CAPITOLUL

10 

Implicația fiziologică a funcționalitați implanturilor orale

Krister G. Svensson și Mats Trulsson

prezenței protezelor bimaxilare cu sprijin implantar) perturbă aceast reglaj. Mai

mult, prezența PMR-urilor în jurul

CUPRINS dinților acoperiti printr-o proteză fixă nu par să aduca vreun beneficiu in controlul

Controlul masticației , 132 spațiului în timpul poziționării alimentului sau in adaptarea la duritatea acestuia în

Controlul spațiului forțelor masticatorii, 133 timpul masticației. Astfel, funcția maxilarului cu o proteză totală cu sprijin

Reglarea mărimii forțelor masticatorii, 136 implantar va fi similară cu cea sprijinita numai pe dinți. În plus, în cazul

Osteopercepția, 138 maxilarului parțial edentat, implanturile poziționate între dinții naturali
independenți pot permite păstrarea a cel puțin o parte din informațiile senzoriale
furnizate de PMR-uri.

INTRODUCERE
O diferență fundamentală între un dinte natural și un implant dentar este
REZUMAT
Reglarea normală a funcțiilor orale, cum ar fi mușcarea și masticația, sunt faptul că acestuia din urmă îi lipsește ligamentul parodontal și, în

dependente de informațiile furnizate de mai mulți receptori senzoriali, inclusiv de consecință, și mecanoreceptorii parodontali (PMR). Funcționarea intactă a

mecanoreceptorii parodontali (PMR) care înconjoară dinții naturali. Informațiile PMR joacă roluri importante în:

detaliate despre amploarea și aspectele spațiului forțelor implicate în contactul

dinte-alimente furnizate de PMR-uri sunt prelucrate de sistemul nervos central -Reglarea forței masticatorii, precum și rata producerii forței masticatorii in

într-o manieră de feedback (control din moment-în-moment) pentru a regla procesul de ținere si făramitare a alimentelor între dinți
nivelul și direcția forțelor masticatorii. În plus, informațiile furnizate de aceiași -Adaptarea activității mușchilor maxilarului la duritatea alimentelor
receptori sunt utilizate într-o manieră avansată pentru a ajusta rata de creștere a - Reglarea fină și ajustarea spatiala a fortelor implicate in precizia
forței la proprietățile intrinseci (de exemplu, duritatea) alimentului, precum și muscaturii si a masticatiei.
CAPITOLUL 10 | Physiological Considerations of Oral Implant Function
îmbunatateste considerabil a funcția și a comfortul . Fiabilitatea acestui tratament a insemnat , într- (TM), receptorii mucoasei din cavitatea bucală și receptorii pielii în apropierea gurii, precum și
adevăr, un succes la nivel mondial (Brånemark etal. 1977, Adell și colab. 1990, Zarb & Schmitt mecanoreceptorii din ligamentele parodontale care înconjoară rădăcinile dinților (Lund 1991). Este
1990a, b, Lindquist și colab. 1996, Lekholm și colab. 1999). Ca parte a abordării minim invazive a necesara o ajustare corecta a eferentelor neruonale din SNC pentru reglarea corespunzătoare a
stomatologiei, utilizarea implanturilor fara ancoraj mixt, dento-implantar, in cazul edentatiilor
mușcaturii și masticației, de exemplu, adaptarea amplitudinii și a vitezei de producere a forței și a
partiale, a crescut semnificativ in ultimele decenii. S-a raportat că eficiența masticatorie la proteza
mișcărilor maxilarului la proprietățile fizice ale alimentului mestecat (vezi Lund și Kolta 2006 ).
cu sprijin implantar este similară cu cea a dentiției naturale, iar forțele de masticație maxime sunt
Inervarea mușchilor maxilarului de către mai mulți motoneuroni permite ajustarea eficientă a
echivalente (sau chiar mai mari) cu o astfel de proteză (Haraldson 1979, Haraldson & Carlsson
activitaților lor la o sarcină specifică. În plus, când un mușchi ridicător al mandibulei este întins
1979, Karlsson și Carlsson 1993). Cu toate acestea, reglarea activității mușchilor maxilarului ca
(cum ar fi in timpul mușcarii si masticației), receptorii sensibili la întindere , denumiți fusuri
răspuns la modificările treptate ale consistenței alimentare care apar în timpul masticației este
musculare, semnalează informații despre lungimea mușchilor și modificări ale acestei lungimi la
afectată la indivizii cu proteze cu sprijin implantar (Haraldson 1983, Grigoriadis etal. 2011). Acest
nivelul sistemului nervos central, jucând astfel un rol important atât în reglarea contracției cât și în
lucru nu este greu de suportat, deoarece, chiar dacă implantul dentar osteointegrat este in acest
permiterea creierului să determine poziția si mișcarea madibulei (adică furnizarea de informații;
moment, tidandu-se cont de limitari, similar unui dinte natural, există diferențe fundamentale între
Hulliger 1984, Hulliger și colab. 1985). S-a presupus ca receptorii articulațiilor TM furnizeaza
un implant dentar și un dinte natural.
astfel de informații (see Klineberg 1980, Lund & Matthews 1981). Uneori, cu toate acestea,

CONTROLUL MASTICAȚIEI
Masticația, prima etapă a procesului digestiv, implică introducerea și poziționarea alimentelor între
arcadele dentare pentru a putea fi incizate, zdrobite și macinate. În timpul acestui proces de
masticație, alimentele sunt imbibate in saliva ,apoi bolusul este mutat mai înapoi în gură pentru
înghițirea ulterioară.
Muschii masticatori sunt implicați in aproape toate miscarile complexului masticator, de exemplu,
ridicarea, coborarea și poziționarea transversală sau sagitală a mandibulei. La fel ca locomoția și
respirația, masticația implică miscari extrem de sincronizate intre mai multe grupe musculare - cele
ale limbii, maxilarelor și ale mușchilor faciali. Aceste activități sunt coordonate de semnale ritmice
generate de un „generator de pattern central” (CPG) în cadrul
sistemului nervos central (CNS; vezi Dellow & Lund 1971) și modificate ca răspuns la aferentele
importanța unor astfel de receptori în acest context este considerate a fi destul de limitată în
comparație cu cea a receptorilor musculari și cutanați, realizând o contribuție semnificativă doar ân
legatură cu pozițiile extreme ale articulației(vezi Sessle 2006).
Inervația bogată mecanoreceptoare a pielii, buzelor, și a mucoasei bucale răspunde nu numai la
contactul cu obiecte cum ar fi hrana, ci și la contactul dintre buze, modificări ale presiunii aerului
care apar în timpul vorbirii și deformari ale pielii faciale si mucoasei orale care însoțesc mișcarile
buzelor și maxilarelor(de exemplu ,în timpul masticației). Astfel, în completarea informațiilor
exteroceptive, aceste aferente ofera informații proprioceptive cu privire la poziția si mișcarile
maxilarului.(Johansson și colab. 1988, Trulsson & Johansson 2002).
Chiar dacă mai multe tipuri diferite de organe senzoriale în și din jurul cavității orale pot semnala
informații despre suprasolicitarea dinților, mecanoreceptorii periodontali specializați (PMRs),
localizați aproape de fibrele de colagen din ligamentul parodontal care atașeză dintele de oasele

din centrele sistemului nervos superior (de exemplu, cortexul motori primar și somatosenzorial, alveolare sunt considerate a fi responsabile în principal de furnizarea unei astfel de informații

precum și prin semnalele receptorilor senzoriali periferici. Acești receptori includ fusurile în timpul masticației(Figure 10-1).
musculare din mușchii ridicatori ai mandibulei, receptorii din articulațiile temporo-mandibulare
CAPITOLUL10 | Physiological Considerations of Oral Implant Function
FIG 10-1 Differences between a Natural Tooth and Dental Implant Illustrations, photographs, and radio-graphs of a natural tooth and an individual with natural dentition (A) and a dental implant and

an individual with bimaxillary implant- supported fixed prostheses (B).

Astfel ligamentul periodontal din jurul este stimulat optim de forțele applicate intr-

fiecărui dinte este mai mult decât un o anumită direcție, dependente de poziția sa

simplu support și conține câteva sute la nivelul ligamentului parodontal.

de receptori tactili extrem de sensibili

care sunt esențiali pentru controlul Ancorarea suprafeței unui implant dentar

motor de finețe al maxilarului. Acești direct la osul alveolar este denumită

receptori oferă, de asemenea, percepția osteointegrare. Lipsa unui ligament

conștientă a forțelor tactile care se periodontal între un implant și os înseamnă

aplică pe dinți. că nu există mecanoreceptori în imediata

În timpul mușcarii și masticației, dinții apropiere a implantului, o diferență

sunt supuși unor tipare complexe de forță. fundamentala între un dinte natural și un
Mișcarea ușoară a dintelui în alveola sa ca implant, cum ar fi acela al persoanelor
răspuns la o forță determină generarea de
edentate bimaxilar, protezate prin proteze
semnale nervoase ,datorită tensiunii în
cu sprijin implantar. In cazul celor edentați
fibrele de collagen ale ligamentului
parțial (ex., cu o proteza sprijinită pe
parodontal , care comprimă probabil
implanturi pe o singură arcadă sau cu o
terminațiile nervoase dintre aceste fibre.
proteză sprijinita pe implant sau un singur
Rezultatul de la orice PMR individual
dinte sau mai mulți) , lipsesc unele
depinde atât de sensibilitatea sa, cât și de

gradul de tensiune al capătului nervos informații senzoriale, dar forțele asupra

produs de mișcarea dinților. Deoarece un dinților rămași pot genera semnale PMR.

număr mare de factori mecanici

(incluzand anatomia radiculară, Controlul spațiului forțelor
proprietățile viscoelastice ale
masticatorii
ligamentului ,contact cu dinții adiacenți,
Deoarece, în mod normal,pmr-urile răspund la forțele aplicate în mai multe direcții la nivelul
etc.) influențeaza extensia acestei forte, receptori diferiți din jurul aceluași dinte nu sunt la fel
coroanei dentare,
de sensibili la forța aplicată în direcții diferite spre coroana dintelui. Astfel Fiecare receptor
CAPITOLUL 10 | Physiological Considerations of Oral Implant Function
Planul orizontal Două planuri verticale
Li Up Up

Frontali Me Di Li Bu Me Di

Bu Do Do

Premolar 1

Premolar 2

Molar 1

FIG 10-2 “Direcția preferată”de forță la care sunt mai sensibili mecanoreceptorii parodontali individuali din jurul dinților frontali,primul, si al doilea premolar și primii molari (Reprodus din Johnsen &

Trulsson 2003.)

orice mecanoreceptor individual oferă informații ambigue despre direcția unei forțe. Cu După cum se poate observa, numărul de vectori scade de la dinții anteriori pînă la

toate acestea, integrarea semnalelor de la grupuri mici de mecanoreceptori periodontali molari,ceea ce indică faptul că numărul receptorilor din ligamentele parodontale scade

oferă informații despre direcția precisă a forței extercitate.
Vectorii din Figure 10-2 descriu direcțiile de forță la care mecanoreceptorii parodontali din
mandibulă sunt cei mai sensibili, așa cum s-a determinat la microneurografie. Fiecare grup de
săgeți reprezintă toți acești vectori pentru receptorii din jurul anumitor dinți, iar numărul de
vectori corespunde numarului de mecanoreceptori identificați si studiați.
distal de-a lungul arcadei dentare, chiar daca când mărimea medie a dinților (și
ligamentele lor parodontale) crește. Această observație evidențiază importanța inervației
mecanoreceptive bine dezvoltate in jurul dinților anteriori, care sunt implicați în incizia
alimentelor și ghidarea mandibulei în poziție intercuspidiană în faza finală a ciclului de
masticație.
În plus, semnificația informațiilor senzoriale din PMR-uri pentru controlul spațiului în timpul
CHAPTER 10 | Physiological Considerations of Oral Implant Function
Dentiție naturală Microproteză cu sprijin dentar Proteză cu sprijin implantar

C
FIG 10-3 A

și B,

Exemple de subiecți cu dentiție naturală sau proteze cu sprijin dentar sau implantar încercând sa îmaprtă o bucată dintr-o bomboană de ciocolată tare în 2 părți egale cu dinții anteriori.  C,Mișcările

mandibulare(vedere frontală) ale acelorași subiecți în timpul unui ciclu masticator reprezentatic consumarii unei alune.. (C, Modificat din Grigoriadis și colab. 2015, cu permisiunea.)

mușcăturii de precizie a dinților anteriori a fost demonstrată experimental (vezi Svensson et al. Aparent,atunci cînd sunt conectați mai mulți dinți, transferul de forțe care se aplica
2013). Subiecții cu proteze sprijnite implantar bimaxilar,in consecință lipsiți de acesti unuia dintre acești dinți la toti dinții adiacenți este modificat intr-o maniera complexa
receptori,au prezentat dificultăți clare în îndeplinirea unei sarcini la fel de solicitante ca care perturb informațiile senzoriale furnizate de PMR-urile rămase.

îmaprțirea unei bucați sferice dintr-o bomboană în două părți egale la nivelul dinților anteriori, Trecerea de la sensibilitatea ridicată a dinților anteriori aflati procesul dinamic la

in schimb subiecții cu dentiție naturală, care au primit informații cruciale de la PMR-uri, ar sensibilitatea din zona disto-linguală a molarilor 2.(Figura 10-2) reflecta cerințele funcționale

putea efectua o scindare precisă a bomboanei. În mod surprinzător, în acelasi studiu , indivizii corespunzătoare. Când dinții anteriori manipulează inițial bucați de mâncare și le îmaprt in

cu proteze fixe susținute de dinți,atât mandibular cît și la maxilar, au efectuat scindarea la fel două, ei experimentează forțe in toate direcțiile.Molarii, pe de altă parte ,doar macină

de slab ca cei lipsiți de receptori parodontali .(Figura 10-3, A-B). mâncarea prin trituarea mai puternică in faza finală a ciclului.
 saturație pronunțată( Figurea10-4).

state

resp
onse

CAPITOLUL 10 | Physiological Considerations of Oral Implant Function (imp/

s)

Cand in timpul masticației, molarii mandibulari de partea lucratoare se aporopie de

poziția intercuspidină dintr-o direcție posterioară si laterală, este probabil să apară forțe

distale direcționate direct lingual la contactul cu molarii maxilari.

Ste Dinții anteriori
Cu toate acestea, capacitatea de a semnala direcții diferite ale exercitarii fortelor asupra
ad
dinților pare a fi importanta și pentru dinții posteriori ,așa cum a arătat un studiu recent pe y-

subiecți cu dentiție naturala sau proteze bimaxilare sprijinite pe dinți sau

Dinții posteriori
implante ,constând în consumarea de alune (Grigoriadis și colab. 2015). Primul ciclu

masticator implică o mișcare în jos a mandibulei și poziționarea corespunzatoare a alunei

2 4 6 8 10 12 14
pentru trituarea ei între dinții posteriori , care, datorită formei neregulate a acestui Steady-state force (N)

aliment, necesită un anumit grad de abilitate senzorială pentru a direcționa mișcarea de FIG 10-4 The steady-state relationship between stimulus (force) and response

închidere optimă (așa cum este indicat de trituarea de succes). Subiecții cu proteze cu (impulses/sec) for peri-odontal receptors around anterior (blue lines) and pos-terior (red

sprijin implantar sau dentar au facut un număr mai mare de alunecări și au necesitat lines) teeth. The solid and dashed lines represent the mean ±SD, respectively.

mișcări suplimentare de închidere pentru a putea tritura aluna ,cel puțin în mare parte din (Reproduced from Johnsen & Trulsson 2005.)

cauza afectării sau absenșei aportului senzorial din PMR-uri. In general, mișcarea mai Cu toate acestea , receptorii asociați dinților posteriori prezintă o sensibilitate mai mica la

amplă mandibulară și deplasarea laterală mai mare în timpul închiderii gurii de către niveluri scăzute ale forței, așa cum este ilustrat prin curba lor mai atenuată de stimulare-

subiecții cu dentiție naturală indică faptul ca au o abordare mai laterală , cee ace raspuns din această figură .Pentru dinții anteriori,această pantă este mai abruptă între 0 și 1 N

facilitează probabil poziționarea și optimizează zona de contact ocluzal cu alimentul forță, în timp ce valoarea corespunzătoare pentru dinții posteriori este de aproximativ 3 până la

(Figura 10-3, C). 4 N.Din cauza saturației rapide peste aceste limite, receptorii nu asigură creierului informații

S-a raportat că persoanele dentate folosesc unghiuri mai mari pentru apropierea de poziția modulate despre forțe mai mari.

intercuspidiană în timpul închiderii gurii decât la deschidere. Cel mai probabil , este necesar Importața informațiilor senzoriale din PMR-uri pentru reglarea amplitudinii forțelor

un aport corespunzător din PMR pentru a permite o abordare mai laterală astfel incat sa se reduse din procesul de masticație este surprinsa in experimentul ” hold and split” de

obtina un contact eficient dinte-aliment-dinte în timpul închiderii. Aceasta similaritate ridicata Trulsson & Johansson (1996). Subiecții lor au fost instruiți să țină și apoi sa muște o

intre miscarile de inchidere si deschidere ale gurii, in cazul subiectilor cu deficit de PMR, alună situata pe o bară echipată cu traductor de forță(Figura 10-5, A),folosind cât mai

probabil reflecta o abordarea mai “in siguranta” a acestor miscari . puțină forță în faza de tinere. Așa cum se arată în Figura 10-5, B, forța de tinere a fost sub

Reglarea mărimii forțelor masticatorii 1N atunci câand au fost folosiți incisivii și aproximativ 2 până la 3 N când s-au utilizat

molarii. (Figura 10-4).

Mecanoreceptorii periodontali sunt extrem de sensibili la forțele reduse. În general,
Acelasi exercitiu a fost aplicat pentru a evalua semnificația informațiilor senzoriale
relația constantă dintre stimul si răspunsul receptorilor parodontali din jurul dinților
parodontale și
anteriori și posteriori este similar , 80% din receptorii din ambele zone prezentând o
 CAPITOLUL 10 | Physiological Considerations of Oral Implant Function
Mențint și despică aluna Despică aluna
10 N

Faza de menținere Faza de Faza de despicare

despicare

A B 100 C

imp/s

FIG.10-5 IlustIlustrație a sarcinii ” menținere și împarțire” dezvoltată de Trulsson & Johansson (1996). A.Aparatul de mână folosit pentru a înregistra forțele de mușcătură exercitate asupra bucății de mâncare.

Acestă bucată de mancare s-a asezat pe placa orizontală și aparatul a fost poziționat între dinții superiori si inferiori. B, Un profil de forță reprezentativ (semnul superioar) și un răspuns previzionat (in

impulsuri/sec) de mecanoreceptorii parodontali (semnul inferior) pentru un subiect cu dentiție natural în timp ce ține și despică o alună C, Un profil de forâă reprezentativ (semn superior) și răspuns receptor

previzibil (semn inferior) pentru un subiect cu dinții naturali in timp ce despică o alună.

influența statusului dentar, incluzand restaurari protetice mai mari , aspura reglarii sensibilitatea lor statică, cât și cea

forțelor reduse utilizate pentru poziționarea și menținerea alimentelor între dinți si pentru dinamică. (Trulsson & Johansson 1994, Johnsen & Trulsson 2005).Pentru a prezice

mușcarea ulterioară (Figurea10-6).Este demn de remarcat faptul că nivelul de forță descărcarea receptorului evocat prin mușcarea cu dinții anteriori,au fost luate in considerare

aplicat de subiecții cu proteze dentare mobilizabile și proteze sprijinite pe implant este atât in exercitiul de „hold and split” descris anterior (Figura 10-5, A și B) cat si in exercitiul

similar celui pentru subiecții cu dentiție naturală a caror percepție senzorială din PMR a monofazic „split”, în care subiecții au fost instruiți să muște pe o bucată de aliment care se

fost blocată cu anestezie locală. Subiecții cu proteze pe suport dentar folosesc niveluri sprijină pe o bară echipată cu traductoare de forță (Figura 10-5, A și C).

intermediare de forță. Modelul prezice că receptorul tipic ar răspunde în mod distinct la forța scăzută produsă

Aceste forțe de ținere sunt nu numai mai mari, ci și mai variabile atunci când nu sunt prin contactul inițial cu arahida și ar oferi apoi un răspuns continuu în timpul tinerii

disponibile informații parodontale adecvate. Împreună, aceste observații indică faptul că, arahidei intre dinți (faza de reținere). Cu toate acestea, în asociere cu forțele ample

printr-un mecanism de feedback senzomotor, PMR-urile joacă un rol important în exercitate rapid pentru împărțirea arahidei (faza de împărțire), receptorul ar prezenta o

reglarea forței folosite pentru a ține și manipula alimentele între dinți înainte de a mușca. rata moderată și în scădere. Mai mult decât atât, această simulare prevede că rata de

Atunci când această informație senzorială nu este disponibilă, domină alte sisteme de descărcare va crește rapid la contactul inițial cu alimentul și că receptorii continuă să

reglare mai puțin sensibile. descarce atât timp cât există o încărcătură pe dinte; deși, din cauza tendinței lor

Inițial, dinții anteriori sunt folosiți pentru a manipula alimentele, împărțindu-le în bucăți mai pronunțate de saturație, codifică slab magnitudinea și modificările forțelor de masticație

mici și transportându-le în gură; după aceea mușchii maxilarului produc forțe mari pentru a mari. (Johnsen & Trulsson 2005). Este de remarcat faptul că descărcarea cea mai rapidă

permite măcinarea ritmică a alimentelor de către dinții posteriori. În ciuda diferitelor sarcini, are loc ca răspuns la forța inițială scăzută la contactul dintre dinți și alimente și nu la

caracteristicile de răspuns ale PMR-urilor din jurul dinților anterioari și posteriori s-au dovedit amplitudinea sau rata de forță mai mare exercitata în timpul împărțirii alimentului și că

a fi similare și a fost dezvoltat un model cantitativ care încorporează cu succes atât rata de descărcare scade la un nivel saturat, chiar și cand forța continuă să creasca.
 CAPITOLUL 10 | Physiological Considerations of Oral Implant Function
4
0

Force 3

0
the holding
2

0
Of

Percentage 1
0
0

natural natural natural natural bridges bri f Dentures

dg u
es ll

Incisor anesthetized anesthetized anesthetized anesthetized

s,
Canin Premol Molar - supported -
es, ars, s,
supported

Incisors, Canines, Molars,

Premolars, tooth implant removable

FIG 10-6 Forțe de deținere relativă (pentru un arahide) pentru diferite tipuri de dinți, condiții și proteze
Aceste date sunt din Johnsen și  colab. (2007; dinții posteriori); Svensson & Trulsson (2009 [incisivii], 2011
[proteze cu sprijin dentar sau implantar]); Trulsson & Johansson (1996;incisive anesteziați) și

Trulsson & Gunne (1998;proteze cu sprijin implantar si proteze totale mobilizabile). În cazurile în care
mai multe studii au fost efectuate în aceleași condiții, se prezintă media. (Modificat după Svensson 2010).

În plus față de această reglare a forțelor de susținere relativ scăzute prin feedback-ul controlul motor al masticației. În consecință, absența acestor receptori, precum în cazul

senzorial-motor, receptorii care înconjoară rădăcinile dinților naturali oferă, de asemenea, indivizilor cu proteze fixe cu sprijin implantar bimaxilar, va perturba acest control. Deși

informații timpurii privind proprietățile alimentului (de exemplu, textură, duritate, controlul motor fin este redus la persoanele cu implanturi dentare, se pare că există o mică

diferență în acest sens între protezele dentare fixe bimaxilare, susținute de dinți sau implanturi.
fragilitate etc.) care pot fi utilizate pentru a regla și adapta forțele de mușcătură ridicate.
Observațiile noastre actuale oferă o nouă perspectivă asupra reabilitării cu o proteză fixă
Astfel, în timpul fazei inițiale de divizare a sarcinii din exercitiul „hold and slpit”,
sprijinita complet implantar utilizabila in tratamentul edentației totale. În plus, se sugerează că,
persoanele cu proteze fixe cu sprijin implantar sau dentar nu au capacitatea de a adapta
în cazul maxilarului parțial edentat, implanturile între dinții naturali independenți pot permite
rata de producerea forței masticatorii in concordanta cu duritatea alimentelor. În plus,
păstrarea a cel puțin o parte din informațiile senzoriale bogate furnizate de PMR-uri.
investigațiile privind mestecarea alimentelor cu grade diferite de duritate, demonstrează

în mod clar importanța informațiilor senzoriale de la PMR pentru adaptarea activității
mușchilor maxilarului la duritatea alimentului. (Grigoriadis și colb. 2011, 2014; Figura
10-7).
Aceste semnale caracteristice ale PMR (sensibilitate la direcție, contact inițial cu dinții și
modificări ale nivelurilor scăzute de forță) indică clar rolul important pe care îl joacă în
OSTEOPERCEPȚIE
Termenul „osteopercepție” este utilizat pentru a descrie senzația evocată prin stimularea
mecanică a implanturilor dentare sau protezelor ancorate pe implant. În absența PMR, această
senzație trebuie să fie transmisă de alți mecanoreceptori din țesuturile orofaciale (de exemplu,
posibil în cele localizate în țesuturile musculare, articulare, mucoase, cutanate și / sau
periostale). Cum nu există dovezi
 CAPITOLUL 10 | Physiological Considerations of Oral Implant Function
Dentiție naturală Proteze cu sprijin implantar

0
Alimente dure
.

0 Alimente moi

.
6

0
.
4

0,8

0,6

0,4
Î
Sfârșit
Început Mijloc Sfârșit Început Mijloc

FIG 10-7 A și B, Fragmentare (după cinci masticații) a bomboanelor gelatinoase dure (verzi) și moi (galbene) de către subiecți cu proteză naturală sau proteze fixe susținute de

implant. C, Activitatea medie electromiografică normalizată (EMG) a mușchilor maseter și temporali în timpul celor trei segmente (început, mijloc și sfârșit) ale secvenței

masticatorii la mestecarea alimentelor de testare tare și moi. Simbolurile prezintă valorile medii, iar barele de eroare indică eroarea standard a mediei. În general, activitatea

EMG a fost mai mare atunci când mestecați tare decât pe produsele alimentare moale și a scăzut în timpul progresiei secvenței masticatorii. Cu toate acestea, această

scădere a fost mai puțin accentuată pentru subiecții cu implanturi decât pentru cei din grupul dentat.

Rețineți, de asemenea, că activitatea musculară din grupul de implant a fost mai puțin afectată de duritatea alimentului. (C, Reprodus din Grigoriadis și colab. 2011,cu

permisiunea.)
Normalized EMG activity

CAPITOLUL 10 | Physiological Considerations of Oral Implant Function

ale faptului că terminațiile nervoase din interiorul osului sau măduvei contribuie in acest sens ( Klineberg și colab. 2005), mecanoreceptorii responsabili sunt probabil la o oarecare distanță de

suprafața de contact dintre implant și os.

Sensibilitatea pronunțată a PMR la niveluri de forta foarte reduse, descrisa deja, este reflectată și în rapoartele că pragul pentru detectarea forței statice este de aproximativ zece ori mai mare pentru implant

decât pentru indivizii dentați (Yoshida 1998). În schimb, pragul pentru detectarea vibrațiilor (stimularea dinamică) tinde să fie relativ similar pentru ambele grupuri. Interesant este însă că detectarea

vibrațiilor este afectată într-o măsură mai mare de anestezia dinților naturali decât de implanturile dentare, ceea ce sugerează că transmisia vibrației către receptorii îndepărtați de dinte este mai eficientă în

joncțiunea osteointegrată decât în ligamentul parodontal. Astfel, mecanoreceptorii responsabili de osteopercepție sunt situați cel mai probabil la o anumită distanță de implant. Mai mult decât atât,

observațiile conform cărora indivizii cu implant dentar au o buna perceptie a încărcărilor dinamice (cum ar fi atingerea unui dinte sau contactul dintre un dinte și un obiect dur), dar o sensibilitate deteriorată

la sarcinile statice (de exemplu, aspecte spațiale) dezvăluie că semnalele senzitive care stau la baza osteopercepției diferă calitativ de cele evocate atunci când o sarcină este plasată pe un dinte natural.

BIBLIOGRAFIE
Adell R, Eriksson B, Lekholm U, et al: Long-term follow-up study of osseointegrated implants in the

treatment of totally edentulous jaws, Int J Oral Maxillofac Implants 5:347–359, 1990.

Brånemark PI, Hansson BO, Adell R, et al: Osseointegrated implants in the treatment of the edentulous jaw. Experience from a 10-year period, Scand J Plast Reconstr Surg Suppl 16:1–132, 1977.
Dellow PG, Lund JP: Evidence for central timing of rhythmical mastication, J Physiol 215:1–13, 1971.

Grigoriadis A, Johansson RS, Trulsson M: Adaptability of mastication in people with implant-supported bridges, J Clin Periodontol 38:395–404, 2011.

Grigoriadis A, Johansson RS, Trulsson M: Temporal profile and amplitude of human masseter muscle activity is adapted to food properties during individual chewing cycles, J Oral Rehabil 41:367–373, 2014.

Grigoriadis J, Trulsson M, Svensson KG: Motor behavior during the first chewing cycle in subjects with fixed tooth- or implant-supported prostheses, Clin Oral Implants Res 2015. doi: 10.111/clr.12559. [Epub

ahead of print].

Haraldson T: Functional evaluation of bridges on osseointegrated implants in the edentulous jaw. Thesis. Sweden, 1979, University of Gothenburg.

Haraldson T: Comparisons of chewing patterns in patients

with bridges supported on osseointegrated implants and subjects with natural dentitions, Acta Odontol Scand 41:203–208, 1983.

Haraldson T, Carlsson GE: Chewing efficiency in patients with osseointegrated oral implant bridges, Swed Dent J 3:183–191, 1979.

Hulliger M: The mammalian muscle spindle and its central control, Rev Physiol Biochem Pharmacol 101:1–110, 1984.

Hulliger M, Nordh E, Vallbo AB: Discharge in muscle spindle afferents related to direction of slow precision movements in man, J Physiol 362:437–453, 1985.

Johansson RS, Trulsson M, Olsson KA, et al: Mechanoreceptive afferent activity in the infraorbital nerve in man during speech and chewing movements, Exp Brain Res 72:209–214, 1988.

Johnsen SE, Svensson KG, Trulsson M: Forces applied by anterior and posterior teeth and roles of periodontal afferents during hold-and-split tasks in human subjects, Exp Brain Res 178:126–134, 2007.

Johnsen SE, Trulsson M: Receptive field properties of human periodontal afferents responding to loading of premolar and molar teeth, J Neurophysiol 89: 1478–1487, 2003.

Johnsen SE, Trulsson M: Encoding of amplitude and rate of tooth loads by human periodontal afferents from premolar and molar teeth, J Neurophysiol 93:1889–1897, 2005.

Karlsson S, Carlsson GE: Oral motor function and phonetics in patients with implant-supported prostheses. In Naert I, van Steenberghe D, Worthington P, editors: Osseointegration in Oral Rehabilitation, London,

1993, Quintessence, pp 123–132.

Klineberg I: Influences of temporomandibular articular mechanoreceptors in functional jaw movements, J Oral Rehabil 7:307–317, 1980.

Klineberg I, Calford MB, Dreher B, et al: A consensus statement on osseoperception, Clin Exp Pharmacol Physiol 32:145–146, 2005.

Lekholm U, Gunne J, Henry P, et al: Survival of the Brånemark implant in partially edentulous jaws: a 10-year prospective multicenter study, Int J Oral Maxillofac Implants 14:639–645, 1Lindquist LW,
Carlsson GE, Jemt T: A prospective 15-year

CHAPTER 10 | Physiological Considerations of Oral Implant Function

follow-up study of mandibular fixed prostheses supported by osseointegrated implants. Clinical results and marginal bone loss, Clin Oral Implants Res

7:329–336, 1996. [Erratum in: Clin Oral Implants Res

8:342, 1997].
Lund JP: Mastication and its control by the brain stem, Crit Rev Oral Biol Med 2:33–64, 1991.
Lund JP, Kolta A: Generation of the central masticatory pattern and its modification by sensory feedback, Dysphagia 21:167–174, 2006.

Lund JP, Matthews B: Responses of temporomandibular joint afferents recorded in Gasserian ganglion of the rabbit to passive movements of the mandible. In Kawamura Y, Dubner R, editors: Oral-Facial Sensory

and Motor Functions, Tokyo, 1981, Quintessence, pp 153–160.

Sessle BJ: Mechanisms of oral somatosensory and motor functions and their clinical correlates, J Oral Rehabil 33:243–261, 2006.
Svensson K: Sensory-motor regulation of human biting behavior. Thesis. Sweden, 2010, Karolinska Institutet.

Svensson KG, Grigoriadis J, Trulsson M: Alterations in intraoral manipulation and splitting of food by subjects with tooth- or implant-supported fixed prostheses, Clin Oral Implants Res 24:549–555, 2013.

Svensson KG, Trulsson M: Regulation of bite force increase during splitting of food, Eur J Oral Sci 117:704–710, 2009.

Svensson KG, Trulsson M: Impaired force control during food holding and biting in subjects with tooth- or
implant-supported fixed prostheses, J Clin Periodontol 38:1137–1146, 2011.
Trulsson M, Gunne H: Food-holding and -biting behavior in human subjects lacking periodontal receptors,
J Dent Res 77:574–582, 1998.
Trulsson M, Johansson RS: Encoding of amplitude and rate of forces applied to the teeth by human periodontal mechanoreceptive afferents, J Neurophysiol 72:1734–1744, 1994.

Trulsson M, Johansson RS: Forces applied by the incisors and roles of periodontal afferents during food-holding and -biting tasks, Exp Brain Res 107:486–496, 1996.
Trulsson M, Johansson RS: Orofacial mechanoreceptors in humans: encoding characteristics and responses during natural orofacial behaviors, Behav Brain Res 135:27–33, 2002.
Yoshida K: Tactile threshold for static and dynamic loads

in tissue surrounding osseointegrated implants. In Jacobs R, editor: Osseoperception, Leuven, 1998, Catholic University of Leuven, Department of Periodontology, pp 143–156.

Zarb GA, Schmitt A: The longitudinal clinical effectiveness of osseointegrated dental implants: the Toronto study. Part I: Surgical results, J Prosthet Dent 63:451–457, 1990a.
Zarb GA, Schmitt A: The longitudinal clinical effectiveness

of osseointegrated dental implants: the Toronto Study.

Part II: The prosthetic results, J Prosthet Dent 64:
53–61, 1990b.