Drept penal.

Partea speciala I
Infracţiuni contra vieţii

OMORUL (art. 188 C.pen)

Structura incriminarii:
Varianta tip
Varianta agravata: prevazuta in art. 189, sub denumirea de omor calificat
Conţinut legal: uciderea unei persoane
Obiect juridic generic: ansamblul relaţiilor sociale care se constituie şi se desfăşoară în
legătură cu apărarea persoanei privită în totalitatea atributelor sale (viaţă, integritate
corporală, libertate etc.).
Obiect juridic special: relaţiile sociale care apără dreptul la viaţă
Obiect material: Corpul victimei în viaţă! Nu contează dacă victima era foarte tânără ori
foarte bătrână (şi oricum nu mai trăia mult), dacă era sănătoasă ori grav bolnavă.
Subiect activ: orice persoană responsabilă penal.
Participaţia este posibilă sub toate formele sale: coautorat, instigare şi complicitate.
Nu există coautorat atunci când participanţii acţionează independent şi în momente diferite
de timp.
Exemple COMPLICITATE:
• Procurarea armei pentru autor
• Crearea condiţiilor pentru reuşita omorului
• Întreţinerea hotărârii autorului de a executa crima
Subiect pasiv: persoana ucisă Moartea – un proces, care are următoarele etape: agonia
(diminuarea funcţiilor vitale: respiraţia, circulaţia sângelui, apar tulburările neurologice),
moartea clinică (încetarea funcţiilor vitale), moartea biologică (moartea creierului).
LATURA OBIECTIVĂ
a) Elementul material

Este reprezentat de activitatea de ucidere a unei persoane (suprimare a vieţii). Se

poate manifesta prin:
Acţiune (împuşcare, sugrumare, înjunghiere într-o zonă vitală, producerea unei emoţii
puternice, lovirea în cap cu un corp contondent etc.)
Inacţiune (neîndeplinirea unei obligaţii a făptuitorului – ex. un medic refuză acordarea
primului ajutor, lăsarea fără hrană a unui copil mic, lăsarea în frig, neaplicarea tratamentului
unei persoane dependentă de anumite medicamente, neizolarea unei reţele electrice etc.)

a) Urmarea imediată: moartea victimei.

Nu are importanţă dacă moartea survine imediat ori mai târziu.

b) Raportul de cauzalitate: între fapta săvârşită (acţiune sau inacţiune) şi rezultatul mortal
produs trebuie să existe o legătură.
!!! Nu este necesar ca activitatea făptuitorului să constituie cauza exclusivă a morţii. Legătura
cauzală există şi atunci când au apărut şi alţi factori (concomitenţi sau posteriori).
Exemplu: victima, beată, este dezbrăcată de făptuitor şi lăsată pe drum în zăpadă.
!!! Nu contează nici dacă acţiunea făptuitorului s-a exercitat direct asupra victimei sau asupra
unor corpuri / obiecte, care, urmare raportului cauzal, au produs moarte victimei.
Exemplu: dorind să îşi protejeze proprietatea, făptuitorul branşează gardul din sârmă la
curent electric (220V). Un copil, dorind să îşi recupereze mingea ajunsă accidental în curtea
făptuitorului, încearcă să sară gardul şi se electrocutează mortal.
LATURA SUBIECTIVĂ
Infracţiunea de omor se săvârşeşte cu intenţie directă şi indirectă, dupa cum autorul
prevazand moartea victimei, a urmarit sau numai a acceptat producerea acestui rezultat.
Intenţia de a ucide se stabileşte prin materialitatea actului şi împrejurările în care a fost
realizat acesta.
FORME
Există şi forme imperfecte – acte preparatorii. Sunt absorbite in fapta consumata sau, dupa
caz, in fapta tentata.
Tentativa se pedepseşte (art. 188 alin. 2 C.pen). Exista tentativa atunci cand faptuitorul a
inceput executarea actiunii de ucidere, dar aceasta a fost intrerupta- din cauze exterioare
vointei faptuitorului, indiferent de ce natura sunt acestea- sau nu si-a produs efectul. (de
exemplu: pentru ca otrava administrata victimei a fost in cantitate prea mica)