Modul 5 - Evaluarea-demers continuu, integrat în procesul de

predare și învățare
Competențe specifice:
4.1. Elaborarea unor modele de instrumente de evaluare care pot fi aplicate în determinarea
nivelului de realizare a competențelor elevilor din clasa pregătitoare
4.2. Prezentarea unor instrumente de evaluare adecvate pentru realizarea unui raport de evaluare
obiectiv la finalul clasei pregătitoare

Conținuturi asociate:
• Metode și instrumente de evaluare utilizate la clasa pregătitoare
• Specificul evaluării la finalul clasei pregătitoare - elaborarea raportului de evaluare

Buget de timp:

Nr. de ore pe formă Nr. ore pe tip de activitate

de învățământ/
formă de organizare
a programului Nr.
Nr. total
Modulul față-în- Activitate teoretică Aplicații de
crt. on-line/ Evaluare pe parcurs
față e-learning față-în- on-line/ față-în-față on-line/ față-în- on-line/ ore
webinar (asincron) față e-learning webinar e-learning față e-learning
sincron webinar (asincron) sincron (asincron) webinar (asincron)
sincron sincron
Evaluarea-demers 2 1 1 1 1 3
continuu, integrat în
1.
procesul de predare
și învățare
2 1 1 0 1 1 0 0 3
Nr. total de ore

Conceptul de evaluare
„Evaluarea reprezintă totalitatea activităţilor prin care se colectează, se organizează şi
se interpretează datele obţinute în urma aplicării unor instrumente de măsurare în scopul
emiterii unei judecăţi de valoare pe care se bazează o anumită decizie pe plan educaţional.”
(Ghidul de evaluare – Limba şi literatura română, elaborat de Serviciul Naţional de Evaluare
şi Examinare)

Operațiile evaluării
Măsurarea desemnează procedeele prin care sunt culese informaţiile şi prin care se
stabileşte o relaţie între un ansamblu de evenimente, caracteristici şi anumite simboluri (cifre,
litere, expresii).
Aprecierea presupune emiterea unei judecăţi de valoare asupra rezultatelor măsurării;
implică o atitudine axiologică, deci o raportare a rezultatelor la un sistem de valori (criterii).
Decizia exprimă scopul evaluării şi implică evaluatorul în roluri de factor decizional:
stabilirea obiectului evaluării (ce se doreşte a fi evaluat) în concordanţă cu obiectivele deciziilor
care urmează să fie adoptate, adoptarea de măsuri amelioratorii pentru etapele următoare ale
procesului de învăţământ.

1
 Particularități ale evaluării în învățământul primar
Pentru învăţământul primar, în 1998 s-a înlocuit sistemul de notare cifrică prin
calificative (bazate pe descriptori de performanţă): foarte bine, bine, suficient, insuficient.
Descriptorii de performanţă se elaborează în relaţie cu nivelul de competențe pe care
elevii trebuie să le deţină după o perioadă de instruire. A stabili descriptorii de performanţă
înseamnă a descrie ceea ce elevul ştie și face, pentru a obţine unul dintre cele patru calificative.
Evaluarea prin calificative se raportează NU la cunoștințele accumulate, ci la
nivelul de performare a unei competențe specifice:
• calificativul foarte bine exprimă accederea la rezultatul așteptat, performarea unei
competențe fără erori, într-un context definit prin programa clasei respectiv (de ex. nr. de
cuvinte al unui text);
• calificativul bine exprimă o achiziție structurată incomplet, elevul dovedește ezitări, erori
în performarea competenței specifice, are nevoie de elemente de sprijin pentru a finaliza o
solicitare. Sunt necesare măpsuri de optimizare
• calificativul suficient/satisfăcător reprezintă un minimumacceptabil, presupune o achiziție
precară, suficient structurată pentru a o recunoaște ca rezultat al învățării și ca bază pentru
achiziții ulterioare, dar nu îndeajuns de mobilă pentru ca să se manifeste în diferite contexte;
sunt necesare măsuri de sprijin
• calificativul insuficient/nesatisfăcător indică absența achiziției așteptate şi face necesare
măsuri recuperatorii
Urmând modelul oferit de specialişti, fiecare cadru didactic, în funcţie de itemii probei
de evaluare, stabileşte descriptorii de performanţă.

Aplicație
Elaborați descriptorii de performanță care să evalueze o competență pe care elevul o
formează la orele de Comunicare în limba română.

Repere privind evaluarea centrată pe competențe

• realizată cu ajutorul descriptorilor de performanță
• probe compuse din itemi bine structurați
• restabilirea echilibrului dintre evaluarea scrisă și evaluarea orală;
• folosirea unor metode și tehnici de evaluare precum: observarea curentă a
comportamentului și a produselor activității elevilor, autoevaluarea, evaluarea unor
investigații sau proiecte, evaluarea prin portofoliu;
• organizarea, pe baza datelor obținute prin evaluare, a unui program de recuperare și
aprofundare
• modificarea raportului dintre evaluarea sumativă și evaluarea formativă, în sensul
acordării unei ponderi mai mari celei din urmă
• toate instrumentele de evaluare se raportează la competențele generale și specifice

2
 În funcție de momentul realizării evaluării, aceasta este:
EVALUAREA • se realizeaza la inceput pentru a stabili cunostintele,
DIAGNOSTICA/ deprinderile si competentele pe care le au elevii inainte de
INITIALA a incepe studiul unei teme

EVALUAREA • se efectueaza pe toata durata lectiei

FORMATIVA/
CONTINUA

EVALUAREA • se efectueaza la final pentru a stabili gradul in care s-au

SUMATIVA/ FINALA atins rezultatele preconizate initial

Aplicație
Prezentați o probă de evaluare formativă pentru disciplina CLR/LLR.
Prezentați o probă de evaluare sumativă pentru disciplina MEM/Matematică.

Observarea este importantă în programele de educaţie centrate pe copil, este

fundamentul evaluării şi constă în urmărirea atentă şi sistematică a comportamentului unui copil
fără a interveni, cu scopul de a sesiza aspectele sale caracteristice. Pentru a-l influenţa în mod
optim, educatorul trebuie să redescopere mereu copilul în dinamica ipostazelor inedite ale
individualităţii lui în devenire, sub toate aspectele. Cunoaşterea copilului necesită timp şi
anumite competenţe din partea evaluatorului:
• să facă observaţii obiective;
• să aleaga si sa construiască instrumentele necesare pentru înregistrarea informaţiilor;
• să dea acestora o interpretare pertinentă.
In clasa pregătitoare, apare ca dominantă, evaluarea profilului dezvoltării elevului în
dimensiunile sale: fizică, cognitiv-comunicativă, psihomotrică, socio-afectivă, motivational-
volitivă, atitudinal-valorică într-o manieră accentuat apreciativă. Scopul acestei aprecieri nu
este acela de a eticheta o realitate si de a încadra într-un profil teoretic, general, o anumită
performanță obținută de elev. Dimpotrivă, evaluarea de tip apreciativ se subordonează
dezideratelor de creștere și accelerare a dezvoltării fiecărei personalități. In acest sens, evaluarea
devine relevantă dacă:
• se fundamentează pe observarea sistematică a comportamentului copilului care oferă
evaluatorului informaţii despre elevi cu privire la capacitățile lor de acțiune și de relaționare,
competenţele şi abilităţile de care dispun în mod direct si pe care le probează în activitățile
zilnice;
• identifică pe parcursul procesului instructiv-educativ zonele de vulnerabilitate ale acestuia,
strategiile deficitare ori inadecvate profilului dezvoltării fiecărui elev;
• oferă feed-back nuanțat și diferențiat în funcție de rezultatele obținute de fiecare elev ;
• e preocupată de evaluarea progresului copilului în raport cu el însuşi şi mai puţin de
raportarea la normele de grup;
• observă și evaluează elevul în contexte naturale cât mai variate, în mediile lui fireşti: în sala
de clasa, în timpul jocului în aer liber, în timpul activităţilor extracurriculare, în familie, etc;
• evaluează nu doar aspectele care privesc latura cognitivă, ci urmărește să construiască o
imagine globală a nivelului de dezvoltare al copilului din punct de vedere fizic, cognitiv şi
socioemoţional, iar informaţiile obţinute le analizează în interrelaţie;

3
• aprecieză și identifică cele mai productive căi de motivare, stimulare și concentrare a
atenției și efortului voluntar pentru fiecare elev în parte;
• nu etichetează ori încadrează elevii în categorii, nu compară un elev cu altul. Elevul nu
trebuie să se simtă frustrat, nu trebuie să-și formeze o imagine de sine negativă pentru că
într-un anumit domeniu nu e la fel de bun ca alții;
• rezultatele evaluării, se compară exclusiv cu performanțele copilului însuși, cu succesele și
insuccesele proprii şi acest lucru trebuie să-l insuflăm şi părinţilor, să le explicăm de ce nu
este corect şi ce repercusiuni are asupra imaginii de sine a copilului când îl compară cu
colegii din clasă sau chiar cu ceilalţi copii ai lor;
• apreciază nivelele de dezvoltare ale copiilor, punctele forte, competentele elevilor de a se
adapta solicitărilor de tip școlar, cât și zonele de vulnerabilitate și de risc;
• are in vedere sprijinirea procesului educațional în ansamblul sau, intervenind reglator pe
parcursul desfășurării sale urmărind perfecționarea sa și construirea unor ocazii de reușită
personalizate;
• valorifică surse multiple si variate de informare / observare cu privire la profilul de
dezvoltare a elevului din clasa pregătitoare;
• fundamentează deciziile de orientare și consiliere educațională;
• sprijină elaborarea planurilor de reușită personalizată;
• construiește și consolidează o viziune integrată cu privire la predare/învățare/evaluare
pentru optimizarea procesului educațional în ansamblul său.

Metoda observaţiei
• acţiunea de a privi cu atenţie fiinţele, lucrurile, evenimentele, fenomenele pentru a le studia,
supraveghea şi a trage concluzii asupra acestora. A observa = a înţelege, nu un act pasiv de
înregistrare;
• ca metodă ştiinţifică - reprezintă urmărirea atentă, intenţionată şi înregistrarea exactă a
manifestărilor psihocomportamentale, a volumului de cunoştinţe şi utilizarea acestora în
situaţii concrete, a contextului situaţional în care s-au produs, în scopul sesizării unor
aspecte esenţiale ale vieţii psihice.

Conţinutul observaţiei (ce se poate observa)

• trăsăturile bioconstituţionale;
• trăsăturile fizionomice (aspectul capului, a nasului, a bărbiei);
• comportamentele şi conduitele flexibile, mobile (conduita verbală, motorie, mnezică,
inteligentă, varietatea gesturilor, expresiile emoţionale etc.).
Condiţiile unei bune observaţii:
• stabilirea clară, precisă a scopului, a obiectivului urmărit;
• selectarea formelor ce vor fi utilizate, a condiţiilor şi mijloacelor necesare;
• elaborarea unui plan riguros de observaţie (de la ce sistem conceptual şi de la ce ipoteze se
porneşte; unde şi când va fi efectuată, cât timp va dura etc.)
• consemnarea imediată a celor observate, pentru a nu interveni uitarea;
• efectuarea unui număr optim de observaţii;
• desfăşurarea ei în condiţii cât mai variate;
• să fie maximal discretă (pe cât posibil persoana care este observată să nu-şi dea seama că
este observată).
Grile de observaţie
• instrument – ghid de lectură a realităţii;
• asigură caracterul sistematic al observaţiei;
• cuprind mai multe unităţi de comportament care urmează a fi observate;

4
• alegerea unităţilor trebuie să îndeplinească mai multe condiţii:
• unităţile să fie discrete şi exclusive;
• categoriile trebuie să fie omogene;
• fiecare unitate de comportament să fie bine precizată şi definită – operaţionalizare –
bună selectare a criteriilor de identificare şi clasificare a comportamentelor/să nu se
neglijeze elementele contextuale care contribuie la
• interpretarea comportamentului;
• criteriile concrete trebuie să fie utilizate la începutul investigaţiei; doar când studiul
fenomenului este suficient de avansat se recurge la criterii abstracte (observaţiile bazate
pe criterii concrete pot fi reinterpretate, în timp ce criteriile abstracte utilizează deja
interpretare;
• numărul de unităţi dintr-o grilă trebuie să fie limitat – în funcţie de obiectivele cercetării
(se poate începe cu un număr mai mare de unităţi definite prin criterii concrete, analitice,
care apoi fuzionează în unităţi mai puţin definite prin criterii abstracte;
• dimensiunea temporală a definiţiei unităţilor de comportament – când începe şi se
termină un comportament?
Înregistrarea, analiza şi interpretarea consemnărilor
• descriere calitativă (narativă);
• înregistrarea frecvenţei anumitor comportamente (contabilizare) + înregistrarea
frecvenţei într-o unitate de timp;
• înregistrarea unor aspecte temporale ale comportamentelor:
▪ secvenţialitatea;
▪ durata comportamentului;
▪ latenţa – durata dintre începutul observaţiei sau al stimulului şi declanşarea
comportamentului;
▪ intervalul – durata scursă între finalul unui comportament şi începutul altuia;
• înregistrarea intensităţii comportamentului;
• evaluarea unor atribute – cu ajutorul unor scale de notare.

Avantajele observaţiei - permite surprinderea cu uşurinţă a comportamentelor fireşti ale

copilului în condiţiile obişnuite de viaţă, oferind date de ordin calitativ.
Dezavantajele observaţiei - pot să apară distorsiuni în interpretarea unor manifestări
comportamentale.

Metoda convorbirii - este o discuţie premeditată între cel care investighează şi

subiectul investigat.
Condiţiile unei bune convorbiri:
▪ structurarea anticipată a întrebărilor;
• întrebările să vizeze informaţii despre subiect;
• întrebările să fie corect formulate din punct de vedere grammatical;
• să se evite sugerarea răspunsurilor;
• să se evite pe cât posibil răspunsurile prin „da” şi „nu”.

Metoda biografică - vizează strângerea informaţiilor despre principalele evenimente,

relaţiile dintre evenimente trăite de individ şi stabilirea semnificaţiei lor, în vederea cunoaşterii
„istoriei personale‖ a subiectului.
• se concentrează asupra succesiunii evenimentelor din viaţa personală a subiectului, pe
relaţiile dintre aceste evenimente;

5
• sunt identificate „evenimente cauză”, „evenimente efecte”, „evenimente mijloc” şi
„evenimente scop”;
• obţinerea informaţiilor se realizează pe cale directă, de la subiect, sau pe cale indirectă, de
la alte persoane (părinţi, educatori etc.).

Metoda analizei produselor activităţii

Analiza psihopedagogică a produselor activităţii (compuneri, desene, creaţii literare,
muzicale, modul de formulare şi rezolvare a problemelor etc.) furnizează informaţii despre
însuşirile psihice ale persoanei precum şi despre nivelul cunoştinţelor şi deprinderilor sale
achiziţionate pe parcursul unor activităţi de învăţare.
Evaluarea produselor activităţii are în atenţie:
• distribuţia sau frecvenţa în unitatea de timp considerată;
• numărul sau cantitatea totală;
• originalitatea şi noutatea;
• complexitatea;
• valoarea şi utilitatea.
Probele de cunoaştere a dezvoltării - vizează măsurarea comportamentului subiecţilor
în vederea stabilirii unui diagnostic pe baza căruia se poate formula un pronostic asupra
evoluţiei viitoare.

Fişa psihopedagogică - este un instrument complex de cunoaştere a copilului ce

reprezintă o sinteză a unui ansamblu de date culese cu ajutorul unui bogat instrumentar
metodologic şi permite elaborarea unor predicţii care vor însoţi copilul pe întreg traseul
educaţional.

Evaluarea la finalul clasei pregătitoare vizează dezvoltarea fizică, cognitivă, a

limbajului şi comunicării, socioemoţională, a atitudinii şi capacităţii de învăţare a
elevului.
Analiza binomului „evaluare tradiţională – evaluare modernă‖ dintr-o perspectivă critic-
constructivă demonstrează opţiunea evidentă a multor sisteme de învăţământ, inclusiv a celui
românesc, pentru o evaluare modernă, centrată pe competenţe, pe procesele cognitive ale
elevului dar şi pe alte componente ale personalităţii. Dacă în trecut accentul se punea pe
evaluarea cunoştinţelor acumulate, astăzi asistăm la orientarea acestuia spre evaluarea
competenţelor (intelectuale, social-atitudinale, psiho-motorii) dobândite în procesul de
învăţământ.
La clasa pregătitoare, şi în cadrul educaţional, în ansamblu, evaluarea are ca scop
urmărirea progreselor fiecărui copil pentru a putea stimula, îmbunătăţi sau dezvolta
cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile acestuia. Evaluarea la finalul clasei pregătitoare trebuie
corelată cu evaluarea la finalul grădiniţ ei, pe structura actuală, cu grupa mare ca limită finală a
învăţământului preşcolar, precum şi cu clasele I-IV ca etapă succesivă.
Metodele de evaluare însoţesc şi facilitează desfăşurarea procesului de învăţământ.
Metoda de evaluare este calea urmată de profesor, împreună cu elevii săi, în cadrul demersului
evaluativ. În funcţie de criteriul istoric, metodele de evaluare se diferenţiază în metode
tradiţionale (evaluarea orală, evaluarea scrisă, evaluarea prin probe practice şi testul
docimologic) şi metode moderne, alternative şi complementare (observarea sistematică,
portofoliul, proiectul, autoevaluarea, organizatorul grafic etc).

6
 Aplicație
Prezentați o metodă de evaluare utilizată la clasa pregătitoare.

Raportul de evaluare a dezvoltării fizice, socio-emoționale, cognitive, a limbajului

și a comunicării, precum și a dezvoltării capacităților și atitudinilor de învățare, la finalul
clasei pregătitoare
Scopul întocmirii raportului de evaluare la finalul clasei pregătitoare îl reprezintă
orientarea și optimizarea procesului educativ, în vederea pregătirii elevilor pentru a răspunde
solicitărilor de tip școlar.
Procesul de evaluare a elevilor din clasa pregătitoare se desfășoară pe tot parcursul
anului școlar și se finalizează în luna mai prin completarea raportului de evaluare.
Raportul de evaluare este un document-tip în care se consemnează nivelul dezvoltării
fizice, socio-emoționale, cognitive, a limbajului și a comunicării, precum și al dezvoltării
capacităților și atitudinilor de învățare.
Raportul de evaluare la finalul clasei pregătitoare este structurat pe următoarele secțiuni:
• date de identificare ale elevului;
• domenii de dezvoltare: dezvoltare fizică; dezvoltare socioemoțională; dezvoltare
cognitivă; dezvoltarea limbajului și a comunicării; dezvoltarea capacităților și
atitudinilor de învățare;
• principalele aspecte vizate, asociate fiecărui domeniu de dezvoltare și desprinse din
competențele specifice prevăzute în programele școlare în vigoare pentru clasa
pregătitoare, în dreptul cărora cadrul didactic responsabil consemnează, în baza
documentelor-suport, nivelul achiziției: „realizat” sau „în curs de realizare”, după caz;
• aprecieri și recomandări.

Aplicație
Precizați de metode veți aplica pentru a identifica nivelul de realizare a competențelor
incluse în raportul de evaluare la finalul clasei pregătitoare.

7
 RAPORT DE EVALUARE
a dezvoltării fizice, socio-emoționale, cognitive, a limbajului
și a comunicării, precum și a dezvoltării capacităților
și atitudinilor de învățare, la finalul clasei pregătitoare

ANUL ȘCOLAR….........................

NUMELE ȘI PRENUMELE ELEVULUI

………………………………………………………………………………….

CLASA
………………………………………………………………………………….

DATA ȘI LOCUL NAȘTERII

………………………………………………………………………………….

CNP
………………………………………………………………………………….

NUMELE PĂRINȚILOR/TUTORELUI

MAMA: …………………………………………………………………..

TATA: ………………………………………………………..……………

TUTORE: …………………………………………………………………

CADRU DIDACTIC
………………………………………………………………………………….

8
 • Raportul de evaluare este un document-tip în care se consemnează nivelurile de
dezvoltare fizică, socio-emoțională, cognitivă, a limbajului și a comunicării, precum și a
dezvoltării capacităților și atitudinilor de învățare a elevilor situați la finalul clasei
pregătitoare.

• Documentul se constituie ca parte integrată a portofoliului educațional al elevului. El

permite depistarea eventualelor dificultăți de învățare și adoptarea unor măsuri de
remediere.

• Raportul de evaluare este valorificat în vederea optimizării procesului educativ în ansam-

blul său și în fundamentarea deciziilor de orientare și consiliere educațională.

• Acest raport a fost elaborat în conformitate cu Metodologia de întocmire, completare și

valorificare a raportului de evaluare a dezvoltării fizice, socio-emoționale, cognitive, a
limbajului și a comunicării, precum și a dezvoltării capacităților și atitudinilor de învățare,
la finalul clasei pregătitoare conform OMECTS 5773 din 19. IX.2013 și pe baza Ghidului
de realizare și de valorificare a raportului de evaluare.

• Conținutul raportului are caracter confidențial.

➢ INSTRUCȚIUNI DE COMPLETARE
Se bifează un singur nivel de apreciere în caseta corespunzătoare pentru fiecare competență în parte.
Exemplu:

Evaluare finală
Domeniul de dezvoltare
Realizat În curs de realizare

Aspect vizat X

Evaluare finală
DEZVOLTAREA FIZICĂ ȘI MOTRICĂ În curs de
Realizat
realizare

Identificarea principalelor caracteristici ale posturii corporale corecte

Utilizarea unor mișcării specifice diferitelor segmente ale corpului
Executarea unor mișcării sugestive și folosirea unei mimici și a unei gestici adecvate diferitelor
contexte (dialog, recitare, cântec, dans, teatru etc.).
Participarea la activități motrice coordonate cu membrii grupului

9
 Evaluare finală
DEZVOLTAREA SOCIO-EMOȚIONALĂ În curs de
Realizat
realizare
Identificarea elementelor de identitate (nume, prenume, vârstă, gen, aspect fizic,
naționalitate etc; numele părinților, localități etc.)
Respectarea unor reguli simple de igienă personală

Recunoașterea emoțiilor de bază raportate la experiența de viață

Exprimarea de sine (exprimarea emoțiilor, temerilor, preocupărilor, a ceea ce îi place și ce nu

etc.), în limbaje variate (verbal, nonverbal, artistic etc.)
Manifestarea grijii pentru comportarea corectă în relație cu mediul natural și social

Respectarea normelor elementare de comportament social

Identificarea unor repere relaționale (frate, soră, mamă, tată, bunici, rude, colegi, prieteni,
adulți, educatori) și valorice (bine, frumos, bun etc.)
Participare la activitățile grupului, jocuri de grup, relații interpersonale

Evaluare finală
DEZVOLTAREA COGNITIVĂ În curs de
Realizat
realizare
Identificarea cuvintelor din enunțuri scurte, rostite clar și rar

Identificarea silabelor și a sunetului inițial și final în cuvinte clar articulate

Discriminarea cu suport intuitiv a formelor geometrice, semnelor grafice (literă, cifră),

culorilor, sunetelor
Sesizarea relației dintre sunet și literă, dintre cifră și număr

Trasarea elementelor grafice (conturul literelor, cifrelor, formelor geometrice principale)

Identificarea unor repere: spațiale (în, pe, deasupra, dedesubt, lângă, în față, în spate, sus,
jos), temporale (înainte, după, zi, noapte, iarnă, vară etc.)
Recunoașterea unor cuvinte uzuale, scrise cu litere de tipar

Recunoașterea numerelor în concentrul 0 – 10

Rezolvarea de probleme în care intervin operații de adunare sau scădere cu 1-2 unități în
concentrul 0 – 10, cu suport intuitiv

Evaluare finală
DEZVOLTAREA LIMBAJULUI ȘI A COMUNICĂRII În curs de
Realizat
realizare
Identificarea și aplicarea regulilor principale de comunicare

Utilizarea elementelor de logică în comunicare („și/sau“,„dacă…, atunci…“, „da/nu“ etc)

Receptarea semnificației unui mesaj vizual simplu

Sesizarea semnificației unui mesaj vizual simplu

Exprimarea unor mesaje referitoare la sine, colegi, familie, școală, mediu înconjurător

10
 Participarea la dialoguri scurte în situații de comunicare uzuală

Evaluare finală
DEZVOLTAREA CAPACITĂȚILOR ȘI A ATITUDINILOR
În curs de
DE ÎNVĂȚARE Realizat
realizare
Respectarea normelor elementare de comportament școlar

Manifestarea perseverenței în activitatea de învățare

Manifestarea curiozității pentru explorarea mediului natural și social

Identificarea unor regularități în mediul familiar, natural și social

Realizarea unor activități, proiect, obiecte, construcții simple

Relaționarea pozitivă cu alți membri ai grupului în rezolvarea unor sarcini simple de lucru

Participarea la activități integrate, adaptate nivelului de vârstă

Manifestarea imaginației și a creativității în activitate și joc

APRECIERI ȘI RECOMANDĂRI FINALE

11
Bibliografia:
• Cerghit, I., Neacșu I., Negreț, I., Pânișoară O. (2001), Prelegeri pedagogice, Editura
Polirom, Iasi;
• Chis, M., Chis, V. (2001), Pedagogie. Suport pentru formarea profesorilor, Presa
Universitara Clujeana, Cluj-Napoca.
• Manolescu, M., (2004), Curriculum pentru învățământul primar și preșcolar. Teorie și
practică, Universitatea din București, Editura Credis ;
• Păun, E; Potolea, D., (2002), Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri aplicative.
Ed. Polirom, Iași;

12