se efectuează semirotări ale trunchiului în planul
anterior al corpului;
 Aşezat depărtat, sprijinit înapoi pe palme, se efectuează flexiunea M.I. cu
amplitudine cât mai mare şi menţinere 5 secunde;
 Aşezat, sprijinit înapoi pe palme, se efectuează flexia M.I. la 45° şi
forfecarea lor pe orizontală (vezi Fig. 7.4.);
 Aşezat, sprijinit înapoi pe palme, se efectuează flexia M.I. la 45° şi

forfecarea lor pe verticală;
 Aşezat, trunchiul uşor flexat, mâini pe şold, se efectuează răsuciri ale
trunchiului (Bălan, V., 1977, Vasile, L., 2007, Bîltac, G., Rusu, L., 2008);
 Aşezat depărtat, coatele flexate la 90°, cu o plută ţinută la spate la nivelul
coatelor, se efectuează îndoiri ale trunchiului spre stânga şi spre dreapta;
 Aşezat, se efectuează flexia trunchiului concomitent cu flexia genunchilor
(vezi Fig. 7.5.);
56
 Pe genunchi, sprijin pe palme, se efectuează coborâre în aşezat pe călcâie

(vezi Fig. 7.6.);
 Pe genunchi, sprijin pe palme, se efectuează rotunjirea spatelui şi împingerea

bazinului spre înainte (vezi Fig. 7.7.);
 Decubit dorsal, membrele inferioare flexate cu tălpile pe sol, se efectuează

adducţia şi abducţia omoplaţilor;
abducţia braţelor la maximă amplitudine pe inspir şi adducţia lor pe expir;
 Decubit dorsal, se efectuează flexia alternativă a genunchilor, flexiunea
peste 90° se va realiza prin tracțiune la nivelul spaţiului popliteu (vezi Fig.
7.8.);
57
 Decubit dorsal, se efectuează flexiunea trunchiului la 90° şi flexiunea

genunchilor la maximă amplitudine (vezi Fig. 7.9.);

ridicarea bazinului sus cu menţinere 5 secunde.

 Alunecare dorsală, cu o plută ţinută în zona lombară, se efectuează mişcări
de picioare specifice procedeului spate cu genunchii flexaţi;
spate, la 5-7 bătăi de picioare se flexează un genunche;
 Alunecare dorsală, cu o plută ţinută pe abdomen, se efectuează mişcări de
picioare specifice procedeului spate cu genunchii flexaţi (Bălan, V., 1977,
 Alunecare dorsală, cu o plută ţinută deasupra abdomenului, se efectuează
mişcări de picioare specifice procedeului bras (vezi Fig. 7.10.) (Bălan, V.,
1977, Vasile, L., 2007, Bîltac, G., Rusu, L., 2008);
58
 Alunecare dorsală, cu bazinul mult coborât, braţele anteduse, palmele

menţinute pe genunchi, se efectuează mişcări de picioare specifice
procedeului spate (vezi Fig. 7.11.);
Fig. 7.11. Alunecare dorsală cu bazinul coborât
 Alunecare dorsală, cu un flotor ţinut între glezne, capul ridicat din apă,
bărbia în piept, se efectuează mişcări de brațe specifice procedeului spate
 Alunecare dorsală, se efectuează vâsliri simultane de braţe sub nivelul apei
şi mişcări de picioare specifice procedeului bras (vezi Fig. 7.12.);
Fig. 7.12. Alunecare dorsală, picioare bras

picioare specifice procedeului spate cu genunchii flexaţi;
 Craul procedeu complet, după 5 vâsliri de braţe se efectuează o rostogolire
spre înainte (Bălan, V., 1977, Vasile, L., 2007, Bîltac, G., Rusu, L., 2008);
 Stând facial la marginea bazinului, se efectuează respiraţii subacvatice prin
flexiunea genunchilor şi coborâre sub nivelul apei pe expir, urmată de
59
împingere energică prin extensiunea genunchilor pentru efectuarea ieşirii la

suprafaţa apei pentru executarea inspirului, după împingerea pentru ieşire se
flexează genunchii;
 La marginea bazinului, se efectuează o ghemuire şi plutire la suprafaţa apei
în apnee (vezi Fig. 7.13.).
Fig. 7.13. Plutire în apnee

 Stând depărtat, se efectuează flexiunea trunchiului la 45° şi flexiunea
alternativă a M.I. cu genunchii în flexiune (Bălan, V., 1977, Vasile, L.,
2007, Bîltac, G., Rusu, L., 2008);
 Stând depărtat, se efectuează flexiunea trunchiului, braţele la amplitudine
maximă (vezi Fig. 7.14.);
 Stând, trunchiul flexat până la suprafaţa apei, se efectuează vâsliri de braţe

specifice procedeului craul sau procedeului fluture (Bălan, V., 1977, Vasile,
L., 2007, Bîltac, G., Rusu, L., 2008);
60
 Stând pe un picior, celălalt sprijinit pe o treaptă a scării, mâini la ceafă, se

efectuează flexiunea trunchiului (Bălan, V., 1977, Vasile, L., 2007, Bîltac,
G., Rusu, L., 2008);
 Stând pe un picior, celălalt sprijinit pe o treaptă a scării, mâini la ceafă, se
efectuează răsuciri ale trunchiului (Bălan, V., 1977, Vasile, L., 2007, Bîltac,
G., Rusu, L., 2008);
 Pe perechi, stând depărtat spate în spate, se efectuează flexia trunchiului cu
pasarea unei plute printre picioare la colegul (vezi Fig. 7.15.);
 Plutire dorsală la marginea bazinului, şoldurile sub nivelul apei cu 20-30 cm,
braţele lateral, mâinile şi ceafa sprijinite la marginea bazinului, se efectuează
imitarea mersului pe bicicletă (vezi Fig. 7.16.);
forfecări verticale ale picioarelor;
61
abducţia şi adducţia picioarelor;
 Mers pe călcâie, trunchiul flexat la 45°, mâini la spate;
 Mers, trunchiul flexat la 45°, braţele înainte jos, mâinile sprijinite pe o plută
la suprafaţa apei (vezi Fig. 7.17.);
 Mers, trunchiul flexat până la suprafaţa apei, se efectuează vâsliri de braţe

specifice procedeului craul sau procedeului fluture (Bălan, V., 1977, Vasile,
L., 2007, Bîltac, G., Rusu, L., 2008);
 Mers, trunchiul în flexiune la 45°, mâini la ceafă;
JOC:
„Remorca” - câte doi, stând unul în spatele celuilalt, primul are un swimming
noodle în jurul taliei pe care cel din spate îl apucă de capete: primul încearcă să
alerge, cel din spate îl reţine (vezi Fig. 7.18.) (Bălan, V., 1977, Vasile, L., 2007,
Bîltac, G., Rusu, L., 2008).
Fig. 7.18. Joc: ”Remorca”
62

1. Definiți lordoza lombară.
2. Obiectivele tratamentului HKT în cazul lordozei lombare.
63
VIII. SCOLIOZA ÎN „C”

8.1. Descriere
Scolioza este o deviaţie a coloanei vertebrale în planul frontal cu curbura
îndreptată spre lateral, însoţită de rotaţie vertebrală spre concavitate (Bratu, I.A.,
1977; Sbenghe, T., 1987; Shneerson, J.M., 2005; Malfair., D. et al., 2010).
Măsurarea unghiului scoliozei se face cu ajutorul metodei Cobb: unghiul se
măsoară de la marginea superioară a vertebrei terminale superioare până la
marginea inferioară a vertebrei terminale inferioare (Malfair., D. et al., 2010).
Unghiul mai mic de 10° se încadrează în limita normalului şi este considerat
doar o asimetrie a coloanei (Shneerson, J.M., 2005; Khanna, G., 2009; Malfair.,
D. et al., 2010). Ceea ce depăşeşte această valoare intră în categoria deviaţiilor şi
poate fi: uşoară (10°-30°), moderată (30°-50°), severă (50°-70°) sau foarte
severă (mai mare de 70°) (McAlister, W.H. & Shackelford, G.D., 1975;
Papaioannou, T., Stokes, I. & Kenwright, J., 1982).
Deformarea coloanei în „C” are drept cauză o afecţiune neuromusculară.
În rândul acestor afecţiuni intră leziunile neuronului motor central - paralizia
cerebrală, degenerescenţa spinocerebeloasă, siringomielia -, leziunile neuronului
motor periferic - poliomielita, paraplegia posttraumatică -, distrofia musculară şi
tonusul muscular asimetric, inclusiv spasticitatea sau paralizia (Newton, P.O.,
2003; Castriota-Scanderbeg, A. & Dallapiccola, B., 2005; Driscoll, S. &
Skinner, J., 2008; Malfair., D. et al., 2010;). Se caracterizează prin control
deficitar asupra capului şi trunchiului şi tulburări de coordonare (McCarthy,
R.E., 1999). Când se instalează încă din copilărie, are o dezvoltare rapidă,
pacienţii fiind încă în creştere. După perioada creşterii, dezvoltarea este
progresivă (Newton, P.O., 2003; Driscoll, S. & Skinner, J., 2008).
Scolioza în „C” dextroconvexă este deviaţia coloanei cu convexitatea
orientată spre dreapta. Include întreaga coloană, provocând modificarea liniilor
umerilor, omoplaţilor şi şoldurilor. Ele devin oblice, în aşa fel încât umărul
stâng este mai jos decât umărul drept şi creasta iliacă stângă este mai sus decât
creasta iliacă dreaptă. Aceste schimbări favorizează ruperea tegumentară şi
ulceraţia oaselor ischioni (Driscoll, S. & Skinner, J., 2008; Malfair., D. et al.,
2010). Musculatura este întinsă pe partea dreaptă a coloanei, iar pe partea stângă
este scurtată, uneori producând dureri de spate. Cutia toracică suferă o torsiune,
din care rezultă afectarea ventilaţiei pulmonare, împreună cu capacitatea vitală
(Shneerson, J.M., 2005; Lauerman, W.C., 2010).
Din cauza oblicităţii bazinului, tulburărilor de coordonare
neuromusculară şi slăbiciunii forţei sau spasticităţii musculare, mersul şi
aşezarea pot prezenta asimetrie. Greutatea corporală nefiind împărţită egal, mare
partea din aceasta este lăsată pe partea stângă. În timpul mersului, paşii sunt mai
mici şi mai nesiguri pe partea convexităţii, echilibrul se menţine greu. Aceeaşi
64
repartizare neproporţională a greutăţii corpului se observă şi atunci când

bolnavul este aşezat. Pentru menţinerea echilibrului el încearcă să controleze
poziţia cu ajutorul mâinilor, ceea ce limitează folosirea lor în alte activităţi
(Newton, P.O., 2003; Driscoll, S. & Skinner, J., 2008).
8.2. Obiective
 Tonifierea în regim de scurtare a musculaturii de partea convexităţii;
 Normalizarea tonusului în regim de alungire a musculaturii de partea
concavităţii;
 Corectarea atitudinii deficiente a umerilor, omoplaţilor, bazinului;
 Ameliorarea funcţiei respiratorii;
 Reducerea/dispariția atitudinii deficiente a corpului şi formarea reflexului de
atitudine corectă a corpului.
8.3. Exerciţii
 Plută
 Swimming noodle

 Stând depărtat, mâna braţului de partea concavităţii pe creştet, se efectuează
flexia şi extensiunea capului;
 Stând depărtat, mâna braţului de partea concavităţii pe creştet, se efectuează
răsucirea capului spre stânga şi spre dreapta;
 Stând depărtat, braţul de partea concavităţii sus, se efectuează îndoirea
trunchiului spre partea convexităţii (vezi Fig. 8.1.);
65
Fig. 8.1. Îndoiri laterale ale trunchiului – scolioză în „C” dextroconcavă
 Stând depărtat, mâna de partea convexităţii pe şold, se efectuează răsucirea

trunchiului spre partea concavităţii;
 Stând, mâna braţului de partea concavităţii la ceafă, se efectuează flexia şi
ridicarea genunchiului de partea convexităţii la piept;
 Stând, mâna braţului de partea concavităţii pe creştet, se efectuează fandare
înainte cu piciorul de partea convexităţii;
 Stând depărtat, braţul de partea concavităţii sus, cotul braţului de partea
convexităţii flexat cu mâna la spate, se efectuează extensiunea trunchiului;
 Stând pe piciorul de partea concavităţii, piciorul de partea convexităţii
sprijinit pe vârf lateral, braţul de partea concavităţii sus, cotul braţului de
partea convexităţii flexat cu mâna pe hemitorace de aceeaşi parte, se
efectuează îndoirea trunchiului spre partea convexităţii, presând pe
hemitorace cu mâna;
 Stând pe piciorul de partea concavităţii, piciorul de partea convexităţii
sprijinit pe vârf lateral, braţul de partea concavităţii sus, cotul braţului de
partea convexităţii flexat cu mâna pe hemitorace de aceeaşi parte, se
efectuează răsucirea trunchiului spre partea concavităţii şi extensiunea
trunchiului (vezi Fig. 8.2.);
66
Fig. 8.2. Extensii și răsuciri ale trunchiului - scolioză în „C” dextroconvexă
 Stând, braţul de partea concavităţii sus, cotul braţului de partea convexităţii

flexat cu mâna la spate, se efectuează trecere în cumpănă pe piciorul de
partea convexităţii prin extensiunea piciorului de partea concavităţii (vezi
Fig. 8.3.);
Fig. 8.3. Cumpăna - scolioză în „C” dextroconvexă
 Pe genunchiului de partea concavităţii, piciorul de partea convexităţii

sprijinit lateral, braţul de partea concavităţii sus, cotul braţului de partea
convexităţii flexat cu mâna la spate, se efectuează flexia trunchiului;
 Pe genunchiul de partea concavităţii, piciorul de partea convexităţii extins
înainte cu sprijin pe vârf, cu un swimming noodle aşezat pe diagonală la
spate, apucat cu mâna de partea concavităţii de sus şi cu mâna de partea
67
convexităţii de jos, se efectuează îndoirea trunchiului spre partea

convexităţii simultan cu răsucirea trunchiului spre partea concavităţii pe
inspir, revenire pe expir (vezi Fig. 8.4.);
Fig. 8.4. Exerciții cu swimming noodle - scolioză în „C” dextroconcavă
 Pe genunchi depărtat, mâna de partea concavităţii pe creştet, mâna de partea

convexităţii pe şold, se efectuează îndoirea trunchiului spre partea
convexităţii pe inspir, revenire pe expir;
 Pe genunchi depărtat, mâna de partea concavităţii pe creştet, mâna de partea
convexităţii pe şold, se efectuează răsucirea amplă a trunchiului spre partea
concavităţii simultan cu ducerea piciorului de partea convexităţii înainte cu
sprijin pe vârf, cu genunchiul flexat (vezi Fig. 8.5.);
Fig. 8.5. Răsuciri ale trunchiului - scolioză în „C” dextroconcavă
 Pe genunchi, mâna de partea concavităţii pe creştet, mâna de partea

convexităţii pe şold, se efectuează îndoirea trunchiului spre partea
convexităţii simultan cu răsucirea acestuia spre partea concavităţii;
 Pe genunchi, cotul braţului de partea concavităţii flexat cu mâna pe creştet,
mâna de partea convexităţii pe şold, se efectuează extensiunea trunchiului;
68
 Pe genunchi, cotul braţului de partea concavităţii flexat cu mâna pe creştet,

mâna de partea convexităţii pe şold, se efectuează răsucirea trunchiului spre
partea concavităţii, menţinere 3 secunde, revenire, apoi îndoirea trunchiului
spre partea convexităţii cu arcuire;
 Pe genunchi, sprijin pe palme, se efectuează extensiunea genunchiului de
partea concavităţii prin ducerea piciorului înapoi (vezi Fig. 8.6.);
Fig. 8.6. Exerciții din patrupedie - Scolioză în „C” dextroconvexă
 Pe genunchi, sprijin pe palme, se efectuează extensiunea genunchiului de

partea concavităţii prin ducerea piciorului înapoi şi ridicarea braţului de
aceeaşi parte sus (vezi Fig. 8.7.);
Fig. 8.7. Exerciții din patrupedie - scolioză în „C” dextroconcavă
 Aşezat, sprijinit înapoi, se efectuează desprinderea bazinului de pe sol,

ridicarea piciorului de partea convexităţii sus la 60° şi extensiunea capului
pe inspir, revenire pe expir (vezi Fig. 8.8.);
Fig. 8.8. Exerciții din așezat - scolioză în „C” dextroconvexă

69
 Aşezat pe coapsa de partea concavităţii, sprijinit cu mâna de aceeaşi parte, se

efectuează ridicarea bazinului sus (vezi Fig. 8.9.);
Fig. 8.9. Exerciții din hemidecubit - scolioză în „C” dextroconvexă
 Aşezat pe coapsa de pe partea concavităţii, cu membrele inferioare flexate,

se efectuează îndoirea trunchiului spre partea convexităţii cu arcuire
simultan cu apucarea gleznei de aceeaşi parte cu mâna de aceeaşi parte (vezi
Fig. 8.10.);
Fig. 8.10. Exerciții din așezat – scolioză în „C” dextroconcavă
 Aşezat pe coapsa de partea concavităţii, sprijinit cu mâna de aceeaşi parte, se

efectuează ridicarea bazinului cât mai sus (vezi Fig. 8.11.);
Fig. 8.11. Exerciții din așezat – scolioză în „C” dextroconcavă

70
 Decubit dorsal, braţul de partea concavităţii sus, mâna de partea convexităţii

pe şold, se efectuează abducţia piciorului de partea convexităţii la 90°;
 Hemidecubit spre partea concavităţii, braţul de aceeaşi parte sus în
prelungirea corpului, se efectuează ridicarea braţului de partea concavităţii și
flexiunea M.I. de partea convexităţii cu genunchiul în flexiune (vezi Fig.
8.12.);
Fig. 8.12. Exerciții din hemidecubit - scolioză în „C” dextroconvexă
 Decubit ventral, se efectuează ducerea braţului de partea concavităţii prin

lateral sus cu arcuire simultan cu extensiunea piciorului de aceeaşi parte cu
arcuirea;
 Decubit ventral, cu un swimming noodle aşezat la spate pe diagonală apucat
cu mâna de partea concavităţii de sus şi cu mâna de partea convexităţii de
jos, se efectuează extensiunea amplă a trunchiului, urmată de răsucirea
amplă a trunchiului spre partea concavităţii cu arcuire;
 Decubit ventral, cu mâna de partea convexităţii apucând de glezna de
aceeaşi parte, se efectuează extensiunea trunchiului cu arcuire (vezi Fig.
8.13);
Fig. 8.13. Exerciții din decubit ventral - scolioză în „C” dextroconcavă
71
 Decubit ventral, braţul de partea concavităţii sus, braţul de partea

convexităţii întins lateral, se efectuează târâre în cerc spre partea
concavităţii, mutând succesiv palma mâinii de partea concavităţii din
aproape în aproape, picioarele rămânând pe loc;
 Decubit ventral, se efectuează târâre spre înainte cu ajutorul braţului de
partea concavităţii şi a piciorului de partea convexităţii (se execută
amplitudine mare în mişcare) (vezi Fig. 8.14.);
Fig. 8.14. Exerciții din decubit ventral – scolioză în „C” dextroconcavă
 Decubit ventral, se efectuează târâre spre înapoi cu ajutorul braţului de

partea convexităţii şi a piciorului de partea concavităţii;
 Decubit ventral, sprijin pe palme, braţele extinse, se efectuează ducerea
braţelor şi a picioarelor spre partea convexităţii pe inspir şi revenire pe expir
(ca un semicerc);
 Decubit dorsal, trunchiul îndoit spre partea convexităţii, mâna de partea
concavităţii la ceafă, mâna de partea convexităţii pe şold, se efectuează
ducerea piciorului de partea convexităţii lateral cu arcuire;
 Decubit dorsal, se efectuează ridicarea în pod cu sprijin pe creştet, apoi cu
sprijin pe palme (vezi Fig. 8.15.);
Fig. 8.15. Exerciții din decubit dorsal – scolioză în „C” dextroconcavă
72
 Decubit dorsal, braţul de partea concavităţii sus, mâna de partea convexităţii

pe şold, se efectuează abducţia piciorului de partea concavităţii la 90°;
 Hemidecubit spre partea concavităţii, braţul de partea concavităţii sus în
prelungirea corpului, se efectuează ridicarea braţului de partea concavităţii
sus simultan cu flexiunea genunchiului de partea convexităţii la piept;
 Hemidecubit spre partea concavităţii, se efectuează ridicarea trunchiului cu
arcuire, revenire, ridicarea picioarelor cu arcuire, revenire, apoi ridicarea
simultană a trunchiului şi a picioarelor cu arcuire (vezi Fig. 8.16.);
Fig. 8.16. Exerciții din hemidecubit - scolioză în „C” dextroconcavă
 Hemidecubit spre partea concavităţii, braţul de partea concavităţii sus, se

efectuează ridicarea trunchiului cu desprindere de la sol simultan cu
ridicarea piciorului de partea convexităţii;
 Hemidecubit spre partea concavităţii cu sprijin pe palma braţului de pe
partea concavităţii, se efectuează menţinerea poziţiei câteva secunde.

 Alunecare ventrală, braţul de partea concavităţii sus, se efectuează vâsliri
numai cu braţul de partea convexităţii, cu inspir, mişcări de picioare
 Alunecare ventrală, braţul de partea concavităţii sus, braţul de partea
convexităţii lângă coapsă, se efectuează mişcări de picioare specifice
procedeului bras, respiraţia se face prin extensiunea capului;
 Alunecare ventrală, braţul de partea concavităţii sus cu mâna sprijinită pe o
plută, se efectuează mişcări de picioare specifice procedeului craul, inspir
prin extensie cervicală;
 Alunecare ventrală, braţul de partea concavităţii sus, mâna ţine o plută de
marginea superioară, mâna braţului de partea convexităţii ţine pluta de
marginea inferioară, se efectuează mişcări de picioare specifice procedeului
craul, inspir prin extensie cervicală;
 Alunecare ventrală, braţul de partea concavităţii sus, mâna ţine o plută de
marginea superioară, mâna braţului de partea convexităţii ţine pluta de
marginea inferioară, se efectuează mişcări de picioare specifice procedeului
bras, inspir prin extensie cervicală;
73
 Alunecare dorsală, braţul de partea concavităţii sus, se efectuează vâsliri

numai cu braţul de partea convexităţii sub nivelul umărului, mişcări de
 Alunecare ventrală, cu o plută ţinută în mâna de partea concavităţii sus,
membrul inferior de partea convexităţii uşor flexat, se efectuează mişcări de
picioare specifice procedeului craul şi vâslire numai cu mâna de partea
convexităţii, respiraţia se face prin extensiunea capului;
 Alunecare dorsală, braţul de partea concavităţii sus, cu o plută ţinută în
mână, se efectuează mişcări de picioare specifice procedeului spate;
 Alunecare dorsală, membrul inferior de pe parte convexităţii uşor flexat,
braţul de pe partea concavităţii sus, se efectuează mişcări de picioare
 Alunecare dorsală, cu o plută ţinută sus în mâna de pe partea concavităţii,
mâna opusă pe coapsa de aceeași parte, se efectuează mişcări de picioare
specifice procedeului bras;
 Alunecare dorsală, braţul de partea concavităţii sus, cotul braţului de partea
convexităţii flexat cu mâna la spate, se efectuează mişcări de picioare
 Alunecare dorsală, braţul de partea concavităţii sus, se efectuează flexia şi
ridicarea genunchiului de partea convexităţii la piept la fiecare 4-6 bătăi de
picioare, mişcări de picioare specifice procedeului spate;
 Alunecare dorsală, cotul braţului de partea concavităţii flexat, cu mâna pe
umăr, mâna braţului de partea convexităţii sprijinit lateral pe o plută, se
efectuează mişcări de picioare specifice procedeului fluture (vezi Fig. 8.17.);
Fig. 8.17. Alunecare spate cu mișcări ondulatorii – scolioză în „C”

dextroconcavă
 Alunecare dorsală, cu mâna braţului de partea concavităţii la ceafă, cotul

braţului de partea convexităţii flexat la spate, se efectuează mişcări de
 Alunecare dorsală, cotul braţului de partea concavităţii flexat, cu mâna la
ceafă, genunchiul de partea convexităţii uşor flexat, se efectuează mişcări de
74
Fig. 8.18. Alunecare spate – scolioză în „C” dextroconvexă
 Alunecare în hemidecubit spre partea concavităţii, braţul de aceeaşi parte

sus, se efectuează vâsliri numai cu braţul de partea convexităţii sub nivelul
umărului, mişcări de picioare specifice procedeului craul (vezi Fig. 8.19.);
Fig. 8.19. Alunecare în hemidecubit – scolioză în „C” dextroconvexă
 Alunecare hemidecubit spre partea concavităţii, braţul de aceeaşi parte sus,

braţul de partea convexităţii lângă coapsă, se efectuează mişcări de picioare
 Craul procedeu complet, se efectuează inspir numai pe braţul de partea
concavităţii;
 Procedeu bras, lucrând doar cu braţul şi piciorul de partea concavităţii, în
timp ce mâna de partea convexităţii se sprijină în lateral pe o plută (vezi Fig.
8.20.);
Fig. 8.20. Procedeul bras adaptat – scolioză în „C” dextroconcavă
 Procedeu bras, se vâsleşte doar cu braţul de partea concavităţii, braţul de

partea convexităţii este întins lângă coapsă.
75

 Stând depărtat, mâna de partea convexităţii pe şold, mâna de partea
concavităţii pe creştet, se efectuează flexiunea M.I. şi a genunchiului de
partea convexităţii;
 Stând depărtat, mâna de partea convexităţii pe şold, mâna de partea
concavităţii pe creştet, se efectuează îndoirea trunchiului spre partea
convexităţii;
 Stând depărtat cu un swimming noodle pe diagonală la spate, apucat de sus
cu mâna de partea concavităţii şi de jos cu mâna de partea convexităţii, se
efectuează extensiunea amplă a trunchiului şi a capului (vezi Fig. 8.21.)
Fig. 8.21. Exerciții cu swimming noodle – scolioză în „C” dextroconvexă
 Stând, braţul de partea concavităţii sus, mâna de partea convexităţii pe şold,

se efectuează paşi înapoi cu piciorul de partea concavităţii;
 Stând lateral cu partea convexităţii la perete, mâna de partea concavităţii
apucă bara deasupra capului, mâna de partea convexităţii pe şold, se
efectuează extensiunea piciorului de partea concavităţii;
efectuează fandări laterale ale M.I. de partea concavităţii (vezi Fig. 8.22.);
76
Fig. 8.22. Exerciții la marginea bazinului – scolioză în „C” dextroconvexă

efectuează îndoirea trunchiului spre partea convexităţii;
 Stând lateral cu partea convexităţii la perete, mâna de aceeaşi parte apucă
bara, se efectuează ducerea braţului de partea concavităţii sus şi înapoi cu
flexiunea şi ridicarea genunchiului de partea convexităţii la suprafaţa apei;
 Stând dorsal la perete, cotul braţului de partea convexităţii flexat la spate,
mâna apucă bara, braţul de partea concavităţii sus, se efectuează abducţia şi
adducţia piciorului de partea convexităţii concomitent cu îndoirea
trunchiului spre aceeaşi parte (vezi Fig. 8.23.);
Fig. 8.23. Exerciții la marginea bazinului – scolioză în „C” dextroconvexă
 Plutire ventrală, braţul de partea concavităţii sus, mâna apucă bara, cotul
braţului de partea convexităţii flexat, cu mâna pe hemitorace de aceeaşi
parte, se efectuează răsucirea trunchiului spre partea concavităţii;
77
 Plutire ventrală, braţul de partea concavităţii sus, mâna apucă bara, cotul
braţului de partea convexităţii flexat, cu mâna pe hemitorace de aceeaşi
parte, se efectuează flexia coapsei de partea convexităţii pe bazin;
 Mers pe vârfuri, cu trunchiul drept, braţul de partea concavităţii sus, cotul
braţului de partea convexităţii flexat la spate;
 Mers pe vârfuri, cu mâna de partea concavităţii la ceafă, cotul braţului de
partea convexităţii flexat la spate, se efectuează extensii ale trunchiului la
fiecare pas (Bălan, V., 1977, Vasile, L., 2007, Bîltac, G., Rusu, L., 2008);
 Mers cu paşi mici, se efectuează ducerea braţului de partea concavităţii sus
şi ducerea braţului de partea convexităţii în jos şi înapoi cu arcuire în ritmul
paşilor;
 Mers pe vârfuri cu braţul de partea concavităţii oblic sus şi braţul de partea
convexităţii oblic jos (vezi Fig. 8.24.);
Fig. 8.24. Mers – scolioză în „C” dextroconcavă
 Mers cu ducerea braţului de partea concavităţii prin lateral oblic sus şi a

celui de partea convexităţii înapoi oblic jos, se efectuează arcuire în ritmul
paşilor;
 Mers cu piciorul de partea convexităţii pe vârf, mâna de partea concavităţii
pe creştet şi mâna de partea convexităţii pe şold;
 Mers pe vârfuri cu un swimming noodle aşezat pe diagonală la spate, apucat
cu mâna de partea concavităţii de capătul de sus şi cu mâna de partea
convexităţii de capătul de jos, trunchiul este îndoit spre partea convexităţii şi
răsucit spre partea concavităţii (vezi Fig. 8.25.);
78
Fig. 8.25. Mers cu swimming noodle – scolioză în „C” dextroconcavă
 Mers cu trunchiul în extensie, se efectuează arcuire la fiecare pas;

 Mers pe vârfuri, mâna de partea concavităţii pe creştet, mâna de partea
convexităţii pe şold, se efectuează flexiunea genunchiului de partea
convexităţii la piept cu arcuire pe fiecare pas;
 Mers fandat cu piciorul de partea convexităţii, se efectuează îndoirea
trunchiului spre partea convexităţii cu ridicarea braţului de partea
concavităţii deasupra capului;
 Plutire dorsală, braţul de partea concavităţii sus, cu mâna pe bară, mâna de
partea convexităţii pe torace, se efectuează ducerea picioarelor lateral spre
partea convexităţii cu arcuire (vezi Fig. 8.26.);
Fig. 8.26. Exerciții la marginea bazinului – scolioză în „C” dextroconcavă
 Plutire dorsală, braţul de partea concavităţii sus, cu mâna pe bară, mâna de

partea convexităţii pe torace, se efectuează răsucirea trunchiului spre partea
concavităţii.
79

1. Definiți scolioza în ”C”.
2. Obiectivele tratamentului HKT în cazul scoliozei în ”C”.
80
IX. SCOLIOZA ÎN „S”

9.1. Descriere
Scolioza în „S” este o deviaţie a coloanei vertebrale în planul frontal, cu
două sau mai multe curburi orientate lateral. Varianta cea mai des întâlnită este
cu două curburi, una toracală şi alta lombară. De obicei una dintre acestea se
formează secundar din cauza necorectării din timp a celeilalte (Bratu, I.A.,
1977). Astfel, curburile patologice pot fi de două feluri: structurale sau
nestructurale. Curburile structurale sunt fixe şi reprezintă curburi majore,
primare, însoţite des de rotări axiale ale vertebrelor. Cele nestructurale sunt
mobile şi se formează compensatoriu, secundar, pentru a menţine echilibrul
trunchiului. Acestea, la îndoirea laterală a trunchiului, dispar, spre deosebire de
curburile structurale, care nu se modifică (Malfair., D. et al., 2010; Porth, C.M.,
2010).
Din punct de vedere etiologic, scoliozele se împart în: scolioze
congenitale, neuromusculare, idiopatice şi degenerative (Sbenghe, T., 1987;
Khanna, G., 2009).
Scoliozele congenitale se produc în urma unei malformaţii intrauterine a
coloanei vertebrale. Nesegmentarea coloanei sau prezenţa unei hemivertebre sau
a unei vertebre turtite duce la dezvoltarea defectuoasă a coloanei. Dintre acestea
cea mai gravă este hemivertebra combinată cu nesegmentarea contralaterală a
coloanei. Deşi anomalia este prezentă în timpul naşterii, deviaţia devine vizibilă
pe parcursul creşterii copilului (Castriota-Scanderbeg, A. & Dallapiccola, B.,
2005; Shneerson, J.M., 2005; Khanna, G., 2009; Lauerman, W.C., 2010; Porth,
C.M., 2010).
Scoliozele neuromusculare sunt cele tipice în „C”, dextroconvexe, cu
convexitatea spre dreapta sau dextroconcave, cu convexitatea spre stânga
(Shneerson, J.M., 2005; Khanna, G., 2009).
Scoliozele degenerative se formează la oamenii în vârstă în urma unor
procese asimetrice degenerative la nivelul discului intervertebral sau al
articulaţiilor dintre vertebre. Se dezvoltă, de obicei, în zona lombară şi se
asociază cu hipolordoză sau coloană lombară plată (Malfair., D. et al., 2010).
Majoritatea scoliozelor sunt idiopatice. Referitor la vârsta la care apar, se
poate vorbi de: infantile (0-3 ani), juvenile (4-10 ani), adolescente (11-18 ani) şi
adulte (peste 18 ani). Perioada adolescenței este cea în care s-au înregistrat cele
mai multe cazuri, într-o măsură mai mare la fete decât la băieţi (Khanna, G.,
2009; Lauerman, W.C., 2010; Malfair., D. et al., 2010; Trobisch, P., Suess, O. &
Schwab, F., 2010). Vârsta, maturitatea sexuală şi nivelul de dezvoltare osoasă
sunt factori importanţi în momentul diagnosticării scoliozei. Cu cât adolescentul
este mai puţin dezvoltat sexual şi din punct de vedere al creşterii, cu atât este
mai mare şansa ca deviaţia să progreseze. La fel, în funcţie de gravitatea
81
deviaţiei, curbura va progresa şi după oprirea creşterii. Mulţi autori confirmă că

o curbură în regiunea toracică prezintă cea mai mare probabilitate de dezvoltare.
Intervenţia din timp, chirurgicală sau non-chirurgicală, îmbunătăţeşte
prognosticul (Donald, E.K., 2003; Weinstein, S.L. et al., 2008; Katz, E.D.,
2003). Tratamentul non-chirurgical constă în purtarea corsetului combinat cu
kinetoterapia, recomandată dacă deviaţia este uşoară sau moderată. Se recurge la
tratament chirurgical pe lângă kinetoterapie, dacă unghiul deviaţiei este mai
mare de 45° (Sbenghe, T., 1987; Weinstein, S.L. et al., 2008).
În acest subcapitol ne vom ocupa de scolioza cu două curburi majore:
dextroconvexă toracală şi dextroconcavă lombară. Liniile umerilor, omoplaţilor
şi şoldurilor sunt oblice şi paralele în aşa fel încât umărul şi şoldul de partea
stângă sunt mai jos decât umărul şi şoldul drept.
9.2. Obiective
 Tonifierea în regim de scurtare a musculaturii de partea convexităţilor;
 Normalizarea tonusului în regim de alungire a musculaturii de partea
concavităţilor;
 Corectarea atitudinii deficiente a umerilor, omoplaţilor şi bazinului;
 Ameliorarea funcţiei respiratorii;
 Stingerea atitudinii incorecte a corpului şi formarea unui reflex de atitudine
corporală corectă.
9.3. Exerciţii
 Plută
 Swimming noodle

 Stând pe piciorul stâng, piciorul drept sprijinit înapoi pe vârf, cu o plută
aşezată pe diagonală pe spate, apucată cu mâna stângă de sus şi cu mâna
dreaptă de jos, se efectuează extensiunea trunchiului (vezi Fig. 9.1.);
82
 Stând pe piciorul drept, piciorul stâng sprijinit lateral pe vârf, cu o plută

dreaptă de jos, se efectuează răsucirea coloanei lombare spre dreapta şi
răsucirea coloanei dorsale spre stânga (vezi Fig. 9.2.);
Fig. 9.2. Răsuciri ale trunchiului
 Stând pe piciorul drept, piciorul stâng sprijinit lateral pe vârf, cu o plută

dreaptă de jos, se efectuează îndoirea uşoară a trunchiului spre dreapta
(lucrează doar coloana dorsală) (vezi Fig. 9.3.);
83
Fig. 9.3. Îndoiri ale trunchiului
 Stând, mâna stângă pe creştet, mâna dreaptă pe şold, se efectuează flexiunea

genunchiului stâng şi ridicarea lui la piept;
 Stând, mâna stângă pe creştet, mâna dreaptă pe şold, se efectuează cumpănă
pe piciorul stâng, prin extensiunea piciorului drept (vezi Fig. 9.4.);
Fig. 9.4. Cumpăna
 Stând, braţele lateral, se efectuează fandare înainte cu piciorul stâng, flexia

braţului stâng şi extensiunea braţului drept la maximă amplitudine;
 Pe genunchi, cu un swimming noodle aşezat pe diagonală pe spate, apucat
cu mâna stângă de sus şi cu mâna dreaptă de jos, se efectuează extensiunea
trunchiului cu extensiunea genunchiului drept şi alunecarea piciorului drept
înapoi pe sol (vezi Fig. 9.5.) (Bălan, V., 1977, Vasile, L., 2007, Bîltac, G.,
Rusu, L., 2008);
84
 Pe genunchi, mâna stângă pe creştet, mâna dreaptă pe şold, se efectuează

flexia coapsei stângi cu genunchiul flexat, sprijin pe talpă, apoi răsucirea
trunchiului la stânga (vezi Fig. 9.6.);
 Pe genunchi, mâna stângă pe creştet, mâna dreaptă pe şold, se efectuează

flexia coapsei stângi cu genunchiul flexat, sprijin pe talpă, apoi îndoirea
trunchiului la dreapta;
 Pe genunchi, sprijinit pe palme, se efectuează ridicarea braţului stâng sus şi
ridicarea piciorului drept cu genunchiul extins;
 Pe genunchi, sprijinit pe palme, se efectuează ridicarea braţului stâng sus şi
flexia genunchiului stâng cu ducerea lui la piept;
 Decubit ventral, genunchiul stâng flexat lateral, braţele sus, se efectuează
păşiri cu mâniile din aproape în aproape spre dreapta până la un unghi de
30°-45° faţă de axul medio-sagital al corpului (vezi Fig. 9.7.);
85
Fig. 9.7. Exerciții din decubit ventral
 Decubit ventral, piciorul stâng lateral, braţul stâng sus, braţul drept lateral, se
efectuează extensiunea trunchiului;
 Decubit dorsal, braţul stâng sus, braţul drept lateral, se efectuează flexia
genunchiului stâng la 90°, apoi răsucirea bazinului spre dreapta până ce
genunchiul stâng atinge solul;
 Decubit dorsal, braţul stâng sus, braţul drept flexat, mâna dreaptă la umăr cu
cotul lipit de trunchi, se efectuează împingerea cotului drept în jos şi
întinderea braţului stâng în prelungirea corpului;
 Hemidecubit spre partea dreaptă, braţul stâng sus, braţul drept antedus, se
efectuează abducţia piciorului stâng.

 La marginea bazinului, se efectuează împingere, apoi plutire dorsală cu
braţul stâng sus, braţul drept lângă corp şi genunchiul stâng uşor flexat;
 Alunecare ventrală, braţul stâng sus, iar brațul drept lângă corp, se
efectuează inspir prin extensie cervicală;
 Alunecare ventrală, braţul stâng sus, se efectuează vâsliri specifice
procedeului craul numai cu braţul drept sub nivelul umărului;
 Alunecare dorsală, braţul stâng sus, cu mâna sprijinită pe plută, cotul drept
flexat, cu mâna la spate, genunchiul stâng uşor flexat, se efectuează mişcări
 Alunecare dorsală, braţul stâng sus, cu o plută ţinută în mână, se efectuează
vâsliri specifice procedeului spate numai cu braţul drept sub nivelul
umărului;
86
 Alunecare dorsală, braţul stâng sus, se efectuează vâsliri specifice

procedeului spate numai cu braţul drept sub nivelul umărului şi mişcări de
 Alunecare dorsală, cu o plută ţinută sub torace, se efectuează flexiunea
genunchiului stâng şi ridicarea lui la piept la fiecare 4-6 bătăi de picioare,
 Alunecare dorsală cu o centură, se efectuează flexia genunchiului stâng şi
ridicarea lui la piept la fiecare 4-6 bătăi de picioare, mişcări de picioare
 Alunecare costală pe partea stângă, braţul stâng sus, cu o plută ţinută în
mână de marginea de sus, cotul drept flexat, mâna ţine marginea de jos a
plutei, genunchiul stâng uşor flexat, se efectuează mişcări de picioare
Fig. 9.8. Alunecare în hemidecubit

 Stând facial la marginea bazinului, mâinile apucă bara la același nivel, se
efectuează extensiunea trunchiului;
 Stând lateral dreapta la marginea bazinului, braţul stâng sus, mâna dreaptă
apucă bara, se efectuează abducţia piciorului stâng, revenire, apoi flexia
genunchiului stâng cu flexiunea coapsei spre suprafaţa apei (vezi Fig. 9.9.);
87
 Stând lateral dreapta la marginea bazinului, mâna dreaptă apucă bara, se

efectuează flexia braţului stâng cu extensiunea piciorului drept la maximă
amplitudine;
 Stând lateral dreapta la marginea bazinului, braţul stâng sus, mâna dreaptă
apucă bara, se efectuează flexia coapsei stângi pe bazin şi îndoirea
trunchiului spre dreapta;
 Plutire ventrală cu o centură, capul în extensie, se efectuează imitarea
mersului cămilei (vezi Fig. 9.10.);
Fig. 9.10. Plutire ventrală cu centură flotoare
 Plutire dorsală cu o centură, braţul stâng sus cu mâna priză la bară, cotul
drept flexat, mâna dreaptă ţine pluta la spate sub torace, se efectuează flexia
genunchiului stâng şi ridicarea lui la piept, apoi extensiunea genunchiului şi
abducţia piciorului (vezi Fig. 9.11.);
88
 Plutire dorsală cu o centură, braţul stâng sus cu mâna priză la bară,

genunchiul stâng flexat, se efectuează răsucirea bazinului spre dreapta până
ce genunchiul stâng atinge suprafaţa apei;
 Mers cu braţul stâng sus, se efectuează îndoiri ale trunchiului spre dreapta;
 Mers pe vârful piciorului stâng, piciorul drept păşeşte normal, mâna stângă
pe creştet, mâna dreaptă pe şold;
 Mers cu flexia M.I. stâng cu genunchiul menținut în extensiune până la
suprafaţa apei, mâna stângă pe creştet, mâna dreaptă pe şold;
 Mers cu paşi adăugaţi la stânga, cu o plută la spate pe diagonală, apucată cu
mâna stângă de sus şi cu mâna dreaptă de jos;
JOC:
”Elasticman”: Câte trei, primul în plutire ventrală, cu braţele sus, al doilea îl
ţine de picioare, iar al treilea de mâini, se efectuează tracţiuni simultane ale
braţelor şi picioarelor pentru elongaţia coloanei celui care pluteşte (vezi Fig.
9.12.).
Fig. 9.12. ”Elasticman”
89

1. Definiți scolioza în ”S”.
2. Obiectivele tratamentului HKT în cazul scoliozei în ”S”.
90
X. CIFOLORDOZA
10.1. Descriere
Cifolordoza este o deficienţă a coloanei vertebrale sub formă de deviaţie
în plan sagital, cu două curburi a căror convexitate este orientată în sensuri
opuse. Deviaţia cifotică are convexitatea orientată posterior, iar cea lordotică
orientată anterior (Bratu, I. A., 1977).
Cifolordoza este o deficienţă frecventă, care se instalează treptat din
necesităţile mecanice de echilibrare a coloanei vertebrale. Pentru corectarea
acestei deficienţe se fixează una dintre curburi în poziţie corectă sau
hipercorectă şi se mobilizează dinamic cealaltă curbură în sensul redresării
(Bratu, I. A., 1977). Exerciţiile cu structură corectivă pentru ambele curburi se
efectuează sub control riguros (Câmpeanu, M., 2005).
În cazul cifolordozei, mişcarea indicată la nivel toracal este extensiunea,
la nivel lombar mişcarea indicată este flexia, iar mişcarea contraindicată în cazul
nivelului toracal este flexia şi la nivel lombar extensiunea (Câmpeanu, M.,
2005).
Accentuarea curburilor fiziologice se poate face fie simultan, realizând
cifolordoza primară, fie pe rând, prin compensarea printr-o curbură inversă a
unei cifoze primare sau a unei lordoze primare netratate la timp şi în mod
corespunzător. Atât într-un caz, cât şi în celălalt, deviaţia complexă se dezvoltă
din considerente de reechilibrare a coloanei vertebrale. Cifolordoza
compensatorie se produce după ce curbura primară a ajuns într-un stadiu avansat
de evoluţie.
După compensare, curburile îşi pot opri sau încetini evoluţia. Întinderea
şi amploarea curburii secundare sunt determinate de întinderea, amploarea şi
evoluţia curburii primare. Este posibil însă ca, în unele cazuri, curbura
secundară să-şi continue evoluţia pe cont propriu, să capete o întindere mai mare
şi să se dezvolte mai departe chiar după ce curbura primară şi-a oprit evoluţia .
Etiologia cifolordozei la vârsta de creştere este variată în funcţie de
tulburările de creştere, dereglări metabolice, afecţiuni congenitale, afecţiuni
neurologice şi mai restrânse la vârsta adultă; în cazul acesta apare datorită unor
cauze traumatice, afecţiuni osteo-articulare degenerative.
Cifolordoza poate apărea şi din cauza spondilitei anchilopoietice.
Spondilita anchilopoietică (S.A.) este o boală a bărbatului tânăr, se poate
defini ca un reumatism inflamator cronic al articulaţiilor sacro-iliace, al coloanei
vertebrale şi ligamentelor acesteia, cu evoluţie progresivă către anchiloză
(Zamora, E., 2006).
Boala a fost descrisă de Pierre-Marie (1899), Striimpell (1897) şi de
Bechterew în 1892, fiecare prezentând formele clinice deosebite care le poartă
numele, de aceea spondilita anchilopoietica mai este cunoscută şi sub numele de
boala Bechterew, boala Pierre Marie-Strumpell. La originea acestei boli stau
91
infecţii diverse (mai ales cele uro-genitatale), frigul şi umiditatea,

traumatismele, cauze ereditare.
10.2. Obiective
 Tonifierea în condiţii de lungire a grupelor musculare din regiunea sacro-
lombară;
 Tonifierea în condiţii de lungire a musculaturii anterioare a toracelui şi
tonifierea în condiţii de scurtare a musculaturii abdominale şi a toracelui în
regiunea toracică;
 Combaterea dezechilibrelor musculo-ligamentare;
 Ştergerea reflexului de atitudine greşită şi formarea unui reflex nou de
atitudine corectă;
 Corectarea deficienţelor secundare compensatorii: corectarea atitudinii de
flexie a toracelui şi de înclinare înainte a bazinului;
 Menţinerea, corectarea posturilor şi aliniamentului corpului pe tot parcursul
recuperării;
 Diminuarea frecvenţei respiratorii concomitent cu creşterea amplitudinii
respiraţiei;
10.3. Exerciţii
 Plută
 Swimming noodle
 Bancă

 Mers cu trunchiul uşor aplecat înainte, mâinile la ceafă;
 Mers cu mâinile împreunate la nivel sacral, ridicarea alternativă a
genunchilor la piept;
 Stând depărtat, mâinile pe şold, se efectuează flexii, extensii şi rotări ale
capului spre stânga şi spre dreapta;
 Stând depărtat, mâinile pe şolduri, se efectuează retroducţii ale umerilor;
 Stând depărtat, se efectuează circumducţii spre înainte şi spre înapoi ale
braţelor;
 Stând depărtat, braţele anteduse, se efectuează depărtarea şi apropierea
braţelor cu încrucişarea acestora;
92
 Stând depărtat, mâinile la ceafă, se efectuează îndoirea laterală a trunchiului

spre stânga şi spre dreapta;
 Stând depărtat, mâinile la ceafă se efectuează răsucirea trunchiului spre
 Stând depărtat, cu un swimming noodle ţinut la spate cu braţele îndoite, se
efectuează aplecarea trunchiului la 45° simultan cu extensiunea capului şi a
gâtului cu arcuire (vezi Fig. 10.1.);
Fig. 10.1. Exerciții cu swimming noodle
 Stând depărtat cu mâinile împreunate la nivel sacral, se efectuează ridicarea

alternativă a genunchilor (vezi Fig. 10.2.);
Fig. 10.2. Flexiuni ale MI din stând
 Stând cu un picior sprijinit pe un suport înalt (bancă), se efectuează îndoirea

trunchiului spre înainte, cu abducţia braţelor cu inspir şi revenire cu expir
(vezi Fig. 10.3.);
93
Fig. 10.3. Exerciții la bancă din stând
 Decubit dorsal, mâinile la ceafă, se efectuează flexiunea şi extensiunea

genunchilor simultan cu împingerea coatelor spre sol;
 Decubit dorsal, cu o plută sub regiunea lombară, braţele întinse lateral,
picioarele ridicate la 45° sau 90°, se efectuează abducţia, aducţia,
încrucişarea, forfecarea, flexia şi extensiunea picioarelor;
 Decubit dorsal, picioarele fixate sub o bancă, braţele pe lângă corp, se
efectuează ridicarea trunchiului la verticală păstrând spatele drept pe tot
parcursul efectuării exerciţiului;
 Decubit dorsal, genunchii flexaţi, se efectuează târâre spre înainte cu
ajutorul braţelor şi picioarelor (vezi Fig. 10.4.);
 Decubit ventral, genunchii flexaţi, se efectuează târâre spre înainte cu braţ şi

picior opus;
 Decubit ventral, mâinile împreunate la nivel sacral, se efectuează târâre spre
înainte cu ajutorul picioarelor;
 Pe genunchi, se efectuează aplecarea trunchiului spre înainte simultan cu
ridicarea braţelor sus şi trecere în aşezat pe călcâie;
 Pe genunchi sprijinit pe palme, se efectuează ducerea braţelor spre înainte
prin alunecarea palmelor pe sol simultan cu extensiunea şi arcuirea capului;
 Pe genunchi sprijinit pe palme, se efectuează deplasare spre înainte, apoi
spre înapoi, cu braţ şi picior opus (vezi Fig. 10.5.);
94
 Pe genunchi sprijinit pe palme, se efectuează deplasare spre înainte, apoi

spre înapoi, cu braţ şi picior de aceeaşi parte;
 Aşezat depărtat sprijinit înapoi, se efectuează extensiunea capului simultan
cu ridicarea alternativă a picioarelor la 30°-40°.

 Alunecare ventrală cu o plută ţinută sub abdomen, se efectuează mişcări de
picioare specifice procedeului craul;
 Alunecare spate, cu o plută ţinută sub abdomen, se efectuează mişcări de
 Alunecare dorsală, braţele sus, mâinile împreunate, bazinul coborât, se
efectuează mişcări de picioare specifice procedeului spate;
 Alunecare dorsală, mâinile la ceafă, bazinul coborât, se efectuează mişcări
 Alunecare dorsală, mâinile împreunate la nivel sacral, bazinul mult coborât,
se efectuează mişcări de picioare specifice procedeului spate (vezi Fig.
10.6.);
Fig. 10.6. Exerciții din alunecare în decubit dorsal
 Alunecare dorsală, bazinul mult coborât, se efectuează mişcări de picioare

specifice procedeului spate şi vâsliri simultane de braţe (vezi Fig. 10.7.);
95
Fig. 10.7. Exerciții din alunecare în decubit dorsal
 Alunecare dorsală, bazinul mult coborât, mâinile la ceafă, se efectuează

mişcări de picioare specifice procedeului bras;
 Alunecare dorsală, se efectuează vâsliri de braţe alternativ şi mişcări de
picioare specifice procedeului spate, picioarele fiind menţinute cu ajutorul
unui swimming noodle;
 Alunecare dorsală, membrele inferioare flexate, având un swimming noodle
sub genunchi, se efectuează vâsliri simultane de braţe spre înapoi;
 Alunecare dorsală, membrele inferioare flexate, având un swimming noodle
sub genunchi, se efectuează vâsliri alternative de braţe;
 Din poziţie verticală, cu ajutorul unei centuri flotoare, se efectuează imitarea
mersului pe bicicletă spre înainte, apoi spre înapoi, mâinile împing apa în jos
(vezi Fig. 10.8.).
Fig. 10.8. Plutire în poziție verticală cu centură flotoare

 Mers cu trunchiul aplecat la 45°-90°, mâinile la ceafă;
 Mers pe vârfuri cu o plută ţinută din lateral deasupra capului, se efectuează
flexiunea alternativă a M.I. cu genunchii în flexiune (vezi Fig. 10.9.);
96
 Mers cu paşi adăugaţi, cu trunchiul aplecat înainte la 45°-90°, braţele întinse

lateral;
 Mers cu flexiunea alternativă a M.I. cu genunchii în flexiune, mâinile
împreunate la nivel sacral;
 Mers cu flexiunea alternativă a M.I. cu genunchii în flexiune, mâinile la
ceafă, se efectuează simultan ducerea coatelor spre înapoi cu arcuire pe
fiecare pas;
 Mers cu braţele întinse sus, trunchiul în poziţie corectă, se efectuează
flexiunea alternativă a M.I. la 90° cu genunchii în extensiune simultan cu
ducerea braţelor înapoi şi arcuirea acestora;
 Mers cu un swimming noodle susţinut cu braţele la spate la nivelul coatelor,
cu trunchiul aplecat înainte, la fiecare pas se efectuează o arcuire a braţelor
spre înainte;
 Stând cu trunchiul aplecat, cu un swimming noodle ţinut la spate la nivelul
coatelor, se efectuează răsuciri de trunchi şi cap spre stânga şi spre dreapta;
 Stând uşor depărtat cu spatele la peretele bazinului, mâinile pe bară, se
efectuează genuflexiuni;
 Stând uşor depărtat cu spatele la peretele bazinului, apucat de bara fixă, se
efectuează flexiunea alternativă a genunchilor la piept;
 Plutire dorsală, mâinile apucate de bară, se efectuează imitarea mersul pe
bicicletă.
97

1. Definiți cifolordoza.
2. Precizați diferențele etiologice ale cifolordozei în funcție de vârstă.
3. Obiectivele tratamentului HKT în cazul cifolordozei.
98
XI. DISCOPATIA LOMBARĂ

11.1. Descriere
Coloana vertebrală, numită şi rachis, este formată din suprapunerea celor
33-34 de piese osoase numite vertebre. Vertebrele răspund: gâtului, toracelui,
regiunii lombare şi pelvisului, iar acestea sunt dispuse astfel:
 vertebrele cervicale, care răspund gâtului, sunt în număr de 7 şi
se notează de la C1 la C7, formând coloana cervicală.
 vertebrele toracice răspund toracelui, sunt în număr de 12 şi se
notează de la T1 la T 12, formând coloana toracică.
 vertebrele lombare răspund regiunii lombare, sunt în număr de 5
şi se notează de la L1 la L5, formând coloana lombară (Papilian, V., 2010).
 vertebrele sacrate sunt în număr de 5, se notează de la S1 la S5 şi
vertebrele coccigiene sunt în număr de 4-5, se notează de la C01 la C05, acestea
răspunzând pelvisului (Papilian, V., 2010).
Discopatia lombară „se caracterizează prin procesul de degenerare
discală, prin care nucleul îşi pierde omogenitatea fibroasă şi se îngustează, iar pe
inelul fibros apar fisuri şi fante” (Stroescu, 1979).
Discopatia este boala discului vertebral. Discul vertebral, foarte precoce,
odată cu încetinirea procesului de creştere, suferă fenomene degenerative, legate
în principal de degradarea substanţelor proteice din nucleul pulpos şi din inelul
fibros. Dinamica discului şi forţele care se nasc în cursul mişcărilor fac posibilă
dilacerarea fisurilor discale şi chiar ruperea inelului fibros, cu hernierea
nucleului spre canalul rahidian şi gaura de conjugare. Apare un conflict
discoradicular, care implică iritarea sau chiar compresarea rădăcinii, spaţiul
interdiscoligamentar fiind foarte redus.
Fragmentarea şi migrarea nucleului pulpos reprezintă hernia de disc,
stare de deteriorare a discului care este ireversibilă, necesitând chiar şi tratament
neurochirurgical. Hernia de disc este cea mai des întâlnită formă a discopatiei
vertebrale.
Discul intervertebral este o structură complexă. Prevalenta durerii
lombare şi cervicale, asociate cu modificările degenerative ale discului
reprezintă probleme epidemiologice majore.
Dintre toate ţesuturile conjunctive, discul intervertebral suferă cele mai
importante modificări legate de vârstă. În cea de-a treia decadă de viaţă, nucleul
pulpos este înlocuit cu fibrocartilaj, iar distincţia dintre nucleu şi inel dispare.
Proteoglicanii, apa şi proteinele noncolagenice scad, iar concentraţia de colagen
creşte. Creşterea colagenului este mai pronunţată în coloana lombară.
Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, suferă microtraume şi macrotraume
care determină modificări în homeostazia corpului, alterează şi redistribuie
forţele biochimice ale coloanei. Progresia naturală a degenerării coloanei odată
99
cu mişcarea precede prin elemente anatomice, biochimice, radiologice şi clinice

caracteristice.
11.2. Obiective
 Conştientizarea poziţiei corecte a coloanei vertebrale lombare şi a bazinului,
precum şi menţinerea permanentă a posturii corijate, neutre a coloanei
lombare;
 Blocarea coloanei lombare în timpul efortului, învăţarea menţinerii poziţiei
neutre;
 Menţinerea forţei musculare la nivelul musculaturii paravertebrale inferioare
şi a mușchilor glutei;
 Tonifierea muşchilor trunchiului;
 Pierderea în greutate în cazul persoanelor obeze.
11.3. Exerciţii
 Plută
 Flotor
 Swimming noodle

 Stând depărtat, mâinile pe şold, se efectuează flexia şi extensiunea capului;
 Stând depărtat, mâinile pe şold, se efectuează răsucirea capului spre stânga şi
spre dreapta;
 Stând depărtat, mâinile pe şold, se efectuează îndoirea capului spre stânga şi
spre dreapta;
 Stând depărtat, se efectuează circumducţii ale braţelor spre înainte şi spre
înapoi
 Stând depărtat, se efectuează îndoirea trunchiului spre stânga şi spre dreapta.
 Stând depărtat, se efectuează răsucirea trunchiului spre stânga şi spre dreapta
 Stând depărtat, se efectuează aplecarea trunchiului la 45°, apoi la 90°;
 Decubit dorsal, se efectuează flexiunea şi extinderea genunchilor;
 Decubit dorsal, se efectuează flexiunea uşoară a genunchilor până la piept,
mâinile prind genunchii şi trag uşor spre piept, se menţine această poziţie 5
secunde, apoi se revine la poziţia iniţială (vezi Fig. 11.1.);
100
 Decubit dorsal, genunchii flexaţi, mâinile la ceafă, se efectuează ridicarea

unui genunchi cât mai aproape de piept, se menţine poziţia 5 secunde, se
revine în poziţia iniţială şi se repetă cu piciorul opus, apoi cu ambele
picioare concomitent;
 Decubit dorsal, braţele sus, genunchii flexaţi, se încearcă lipirea zonei
lombare de podea şi, în acelaşi timp, se contractă musculatura abdominală,
menţinându-se poziţia 5 secunde;
 Decubit dorsal, genunchii flexaţi la 90º, se duc ambii genunchi spre stânga şi
spre dreapta, până ating solul (vezi Fig. 11.2.);
 Decubit dorsal, se efectuează imitarea mersului pe bicicletă cu un singur

picior;
 În ortostatism, braţele anteduse, se efectuează semi-genuflexiuni, spatele se
menţine în extensiune, călcâiele rămân pe sol;
 Pe genunchi, se efectuează îndoirea trunchiului înainte, cu întinderea
braţelor în prelungirea trunchiului şi atingerea solului cu mâinile cât mai
departe posibil, se revine uşor în poziţia iniţială (vezi Fig. 11.3.);
101
Fig. 11.3. Exerciții de pe genunchi
 Decubit dorsal, se ridică alternativ câte un membru inferior cât mai sus, cu
genunchiul în extensiune.

 Alunecare ventrală cu faţa în apă, mâinile pe plută, se efectuează mişcări de
picioare specifice procedeului bras, la fiecare a treia mişcare de picioare se
execută o inspiraţie;
bras, pluta este ţinută sus, braţele întinse;
spate, cu genunchii uşor flexaţi, braţele pe lângă corp;
 Alunecare dorsală, se efectuează vâsliri alternative sau simultane de braţe,
între coapse este ţinut un flotor (vezi Fig. 11.4.);
Fig. 11.4. Alunecare dorsală cu flotor
 Alunecare în hemidecubit, se efectuează mişcări de picioare specifice

procedeului craul;
 Atârnat dorsal la marginea bazinului, se efectuează flexiunea alternativă a
 Atârnat dorsal la marginea bazinului, se efectuează ridicarea simultană a
membrelor inferioare la 90º;
102
 În poziţie verticală, cu o centură flotoare, se efectuează forfecarea

picioarelor;
 În poziţie verticală, cu o centură flotoare, se efectuează imitarea mersului pe
bicicletă.

 Mers cu flexiunea alternativă a genunchilor, braţele întinse sus.
 Decubit ventral, picioarele sprijinite la nivelul gleznei pe swimming noodle,
se efectuează deplasarea mâinilor în lateral la bară (vezi Fig. 11.5.);
 Stând cu spatele la marginea bazinului, mâinile la ceafă, se efectuează

genuflexiuni;
 Decubit ventral, picioarele sprijinite la marginea bazinului, mâinile sprijinite
pe plută, menţinerea poziţiei 5 secunde, urmată de inspir.
 Aşezat pe plută, asemănător cu şezutul pe un scaun, spatele este menţinut
drept, se execută mişcări de picioare în plan anteroposterior (vezi Fig. 11.6.);
Fig. 11.6. Plutire în așezat pe plută
 Stând în hemidecubit dreapta la marginea bazinului, mâna dreaptă este

sprijinită pe bară, cealaltă pe lângă corp, se efectuează mers pe călcâie.
103

1. Definiți discopatia lombară.
2. Obiectivele tratamentului HKT în cazul discopatiei lombare.
104
XII. HERNIA DE DISC

12.1. Descriere
Hernia de disc reprezintă o afecţiune de natură neurologică ce se
caracterizează prin alunecarea nucleului pulpos de-a lungul măduvei spinării şi
coloanei vertebrale, ceea ce clinic se traduce prin apariţia unor dureri de spate
foarte intense în zona respectivă. Această afecţiune apare în momentul în care o
parte sau întregul nucleu pulpos (zona moale a discului intervertebral) herniază
printr-o zonă slăbită a inelului fibros al discului intervertebral.
Cea mai mare prevalenţă este în rândul persoanelor cu vârsta între 30 -
50 de ani, cu un număr mai mare de cazuri în rândul bărbaţilor (Jordan, J.,
Konstantinou, K. O`Dowd, J).
În 1985, Teplick şi Haskin au făcut prima rezoluţie spontană de disc
lombar prin tomografie computerizată şi au raportat că 9 din 55 de pacienţi
suferă de hernie de disc lombară. Modalitatea standard pentru vizualizarea
herniei de disc în zilele noastre este RMN-ul (Gupta, K., Kaur, S., Sandhu, P &
Mittal, P., 2010).
Hernia de disc poate apărea atunci când discurile pierd conţinutul de apă,
devin mai plate şi oferă mai puţină amortizare. În cazul în care acestea devin
prea slabe, partea exterioară se poate rupe. Partea interioară a discului poate
împinge apoi prin ruptură. Acest lucru poate pune presiune asupra nervilor de
lângă discuri.
Nucleul pulpos se poate bomba spre exterior sau, mai rău, poate exploda
prin inelul fibros care îl înconjoară şi uneori produce rupturi ale ligamentului
posterior care conectează vertebrele între ele. Compresia elementelor neurale
cauzate de ruptura inelului fibros este foarte dureroasă şi invalidantă (Delavier,
F. 2010). Nucleul pulpos al discurilor intervertebrale are caracteristici
proinflamatorii, care joacă un rol cheie în durerile cauzate de hernia de disc
intervertebrală lombară.
Discurile intervertebrate sunt fibrocartilaje de forma unor lentile
biconvexe aşezate între corpilor vertebrali. Ele aderă la ligamentele vertebrale
longitudinale (Zamora, E., Ciocoi-Pop D.R., 2006).
Un disc intervertebral este format din două porţiuni:
- porţiunea periferică sau inelul fibros, care asigură stabilitatea coloanei
vertebrale, protejează măduva spinării faţă de mişcările exagerate şi se opune
îndepărtării corpurilor vertebrale în timpul mişcărilor;
- porţiunea centrală sau nucleul pulpos este elastic, de culoare albicioasă
la tineri, gălbuie şi mai consistent la bătrâni. Această porţiune poate fi
comparată cu o pernuţă cu lichid care îşi poate schimba forma fără a-şi modifica
volumul, poate hernia din inelul fibros în care este strânsă.
105
Discurile intervertebrale sunt „centrele şi organele mişcărilor ce se petrec

în fiecare articulaţie vertebrovertebrală. Nucleul pulpos se deplasează
întotdeauna în direcţia opusă aceleia pe care o ia coloana (Papilian, V., 2010).
Hernia de disc poate să apară în orice parte a coloanei vertebrale, de cele
mai multe ori la nivelul inferior al coloanei (lombar). Uneori hernia de disc
apare la nivelul gâtului (cervical) şi, mai rar, al toracelui.
Hernia de disc poate afecta: flexia plantară a piciorului şi a halucelui,
mersul pe vârfurile degetelor, poate diminua reflexul de rotaţie internă a
piciorului şi reflexul achilean, pot apărea minore atrofii musculare la nivelul
muşchiului gastrocnemian şi solear (Netter, F. H., 2005).
Hernia discală defineşte prolabarea nucleului pulpos prin fisurile inelului
fibros; de obicei, hernierea se face posterior, în canalul rahidian.
După De Sèze, deteriorarea discului evoluează, din punct de vedere al
modificărilor anatomopatologice şi al manifestărilor clinice, în patru faze, cărora
le corespunde un anumit tablou clinic.
Faza I constă în dezorganizarea şi fragmentarea structurală a discului
intervertebral şi apariţia fisurilor la nivelul inelului fibros. Clinic, se manifestă
prin lombalgii cu discretă contractură musculară.
Faza a II-a: fragmentele de nucleu pulpos migrează posterior prin fisurile
inelului fibros, fără a-l depăşi. Clinic, se manifestă prin instalarea bruscă a
durerii şi contracturii lombare, „blocaj lombar”.
Faza a III-a: fragmentele de nucleu pulpos depăşesc limita discului
intervertebral şi herniază în canalul vertebral. După gradul compresiunii care se
exercită pe rădăcina nervoasă, în cadrul acestei faze se diferenţiază trei stadii:
 Stadiul I, de iritaţie radiculară
 Stadiul al II-lea se caracterizează prin compresiune radiculară cu
fenomene neurologice
 Stadiul al III-lea, de întrerupere radiculară
Faza a IV-a se caracterizează prin modificări de tip degenerativ şi
radicular. Clinic, prezintă simptomatologie polimorfă de spondiloză lombară
(Zamora, E., 2006).
12.2. Obiective
 Relaxarea musculaturii contracturate şi asuplizarea trunchiului inferior;
 Ameliorarea durerii;
 Miorelaxarea regională;
 Redobândirea mobilităţii;
 Consolidarea asuplizării coloanei vertebrale lombare cu accent pe tonifierea
musculaturii din zona pelvino-abdominală şi a trunchiului;
 Relaxarea generală.
106
12.3. Exerciţii
 Plută
 Flotor

 Mers cu trunchiul aplecat uşor înainte, braţele lateral;
 Mers cu braţele lateral, ridicarea alternativă a genunchilor la piept;
 Stând depărtat, mâinile pe şold, se efectuează flexii şi extensii ale capului;
 Stând depărtat, se efectuează anteducţia spre înainte şi spre înapoi a
umerilor;
 Stând depărtat, se efectuează circumducţii spre înainte şi spre înapoi ale
braţelor cu braţele întinse;
 Stând depărtat, se efectuează flexia braţelor pe orizontală cu arcuire uşoară;
 Stând depărtat, braţele anteduse, se efectuează depărtarea şi apropierea
braţelor cu încrucişarea acestora.
 Stând depărtat, se efectuează îndoirea trunchiului spre stânga şi spre dreapta;
 Stând depărtat, se efectuează răsucirea trunchiului spre stânga şi spre
dreapta;
 Stând depărtat cu mâinile pe şold, ridicarea alternativă a genunchilor;
 Decubit dorsal, se efectuează flexiunea şi extensiunea genunchilor;
 Pe genunchi, sprijin pe palme, se va realiza extensia trunchiului fără a forţa,
în timp ce privirea se ridică înspre tavan. Urmează arcuirea spatelui
contractând muşchii abdominali, în timp ce privirea este îndreptată spre sol
(vezi Fig. 12.1.);
107
 Pe genunchi, sprijin pe palme, se efectuează ducerea alternativă a

genunchilor la piept, urmată de întinderea piciorului înspre înapoi (vezi Fig.
12.2.);
 Decubit dorsal, braţele pe lângă corp, genunchii îndoiţi, tălpile sprijinite pe

sol, se efectuează apropierea şi depărtarea genunchilor în plan lateral (vezi
Fig. 12.3.);
Fig. 12.3. Exerciții di decubit dorsal
 Hemidecubit, flexiunea M.I. cu genunchii în flexiune, mâinile prind

genunchii şi îi trag spre piept, se menţine această poziţie 5 secunde, apoi se
revine la poziţia iniţială;
 Hemidecubit, mâini la ceafă, flexiunea alternativă a M.I. cu genunchii în
flexiune cât mai aproape de piept, se menţine poziţia 5 secunde, se revine în
poziţia iniţială şi se repetă cu ambele M.I. concomitent;
 Hemidecubit, flexiunea M.I. cu genunchii în flexiune la 90º, se duc ambii
genunchi spre stânga şi spre dreapta, până ating solul;
 Decubit dorsal, se efectuează imitarea mersului pe bicicletă cu un singur
M.I. (spatele lipit de sol);
 Hemidecubit spre partea dreaptă, genunchiul drept în flexiune, braţul drept
în prelungirea trunchiului; se efectuează flexiunea M.I. stâng în extensiune
la 45°, apoi pe cealaltă parte;
 Hemidecubit stânga, se efectuează flexiunea amplă a M.I. cu genunchii în
flexiune, simultan cu flexia capului până când fruntea se apropie de
genunchi, se expiră, apoi revenire în poziţia iniţială şi inspir. Se repetă şi
spre dreapta;
 Decubit ventral, membrele superioare abduse, coatele flexate, mâinile sub
frunte, se efectuează ducerea prin lateral a M.I. drept prin târâre până când
genunchiul (flexat) ajunge sub axila homolaterală, capul se răsuceşte spre
108
partea stângă, se expiră, la revenire se inspiră. Se repetă exerciţiul şi pe

partea cealaltă (vezi Fig. 12.4.);
 Pe genunchi, sprijin pe palme, capul efectuează o extensie accentuată

simultan cu coborârea şezutei pe călcâie şi accentuarea acestei curburi în
lordoză (vezi Fig. 12.5.);
 Pe genunchi, sprijin pe palme, se efectuează coborârea şezutei pe călcâie,

braţele rămân întinse, capul în flexiune cu bărbia în piept;
 Pe genunchi, aşezat pe călcâie, mâini la ceafă, se efectuează ridicarea
şezutului de pe călcâie, capul şi trunchiul în extensie, se expiră la ridicare,
iar la revenire în poziţia iniţială se inspiră.

 Alunecare dorsală, pluta este ţinută sus, se efectuează deplasare cu mişcări
de picioare specifice procedeului spate, genunchii uşor flexaţi;
 Alunecare dorsală, pluta pe abdomen, menţinerea braţelor pe ea, se
efectuează mişcări de picioare specifice procedeului spate, genunchii uşor
flexaţi (vezi Fig. 12.6.);
109
 Alunecare dorsală, picioare bras, braţele deasupra capului cu palmele

încrucişate;
 În poziţie verticală cu o centură flotoare, se execută imitarea mersului pe
bicicletă;
 Alunecare dorsală, cu un flotor ţinut între coapse, capul ridicat de pe apă şi
bărbia în piept, se efectuează vâsliri alternative de braţe şi mişcări de
 Alunecare laterală dreapta, braţul drept întins ţine pluta sus, braţul stâng pe
lângă corp, se efectuează mişcări de picioare specifice procedeului spate
(exerciţiul se execută pe ambele părţi);
 Alunecare ventrală, cu pluta ţinută sub abdomen, se efectuează vâsliri doar
cu ajutorul unui singur braţ, se efectuează mişcări de picioare specifice
procedeului craul, se inspiră la fiecare 4-6 mişcări de picioare;
 Alunecare ventrală, braţele întinse înainte, mâinile ţin pluta, faţa în apă, se
efectuează inspir la fiecare 6 mişcări de picioare specifice procedeului craul;
 Alunecare dorsală, mâinile ţin pluta sub zona lombară, se efectuează mişcări
de picioare specifice procedeului bras;
 Alunecare ventrală, se efectuează mişcări de picioare specifice procedeului
craul, la fiecare 3 cicluri de braţe se efectuează o rostogolire înainte grupat şi
se revine la suprafaţă (vezi Fig. 12.8.);
Fig. 12.8. Alunecare ventrală – rostogoliri înainte

110
 Stând dorsal la marginea bazinului, braţele sprijinite pe aceasta, se

efectuează flexiunea alternativă a genunchilor la piept;
 În poziţie verticală, cu o centură flotantă, se efectuează alergare uşoară spre
înainte;
 Spate procedeu complet, cu genunchii uşor flexaţi.

 Mers cu trunchiul aplecat până la suprafaţa apei, se efectuează vâsliri de
braţe în procedeul craul şi bras (vezi Fig. 12.9.);
 Mers pe călcâie, trunchiul aplecat înainte, mâinile înainte jos ţin un flotor pe
suprafaţa apei;
 Mers, braţele sus, la fiecare 2 paşi se efectuează o extensie a trunchiului;
 Sprijinit cu spatele la marginea bazinului, se efectuează imitarea mersului pe
bicicletă;
 Sprijinit cu spatele la marginea bazinului, se efectuează flexiunea
 Sprijinit cu spatele la marginea bazinului, se efectuează forfecări ale
picioarelor;
 Stând facial la marginea bazinului, se efectuează mutări ale greutăţii de pe un
picior pe celălalt;
 Decubit dorsal, cu o centură flotoare, cu mâinile prinse de marginea
bazinului, se efectuează flexiunea uşoară a unui genunchi la piept, apoi
celalalt, finalizând cu ambii genunchi concomitent;
 Decubit dorsal, cu o centură flotoare, se efectuează ridicarea alternativă a
călcâiului şi se aşează pe genunchiul opus (vezi Fig. 12.10.);
Fig. 12.10. Alunecare în decubit dorsal cu centură flotoare

111
 Stând facial la marginea bazinului, mâinile sprijinite, se efectuează

genuflexiuni, spatele se menţine în extensiune, călcâiele lipite pe sol.

1. Definiți hernia de disc.
2. Precizați fazele de evoluție ale modificărilor anatomopatologice și ale
manifestărilor clinice specifice discului intervertebral în hernia de disc.
3. Obiectivele tratamentului HKT în cazul herniei de disc.
112
XIII. UMĂRUL POSTOPERATOR

13.1. Descriere
Articulaţia umărului sau scapulo-humerală este cea mai mobilă
articulaţie a corpului omenesc. Articulaţia umărului sau scapulo-humerală este o
articulaţie cu conducere musculară; are trei axe de mişcare (Zamora, E., Ciocoi-
Pop D.R., 2006).
Umărul este un sistem biomecanic complex, care furnizează ca o bază
pentru funcţionarea membrului superior ca mecanism de prehensiune.
Mişcările permise în articulaţia umărului sunt: flexiunea, extensiunea,
abducţia, adducţia, circumducţia, rotaţia internă şi rotaţia externă.
Abducţia este mişcarea prin care braţul se îndepărtează de corp.
Adducţia este mişcarea inversă, adică de apropiere a braţului de corp.
Proiecţia înainte (flexiunea) şi proiecţia înapoi (extensiunea). Proiecţia
înainte a braţului ajunge până la aproximativ 120°. Proiecţia înapoi este mult
mai redusă, aproximativ 30°. Ambele mişcări se efectuează împrejurul unui ax
transversal care trece prin centrul tuberculului mare al humerusului şi prin
centrul cavităţii glenoide.
Circumducţia rezultă din executarea alternativă a mişcărilor precedente:
flexiune, abducţie, extensiune, adducţie.
Rotaţia internă sau în afară. Se execută în jurul unui ax vertical, care
trece prin centrul capului humeral şi al capitulului humeral. Mişcările de rotaţie
ale braţului completează pe cele de pronaţie-supinaţie ale antebraţului (Papilian,
V., 2010).
Particularităţile morfofuncţionale ale articulaţiei umărului determină o
anumită tipologie a sechelelor posttraumatice.
Recuperarea funcţională a umărului este în primul rând o problemă de
asuplizare, de recâştigare a mobilităţii articulare, creşterea forţei musculare fiind
o problemă de ordinul al doilea pentru membrul superior.
Din acest motiv, trebuie urmărit din primul moment după traumatism să
se limiteze cât mai mult redoarea ce se va instala, fiind mult mai greu să fie
tratată după ce s-a instalat. În acest scop, recuperarea va începe chiar înainte de
a se vindeca complet leziunile ţesuturilor.
Traumatismele umărului interesează articulaţia scapulo-humerală,
articulaţia acromio-claviculară, ligamentele şi tendoanele acestor articulaţii,
oasele care le formează, precum şi plexul nervos brahial (Sbenghe, T., 1981).
13.2. Obiective
 Obţinerea amplitudinii de mişcare funcţionale;
 Întărirea musculaturii umărului (rapida recâştigare a controlului umărului);
113
 Independenţa în activităţile zilnice uzuale;

 Reducerea durerii la nivelul articulaţiei;
 Refacerea stabilităţii, mişcării controlate şi abilităţii.
13.3. Exerciţii
 Plută
 Swimming noodle

spre dreapta;
spre dreapta;
 Stând depărtat, se efectuează uşoare anteducţii ale umerilor spre înainte şi
spre înapoi;
 Stând depărtat, se efectuează uşoare circumducţii de braţe spre înainte şi
spre înapoi;
 Stând depărtat, braţele anteduse, se efectuează abducţia şi adducţia braţelor
(vezi Fig. 13.1);
Fig. 13.1. Abducții-adducții ale M.S. din stând

dreapta;
 Stând depărtat, mâinile pe şold: rotări de trunchi stânga-dreapta;
114
 Stând depărtat, mâinile pe şold, se efectuează ridicarea şi coborârea

alternativă a umerilor (vezi Fig. 13.2.);
Fig. 13.2. Ridicări ale umerilor din stând
 Decubit dorsal, se efectuează flexia alternativă a genunchilor la piept;

 Decubit dorsal, se efectuează forfecarea uşoară a picioarelor întinse;
 Stând depărtat, fandări stânga-dreapta, înainte-înapoi cu arcuire;
 Stând, mâinile pe şold, se efectuează 10 semigenuflexiuni.

 Stând la marginea bazinului, sprijinit lateral cu mâna braţului sănătos, mâna
braţului afectat sprijinită pe plută, se efectuează abducţie şi adducţie la
nivelul apei, mişcări de picioare specifice procedeului spate (vezi Fig. 13.3.);
 Alunecare dorsală, braţele pe lângă corp, se efectuează mişcări de picioare

 Alunecare dorsală cu un braţ sus şi unul jos (cel din partea afectată), se
115
 Alunecare dorsală, se efectuează ridicări-coborâri simultane şi alternative ale

umerilor, mişcări de picioare specifice procedeului spate;
 Alunecare spate, se efectuează circumducţii alternative de umeri spre înapoi
şi spre înainte şi mişcări de picioare specifice procedeului spate;
spate, mişcări de braţe simultane pe lângă coapse: flexiuni în supinaţie şi
extensii în pronaţie, sub nivelul apei (vezi Fig. 13.4.);
Fig. 13.4. Exerciții din alunecare dorsală
 Alunecare dorsală, se efectuează tracţiuni simultane de braţe cu amplitudine

mică (mâinile ajung doar până la nivelul umerilor) şi mişcări de picioare
specifice procedeului spate (vezi Fig. 13.5.);
Fig. 13.5. Exerciții din alunecare dorsală
 Alunecare dorsală, braţele la spate, pluta ţinută în zona lombară, se

 Alunecare laterală pe partea braţului sănătos, se efectuează mişcări de
picioare specifice procedeului spate, braţul de pe partea sănătoasă sus
sprijinit pe plută, braţul operat execută uşoare vâsliri (vezi Fig. 13.6.);
Fig. 13.6. Alunecare în hemidecubit
116
 Alunecare dorsală, braţele sus ţinând pluta, se efectuează mişcări de picioare

 Alunecare craul, braţele înainte ţinând pluta, uşoare vâsliri cu braţul afectat,
se efectuează mişcări de picioare specifice procedeului spate;
 Alunecare dorsală cu mâinile ridicate deasupra capului, la 6 bătăi de picioare
se efectuează o uşoară tracţiune simultană a braţelor;
 Spate procedeu complet.

 Mers pe vârfuri, rotaţie internă a braţului (în jurul unui ax vertical);
 Mers fandat, rotaţie externă a braţului (în jurul unui ax vertical);
 Mers pe călcâie, abducţii şi aducţii executate în plan frontal;
 Mers pe vârfuri, braţele sus, mâinile împreunate, se efectuează tragerea
braţului afectat de către cel sănătos spre partea braţului sănătos;
 Mers cu flexiunea genunchilor la piept, swimming noodle-ul ţinut la nivelul
umerilor, la fiecare pas genunchiul şi braţul opus se ating (vezi Fig. 13.7.);
 Mers, swimming noodle-ul ţinut la spate, apucat la cele 2 capete astfel încât
braţele să fie cât mai depărtate unul de celălalt, la fiecare pas se efectuează
extensiunea braţelor cu ridicarea swimming noodle-ului cât mai sus (vezi
Fig. 13.8.);
117
 Stând depărtat, swimming noodle-ul ţinut la suprafaţa apei, apucat la capete,

flexiuni ale trunchiului până la 90° şi deplasarea swimming noodle-ului
înainte (vezi Fig. 13.9.);
 Câte doi, stând faţă în faţă, cu două swimming noodle-uri aşezate paralel,
prinse de capete, se efectuează balansări antero-posterioare ale braţelor (vezi
Fig. 13.10.);

118
 Câte doi, stând spate în spate, priză la nivelul la mâinilor, se efectuează

coborârea bazinului în ghemuit cu ridicarea braţelor sus prin lateral (vezi
Fig. 13.11.);
 Stând la marginea bazinului, mâna braţului sănătos pe şold, celălalt braţ

efectuează abducţii şi adducţii sub nivelul apei.
 Stând cu faţa la marginea bazinului, mâinile aşezate pe marginea acestuia, se
efectuează mers lateral cu încrucişarea picioarelor şi a braţelor.

1. Definiți umărul postoperator.
2. Precizați mișcările descrise în articulație scapulohumerală.
3. Obiectivele tratamentului HKT în cazul umărului postoperator.
119
XIV. GENU VARUM

14.1. Descriere
Genunchiul este cea mai mare articulaţie a corpului; prin poziţia sa, prin
rolul său în biomecanica statică şi dinamică a membrului inferior, ca şi prin
slaba acoperire cu ţesuturi moi, devine deosebit de predispus şi vulnerabil
traumatismelor atât directe, cât şi indirecte (Sbenghe. T., 1987).
Genunchiul este articulaţia intermediară a membrului inferior, având un
rol deosebit în biomecanica membrului inferior. Stabilitatea genunchiului în
extensiune îi permite suportarea presiunilor mari exercitate de greutatea
corporală, iar amplitudinea mare a flexiunii îi asigură mobilitatea necesară
mersului şi adaptarea piciorului la neregularităţile planului de mers.
Orice afectare a componentelor articulare şi a muşchilor motori
compromite stabilitatea şi/sau mobilitatea acestei articulaţii (Zamora. E., 2006).
La nivelul genunchilor pot apărea mai multe tipuri de deviaţii, şi anume:
genunchi în valg (genu valgum), genunchi în var (genu varum), genunchi în
flexiune (genu flexum), genunchi în hiperextensie (genu recurvatum) şi
deviaţiile asimetrice în plan frontal: genunchi în K (un picior normal celălalt în
valg), genunchi în ghilimele (un picior în var celălalt în valg) şi în plan sagital:
un picior normal celălalt în flexiune, un picior normal celălalt recurbat
(Câmpeanu, M., 2005 ).
Este o deficienţă fizică ce constă în depărtarea genunchilor, astfel încât
coapsele şi gambele formează unghiuri cu vârfurile orientate în afară. Genunchii
în varum apar la copiii cu rahitism sau la tinerii şi adulţii care adoptă poziţii
profesionale defectuoase (Bratu, I. A., 1977).
Genu varum este o deviaţie în plan frontal cu aspect de paranteze.
Amplitudinea varusului se apreciază prin măsurarea distanţei dintre condilii
femurali interni din stând cu călcâiele lipite (Câmpeanu, M., 2005).
La copii până la 18 luni, genu varum este obişnuit, dar după această
vârstă poate fi consecinţa unei boli osoase. La adult, genu varum poate fi
consecinţa unui genu varum infantil netratat sau al unei sechele de fractură.
Tratamentul formelor grave este chirurgical, prin osteotomie.
Deficienţa genu varum poate avea origine congenitală sau poate fi
dobândită prin cauze care intervin în cursul creşterii copilului. Deformarea poate
fi produsă şi de anumite poziţii profesionale defectuoase.
Uneori, această deficienţă produce o adevărată atrofie a condilului
femural intern şi a extremităţii superioare a tibiei, prin oprirea creşterii
cartilajului de conjugare în porţiunea sa internă.
120
14.2. Obiective
 Tonifierea în condiţii de scurtare a musculaturii de pe părţile laterale ale
coapselor şi gambelor;
 Tonifierea în condiţii de alungire a musculaturii de pe părţile interne ale
coapselor şi gambelor;
 Realizarea unei bune stabilităţi în articulaţia genunchilor;
 Stabilirea unui reflex corect al genunchilor în ortostatism şi în deplasare;
 Formarea deprinderii de a merge corect;
 Dezvoltarea mobilităţii articulare a genunchilor;
 Ştergerea reflexului de atitudine greşită şi formarea unui reflex nou în stând,
mers şi alergare.
14.3. Exerciţii
 Plută
 Flotor
 Inel de cauciuc

spre dreapta;
spre dreapta;
 Stând depărtat, se efectuează rotări de umeri înainte şi înapoi;
 Stând depărtat, se efectuează rotări de braţe spre înainte şi spre înapoi;
 Stând depărtat, se efectuează îndoirea laterală a trunchiului spre stânga şi
spre dreapta;
dreapta;
 Stând depărtat, se efectuează flexia şi extensiunea trunchiului cu arcuire;
 Stând depărtat, mâinile pe şolduri, se efectuează îndoirea laterală a
trunchiului simultan cu ridicarea piciorului opus, cu arcuire (vezi Fig. 14.1.);
121
Fig. 14.1. Îndoirea laterală a trunchiului
 Stând depărtat, se efectuează depărtarea picioarelor prin alunecare sau prin

păşire, în sprijin pe marginea internă a tălpilor, atât cât permite mobilitatea
articulaţiei coxofemurale, prin presarea genunchilor spre interior cu mâinile
(vezi Fig. 14.2.);
Fig. 14.2. Depărtarea picioarelor din stând
 Stând pe un picior, celălalt sprijinit pe o bancă, se efectuează îndoirea

laterală a trunchiului cu arcuire spre piciorul sprijinit simultan cu ridicarea
braţelor sus, celălalt picior se menţine cu genunchiul orientat spre interior
(vezi Fig. 14.3.);
122
Fig. 14.3. Îndoirea laterală a trunchiului
 Stând depărtat, braţele lateral, se efectuează fandări laterale cu arcuire;

 Stând depărtat, se efectuează flexiunea alternativă a genunchilor la piept,
urmată de rotirea externă a coapsei (vezi Fig. 14.4.);
Fig. 14.4. Flexiuni alternative ale genunchilor din stând
 Pe genunchi cu picioarele depărtate, gambele orientate în afară, mâinile pe

şolduri, se efectuează îndoirea laterală a trunchiului alternativ spre stânga şi
spre dreapta, cu ducerea braţelor prin lateral înapoi cu arcuire, depărtând
genunchii în afară (vezi Fig. 14.5.);
123
Fig. 14.5. Îndoiri laterale ale trunchiului de pe genunchi
 Pe genunchi, mâinile pe şolduri, se efectuează trecere în aşezat prin ducerea

gambelor în afară şi depărtarea coapselor (vezi Fig. 14.6.) (Bălan, V., 1977,
Fig. 14.6. Depărtarea coapselor de pe genunchi
 Pe un genunchi, celălalt picior întins lateral în sprijin pe marginea internă a

tălpii, se efectuează îndoirea laterală a trunchiului cu arcuire spre piciorul
întins;
 Decubit ventral,vârfurile picioarelor fiind orientate în afară, se efectuează
depărtarea picioarelor liber, apoi cu rezistenţă manuală;
 Decubit lateral cu sprijin pe antebraţ, se efectuează ridicarea piciorului la
45°, apoi la 90°;
 Decubit dorsal, picioarele îndoite şi apropiate, se efectuează răsucirea
picioarelor spre stânga şi spre dreapta (vezi Fig. 14.7.);

124
 Alergare pe loc cu ridicarea genunchilor sus progresiv.

 Alunecare dorsală, cu un flotor ţinut între glezne, se efectuează tracţiuni
alternative de braţe;
 Alunecare dorsală, cu un flotor ţinut între glezne, se efectuează vâsliri
simultane de braţe;
 Alunecare dorsală, cu un flotor ţinut între glezne, se efectuează mişcări de
 Alunecare dorsală, cu un flotor ţinut între glezne, se efectuează mişcări de
picioare specifice procedeului spate şi vâsliri alternative de braţe (vezi Fig.
14.8.);
 Alunecare ventrală, cu un flotor ţinut între glezne, se efectuează mişcări de

 Alunecare ventrală, cu un flotor ţinut între glezne, se efectuează mişcări de
picioare specifice procedeului fluture şi vâsliri alternative de braţe;
 Alunecare dorsală, braţele sus, mâinile pe plută, se efectuează mişcări de
picioare specifice procedeului spate având genunchii legaţi cu un inel de
cauciuc sau o faşă elastică;
 Alunecare dorsală, braţele sus, mâinile pe plută, se efectuează mişcări de
picioare specifice procedeului fluture având genunchii legaţi cu un inel de
cauciuc sau o faşă elastică;
 Alunecare ventrală, mâinile la ceafă, se efectuează mişcări de picioare
specifice procedeului spate având genunchii legaţi cu un inel de cauciuc sau
o faşă elastică (vezi Fig. 14.9.);
125
Fig. 14.9. Alunecare ventrala cu inel de cauciuc
 Alunecare ventrală, se efectuează braţe bras şi mişcări de picioare specifice

procedeului craul având genunchii legaţi cu un inel de cauciuc;
 Spate procedeu complet, se efectuează cu picioarele cât mai apropiate;
 Craul procedeu complet, se efectuează cu picioarele cât mai apropiate;
 Fluture procedeu complet, se efectuează cu picioarele cât mai apropiate.

 Mers cu piciorul în pronație;
 Mers pe vârfuri cu paşi mici, vârfurile fiind orientate spre interior şi
călcâiele în afară (vezi Fig. 14.10.);
 Mers cu paşi mici târâţi, cu genunchii apropiaţi;

 Mers cu flexiunea alternativă a M.I. cu genunchii în flexiune, urmată de
ducerea gambei în afară şi a genunchiului înăuntru;
 Mers cu balansarea laterală picioarelor, alternativ la fiecare 2-3 paşi;
126
 Mers cu braţele întinse oblic jos, se efectuează ducerea alternativă a

picioarelor lateral atingând cu piciorul mâna de aceeaşi parte (vezi Fig.
14.11.);
 Mers cu piciorul în pronație, cu gambele depărtate şi genunchii apropiaţi,

legaţi cu o faşă sau bandă elastică;
 Mers fandat cu o plută ţinută la spate în regiunea dorsală, se efectuează
răsuciri de trunchi spre partea opusă piciorului avansat, cu arcuire (vezi Fig.
14.12.) (Bălan, V., 1977, Vasile, L., 2007, Bîltac, G., Rusu, L., 2008);
 Plutire dorsală, mâinile sprijinite de marginea bazinului, ceafa sprijinită pe

perete, se efectuează imitarea mersului pe bicicletă;
 Plutire dorsală, mâinile sprijinite pe marginea bazinului, ceafa sprijinită pe
perete, se efectuează forfecări verticale;
127

perete, se efectuează forfecări laterale;
 Stând cu faţa către marginea bazinului, mâinile apucă bara, se efectuează
genuflexiuni, picioarele se menţin lipite în permanenţă.

1. Definiți genu varum.
2. Precizați etiologia specifică vârstei a genunchiului în var.
3. Obiectivele tratamentului HKT în cazul genu varum.
128
XV. GENU VALGUM

15.1. Descriere
Este o deficienţă fizică ce se caracterizează prin apropierea genunchilor,
a coapselor şi a gambelor, care vor forma unghiuri cu vârfurile orientate în
interior. Deficienţa este frecventă la femei şi la persoanele înalte, lipsite de
tonicitate şi forţă musculară (Bratu, I. A., 1977).
În cazul genunchiului în valg, unghiul extern format de coapsă şi gambă
este mai mic de 170°. Amplitudinea deviaţiei se apreciază măsurând distanţa
dintre maleolele interne din poziţia stând cu genunchi apropiaţi. Proba
funcţională prin care se pune în evidenţă această deviaţie este ridicarea pe
vârfuri (Câmpeanu, M., 2005).
Deviaţia în valg poate fi de origine congenitală sau dobândită pe
parcursul vieţii. Cea dobândită se produce în timpul creşterii, ca urmare a unei
dezvoltări asimetrice a cartilajului de creştere. Creşterea asimetrică poate fi
cauzată de leziuni limitate la segmentul extern al cartilajului de conjugare
femural sau tibial prin traumatism, inflamaţii, osteodistrofii.
15.2. Obiective
 Tonifierea în condiţii de alungire a grupelor musculare de pe părţile laterale
ale gambelor şi coapselor prin exerciţii excentrice;
 Tonifierea în condiţii de scurtare a grupelor musculare de pe părţile interne
ale gambelor şi coapselor prin contracţii concentrice;
 Realizarea unei bune stabilităţi a articulaţiilor genunchilor;
 Formarea unui reflex de atitudine corectă a genunchilor atât în ortostatism,
cât şi în mers;
 Formarea deprinderii de a merge corect.
15.3. Exerciţii
 Plută
 Flotor
 Bancă

spre dreapta;
129

spre dreapta;
 Stând depărtat, se efectuează circumducţii de braţe spre înainte şi spre
înapoi;
dreapta;
 Stând depărtat, se efectuează aplecarea trunchiului la 45°, apoi la 90° cu
arcuire;
 Stând depărtat, se efectuează flexia şi extensiunea trunchiului cu arcuire;
 Stând depărtat, se efectuează flexiunea alternativă a genunchilor la piept,
apoi ducerea gambei înăuntru şi a genunchiului în afară cu arcuire;
 Aşezat pe o bancă, se efectuează încrucişarea gambelor simultan cu ducerea
genunchilor în afară cu arcuire (vezi Fig. 15.1.);
Fig. 15.1. Exerciții din așezat pe bancă
 Aşezat pe o bancă cu genunchii flexaţi, gambele încrucişate, se efectuează

presiune pe genunchi dinăuntru în afară cu arcuire (vezi Fig. 15.2.);
130
Fig. 15.2. Exerciții din așezat pe bancă
 Aşezat sprijinit înapoi pe palme, cu un flotor între glezne, se efectuează

ridicarea picioarelor la 45°;
 Aşezat sprijinit înapoi pe coate, picioarele menţinute ridicate la 45°, se
efectuează flexiunea şi ducerea genunchilor în afară, picioarele fiind în
supinație cu tălpile apropiate (vezi Fig. 15.3.) (Bălan, V., 1977, Vasile, L.,
2007, Bîltac, G., Rusu, L., 2008);
 Aşezat sprijinit înapoi pe coate, picioarele menţinute ridicate la 45°, se

efectuează încrucişarea picioarelor unul peste celălalt cu amplitudine mare;
 Aşezat, pluta între glezne, se efectuează răsucirea trunchiului spre stânga şi
spre dreapta;
 Aşezat sprijinit înapoi pe palme, se efectuează forfecări ale picioarelor pe
verticală cu amplitudine mare;
 Aşezat, M.I. abduse cu genunchii în flexiune şi picioarele în supinație cu
tălpile apropiate, se efectuează apropierea şi depărtarea genunchilor
(fluturaşul) (vezi Fig. 15.4.);
131
 Decubit dorsal, M.I. depărtate, se efectuează apropierea M.I. cu rezistenţă

opusă manual pe părţile interne ale gamelor;
 Decubit dorsal, genunchii flexaţi, se efectuează încrucişarea gambelor una
peste cealaltă cu arcuire, simultan cu scoaterea genunchilor în afară;
 Decubit dorsal, genunchii flexaţi, gambele încrucişate, se efectuează
apucarea gleznelor cu arcuire şi rularea pe spate, menţinând apucarea
gleznelor (vezi Fig. 15.5.);
 Decubit dorsal, pluta între glezne, se efectuează ridicarea picioarelor la 45°,

coborâre, apoi ridicare la 90°.
 Decubit ventral, sprijin pe palme, braţele întinse, se efectuează încrucişarea
picioarelor prin săritură cu arcuire (vezi Fig. 15.6.);
132

 Alunecare ventrală, braţele sus, mâinile pe plută, se efectuează mişcări de
picioare specifice procedeului craul, punându-se accent pe adducţie;
 Alunecare ventrală, cu un flotor ţinut între genunchi, se efectuează vâsliri de
braţe alternative (vezi Fig. 15.7.);
Fig. 15.7. Alunecare ventrală cu flotor
 Alunecare ventrală, braţele sus, se efectuează mişcări de picioare specifice

procedeului craul cu vârfurile orientate în interior (vezi Fig. 15.8.);
Fig. 15.8. Alunecare ventrală
 Alunecare dorsală, cu un flotor ţinut între genunchi, se efectuează vâsliri

alternative/simultane de braţe;
procedeului fluture;
bras şi vâsliri alternative de braţe;
bras şi vâsliri simultane de braţe;
 Alunecare dorsală, pluta ţinută deasupra genunchilor, se efectuează mişcări
de picioare specifice procedeului bras (vezi Fig. 15.9.);
133

picioare specifice procedeului spate, cu ridicarea genunchilor uşor peste
nivelul apei şi orientarea lor în exterior (vezi Fig. 15.10.);
Fig. 15.10. Alunecare dorsală
 Alunecare în procedeul bras, la două mişcări de picioare se efectuează o

tracţiune de braţe;
 Din poziţia verticală, deplasare laterală prin călcarea apei, cu M.I. în rotaţie
externă (vezi Fig. 15.11.);
Fig. 15.11. Deplasare în poziție verticală – călcarea apei

134
 Bras procedeu complet, cu depărtarea genunchilor;

 Mers pe vârfuri, cu braţele întinse sus;
 Mers cu încrucişarea picioarelor;
 Mers cu piciorul în supinație cu o plută pe creştet;
 Mers cu paşi mici cu piciorul în supinație cu călcâiele depărtate;
 Mers lateral cu paşi adăugaţi cu piciorul în supinație;
 Mers lateral cu paşi încrucişaţi cu piciorul în supinație;
 Mers pe o linie imaginară cu genunchii duşi în afară, presaţi cu mâinile de
către executant (vezi Fig. 15.12.);
 Mers cu paşi mici târâţi, cu piciorul în supinație;

 Mers corectiv controlând poziţia genunchilor în timpul deplasării;
 Stând cu faţa către marginea bazinului, cu picioarele cât mai apropiate,
mâinile sprijinite de bară, se efectuează ridicări pe vârfuri;
 Stând depărtat cu spatele către marginea bazinului cu călcâiele apropiate şi
vârfurile depărtate, mâinile sprijinite pe bară, se efectuează flexiunea
alternativă a M.I. cu genunchii în flexiune;
perete, bazinul sub nivelul apei cu aproximativ 10 cm, se efectuează picioare
bras punându-se accentul pe adducţie.
135

1. Definiți genu valgum.
2. Precizați etiologia specifică vârstei a genunchiului în valg.
3. Obiectivele tratamentului HKT în cazul genu valgum.
136
XVI. GENUNCHIUL POSTOPERATOR

16.1. Descriere
Articulaţia genunchiului este cea mai mare articulaţie a corpului, este o
articulaţie condiliană, suprafeţele articulare aparţinând epifizei inferioare a
femurului, epifizei superioare a tibiei şi patelei (Zamora E., Ciocoi-Pop D.R.,
2006).
Ca şi omologul său din structura membrului superior, cotul, genunchiul
permite plierea completă a membrului inferior. Această mobilitate intervine cu
amplitudine scăzută în timpul mersului şi cu o amplitudine mare în toate
situaţiile în care corpul trebuie să îşi modifice înălţimea (Blandine C.G.,2009).
Genunchiul permite, din articulaţie, următoarele mişcări: flexiunea
(130°) - este mişcarea prin care gamba se apropie de faţa posterioară a coapsei;
extensiunea (130°) - este mişcarea opusă flexiunii, adică de îndepărtare a feţei
posterioare a gambei de faţa corespunzătoare a coapsei; rotaţia (rotaţie internă
5°-10°, rotaţie externă 40°) - este mişcarea de răsucire a gambei pe coapsă sau a
coapsei pe gambă; înclinarea laterală şi medială - este o mişcare pasivă care se
execută în felul următor: se flexează coapsa, iar gamba este dusă în
semiflexiune. Din această poziţie se imprimă gambei mişcări oscilatorii
pendulare, atât în sens lateral, cât şi în sens medial. Amplitudinea acestei mişcări
este foarte redusă (2-2,5 cm).
Prin poziţia sa, prin rolul său în biomecanica statică şi dinamică a
membrului inferior, ca şi prin slaba sa acoperire cu ţesuturi moi, el este deosebit
de predispus şi vulnerabil atât la traumatismele directe, cât şi la cele indirecte.
Genunchiul suferă şi în cazul unor imobilizări impuse de tratamentul anumitor
afecţiuni sau traumatisme (Sbenghe T., 1987).
Genunchiul, prin poziţia sa de articulaţie intermediară a membrului
inferior, are un dublu rol:
- asigurarea statică în momentul de sprijin;
- asigurarea elevaţiei piciorului în momentul balansului pentru orientarea
piciorului in funcţie de denivelările de teren.
Genunchiul mai joacă un rol important în foarte multe momente şi
activităţi uzuale şi profesionale zilnice (Sbenghe T., 1987).
La genunchiul postoperator, kinetoterapia este o parte foarte importantă
din reabilitare şi necesită participarea deplină de către pacient pentru un rezultat
optim. Pacienţii pot începe terapie fizică la 48 ore după intervenţia chirurgicală.
Un anumit grad de durere, disconfort şi rigiditate pot fi de aşteptat în
timpul primelor zile de terapie fizică, dar acest motiv nu trebuie să descurajeze
pacientul.
137
16.2. Obiective
 Reducerea durerii, care este factorul determinant în cadrul recuperării,
deoarece gonalgia îngreunează sau face imposibilă aplicarea programului
recuperator;
 Obţinerea stabilităţii, care este de fapt principala funcţie a genunchiului;
 Obţinerea mobilităţii;
 Coordonarea mişcării membrului inferior.
16.3. Exerciţii
 Plută
 Labe de înot

spre dreapta;
spre dreapta;
 Stând depărtat, se efectuează anteducţia şi retroducţia umerilor;
 Stând depărtat, se efectuează circumducţii ale braţelor spre înainte şi spre
înapoi;
dreapta;
 Stând depărtat, se efectuează ridicarea piciorului afectat întins înainte;
 Stând depărtat, se efectuează ridicarea piciorului afectat întins lateral;
 Stând depărat, ridicarea piciorului înapoi;
 Decubit dorsal, se efectuează flexiunea alternativă a genunchilor la piept;
 Decubit dorsal, se efectuează forfecarea uşoară a picioarelor întinse (vezi
Fig. 16.1.);
138
 Decubit dorsal, se efectuează flexiunea genunchiului afectat la piept,

revenirea se face fără a aşeza piciorul pe planul de sprijin (vezi Fig. 16.2.);
 Decubit dorsal, se efectuează imitarea mersul pe bicicletă;

 Stând, se efectuează sărituri ca mingea, cu o uşoară flexiune a genunchilor;
 Stând, se efectuează genuflexiuni cu amplitudine progresivă;
 Aşezat, se efectuează flexiunea la maxim a genunchiului afectat, cu ajutorul
mâinilor (vezi Fig. 16.3.).

 Alunecare dorsală, se efectuează vâsliri alternative de braţe şi mişcări de
picioare specifice procedeului spate folosind labele;
 Alunecare ventrală, se efectuează vâsliri alternative de braţe şi mişcări de
picioare specifice procedeului craul folosind labele;
 În poziţie verticală cu o centură flotoare, se imită mişcarea de alergare spre
înainte (braţ-picior opus) (vezi Fig. 16.4.);
139
Fig. 16.4. Plutire verticală cu centura flotoare
 Decubit dorsal cu o centură flotoare, picioarele imită mişcarea mersului pe

bicicletă, braţele execută vâsliri alternative spre înapoi (vezi Fig. 16.5.);
Fig. 16.5. Alunecare dorsală cu centura flotoare

 Alunecare dorsală, mâinile ţin pluta, se efectuează mişcări de picioare
specifice procedeului spate, la 3 bătăi de picioare se flexează genunchiul
afectat la piept;
 Alunecare ventrală, se efectuează mişcări de picioare specifice procedeului
fluture;
 Aşezat pe marginea bazinului, se efectuează flexiuni şi extensiuni din
genunchiul piciorului afectat, piciorul se află în apă (vezi Fig. 16.6.);
140
 Aşezat pe marginea bazinului, cu piciorul întins în apă, se efectuează mişcări

de forfecare a picioarelor;
 Aşezat pe marginea bazinului, se efectuează abducţii şi adducţii cu piciorul
afectat întins;
 Decubit dorsal la marginea bazinului, se efectuează imitarea mersului pe
bicicletă înainte şi înapoi cu piciorul afectat.

 Mers pe vârfuri, cu braţele întinse sus;
 Mers sprijinit cu o mână de marginea bazinului (bară), la fiecare 3 paşi se
efectuează o genuflexiune;
 Sprijinit cu spatele la marginea bazinului, mâinile pe bară, spatele cât mai
drept, se efectuează flexii şi extensii ale articulaţiei gleznei, apoi o uşoară
flexie şi extensie din articulaţia genunchiului piciorului afectat;
 Mers sprijinit cu mâna dreaptă de marginea bazinului, la fiecare 3 paşi se
efectuează uşor flexiunea genunchiului piciorului afectat la piept;
 Aşezat la marginea bazinului, mâinile sprijinite înapoi, se imită mersul pe
bicicletă;
 Stând la marginea bazinului, mâinile pe coapse, se efectuează o
semigenuflexiune, urmată de o săritură uşoară (vezi Fig. 16.7.).

1. Definiți genunchiul postoperator.
2. Precizați mișcările descrise în articulația genunchiului.
3. Obiectivele tratamentului HKT în cazul genunchiului postoperator.
141
XVII. PICIORUL PLAT

17.1. Descriere
Piciorul este un segment care prezintă cele mai frecvente şi mai grave
modificări, datorită complexităţii sale structurale şi funcţionale şi datorită
compresiunii exercitate de greutatea corpului asupra solului prin intermediul
său, compresiunea fiind un factor favorizant sau agravant pentru orice abatere de
la normal (Câmpeanu, M., 2005).
Bolta plantară poate fi comparată cu o boltă arhitectonică; când ambele
picioare sunt alipite prin marginea lor medială, bolţile lor împreună formează o
cupolă.
Spre deosebire de bolta tehnică, care îşi suportă greutatea prin forma şi
aşezarea pieselor componente, cea a scheletului piciorului îşi are punctele de
sprijin în mişcare, iar liniile de forţă mai puţin constante. Astfel, greutatea
corpului uman nu poate fi menţinută decât prin întăriri suplimentare ale
legăturilor dintre piesele osoase şi punctele lor de sprijin. Dintre elementele
importante cu rol în menţinerea activă a bolţii plantare, amintim muşchii lungi ai
gambei cu tendoanele lor plantare care joacă rol de chingă. Bolta plantară mai
este susţinută de aponevroza plantară, secţionarea acesteia, chiar parţială,
ducând la prăbuşirea bolţii plantare (Zamora, E., 2006).
Deformările piciorului se produc prin: modificări la nivelul suprafeţei de
sprijin (picior plat, picior scobit, picior varus, picior valg, picior ecvin, picior
talus sau calcaneu); modificări ale axului piciorului (picior abdus şi addus);
combinaţii între modificări ale suprafeţei de sprijin şi axul piciorului (picioare
plate valgi abduse, picioare ecvin varus adduse) (Câmpeanu, M., 2005).
Platfusul este cea mai frecventă deformare a piciorului, caracterizată prin
prăbuşirea bolţii plantare interne, la care se poate adăuga şi cea transversală.
Poate fi însoţită de dureri, contracturi sau tulburări circulatorii şi trofice (Bratu,
I. A., 1977).
Piciorul plat se observă mai ales în copilărie şi adolescenţă. La adulţi
survine, de obicei, datorită profesiei, apărând la toţi cei care stau mai mult timp
în picioare.
Prevenirea şi corectarea piciorului plat trebuie să înceapă cât mai
timpuriu şi să se desfăşoare în mod sistematic pentru a obţine rezultate
satisfăcătoare (Bratu, I. A., 1977).
Piciorul plat poate fi determinat de cauze congenitale sau dobândit prin
eforturi profesionale îndelungate, paralizie, traumatisme netratate la timp şi în
mod corespunzător, slăbirea elementelor de susţinere prin boli anergizante
(anemie, boli metabolice) sau prin factori funcţionali, aşa cum se întâmplă mai
ales în perioada prepubertară şi pubertară.
142
În cazul piciorului plat congenital, dezvoltarea arcului bolţii plantare se

opreşte în timpul vieţii intrauterine, talpa continuând să rămână plată şi după
naştere.
În perioada prepubertară şi pubertară, între 12-16 ani, piciorul plat este
cel mai frecvent, fie ca deficienţă izolată, fie asociată cu alte deficienţe ale
membrelor inferioare şi ale coloanei vertebrale. În aceste perioade el este cauzat
de laxitatea capsulo-ligamentară şi de tonusul muscular redus, apărute, mai ales
la fete, ca urmare a hiperfoliculinemiei fiziologice care însoţeşte explozia
endocrină pubertară. Deformarea apare mai ales la subiecţii care cresc repede în
înălţime.
În cazul piciorului plat funcţional, bolta plantară cedează şi se turteşte
doar în stând şi în timpul eforturilor fizice statice şi dinamice, revenind la
normal în repaus fără sprijin pe picioare. În cazul piciorului plat patologic, bolta
este căzută atât în timpul efortului fizic, cât şi în repaus.
17.2. Obiective
 Tonifierea musculaturii flexorilor plantari;
 Formarea reflexului de aşezare corectă a piciorului pe sol în timpul mersului;
 Îmbunătăţirea circulaţiei sanguine şi limfatice în aceste segmente;
 Combaterea contracturii musculare şi a redorilor articulare în stând şi în
mers.
17.3. Exerciţii
 Flotor
 Swimming noodle

spre dreapta;
spre dreapta;
 Stând depărtat, mâinile pe şold, se efectuează rotări ale capului spre stânga şi
spre dreapta;
 Stând depărtat, se efectuează anteducţii ale umerilor şi retroducţii simultan
cu ridicarea picioarelor pe vârfuri;
143
 Stând depărtat, se efectuează circumducţii de braţe spre înainte şi spre înapoi

simultan cu ridicarea picioarelor pe vârfuri;
dreapta;
 Stând depărtat, se efectuează rotirea trunchiului spre stânga şi spre dreapta;
 Stând depărtat, se efectuează flexia şi extensiunea trunchiului;
 Stând uşor depărtat, se efectuează joc de glezne cu ridicare pe vârfurile
picioarelor;
 Aşezat sprijinit înapoi pe coate, se efectuează flexia şi extensia alternativă
şi/sau simultană a M.I.(vezi Fig. 17.1.);
 Aşezat sprijinit înapoi pe coate, se efectuează ridicarea picioarelor la 45° şi

forfecarea lor cu genunchii şi picioarele în extensie;
 Aşezat sprijinit înapoi pe palme, cu un flotor aşezat pe vârfurile picioarelor,
se efectuează ridicarea M.I. în extensie până la 45° (vezi Fig. 17.2.);
 Aşezat sprijinit înapoi pe coate, cu un flotor între tălpi, se efectuează flexia

şi extensia M.I., respectiv flexia dorsală și plantară a piciorelor;
 Aşezat sprijinit înapoi pe palme, cu un swimming noodle sub tălpi, se
efectuează flexiunea genunchilor, o dată cu rularea swimmig noodle-ului,
revenirea făcându-se prin rulare în sens invers (vezi Fig. 17.3.);
144
 Aşezat, genunchii în extensiune, cu picioarele în supinație cu tălpile

apropiate, se efectuează flexia şi extensia genunchilor fără a părăsi
contactul tălpilor (vezi Fig. 17.4.);
 Aşezat sprijinit înapoi pe palme, genunchii în flexiune, se efectuează

mişcarea vârf-călcâi (vezi Fig. 17.5.);
 Din patrupedie, se efectuează extensia M.I. înapoi cu sprijin pe vârf,

alunecând pe sol cu piciorul în flexiune plantară;
 Decubit dorsal, M.I. în flexiune, se efectuează flexia şi extensia M.I.
simultan şi/sau alternativ, păstrând tălpile în contact cu solul;
 Decubit dorsal, picioarele ridicate la 45°, se efectuează imitarea mersului pe
bicicletă, cu menţinerea picioarelor în flexiune plantară (vezi Fig. 17.6.)
145

 Alunecare ventrală, cu o plută între tălpi, se efectuează vâsliri alternative de
braţe, cu inspir la 2 sau 4 brațe;
 Alunecare ventrală, braţele sus, mâinile ţin pluta, se efectuează mişcări de
picioare specifice procedeului bras, cu accent pe adducţie;
 Alunecare ventrală, braţele sus, mâinile ţin pluta, se efectuează mişcări de
picioare specifice procedeului fluture, cu picioarele în flexiune plantară;
procedeului bras, punându-se accent pe adducţie;
procedeului craul;
procedeului fluture, vârfurile picioarelor orientate spre interior;
 Alunecare dorsală, cu o plută între tălpi, se efectuează vâsliri alternative de
braţe şi mişcări de picioare specifice procedeului spate;
 Alunecare dorsală, cu o plută între tălpi, se efectuează vâsliri simultane de
braţe şi mişcări de picioare specifice procedeului spate;
 Stând dorsal la marginea bazinului, în sprijin ghemuit cu ambele tălpi şi
mâinile sprijinite de marginea bazinului, se efectuează o împingere în perete
urmată de o desprindere în alunecare pe piept (vezi Fig. 17.7.) (Bălan, V.,
1977, Vasile, L., 2007, Bîltac, G., Rusu, L., 2008);
146
 Stând facial la marginea bazinului, în sprijin ghemuit pe ambele tălpi şi

mâinile sprijinite de marginea bazinului, se efectuează o împingere în perete
urmată de o desprindere în alunecare pe spate (Bălan, V., 1977, Vasile, L.,
2007, Bîltac, G., Rusu, L., 2008);
 Plutire ventral cu sprijin la marginea bazinului, se efectuează mişcări de
picioare specifice procedeului craul şi bras;
 Fluture procedeu complet.

 Mers pe vârfuri cu paşi mici şi mijlocii, mâini pe şold;
 Mers pe călcâie, mâini pe şold;
 Mers pe vârfuri cu mâinile pe şold, călcâiele orientate în afară;
 Mers cu piciorul în supinație și călcâiele spre exterior, vârfurile orientate
spre înăuntru;
 Mers pe vârfuri cu întoarcere de 180°, la fiecare doi paşi;
 Mers pe vârfuri cu întoarcere de 360°, la fiecare 3 paşi;
 Mers lateral, piciorul în supinație și călcâiele spre exterior, vârfurile
orientate spre interior;
 Mers cu picioarele depărtate și în supinație;
 Mers pe vârfuri cu picioarele depărtate;
 Stând la marginea bazinului, mâini pe şold, se efectuează ducerea unui picior
spre înainte oblic jos, cu sprijin pe vârf, trecere în sprijin pe călcâi, revenire;
 Stând, mâini pe şold, se efectuează sărituri alternative de pe un picior pe
celălalt;
 Stând, mâini pe şold, se efectuează sărituri ca mingea pe loc;
 Stând cu faţa către marginea bazinului, mâinile pe bară, se efectuează
ridicări pe vârfuri urmate de o uşoară săritură;
 Stând cu faţa către marginea bazinului, mâinile pe bară, se efectuează
genuflexiuni cu ridicare pe vârfuri;
 Plutire dorsală, mâinile prind bara, cu o plută între tălpi, se efectuează
îndoirea şi întinderea genunchilor.
147

1. Definiți piciorul plat.
2. Precizați etiologia specifică vârstei a piciorului plat.
3. Enumerați și alte modificări ale piciorului.
4. Obiectivele tratamentului HKT în cazul genu varum.
148
XVIII. HEMIPLEGIA
18.1. Descriere
Tractul corticospinal, numit şi calea piramidală, reprezintă totalitatea
neuronilor motori ce leagă scoarţa cerebrală de măduva spinării. Este alcătuit
din neuroni motori centrali şi neuroni motori periferici şi este responsabil pentru
mişcări voluntare. Neuronii motori centrali îşi au originea în cortex, în celulele
stratului al V-lea, care se numesc celule Betz sau piramidale. Majoritatea
fibrelor pornesc din girusul precentral, lobul frontal, din aria motorie principală
4 şi din ariile motorii suplimentare 6, 8, 10, 45, 46, iar restul din aria senzitivo-
senzorială a loburilor parietal şi occipital. Axonii neuronilor motori centrali
coboară prin etajele trunchiului cerebral, unde 75-80% din fibre se încrucişează
cu cele din partea opusă, formând decusaţia piramidală. Fibrele decusate
coboară în măduvă în cordonul lateral, iar restul de 20-25% care nu se
încrucişează în bulb, coboară direct în cordonul anterior al măduvei. Fibrele
motorii terminându-se în cornul anterior de partea opusă sau prin neuroni de
asociaţie la neuronii somato-motori α, la nivelul cornului anterior al măduvei,
unde fac sinapsă cu neuroni motori periferici. În final, axonii acestora ajung la
muşchii striaţi ai corpului (Al Marsi, O., 2011).
Leziunea la orice nivel a unui neuron motor central determină paralizia
zonei de care răspunde, producând afecţiunea numită hemiplegie ori sindromul
de neuron motor central sau, în cazuri mai uşoare, doar hemipareză, adică
slăbirea forţei musculare (Cioni, G. et al., 2009; Shaw, A. et al., 2009; Al Marsi,
O., 2011).
Hemiplegia este, deci, paralizia unei jumătăţi de corp. În funcţie de locul
leziunii, deasupra sau dedesubtul decusaţiei piramidale, se instalează la
jumătatea opusă a corpului, dacă se produce deasupra decusaţiei sau la aceeaşi
jumătate de corp, dacă se află dedesubtul încrucişării (Purves, D. et al., 2001;
Shaw, A. et al., 2009). Afectează mai mult faţa şi membrele decât trunchiul
(Purves, D. et al., 2001). Din cauza tulburărilor de echilibru şi stabilitate, mersul
devine anormal (Januário, F., Campos, I. & Amal, C., 2010). Există mai multe
tipuri de deficite în mers: la unii piciorul cade jos în faza finală a balansului, alţii
prezintă retracţie la nivelul tendonului Achile în faza de sprijin sau limitarea
mobilităţii gleznei, a genunchiului sau a şoldului de partea afectată. Pe lângă
acestea, fazele mersului nu se succed cursiv, ci se observă pauze mai lungi sau
mai scurte în cele două faze (Winters, T.F., Gage, J.R. & Hicks, R., 1987).
Hemiplegia are două faze: imediat după producerea leziunii apare faza
flască în care pacientul pierde tonusul muscular, astfel şi mobilitatea voluntară,
mai ales cea fină a mâinii şi piciorului, reflexele osteo-tendinoase de pe
jumătatea afectată sunt abolite, sensibilitatea proprioceptivă şi dureroasă este
scăzută, semnul lui Babinski este pozitiv. După o perioadă de 1-4 săptămâni,
treptat se instalează a doua fază a hemiplegiei, caracterizată prin spasticitatea
149
muşchilor flexori ai braţului şi extensori ai membrului inferior afectat. Semnul

lui Babinski rămâne prezent, reflexele osteo-tendinoase devin exagerate, iar cele
superficiale, abdominal, corneean şi cremasterian al bărbaţilor se diminuează
(Purves, D. et al., 2001; Bhatnagar, S.C., 2002; Campbell, W.W., 2005).
Capacităţile de a vorbi, a citi, a scrie, a înţelege, a calcula sau a gesticula sunt
afectate în special atunci când se lezează emisfera dominantă, care la dreptaci
este cea stângă şi la stângaci este cea dreaptă (Taylor, M. & Rusk, H.A., 1957).
Cauzele cele mai comune ale hemiplegiei sunt accidentul vascular
cerebral, tumori cerebrale, demielinizarea fibrei nervoase, abces cerebral,
meningocefalită, mai ales la adulţi (Shaw, A. et al., 2009) şi polimicrogirie
unilaterală, leucomalacie periventriculară, leziuni diencefalice, paralizie
cerebrală, care se produc în primele săptămâni de viaţă (Pascual-Castroviejo, I.
et al., 2001; Cioni, G. et al., 2009; Zeldin, A.S., 2011).
Hemiplegia congenitală, în majoritatea cazurilor, este secundară
paraliziei cerebrale în primele săptămâni ale vieţii intrauterine şi este mai des
întâlnită decât cea dobândită (Cioni, G. et al., 2009). Naşterea prematură, înainte
de a 32-a săptămână sau greutatea mai mică de 1500 g reprezintă riscuri mari de
apariţie a hemiplegiei (Watson, L., Blair, E. & Stanley, F., 2006), însă o leziune
în timpul naşterii poate fi, de asemenea, cauza bolii. Uneori leziunea ce
provoacă hemiplegia apare după naştere, înainte de 3 ani de copilărie, din cauza
unei infecţii (Watson, L., Blair, E. & Stanley, F., 2006; Cioni, G. et al., 2009).
Copiii hemiplegici a căror leziune a avut loc la nivelul substanţei cenuşii
prezintă mai des dificultăţi de învăţare, epilepsie şi probleme de comportament,
decât cei afectaţi la nivelul substanţei albe. O parte dintre ei au şi probleme de
natură psihologică. Anomaliile creierului duc la autism, deficit de atenţie sau
hiperactivitate, iar anxietatea sau depresia se pot instala din cauză că diferenţa
dintre ei şi copiii sănătoşi este resimţită şi de copiii hemiplegici (Neville, B. &
Goodman, R., 2000).
18.2. Obiective
 Creşterea şi adaptarea capacităţii de efort;
 Ameliorarea funcţiilor de coordonare, control şi echilibru ale corpului;
 Evitarea instalării scoliozei
 Refacerea forţei musculare şi creşterea rezistenţei musculare;
 Formarea capacităţii de relaxare;
 Corectarea posturii şi aliniamentului corpului;
 Creşterea mobilităţii articulare pe partea sănătoasă;
 Reeducarea respiratorie şi a sensibilităţii;
 Educarea-reeducarea musculaturii paralizate;
 Stoparea regresiei somatice sau agravarea hemiplegiei;
150
 Stimularea mişcării membrului afectat, astfel încât să se evite deformarea și

anchilozei articulaţiilor;
 Pe fondul restantului funcţional, construirea fie a unei noi scheme de
comportament, fie a unei variante de utilizare a unor segmente ale corpului
mai puţin afectate
 Mobilizarea articulației scapulohumerale de partea afectată pentru evitarea
instalării capsulitei retractile.
18.3. Exerciţii
 Plută
 Swimming noodle
 Labe de înot
 Bancă

 Exerciţii pentru faza flască
- Stând pe piciorul sănătos, cel afectat sprijinit oblic înainte, se efectuează
flexia şi extensiunea capului;
îndoirea capului spre partea sănătoasă;
răsucirea capului spre partea sănătoasă;
anteducţia umărului sănătos spre înainte;
retroducţia umărului sănătos spre înapoi;
abducţia braţului sănătos;
circumducţii ale braţului sănătos spre înainte;
circumducţii ale braţului sănătos spre înapoi;
- Stând pe piciorul sănătos, cel afectat sprijinit oblic înainte, braţul sănătos
flexat, mâna la ceafă, se efectuează răsucirea trunchiului spre partea
sănătoasă (vezi Fig. 18.1.);
151
- Stând pe piciorul sănătos, cel afectat sprijinit oblic înainte, mâna

sănătoasă pe şold, se efectuează înclinarea trunchiului spre partea
sănătoasă cu menţinere 3 secunde;
ridicarea pe vârful piciorului de partea sănătoasă;
semigenuflexiune pe piciorul sănătos (vezi Fig. 18.2.);
Fig. 18.2. Variante de genuflexiuni
- Aşezat, spatele sprijinit de bancă, se efectuează flexiunea genunchiului

sănătos;
- Aşezat, spatele sprijinit de bancă, se efectuează flexiunea genunchiului
bolnav cu ajutorul mâinii sănătoase prin apucarea spaţiului popliteu (vezi
Fig. 18.3.);
152
- Aşezat, spatele sprijinit de bancă, se efectuează ridicarea braţului bolnav

cu ajutorul mâinii sănătoase prin apucarea la nivelul articulaţiei mâinii
bolnave (vezi Fig. 18.4.);
- Aşezat, spatele sprijinit de bancă, se efectuează flexiunea braţului bolnav

cu ajutorul mâinii sănătoase prin apucarea la nivelul articulaţiei mâinii
bolnave (vezi Fig. 18.5.);
- Aşezat, spatele sprijinit de bancă, se efectuează flexia şi extensiunea

degetelor bolnave cu ajutorul celor sănătoase;
153
- Hemidecubit spre partea sănătoasă la marginea bazinului, sprijinit pe

antebraţ, se efectuează ridicare în aşezat prin împingere în sol cu
antebraţul şi lăsarea picioarelor să atârne în apă (vezi Fig. 18.6.);
Fig. 18.6. Exerciții din așezat la marginea bazinului
 Exerciţii pentru faza spastică

- Aşezat, spatele sprijinit de bancă, se efectuează flexia şi extensiunea
capului;
- Aşezat, spatele sprijinit de bancă, se efectuează răsuciri ale capului spre
- Aşezat, spatele sprijinit de bancă, se efectuează îndoiri ale capului spre
- Decubit dorsal, se efectuează pronaţia şi supinaţia antebraţelor;
- Decubit dorsal, se efectuează abducţia braţelor cu rotaţie externă la
terminarea mişcării, apoi revenirea lor cu rotaţie internă la final;
- Stând depărtat, se efectuează ridicarea braţelor sus cu supinaţie şi
coborârea lor cu pronaţie (vezi Fig. 18.7.);
Fig. 18.7. Exerciții din stând
- Stând depărtat, braţele flexate, mâinile pe umeri, se efectuează abducţia

coatelor urmată de rotaţia externă a braţelor (vezi Fig. 18.8.);
154
- Aşezat, un swimming noodle ţinut la nivelul bazinului, palmele aşezate

pe el, se efectuează rularea swimming noodle-ului spre înainte şi spre
înapoi pe coapse;
- Stând depărtat, mâinile pe rebordul costal, se efectuează răsuciri de
trunchi spre stânga şi spre dreapta;
- Stând depărtat, mâinile pe rebordul costal, se efectuează
semigenuflexiuni;
- Stând depărtat, braţele anteduse, mâinile în supinaţie, se efectuează
flexia şi extensiunea degetelor, cu mutarea greutăţii corpului de pe un
picior pe celălalt (vezi Fig. 18.9.);
- Hemidecubit spre partea sănătoasă, genunchiul sănătos uşor flexat, braţul

de aceeaşi parte sus, capul sprijinit pe braţ, se efectuează abducţia
piciorului bolnav;
- Hemidecubit spre partea sănătoasă, genunchiul sănătos uşor flexat, braţul
de aceeaşi parte sus, capul sprijinit pe braţ, se efectuează flexia MS
155
bolnav, apoi extensiunea acestuia şi flexiunea genunchiului (vezi Fig.

18.10.);
Fig. 18.10. Exerciții din alunecare în hemidecubit
- Aşezat, se efectuează flexia plantară şi dorsală a picioarelor cu mişcări

simetrice;
- Aşezat, se efectuează flexia plantară şi dorsală a picioarelor cu mişcări
asimetrice (vezi Fig. 18.11.).

- Alunecare ventrală, braţele sus, mâna sănătoasă ţine o plută, cealaltă
mână sprijinită pe plută, se efectuează mişcări specifice procedeului
craul cu piciorul sănătos, inspir prin extensie cervicală (vezi Fig. 18.12.);
Fig. 18.12. Alunecare ventrală cu pluta
156
- Alunecare ventrală cu o centură flotoare, se efectuează vâsliri cu braţul

sănătos cu inspir de aceeaşi parte şi mişcări specifice procedeului craul
cu piciorul sănătos;
- Alunecare ventrală cu o centură flotoare, se efectuează vâsliri specifice
procedeului bras cu braţul sănătos şi mişcări specifice procedeului craul
cu piciorul sănătos (vezi Fig. 18.13.);
Fig. 18.13. Alunecare ventrală cu centură flotoare
- Alunecare dorsală, braţele sus, mâna sănătoasă ţine o plută, mâna de

partea opusă se sprijină pe plută, se efectuează mişcări de picioare
ondulatorii specifice procedeului fluture;
- Câte doi, alunecare ventrală cu câte o centură, braţele sus, mâinile
sănătoase ţin un swimming noodle comun, mâinile bolnave sunt
sprijinite pe swimming noodle, se efectuează mişcări specifice
procedeului craul cu picioarele sănătoase;
- Stând facial la marginea bazinului pe piciorul sănătos, braţul sănătos
flexat, mâna se ţine de marginea acestuia, se efectuează respiraţii
subacvatice prin flexiunea genunchiului sănătos şi coborâre sub nivelul
apei pe expir, urmată de extensiunea genunchiului sănătos şi ieşire din
apă până la nivelul umerilor pentru executarea inspirului (vezi Fig.
18.14.);

157
- Plutire ventrală la marginea bazinului, braţul sănătos sus, mâna este

sprijinită pe marginea acestuia, se efectuează inspir pe partea sănătoasă
la fiecare 4 bătăi cu piciorul sănătos, mişcări specifice procedeului craul
cu piciorul sănătos;

- Alunecare dorsală, se efectuează vâslire cu braţul sănătos şi retroducţii
ale umărului bolnav;
- Alunecare dorsală, cu o labă pe piciorul bolnav, se efectuează vâsliri cu
ambele braţe sub nivelul umerilor;
- Alunecare ventrală, cu o plută ţinută la piept, se efectuează extensiunea
capului pentru inspir la fiecare 6-8 bătăi de picioare, mişcări de picioare
- Alunecare dorsală, braţele flexate, pluta ţinută la omoplaţi, se efectuează
mişcări de picioare ondulatorii specifice procedeului fluture;
- Alunecare dorsală, braţele flexate, pluta ţinută la ceafă, se efectuează
mişcări de picioare ondulatorii specifice procedeului fluture;
- Alunecare laterală pe lângă culoar spre partea sănătoasă, se efectuează
apucarea culoarului şi tracţiune cu braţul bolnav, cu mişcări de picioare
Fig. 18.15. Tracțiuni din alunecare ventrală
- Alunecare laterală spre partea bolnavă, braţul bolnav sus, sprijinit pe o

plută, cu o labă pe picior bolnav, se efectuează mişcări de picioare
- Craul procedeu complet cu o centură flotoare;
- Bras procedeu complet cu o centură flotoare.

- Stând dorsal la marginea bazinului, se efectuează ridicarea piciorului
sănătos sus, apoi ridicarea piciorului bolnav sus prin apucarea spaţiului
popliteu de către mâna sănătoasă;
158
- Stând lateral cu partea sănătoasă spre marginea bazinului, braţul sănătos

flexat, mâna sprijinită pe marginea acestuia, se efectuează răsuciri de
trunchi cu lăsarea membrelor bolnave relaxate;
- Stând lateral cu partea sănătoasă spre marginea bazinului, la o distanţă
de un pas, braţul sănătos lateral, mâna sprijinită pe marginea acestuia, se
efectuează flexiunea cotului sănătos cu lăsarea greutăţii corpului pe
partea sănătoasă (vezi Fig. 18.16.);

flexat, mâna sprijinită pe marginea acestuia, se efectuează flexiunea
trunchiului spre partea bolnavă;
flexat, mâna sprijinită pe marginea acestuia, se efectuează
semigenuflexiune şi ridicare a piciorului sănătos pe vârf;
- Stând dorsal la marginea bazinului, braţele lateral, mâinile sprijinite pe
marginea acestuia, se efectuează ridicarea alternativă a picioarelor sus;
- Stând pe piciorul sănătos, piciorul bolnav sprijinit lateral pe vârf, braţele
flexate, mâinile pe şold, se efectuează trecerea greutăţii corpului pe
piciorul bolnav şi aşezarea călcâiului pe sol;
- Plutire dorsală la marginea bazinului, braţele lateral, mâinile sprijinite pe
marginea acestuia, se efectuează imitarea mersului pe bicicletă;
- Stând pe vârfuri, se efectuează trecere în stând pe călcâie prin rularea
tălpii pe sol şi revenire (vezi Fig. 18.17.);
159
- Mers, braţul sănătos ţinându-se de bară şi ajutând deplasarea;

- Mers pe călcâie, braţele flexate, mâinile pe rebordul costal;
- Mers lateral cu paşi adăugaţi, braţele înainte jos, mâinile sprijinite pe o
plută la suprafaţa apei.

1. Definiți hemiplegia.
2. Precizați și descrieți fazele hemiplegiei .
3. Obiectivele tratamentului HKT în cazul hemiplegiei.
160
XIX. PARAPLEGIA
19.1. Descriere
Paraplegia este paralizia a două membre simetrice, mai des întâlnită cea
a membrelor inferioare. Se produce datorită unei leziuni bilaterale la nivelul
măduvei spinării. Leziunea poate avea loc la neuronul motor central, ducând la
paraplegie spastică sau la nivelul neuronului motor periferic, care rezultă în
paraplegie flască (Sbenghe, T., 1987). Se caracterizează prin pierderea forţei şi,
astfel, a mobilităţii voluntare a musculaturii de care neuronii sunt responsabili,
tulburări de sensibilitate, tulburări sfincteriene (incontinenţă sau retenţie
urinară), testul trunchi-coapsă a lui Babinski pozitiv – pacientul este rugat să se
ridice din culcat dorsal în aşezat cu braţele încrucişate la piept, iar membrele
inferioare se flexează (Sbenghe, T., 1987; Larner, A.J., 2001).
Ca şi în cazul hemiplegiei, paraplegia are două faze. Prima fază este cea
acută, flască, care se instalează brusc după un traumatism al neuronului motor
central din regiunea toracală, lombară sau sacrală, ce produce secţionarea
măduvei. Aceasta reprezintă un şoc şi rezultă în dispariţia activităţii reflexe
situată sub leziune, pierderea tonusului muscular şi retenţie urinară, fiindcă
lipsesc contracţiile voluntare necesare pentru golirea vezicii urinare. Această
perioadă durează de la câteva ore poate până la 6 săptămâni, timp în care se
reface activitatea reflexă afectată (Dawodu, S.T., 2011).
A doua fază, cea cronică, spastică, se caracterizează prin hipertonie
musculară, activitate reflexă exagerată atât osteo-tendinoasă şi patologică, cât şi
a vezicii urinare, ajungând la incontinenţă.
În cazurile în care se lezează neuronul motor periferic, paraplegia este
flască, fără a deveni apoi spastică. Extremităţile afectate sunt flasce, lipsesc
reflexele osteo-tendinoase şi muşchii sunt atrofiaţi. Există numeroase cauze
determinante, cele mai importante dintre ele sunt: compresia măduvei dată de o
fractură, o dislocaţie, o hemoragie, spondilolisteză, neoplasm extramedular,
procese degenerative sau mielomalacie, unele infecţii, dintre care poliomielita
cornului anterior este cea mai frecventă, toxine exogene, anomalii congenitale în
urma abiotrofiei ori paraliziei intrauterine sau traumatisme în timpul naşterii
(Livingston Hunt, E. & Cornwall, L.H., 1925; Byers, R.K., 1975).
Paraplegia spastică poate fi şi ereditară. Ea reprezintă o tulburare
moştenită, cu o evoluţie lentă şi care se caracterizează prin spasticitate şi
slăbiciune musculară a membrelor inferioare. Cauza bolii este procesul
degenerativ al fibrelor celor mai lungi ale tractului corticospinal (Fink, J.K. et
al., 1996; Fink, J.K.,2006; Salinas, S. et al., 2008). Există mai multe tipuri de
paraplegie spastică ereditară şi au fost descrise 31 de loci cromozomiale diferite
între ele după Roşulescu, E. et al., 2009, iar alţi autori, Salinas, S. et al., 2008,
confirmă că peste 41 de loci au fost găsite şi 17 gene au fost identificate.
161
În recuperarea paraplegiei, mersul este de cele mai multe ori scopul

primar pentru a se reintegra în societate, însă nu toţi reuşesc să-şi atingă scopul.
Reînvăţarea mersului necesită funcţie reziduală, cheltuială de energie, orteză,
motivaţie şi răbdare, ceea ce mulţi pacienţi nu au la dispoziţie (Subbarao, J.V.,
1991).
19.2. Obiective
 Dezvoltarea forţei musculare a părţii superioare a corpului pentru a facilita
viaţa de zi cu zi;
 Reeducarea mişcărilor perturbate de afecţiune;
 Prevenirea deviaţiilor membrelor inferioare;
 Educarea-reeducarea musculaturii paralizate;
 Corectarea atitudinii viciate a corpului;
 Întreţinerea unei amplitudini normale de mişcare;
 Reeducarea ortostatismului;
 Reeducarea mersului (în cazurile reversibile);
 Câştigarea independenţei prin activităţi gestuale adaptate dizabilităţii;
 Reeducarea vezicii şi intestinului;
 Reeducarea motorie (mobilitate şi stabilitate).
19.3. Exerciţii
 Swimming noodle
 Palmari
 Bancă

 Aşezat, se efectuează flexia şi extensiunea capului;
 Aşezat, se efectuează îndoiri ale capului spre stânga şi spre dreapta;
 Aşezat, se efectuează răsuciri ale capului spre stânga şi spre dreapta;
 Aşezat, se efectuează circumducţia braţelor spre înapoi cu mâinile pe umeri;
 Aşezat, se efectuează flexia braţelor la maximă amplitudine, cu menţinere 5
secunde;
 Aşezat, coatele flexate, mâinile pe umeri, se efectuează ridicarea coatelor la
nivelul umerilor;
162
 Aşezat, coatele flexate, mâinile la piept, se efectuează extensiunea orizontală

a braţelor cu arcuire, apoi extensiunea coatelor şi extensiunea braţelor
orizontală cu arcuire (vezi Fig. 19.1.);
 Aşezat, braţele lateral, se efectuează răsuciri ale trunchiului spre stânga şi

spre dreapta;
 Aşezat, braţele sus, mâinile împreunate, se efectuează îndoiri ale trunchiului
spre stânga şi spre dreapta;
 Aşezat, braţele sus, mâinile împreunate, se efectuează flexia şi extensiunea
trunchiului;
 Aşezat, se efectuează flexia genunchilor cu ajutorul mâinilor prin apucarea
spaţiilor poplitee;
 Aşezat, sprijin pe palme la marginea băncii, se efectuează ridicarea bazinului
de pe bancă, urmată de flexia şi extensiunea coatelor (vezi Fig. 19.2.);
Fig. 19.2. Exerciții la bancă
 Aşezat, sprijinit pe palme pe bancă, se efectuează extensiunea coatelor şi

ridicarea bazinului, cu menţinere 5 secunde (vezi Fig. 19.3.);
163
Fig. 19.3. Exerciții la bancă
 Decubit dorsal, se efectuează ridicare în aşezat cu ajutorul membrelor

superioare;
 Decubit dorsal, se efectuează trecere în decubit costal stânga, apoi în decubit
costal dreapta;
 Decubit dorsal, se efectuează trecere în decubit ventral prin întoarcere spre
stânga;
 Decubit dorsal, se efectuează trecere în decubit ventral prin întoarcere spre
dreapta.

 Alunecare ventrală cu o centură, se efectuează vâsliri de braţe specifice
procedeului craul;
 Alunecare ventrală cu o centură, se efectuează vâsliri de braţe specifice
procedeului bras;
 Alunecare dorsală, cu un swimming noodle sub genunchi, se efectuează
vâsliri de braţe specifice procedeului spate;
 Alunecare dorsală, cu un swimming noodle sub genunchi, se efectuează
vâsliri simultane de braţe specifice procedeului spate;
 Plutire verticală cu o centură, cu câte o floare în mâini, se efectuează flexia
alternativă a braţelor până la suprafaţa apei (vezi Fig. 19.4.);
164
Fig. 19.4. Exerciții din plutire verticală

unui braţ concomitent cu extensiunea celuilalt braţ, apoi se schimbă;
 Plutire verticală cu o centură, cu câte o floare în mâini, se efectuează
abducţia şi adducţia braţelor;
şi extensiunea alternativă a antebraţelor pe braţe;
 Atârnat facial la marginea bazinului, coatele flexate, mâinile sprijinite pe
marginea acestuia, se efectuează respiraţii subacvatice prin extensiunea
coatelor şi coborâre sub nivelul apei pe expir, urmată de revenire la suprafaţa
apei prin flexia coatelor pentru inspir;
 Atârnat facial la marginea bazinului, coatele flexate, mâinile sprijinite pe
marginea acestuia, se efectuează respiraţii subacvatice prin extensiunea
coatelor şi coborâre sub nivelul apei pe expir, urmată de revenire la suprafaţa
apei prin tracţiune, apoi împingerea energică a mâinilor în jos, corpul ieşind
cât mai mult din apă (vezi Fig. 19.5);
165
 Atârnat facial la marginea bazinului cu o centură, coatele flexate, mâinile

sprijinite pe marginea acestuia, se efectuează împingere de la margine,
ghemuire şi plutire în apnee până la găsirea echilibrului, apoi revenire la
margine prin vâsliri de braţe specifice procedeului bras.

 Plutire ventrală cu o centură la marginea bazinului, mâinile apucă bara, se
efectuează tracţiuni şi împingeri;
efectuează deplasare laterală spre stânga cu ajutorul mâinilor, prin
încrucişarea braţelor pe bară;
efectuează deplasare laterală spre dreapta cu ajutorul mâinilor, prin
încrucişarea braţelor pe bară.

1. Definiți paraplegia.
2. Precizați și descrieți fazele paraplegiei .
3. Obiectivele tratamentului HKT în cazul paraplegiei.
166
XX. BIBLIOGRAFIE
1. Al Marsi, O. (2011). An Essay on the Human Corticospinal

Tract: History, Development, Anatomy, and
Connections. Journal of Neuroanatomy, 10, 1-4
2. Anderson, T.J., (1992). Botulinum toxin treatment of spasmodic

et. al torticollis. Journal of The Royal Society of
Medicine, 85(9), 524-529
3. Bates, A. & (1992). Aquatic exercise therapy, British Columbia

Hanson, N. Canada:Ed. W.B. Saunders Company,
4. Bălăn, V. (1977). Gimnastica pentru prevenirea și corectarea

deficiențelor fizice. Cluj-Napoca: Sport-Turism
5. Bhatnagar, S.C. (2002). Neuroscience for the study of

communicative disorders, Second edition.
Baltimore: Lippincott William & Wilkins
6. Bîltac, G., & (2008). Hidrokinetoterapie. Craiova: Ed.

Rusu, L. Universitaria
7. Blandine C.G. (2009). Anatomie pentru mișcare, vol. I și II.,

București: Editura Polirom
8. Bratu, I.A. (1977). Gimnastica pentru prevenirea și corectarea

deficiențelor fizice. Cluj-Napoca: Ed. Sport-Turism;
9. Brown, T.D. & (2001). Spinal injuries in children’s sports. In

Micheli, L.J. Maffuli, N., Chan, K.M., Macdonald, R., Malina,
R.M. & Parker, A.W. (Ed.), Sports Medicine for
Specific Ages and Abilities (pp. 31-44). London:
Harcourt Publishers Limited
10. Byers, R.K. (1975). Spinal-cord Injuries During Birth. Journal

of Developmental Medicine & Child Neurology,
17(1), 103-110
167
11. Campbell, W.W. (2005). DeJong’s The Neurologic Examination,

Sixth Edition. Philadelphia: Lippincott William &
Wilkins
12. Cȃmpeanu, M. (2009). Kinetoterapia deficienţelor fizice. Cluj

Napoca: Napoca Star;
13. Cassidy, R.C. (2010, September 30). Kyphosis, articol obținut în

28 august, 2011, din baza de date Medscape
14. Castriota- (2005). Abnormal Skeletal Phenotypes: From

Scanderbeg, A. & Simple Signs to Complex Diagnosis. Berlin,
Dallapiccola, B. Heidelberg: Springer-Verlag Berlin Heidelberg
15. Cioni, G., (2009). The Spastic Forms of Celebral Palsy: A

Sgandurra, G., Guide to the Assessment of Adaptive Functions.
Muzzini, S., New York: Springer
Paolicelli, P.B. &
Ferrari, A.
16. Cordun, M., (1999). Hidrokinetoterapia în afecțiunile

Cirlă, L. & Jivan, reumatismale. București.
I.
17. Coventry, M.B. & (1959). Congenital Muscular Torticollis In Infancy

Harris, L.E. Some Observations Regarding Treatment. Journal
of Bone and Joint Surgery, 41,815-822
18. Cowley, E.E., (2009). The Effect of Heel Height on Gait and
Chevalier, T.L. & Posture: A Review of the Literature. Journal of The
Chockalingam, N. American Pediatric Medical Association, 99(6),
512-518
19. Daniels, R. (2004). Nursing Fundamentals: Caring & Clinical

Decision Making. Clifton Park: Delmar Learning
20. Dawodu, S.T. (2011, April 4). Spinal Cord Injury – Definition,
Epidemiology, Pathophysiology, articol obținut în 11
septembre, 2011, din baza de date Medscape
21. Delavier, F. (2010). Anatomia unui corp perfect. București:

Litera Internationa
168
22. Demirbilek, S. & (1999). Congenital muscular torticollis and

Atayurt, H.F sternocleid tumor: results of nonoperative
treatment. Journal of Pediatric Surgery, 34 (4), 549-
551
23. Doi, T. et.al (2011, January 14). Right thoracic curvature in

the normal spine. Journal of Orthopaedic Surgery
and Research, 6(1), 4
24. Donald, E. K. (2003). The Etiology and Natural History of

Idiopathic Scoliosis. Washington : American
academy of orthotists & prosthetists, pp 3-10
25. Donaldson, J.S. (1956). Acquired Torticollis in Children and

Young Adults. Journal of American Medical
Association, 160(6), 458-461
26. Driscoll, S. & (2008). Musculoskeletal Complications of

Skinner, J. Neuromuscular Disease in Children. Journal of
Physical Medicine and Rehabilitation Clinics of
North America, 19, 163-194
27. Fink, J.K. (2006). Hereditary Spastic Paraplegia. Journal of

Current Neurology and Neuroscience Reports, 6,
65-76
28. Fink, J.K., et.al (1996). Hereditary Spastic Paraplegia. Journal of

Neurology, 46(6), 1507-1514
29. Fon, G.T., Pitt, (1980). Thoracic kyphosis: range in normal

M.J. & Thies, subjects. American Journal of Roentgenology, 134
A.C. Jr. (5), 979-983
30. Fonseca (2006). Lumbar lordosis: A study of angle values

Damasceno, L.H., and of vertebral bodies and intervertebral discs
Guarnieri role. Journal of Acta Ortopédica Brazileira, 14 (4)
Catarin, S.R.,
Campos, A.D. &
Aprecido Defino,
H.L.
169
31. Garoflid, N., (2000). ”Rounded back” in children and

Fragnière, B. & adolescents. Journal of Revue Médicale de la
Dutoit, M. Suisse Romande, 120(10), 815-820
32. Gorji, R. ,Nastasi, (2011). Anesthesia And Neuromonitoring For

R., Stuart, S., Correction Of Thoracolumbar Deformity In An
Tallarico, R. & Achondroplastic Dwarf. The Internet Journal of
Li, F. Anesthesiology, 29 (1)
33. Gupta, K., Kaur, (2010). MRI documentation of Spontaneous

S., Sandhu, P., Regression of lumbar disc herniation- A case
Mittal, P. report. The Internet Journal of Radiology. Volume
11 Number 1. DOI: 10.5580/80
34. Heary, R.F. & (2007). Spinal Deformities: The Essentials. New
Albert, T.J. York: Thieme Medical Publishers
35. Hensey, O.J., (1983). Juvenile discitis. Journal of Disease in

Coad, N., Carty, Childhood, 58, 983-987
H.M. & Sills,
J.M.
36. Hidalgo, J.A. (2008, August 29). Pott Disease (Tuberculous

Spondylitis), articol obținut în 16 august, 2011, din
baza de date Mescape
37. Hongo, M., (2008). Association of spinal curve defomity and

Miyakoshi, N., back extensor strenght in elderly women with
Shimada, Y. & osteoporosis in Japan and the United States.
Sinaki, M. Journal of Osteoporosis International, 19(2), 268-
269
38. Ibrahim, K. (2008). Flat Back Syndrome: What Is It? How to

Fix It?. Journal of The Cutting Edge, IV(II), 14-15
39. Jang, J.S., Lee, (2007). Changes in Sagittal Alignment After

S.H., Min, J.H. & Restoration of Lower Lumber Lordosis in Patients
Maeng, D.H. with Degenerative Flat Back Syndrome. Journal of
Neurosurgery.Spine, 7(4), 387-392
170
40. Januário, F., (2010). Rehabilitation of postural stability in

Campos, I. & ataxic/hemiplegic patients after stroke. Journal of
Amal, C. Disability and Rehabilitation, 32(21), 1775-1779
41. Jones, S. (2011). Neck Swellings/Lumps: Torticollis. In

Godbole, P.P., Koyle, M.A. & Wilcox, D.T. (Ed.),
Guide to Pediatric Urology and Surgery in Clinical
Practice (pp. 185-191). London: Springer
42. Jordan, J., (2011). Herniated lumbar disc. Clin Evid (Online).
Konstantinou, K. Jun 28. Pii:1118.
O`Dowd, J.
43. Kalichman, L. & (2011). Association between computed

Li, L., Hunter, tomography-evaluated lumbar lordosis and
D.J., Been, E. features of spinal degeneration, evaluated in supine
position. Journal of The Spine, 11(4), 308-315
44. Katz, E.D. (2003). The Etiology and Natural History of

Idiopathic Scoliosis. Washington: American
academy of orthotists & prosthetists, pp 3-10
45. Khanna, G. (2009). Role of imaging in scoliosis. Journal of

Pediatric Radiology, 39(2), S247-S251
46. Kozier, B., Erb, (2008). Fundamentals of Nursing: Concepts,

G., Berman, A., process and practice. Harlow: Pearson Education
Snyder, S., Lake, Limited
R. & Harvey, S.
47. Larner, A.J. (2001). A Dictionary of Neurological Signs:

Clinical Neurosemiology. Dordrecht: Kluwer
Academic Publishers
48. Lauerman, W.C. (2010). Pediatric Spine. In S.M. Wiesel & J.N.
Delahay (Ed.), Essentials of Orthopedic Surgery,
Fourth Edition (pp.239-245). London: Springer
49. Letts, R.M., & (2009, January 29). Congenital Spinal Deformity,
Jawadi, A.H. articol obținut în 24 august, 2011, din baza de date
Medscape
171
50. Livingston Hunt, (1925). Flaccid Paraplegia. Journal of the

E. & Cornwall, American Medical Association, 85(3), 186-189
L.H.
51. Logroscino, G., (2001). Spondylolysis and spondilolisthesis in the

Mazza, O., pediatric and adolescent population. Journal of
Aulisa, A.G., Child’s Nervous System, 17, 644-655
Pitta, L., Pola, E.
& Aulisa, L.
52. Lonstein, J.E. (1999). Congential Spine Deformities: Scoliosis,

Kyphosis, and Lordosis. Journal of Orthopedic
Clinics of North America, 30 (3), 387-405
53. Lu, D.C. & (2007). Flatback syndrome. Journal of

Chou, D. Neurosurgery Clinics of North America, 18(2),
289-294
54. Malfair, D., (2010). Radiographic Evaluation of Scoliosis:

et.al Review. American Journal of Roentgenology,
194(3), S8-S22
55. Marty, C., (2001). The sagittal anatomy of the sacrum among
et.al young adults, infants, and spondylolisthesis
patients. European Spine Journal, 11(2), 119-125
56. McAlister, W.H. (1975). Measurement of spinal curvatures. Journal

& Shackelford, of Radiologic Clinics of North America, 13(1),
G.D. 113-121
57. McCarthy, R.E. (1999). Management of Neuromuscular Scoliosis.

Journal of Orthopedic Clinics of North America,
30(3), 435-449
58. Netter, F.H. (2005). Atlas de anatomie umană. București

.Editura Medicală Callisto.
59. Neville, B. & (2000). Congenital Hemiplegia. London:
Goodman, R. Cambridge University Press
172
60. Newton, P.O. (2003). Neuromuscular Scoliosis. In Dewald, R.L.

(Ed.), Spinal Deformities: The Comprehensive Text
(pp. 718-729). New York: Thieme Medical
Publishers Inc.
61. Nowak, J.E. (2009, April 2). Scheuermann Disease, articol

obținut în 16 august, 2011, din baza de date
Mescape
62. Papaioannou, T., (1982). Scoliosis associated with limb-length

Stokes, I. & inequality. Journal of Bone and Joint Surgery.
Kenwright, J. American Volume, 64(1), 59-62
63. Papilian V. (2011). Anatomia omului. Aparatul locomotor.

București: Editura ALL
64. Pascual- (2001). Unilateral polymicrogyria: a common

Castroviejo, I., cause of hemiplegia of prenatal origin. Journal of
Pascual-Pascual, Brain & Development, 23(4), 216-222
S.I., Viaño, J.,
Martinez, V. &
Palencia, R.
65. Payne, M.R. (2010). Analyzing the lumbar lordosis. Journal of

The Chiropractic
66. Porth, C.M. (2010). Essentials of Pathophysiology: Concepts of

Altered Health States, Third Edition. China:
Lippincott Williams and Wilkins
67. Potter, B.K., (2004). Prevention and Management of Iatronic

Lenke, L.G. & Flatback Defomity. Journal of Bone and Joint
Kuklo, T.R. Surgery, 86, 1793-1808
68. Propst-Proctor (1983). Radiographic determination of lordosis and

S.L. & Bleck E.E. kyphosis in normal and scoliotic children. Journal
of Pediatric orthopedics, 3(3), 344-346
69. Purves, D. et.al (2001). Neuroscience, 2nd edition. Sunderland:

Sinauer Associates
173
70. Ring, D., (1997). An association between the flat back and
Vaccaro, A., postpolio syndromes: A report of three cases.
Scuderi, G., Journal of Physical Medicine and Rehabiliation,
Klein, G., Green, 78(3), 324-326
D. & Garfin, S.
71. Robin, N.H. (1996). Congenital Muscular Torticollis. Journal of

Pediatrics in Review, 17(10), 374-375
72. Robottom, B.J., (2011). Movement Disorders Emergencies Part 2:

Factori, S.A. & Hyperkinetic Disorders. Journal of Neurology,
Weiner, W.J. 68(6), 719-724
73. Roșulescu, E., (2009). Hereditary Spastic Paraplegia. Romanian

Stănoiu, C., Journal of Morphology and Embryology, 50(2),
Buteică, E., 299-303
Stănoiu, B.,
Burada, F. &
Zăvăleanu, M.
74. Salinas, S., (2008). Hereditary spastic paraplegia: clinical

Proukakis, C., features and pathogenetic mechanisms. Journal of
Crosby, A. & Lancet Neurology, 7, 1127-1138
Warner, T.T.
75. Sbenghe, T. (1981). Recuperarea medicala a sechelelor

posttraumatice ale membrelor. București: Editura
Medicală;
76. Sbenghe, T. (1987). Kinetologie profilactică, terapeutică și de

recuperare. București: Editura Medicală
77. Sbenghe, T. (2005). Kinesiologie – Știința mișcării. București:

Editura Medicală;
78. Schneider, D. (2011, January 5). Tardive Dystonia, articol

Medscape
174
79. Shaw, A., (2009). Radiology: Clinical Cases Uncovered. UK:

Godfrey, E., Wiley-Blackwell
Singh A. &
Massoud, T.
80. Shneerson, J.M. (2005). Disorders of the thoracic cage and

diaphragm. In D.A. Warrell, T.M. Cox, J.D. Firth
& E.J.Benz Jr (Ed.), Oxford Textbook of Medicine,
Volume 2 (pp. 1523-1524). New York: Oxford
University Press Inc.
81. Skaggs, D.L. & (2006). Staying Out of Trouble in Pediatric

Flynn, J.M. Orthopaedics. Philadelphia: Lippincott Williams &
Wilkins
82. Staheli, L.T. (2006). Practice of Pediatric Orthopedics, Second

Edition. Philadelphia: Lippincott Williams &
Wilkins
83. Stellwagen, L., (2008). Torticollis, facial asymmetry and

Hubbard, E., plagiocephaly in normal newborns. Journal of
Chambers, C. & Disease in Childhood, 93(10), 827-831
Jones, K.L.
84. Stroescu, I. (1979). Recuperarea funcțională în practica

reumatologică. Editura
85. Subach, B.R. (2009). Spine Tale. Obesity and Spinal Disease.
Journal of The Spinal Research Foundation, 4(2),
7-8
86. Subbarao, J.V. (1991). Walking after spinal cord injury. Goal or
wish?. Western Journal of Medicine, 154(5), 612-
614
87. Szpalski, M. & (2005). The Failed Spine. Philadelphia: Lippincott

Gunzburg, R. Willims & Wilkins
88. Tachdjian, M.O. (1997). Clinical Pediatric Orthopedics: The Art of

Diagnosis and Principles of Managements, Volume
117. Stamford: Appleton & Lange
175
89. Tache, G.O. (2011, Februarie 20). Maladia Scheuermann sau

cifoza juvenilă. Jurnalul Săptămâna medicală, 125
90. Tattersall, R. & (2003). Posture and cystic fibrosis. Journal of the
Walshaw, M.J. Royal Society of Medicine, 96(43), 18-22
91. Taylor, M. & (1957). Speech Problems of Hemiplegics. Journal

Rusk, H.A. of Public Health Reports, 72(9), 832-835
92. Tijssen, M.A.J., (2000). Frequency analysis of EMG activity in

Marsden, J.F. & patients with idiopathic torticollis. Journal of
Brown, P. Brain: A Journal of Neurology, 123(4), 677-686
93. Trobisch, P., (2010). Idiopathic Scoliosis. Journal of Deutches

Suess, O. & Ärzteblatt International, 107(49), 875-884
Schwab, F.
94. Truong, D. et.al (2010). Long-term efficacy and safety of botulinum

toxin type A (Dysport) in cervical dystonia. Journal
of Parkinsonism & Related Disorders, 16(5), 316-
323
95. Vajramani, A., (2010). Congenital unilateral absence of

Witham, F.M. & sternocleidomastoid and trapezius muscles: a case
Richards, R.H. report and literature review. Journal of Pediatric
Orthopaedics B, 19(5), 462-464
96. Vasile L. (2007). Înot pentru sănătate. Bucureşti: Ed.

Didactică şi pedagogică
97. Vismara, L., (2010). Effect of obesity and low pack pain on
Menegoni, F., spinal mobility: a cross sectional study in women.
Zaina, F., Galli, Journal of NeuroEngineering and Rehabilitation, 7
M., Negrini, S. & (3)
Capodaglio, P.
98. Warner, W.C.Jr. (2006). Kyphosis. In Lovell, W.W., Winter, R.B.,

Morrissy, R.T. & Weinstein, S.L. (Ed.), Lovell and
Winter’s Pediatric Orthopaedics, Sixth Edition,
Volume II (pp. 797-838). Philadelphia: Lippincott
Williams and Wilkins
176
99. Watson, L., Blair, (2006). Report of The Western Australian Cerebral
E. & Stanley, F. Palsy Register to Birth Year 1999. Perth, Telethon
Institute for Child Health Research, 17-22
100. Weinstein, S.L., (2008). Adolescent Idiopathic Scoliosis. Journal of

Dolan, L.A., Lancet, 371, 1527-1537
Cheng, J.C.Y.,
Denielsson, A. &
Morcuende, J.A.
101. Wiggins, G.C., (2003). Management of Iatrogenic Flat-back

Ondra, S.L. & Syndrome. Journal of Neurosurgical Focus, 15(3),
Shaffrey, C.I. E8
102. Winters, T.F., (1987)., Gait patterns in spastic hemiplegia in

Gage, J.R. & children and young adults. Journal of Bone and
Hicks, R. Joint Surgery.American Volume, 69(3), 437-441
103. Yousef, A.M., (2011). Postural Changes during Normal

Hanfy, H.M., Pregnancy. Journal of American Science, 7 (6),
Elshamy, F.F., 1013-1018
Awad, M.A. &
Kandil, I.M.
104. Zamora E. & (2006). Artrologie și biomecanică umana

Ciocoi-Pop, R. generală. Cluj-Napoca: Risoprint;
105. Zamora E. & (2006). Bazele teoretico-metodice ale

Ciocoi-Pop, R. kinetoterapiei în bolile reumatice. Cluj-Napoca:
Risoprint;
106. Zamora, E. & (2005). Anatomia omului: aparatul locomotor;

Crăciun, D.D. sistemul osos și sistemul muscular. Cluj Napoca:
Editura Risoprint
107. Zeldin, A.S. (2011, June 11). Celebral Palsy, articol obținut în
2 septembrie, 2011, din baza de date Medscape
108. Zhang, Z. (2011, June 9). Late onset Pott’s paraplegia in

patients with upper thoracic sharp kyphosis, articol
Pubmed
177
Site-uri vizitate
109. Exerciţii de recuperarea cifolordozei, articol obţinut în 12 septembrie

2011 de la adresa: http://www.scribd.com/doc/16636588/Exercitii-
recuperare-cifolordoza;
110. Spondilita anchilopoietică, articol obţinut în 15 septembrie 2011 de la

adresa: http://www.netmedic.ro/boli-osteoarticulare/spondilita-
ankilopoetica;
111. Spondilita anchilopoietica, articol obţinut în 15 septembrie 2011 de la

adresa: http://www.tratamente-naturiste.ro/terapii-naturale/spondilita-
anchilopoietica.htm;
112. http://facultate.regielive.ro/referate/educatie-fizica/discopatia-lombara-
medicina-45258.html;
113. http://www.sfatulmedicului.ro/Hernia-de-disc-si-
lombosciatica/discopatia-lombara-lumbago-si-lombosciatica_306;
114. Lumbar degenerative disc disease, link: http://www.spine-

health.com/conditions/degenerative-disc-disease/lumbar-degenerative-
disc-disease;
115. Lumbar disc disease, link:

http://www.emedicinehealth.com/lumbar_disc_disease/article_em.htm;
116. Lumbar degenerative disc disease,link:

http://www.eorthopod.com/public/patient_education/6495/lumbar_dege
nerative_disc_disease.html;
117. Degenerative disc disease,link:

http://www.neurologychannel.com/degenerative-disc-
disease/index.shtml;
118. http://www.cdt-babes.ro/articole/hernie-de-disc.php;
119. http://www.scribd.com/doc/48424263/Trac%C5%A3iunile-Williams-
McKenzie-Decuaptari;
120. http://nyulmc-rehab.med.nyu.edu/conditions-we-
treat/conditions/herniated-disc#definition - Robert E. Leach, MD., 2010
178
121. The influence of footwear on the prevalence of flat foot, articol obţinut
în 29 septembrie, 2011 de la adresa
http://www.australianscience.com.au/news/the-influence-of-footwear-
on-the-prevalence-of-flat-foot/, publicat în 22 Iulie, 2011
122. Genu Varum, articol obţinut în 18 septembrie, 2011 de la adresa:

http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/genu-varum_3589
123. prof. dr. Avramescu Taina- RECUPERARE FUNCTIONALA IN

PATOLOGIA SPORTIVA (http://cis01.central.ucv.ro/educatie_fizica-
kineto/suportcurs/master/recuperare_functionala/Recuperare%20functi
onala_curs.pdf)
179

Cuprins: Hidrokinetoterapia - Elemente Teoretice Şi Practice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins: Hidrokinetoterapia - Elemente Teoretice Şi Practice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Hidrokinetoterapia - Elemente teoretice şi practice

V. SPATELE ROTUND .................................................................................... 41

9.3.3. Exerciţii în bazin cu apă adâncă ........................................................ 86

14.3. Exerciţii ............................................................................................... 121

XIX. PARAPLEGIA ........................................................................................ 161

Autorul volumului, Nicolae Horațiu Pop, are marele avantaj de a fi

Prof. univ. dr. Elena Zamora

După Baciu C. (1974), citat de Bîltac, G., Rusu, L. (2008), kinetoterapia

Programul zilnic de HKT este structurat, în funcţie de obiective, pe părţi

 când temperatura apei este mai mică de 33-37ºC.

Indicaţii pentru kinetoterapeut:

 când deformările scheletice, simetria şi postura pot fi prevenite

Indicaţii pentru kinetoterapeut:

 se vor întinde muşchii care urmează să fie stimulaţi în sensul

Forţa şi rezistenţa musculară

Este tensiunea maximă pe care o poate genera un muşchi la o singură

Este capacitatea unui muşchi de a realiza contracţii succesive într-o

 când prin activitatea în apă se poate reduce sau elimina durerea

Indicaţii pentru kinetoterapeut

Pacienţii pot fi educaţi să recunoască, să controleze sau să inhibe

Metode de relaxare locală:

Metode de relaxare generală

Indicaţii pentru kinetoterapeut:

 se va sublinia necesitatea practicării regulate a programului după

Schimbările fiziologice care apar în timpul exerciţiilor în apă caldă

 Creşte frecvenţa respiratorie (FR)

Efectele terapeutice ale exerciţiului în apă caldă

 Stimulează relaxarea musculară

Contraindicaţii pentru HKT sunt pentru boli precum:

 febra tifoidă, holera, dizenteria;

 boli contagioase de piele;

Materiale folosite în ședințele de HKT.

Întrebări și teme de reflecție

1. Definiți părțile specifice ale unui program de HKT.

 Normalizarea tonusului și alungirea muşchilor gâtului de partea afectată;

Fig. 1.1 Balans vertical MS

 Stând depărtat, se efectuează circumducţii ale MS spre înapoi;

Fig. 1.2. Răsucirea și îndoirea trunchiului

1.3.3. Exerciţii în bazin cu apă adâncă

 Alunecare dorsală, braţele lângă corp, se efectuează răsucirea capului spre

1.3.4. Exerciţii în bazin cu apă mică

1.3.5. Întrebări și teme de reflecție

II. CIFOZA TOTALĂ

2.3.2. Exerciţii pe uscat

Fig. 2.1. Stând depărtat, flexia braţelor

 Stând depărtat, braţele lateral, se efectuează răsuciri ale trunchiului spre

 Stând depărtat, braţele lateral, se efectuează extensiunea orizontală a

Fig. 2.2. Exerciții cu partener

 Pe perechi, stând spate în spate, braţele sus, priză la nivelul mâinilor, se

Fig. 2.3. Exerciții cu partener

 Pe perechi, stând faţă în faţă la o distanţă de un pas, braţele anteduse,

2.3.3. Exerciţii în bazin cu apă adâncă

Fig. 2.4. Alunecare ventrală cu pluta

 Spate procedeu complet;

Fig. 2.5. Extensii la marginea bazinului

 Plutire ventrală la marginea bazinului, braţele sus şi flexate, coatele sprijinite

Fig. 2.6. Exerciții la marginea bazinului

 Plutire ventrală la marginea bazinului, braţele sus, mâinile sprijinite pe

2.3.4. Exerciţii în bazin cu apă mică

Fig. 2.7. Exerciții la marginea bazinului

 Plutire dorsală la marginea bazinului, braţele lateral, mâinile sprijinite pe

Fig. 2.8. Exerciții la marginea bazinului

 Stând facial la marginea bazinului, braţele flexate, mâinile sprijinite pe