PLANIFICAREA PROIECTULUI TEHNIC

DE ZBOR FOTOGRAMMETRIC
FOLOSIND SISTEMUL ASCOT
v Începutul fotogrammetriei este marcat prin descoperirea legilor perspectivei şi utilizarea lor în
pictură .
v Primul care a folosit imaginile perspective în scopuri topografice a fost elveţianul M.A.Kappler
în anul 1726 la întocmirea hărţii masivului muntos Pilatus după imagini desenate ale terenului.
v Ideea folosirii fotografiei în tehnica măsurătorilor terestre aparţine fizicianului Arago care în
anul 1839 descoperă metoda de fixare a imaginii fotografice .
v Prima cameră fotografică metrică(fototeodolit) a fost construită de inginerul militar francez
Aimé Laussedat în anul 1851 .

Fototeodolite(Phototheodolite)
 Ideea folosirii fotografiilor aeriene în scopuri topografice aparţine fotografului francez Gaspar
Felix Tauranchon cunoscut şi sub numele de Nadar care în anul 1858 obţine prima fotografie
aeriană de la înălţimea de 80 m deasupra Parisului,folosind pentru aceasta un balon captiv

Obţinerea primei fotografii aeriene.

În continuare un pas important l-a constituit construirea de către uzinele Zeiss din Jena în anul 1911
a stereoautografului – la propunerea austriacului Orel.
Construirea primei camere aerofotogrammetrice automate de către O.Messter în anul 1915 a permis
executarea aerofotografierii pe benzi.

Camera aerofotogrammetrică
v În ţara noastră ,primele încercări de folosire a fotografiilor terestre pentru întocmirea unor schiţe
topografice s-au făcut în timpul Războiului de Independenţă din anul 1877.Realizările în domeniul
mijloacelor de zbor au permis obţinerea primelor fotografii din balon executate de către Văitoianu în anul
1889 şi din avion de către Aurel Vlaicu,în anul 1911.
v Primele lucrări de ridicare fotoaeriană s-au făcut în aprilie 1916 când în cadrul flotilei de aviaţie de la
Cotroceni, a luat fiinţă un serviciu fotoaerian care a utilizat camere aeriene format 9 x 12 cm confecţionate
din lemn

Primele fotografii aeriene

q Definiția fotogrammetriei - Revista americană de specialitate „Photogrammetric
Engineering and Remote Sensing” defineşte fotogrammetria astfel: „Fotogrammetria
este arta, știința și tehnologia de obţinere a informaţiilor sigure despre obiectele fizice și
mediul înconjurător prin prelucrarea înregistrărilor, măsurarea și interpretarea imaginilor
fotografice, a modelelor de energie radiantă electromagnetică și alte fenomene”. Această
definiţie face referire şi la teledetecţie ca parte componentă a fotogrammetriei,
eliminând doar o parte din confuziile şi incertitudinile generate de formularea mai veche
„ştiinţa şi arta obţinerii de măsurători fiabile prin mijloace fotografice”.
q Obiectivul fotogrammetriei constă în studiul proprietăţilor geometrice şi fizice ale
reprezentărilor metrice, folosind fotogramele exploatate separat şi în cuple stereoscopice
(stereograme).
q Scopul fotogrammetriei este efectuarea determinărilor metrice riguroase
(în plan şi spaţiu) asupra unui obiect oarecare, cum ar fi: suprafaţa Pământului şi a altor
planete; un fenomen meteorologic, morfologic; o grindă sau o construcţie supusă
deformării; o plantă; un arbore etc, folosind înregistrările acestora.
 Fotogrammetrie ca ramură a ştiinţei moderne, şi-a găsit o aplicare largă în domeniul
măsurării şi reprezentării suprafeţei terestre. Domeniul fotogrammetriei nu se limitează,
însă, numai la măsurarea suprafeţei terestre, ci se referă la o sferă mai largă de aplicare
în diferite ramuri ale ştiinţei şi tehnicii.
 Elementele proiecţiei centrale

q planul orizontal (T) al terenului, ales la o înălţime

oarecare h
q planul tabloului (fotogramei) (F) care este înclinat cu un
unghi v faţă de planul terenului;
q planul vertical principal (V) care trece prin centrul de
proiecţie şi este perpendicular pe planul terenului şi al
fotogramei:
q linia verticalei principale vv, care este urma planului
vertical în planul tabloului (F);
q linia orizontalei principale hh, care trece prin punctul H';
q raza principală OH' - este dreapta care trece prin centrul
de proiecţie şi este perpendiculară pe planul tabloului
(fotogramei);
q distanţa principală OH' - este distanţa pe perpendiculară
între centrul de perspectivă şi planul tabloului (F);
q înălţimea centrului de perspectivă sau a punctului de
vedere, h;
q punctul principal al tabloului H' - este intersecţia razei
principale cu planul tabloului(fotogramei);
q punctul de fugă F' - este imaginea punctului de la infinit
al dreptelor paralele cu planele (V) şi (T);
q punctul de dispariţie D - este urma în planul (T) a razei
de proiecţie care trece prin punctul O şi este paralelă cu
linia vv.
 AN 30
2 AN

Platforme aeriene
N -2 C o Gr a
B der
n mm nd
Isla
Commander
an
de
Standard
r
 Scara de
fotografiere Înălţimea de
aerofotografiere

ELEMENTELE
FOTOGRAMMETRICE

Acoperirea
Acoperirea transversală
longitudinală

Alţi parametri
 Calculele principale
necesare proiectului de înregistrare fotogrammetrică
v Datele iniţiale necesare proiectării fotografierii
1.Studierea caracteristicilor reliefului
2.Caracteristicile climatice
3.Datele metereologice
4.Studiul materialului cartografic

v Calculele principale necesare proiectului

1.Calculul înălţimilor
2.Calculul acoperirii fotogramelor
3.Calculul numărului de fotograme
4.Calculul numărului de itinerare şi a numărului de fotograme
5.Calculul timpului de fotografiere (Tf) şi al timpului de zbor (Tz)
6.Calculul elementelor de intrare în bandă
7.Calculul necesarului de carburanţi şi lubrifianţi
Părţi componente:
Ø unitatea centrală (ACU30)
Ø antena GPS
Ø display-ul pentru operatorul
foto (AOT 30) şi pentru pilot
(APV 30)
Ø camera fotogrammetrica
(RC 30)
Ø sistemul pentru
înregistrarea
înclinărilor din momentul
fotografierii (PAV 30 )
PREZENTAREA SISTEMULUI ASCOT

Componentele sistemului ASCOT

 Camera aerofotogrammetrică RC 30

TIP LENTILĂ
q model: schott BK7
q greutatea specifică: 2,51g/cm3
q coeficientul liniar de dilatare: 7.1x10-6/k
q modulul lui Young:11.8x106psi
q Coeficientul Poisson µ: 0.206
q modulul de torsiune:32N/mm2
q Rezistenţă la tracţiune:4960 psi
q Modul volumetric:4.9x106psi
GEOMETRIE
q raza de incidenţă normală: deviaţia max 5”
q variaţia locală max: ±2”(pentru un diametru de 25
mm)
STRATUL ANTIREFLXIE
q stratul antireflexie: lucrează în lungime de
undă între 400 nm şui 900nm pe ambele părţi
 Date de intrare

Camera
aerofotogrametrică
Hărţi georeferenţiate Formatul fotogramei
RC 30 cu
la scara 1:50 000 de 228 x 228 mm
distanţa focală de
152.85 mm
Culegerea coordonatelor colţurilor zonei de aerofotografiere

Coordonatele zonei de lucru

Nr. Pct. Latitudine Longitudine

1 44o30’00’’ 24o36’00’’

2 45o00’00’’ 24o36’00’’

3 45o00’00’’ 25o12’00’’

4 44o30’00’’ 25o12’00’’
Definirea parametrilor camerei Introducerea coordonatelor
Blocul fotogrammetric
 Exportul datelor

Exportul fişierului .dxf Exportul fişierelor .txt

 Avantajele folosind sistemul ASCOT
Fără programul ASCOT Cu programul ASCOT

q mai puţine puncte de control la teren măsurate

q mai putine acoperiri transversale
q mai puţine benzi desenate
q mai puţine steromodele
q obţinerea mai rapidă a hărţilor
q elimimarea identificări reperilor de intrare pe bandă