INFRACTIUNEA DE VIOL

Capitolul I

Infractiuni referitoare la viata sexuala.

Aspecte generale si comune

Infractiune de viol conform modificarilor reltiv recente ale codului penal ,

reprezinta fapta unei persoane de a intretine relatii sexuale cu o alta persoana
prin fortarea acesteia si abuzarea in mod las de imposibilitatea in care se gasea
victima de a se apara .

Viol este caracterizat in esenta de utilizarea constrangerii fizice sau

amenintarea unei persoane cu scopul de a intretine un act sexual .

Constrangerea fizica dar si faptul de a profita de imposibilitatea unei

persoane de a se apara , reprezinta o constranger e implicita si corespunde ideii
de incalcare a libertatii sexuale caracteristica infractiunii de viol .

faptul de a profita de imposibilitatea victimei de aparare reprezinta lipsa

consimtamantului acesteia la actul sexual , fiind firesc ca acest fapt sa fie asimilat
constrangerii.

Modificarile recent aduse textului din codul penal ce reglementeaza infractiunea

de viol reprezinta modificari importante de structura dar si ale elementelor de
baza ale continutului juridic si anume: subiectii , natura actului sexual, elementul
material si pedeapsa.schimbarea de la conceptul juridic de raport sexual la cel de
act sexual de orice natura precum si schimbarea de la subiectii determinati dupa
sex la subiecti nedeterminati corespunde modificarilor sociale din tara noastra
aparute o data cu schimbarea regimului politic reprezentand in acelas timp o
conceptie inedita de lege faerenda .

Omul reprezinta o fiinta inzestrata cu constiinta si tot odata creatorul tuturor

bunurilor materiale si spirituale care asigura progresul continuu societatii.de
asemenea omul spre deosebire de celalalte fiinte , este aceea fiinta care reuseste
sa-si domine pornirile primare si in acelas timp si sa ridice la inaltime anumite
principii fundamentale de viata .din acest motiv este firesc ca legea penala sa
acorde o mare importanta ocrotirii omului in ceea ce priveste existenta sa fizica si
atributele fundamentale ale personalitatii lui dar si in ceea ce priveste drepturile
libertatile si interesele pe care societatea are obligatia de a le i se asigura.

Acest lucru se realizeaza in maniera tipica dreptului penal prin incriminarea

tuturor faptelor care aduc atingere fiintei drepturilor si interesele legitime ale
omului.

Facand distinctie intre faptele indreptate spre existenta fizica a persoanei si spre
principalele atribute ale fiintei si personalitatii umane si faptele indreptate
impotriva altor interese si drepturi ale omului , legiuitorul a creeat o categorie
distincta de infractiuni , sub denumirea de “infractiuni contra persoanei “.

Sunt catalogate , incriminate si sanctionate ca infractiuni contra persoanei acele

fapte periculoase ce au ca obiect juridic omul , vatamand efectiv sau punand in
pericol atribute esentiale precum viata , integritatea corporala , libertatea sau
demnitatea persoanei.

In sistemul roman de drept , persoana umana ocupa primul loc in erarhia

valorilor.Primul articol al constitutiei prevede ca in romania , fiind stat de drept ,
democratic si social , drepturile si libertatile cetatenesti precum si libera
dezvoltare a personalitatii umane reprezinta valori supreme si garantate, de
asemenea constitutia prevede ca “dreptul la viata , precum si dreptul la
integritate fizica si psihica ale persoanei sunt garantate.”-art.22 alin.1, si ca
“libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile”-art.23 alin.1.

Art.26 alin.1 prevede ca “autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima,

familiare si viata privata” iar in alin.2 ca”persoana fizica are dreptul sa dispuna de
ea insasi daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica si bunele
moravuri”.

Garantarea acestor drepturi are loc pe plan juridic prin mijloacele dreptului penal.
Legiuitorul codului penal a inscris prin articolul 1 ca “persoana dreotrile si
libertatile acesteia” constituie scopul legii penale subliniind totodata caracterul de
valoare suprema al persoanei.

Importanta alararii persoanei este reliefata prin sccesiunea titlurilor din partea
speciala a codului penal , a titlului referitor la “infractiuni contra persoanei”
imediat dupa titlul referitor la “infractiuni contra securitatii statului.

Acest fapt nun este surprinzator daca luam in considerare faptul ca infractiunile
contra persoanei reprezinta un real pericol social , determinat de faptul ca
acestea se realizeaza prin folosirea unor mijloace violente si au o frecventa mai
ridicata in raport cu alte categorii de infractiuni.

Prin dispozitia Titlului al doilea al Partii speciale , legea penala ocroteste omul si
principapepe sale atribute .din acest motiv a fost necesar ca acest titlu sa
cuprinda mai multe grupuri distincte de infractiuni: primul, vizeaza infractiuni
contra vietii, integritatii corporale si sanatatii , iar al doilea capitol este consacrat
infractiunilor contra libertatii persoanei , si al treilea reglementeaza infractiunile
referitoare la viata sexuala, ultimul capitol fiind consacrat infractiunilor contra
demnitatii.

Libertatea persoanei ca valoare social juridica reprezinta un drept pe care orice

persoana il detine , in virtutea carora acesta poate pretinde celorlalti oameni
respect si abtinerea de la orice act prin care s-ar aduce vreo atingere , ingradire
sau stirbirea oricareia dintre libertatile personale .

Libertatea personala include si libertatea sexuala , adica posibilitatea persoanei de

a lua decizii privind viata sa sexuala fara teama ca I s-ar produce vre un rau .

Viata sexuala reprezinta un domeniu deosebit de importatnt al vietii fiecarei

persoane . manifestarile sexuale , adica raporturile sexuale in care oamenii intra
in mod necesar , dau nastere unor relatii sociale de a caror desfasurare mormala
sunt ineresati atat individul cat si societatea.

Manifestarea persoanei privind viata sa sexuala este o parte a manifestarii sociale

, iar realizarea toatala a personalitatii umane presupune indeplinirea personalitatii
si pe plan sexual: nasterea si pregatirea pentru viata mostenitorilor. La randul sau
societstea este interesata de normala desfasurare a vietii sexuale a fiecarui individ
si deci a relatiilor sociale innascute din aceasta . desfasurarea normala a vietii
sexuale a unei persoane asigura o buna dezvoltare demografica a societatii , dar si
tineretea si vigoarea acesteia .

Libertatea sexuala ii este asigurta persoanei prin lege , dar impune tot odata ca
aceasta libertate sa nu fie exercitata in mod abuziv. De aceea constitue infractiuni
ce reprezinta pericol social , dar si fapte de exercitare a libertatii sexuale peste
limitele admise . deoarece aceste fapte sunt in legatura cu viata sexuala , ele au
fost incluse intr-o categorie distincta de infravtiuni, cumulate in capitolul al treilea
din titlul consacrat de codul penal infractiunilor contra persoanei , sub denumirea
de “infractiuni privitoare la viata sexuala”. Aceasta categorie de infractiuni
alcatuieste un scut penal al libertatii sexuale a individului .

Dreptul penal roman prin prisma drepturilor si libertatilor fundamentale

constitutionale referitoare la integritatea fizica si psihca dar si la libertatea
individuala a persoanei , apara viata sexuala a cesteia , ca valoare sociala de o
importanta deosebita ce este necesar sa se exprime prin libertate si inviolabilitate
sexuala.

Libertatea sexuala reprezinta dreptul persoanei de a dispune in mod liber de

corpul sau in raporturile sexuale , libertte ingradita doar de regulile de drept , de
moravurile sociale si moralitatea sociala. Dreptul la inviolabilitatea sexuala
reprezinta dreptul persoanei de a I se aigura inviolabilitatea corpului sub aspect
sexual .

Latura privitoare la viata sexuala se va interfera cu laturi ale altor drepturi

fundamentale ale omului precum cele privind viata intima, familiara si privata ,
integritatea fizica si psihica , demnitatea si onoarea individului . din acest motiv ,
orice atentat la libertatea vietii sexuale sau inviolabilitatii sexuale constitue un
atentat impotriva dretpului persoanei la onoare si demnitate , dar si la dreptului
acesteia de a-i fi protejate integritatea corporala si sanatatea si un atentat la insa-
si viata persoanei.
Din anumite cazuri prin savarsirea infractiunii se incalca libertatea sexuala a
persoanei (viol , raport sexual cu o minora, seductie) iar in alte cazuri incalcandu-
se normele morale si ale religiei (relatii sexuale intre persoane de acelas sex ,
perversiuni sexuale si incest).

O viata sexuala normala conform normelor admise de societate poate asigura atat
satisfacerea instinctului sexual cat si interesele perpetuarii speciei umane in
conditii de igiena biologica si sociala .

Dreptul la libertate si inviolabilitate sexuala este asigurat de mijloacele dreptului

penal prin incriminarea , in capitolul al treilea consacrat din codul penal,
infractiunilor contra persoanei , sub denumirea de “infractiuni privitoare la viata
sexuala “ a urmatoarelor fapte:

- Constrangerea la un act sexual sau abuzarea de imposibilitatea persoanei

de a se opune unui astfel de raport –violul, art 197 cod penal
- Actul sexual cu un minor art 198
- Seductia –art 199
- Perversiunea sexuala-art 201
- Coruptia sexuala-ar202
- Incestul –art203
- Hartuirea sexuala –art204

Fenomenul infractional contra persoanei are ca trasatura specifica faptul ca

valorile sociale protejate de legea penala privest direct si intim omul , astfel ca
aceste infractiuni pun fata in fata omul infractor cu omul victima .

Manifestarile ilicite prin care este afectata viata sexuala , practica juridica si
investigatiile criminologice au scos in evidenta 2 mari categorii de cauze
favorizante ale acestui tip de conduita deviata de la normele de drepr si morala
:malformarea educationala si malformarea biologica.

In prima categorie se intalnesc tarele de ordin educational aparute cel mai des in
urma contactului cu medille viciate ale societatii in care de regula adolescentii
oserva si apoi practica fapte caracterizate prin trivialitate , obscenitate ,
agresivitate sexuala si perveritate .
In cea dea doua categorie intra afectiunile psihice, direct generatoare ale unor
manifestari sexuale violente ori aberante.

Retrospectiva legislativa in dreprul penal romanesc a

infractiunii de viol. Elemente de drept comparat
Infractiunea de viol , exprimata in felul initial si clasic am putea-o considera ca o
actiune a barbatului de a forta o femeie la raporturi sexuale.

Sanctionarea acestei infractiuni a fost pedepsita in totdeuna , uneori

recunoscadu-I –se barbatului in drept sa pedepseasca personal sau sa razbune
onoarea femeii obligte la raporturi sexuale. In tara noastra violul a fost catalogat
ca o infractiune inca din primele legiuiri fiind sanctionat cu pedepse extrem de
aspre.

Legislatia feudala fiind lipsita de unitate de conceptie si avand caracter

preponderent canonic , reglementa in putinele legi existente in aceea perioada
infractiunile privitoare la viata sexuala sub un dublu aspect: al nerespectarii
ordinii divine si al atingerii aduse legilor sociale .

In perioada de formare a dreptului feudal romanesc –jus valahicum – predominau

infractiunile contra persoanei iar in perioada feudalismului dezvoltat , o data cu
transformarea justitiei private intr-o justitie sociala , cvasistatala , incep sa fie
desemnate ca infractiuni faptele considerate periculoase de catre clasa
dominanta.

Dupa unirea principatelor romane la 1859 , se dzvolta primele tentative de

unificare a legislatie atat in domeniul penal cat si in celalalte domenii.

In codul penal de la 1865 , infractiunile privitoare la viata sexuala se regaseau in

titlul 4 “crime si delicte contra particularilor”, la cap. 1 , sect a 5-a numita
“atentate in contra bunelor moravuri “.

Violul se regasea in art 264 , art modificat ulterior prin legea din 17 feb 1874 , era
catalogat ca fiind un “atentat contra pudoarei cu violenta”. Actele de
homosexualitate si alte acte de perversiune savarsite cu violenta erau incriminate
sub aceeasi denumire.

Forma tipik a acestei infractiuni avea urmatorul continut:

“oricine va comite un atentat contra pudoarei , indeplinit sau cercat , cu violenta ,

in contra unui indivin de sex barbatesc sau femeiesc , se va pedepsi cu maximul
inchisoarei”.

Imprejurarea ca victima era mai mica de 15 ani este prevazuta in alin. 2:

“daca crima s-a comis conbtra persoanei unui copil mi mic de 15 ani impliniti ,
culpabilul se va pedepsi cu maximul recluziunii”(10 ani , cf art.7 , pct.3 din codul
penal din 1865).

Existenta anumitor raporturi intre culpabil si victima era prevazuta in articolul

265:

“daca culpabili sunt ascendentii persoanei asupra careia s-a comis siluirea , sau
dintre aceea care au autoritatea suprai , daca sunt institutorii sau servitorii sai sau
al persoanei mai sus insemnate, daca acesti culpabili sunt functionari ai unui cult ,
sau preoti ori calugari , sau daca culpabilul, oricare ar fi a fost ajutat de una sau
mai multe persoane”.

Fapta savarsita in asemenea mod era pedepsita cu maximul recluziunii.daca in

urma faptei rezulta moartea victimei , pedeapsa reprezenta munca zilnica pe
viata.

Atentatul contra pudoarei a fost inteles ca o siluire , o vatamare a libertatii

sexuale ce se produce fie fara violenta –art.263, fie prin folosirea violentei , in
ambele cazuri aceasta siluire fiind inteleasa ca un act sexual , indeplinit sau
incercat “in sensul cel mai larg al notiunii.”

In mod comparativ , infractiunea prevazuta de art. 198 din codul penal in vigoare
(actul sexual cu un minor) ce incrimineaza aceeasi fapta cu un minor mai mic de
15 ani , observam ca legiuitorul din 1865 era mai exigent si mai sever, asimilind
lipsa de disceramant a uni copil mia mic de 14 ani , cu o actiune de violenta si
constrangere asupra lui .

Codul penal “carol al 2 lea din 1936 “ fiind , mai bine sistematizaat si avand o
conceptie evoluata , dar pastrand totodata impreciziuni in definirea notiunii de
viol , reglementa violul in titlul 11 “infractiuni contra pudoarei si bunelor
moravuri”, capitolul 1”infractiuni contra pudoarei “, prin art.419 care avea
urmatorul continut:

“comite delictul de viol si se pedepseste cu inchisoarea corectionala de la 2 la 5

ani si interdictie corectionala de la 2 la 5 ani:

1. Barbatul care , prin violenta sau amenintare , constrange o persoana de

orice sex sa aiba cu el raport sexual.
2. Barbatul care profitand de starea de inconstiienta a unei persoane de orice
sex , sau de neputinta acesteia de a-si exprima vointa ori de a se apara , are
cu ea un raport sexual , in afara de casatorie , indiferent daca el sau alt
cineva a produs aceasta stare”.

In ambele cazuri , pedeapsa devenea mai mare daca “victima este mai mica de 14
ani , daca a ramas gravida sau a fost infectata cu o boala venerica “.

Codul Penal roman de la 1936, fiind o imbinare intre codul penal italian si codurile
transilvanean si bucovinean, a preluat subiectul activ circurmstantial in persoana
barbatului din codurile transilvanean si bucovinean si subiectul pasiv
necircumstantial, orice persoana indiferent de sex, din codul italian.

Articolul 420 incrimina delictul de violenta contra pudoarei, infractiune a carei

latura obiectiva o constituiau actele de inversiune sexuala.

In comentariul la art.420, din Codul Penal Carol al II-lea adnotat, profesorul Traian
Pop relata: “Delictul de viol din art.419 si delictul de violenta contra pudoarei sunt
aproape identice, avand identice aproape toate elementele constitutive.
Deosebirea este in ce priveste elementul constitutiv central, actul in sine, sau mai
bine zis, actul de executare. Caci, pe cand in art.419 este vorba de un raport
sexual (conjunctiune sexuala), in art.420 este vorba de un act de inversiune
sexuala. Logic ar fi fost, ca in prevederile art.419 sa fi intrat numai raportul sexual
(prin organele genitale) intre barbat si femeie, caci numai acest act este normal,
iar in prevederile art.420 sa fi intrat actele sexuale anormale, zise de inversiune
sexuala sau de perversiune sexuala.”

Prin dispozitiile art.422 si 425, erau reglementate modalitati mai grave ale
infractiunii de viol, tinandu-se cont de numarul participantilor la infractiune si
raporturile dintre faptuitor si victima. Astfel, art.422 impunea o pedeapsa mai
grava atunci cand violul era savarsit:

1. De un ascendent sau un descendent

2. De un tutor, un curator, invatator, educator, supraveghetor sau ingrijitor,
medic curant, stapan sau duhovnic.
3. De mai multe persoane asupra aceleiasi victime sau cu ajutorul unei sau
mai multor persoane.

Conform art. 426, pedeapsa era mult mai mare in momentul in care se vorbea
despre un viol savarsit de un functionar public “cu o persoana arestata sau
detinuta, aflata in virtutea functiunii sub paza sa, sau i-a fost incredintata in
executarea unei masuri a autoritatii competinte”.

De asemenea, prin dispozitiile art. 426 se prevedea ca pentru violul ce a avut ca

urmare moartea victimei, pedeapsa sa fie una ce consta in munca silnica pe viata.

Codul penal din 1936, republicat in 1947, cu unele modificari, denumit “Codul
penal Regele Mihai I”, pastreaza intact continutul referitor la infractiunea de viol
din vechea reglementare, majorand pedeapsa prevazuta de alin.2 al art.419.

La data de 1 ianuarie 1969, noul Cod Penal roman a intrat in vigoare. In Titlul II
intitulat “Infractiuni contra persoanei” si in Capitolul III din acest titlu, fapta de
viol este incriminata in art.197. Conform noilor reglementari, continutul juridic al
infractiunii de viol este urmatorul:

“Art.197. Raportul sexual cu o persoana de sex feminin, prin constrangerea

acesteia sau profitand de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima
vointa, se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.
Pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani daca:

1. Victima nu implinise varsta de 14 ani

2. Fapta a fost savarsita de mai multe persoane
3. Victima se afla in ingrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau in tratamentul
faptuitorului.
4. S-a cauzat victimei o vatamare grava a integritatii corporale sau a sanatatii.

Pedeapsa este de la 7 la 15 ani, daca fapta a fost urmata de moartea sau

sinuciderea victimei.

Faptele nu vor fi pedepsite daca inainte de pronuntarea hotararii definitive a

intervenit casatoria dintre victima si autor, iar in cazul unui viol cu mai multi
participanti, a intervenit casatoria dintre victima si unul dintre participanti.
Aceasta cauza de nepedepsire are ca urmare efecte fata de toti participantii.

Conform noului Cod Penal, reprezinta infractiune de viol raportul sexual dintre un
barbat si o femeie, nu si cel dintre doi barbati, asa cum era prevazut in Codul
Penal anterior (art.419). Expresia “raport sexual” este ingradita la relatiile sexuale
normale dintre persoane de sex diferit, relatiile sexuale dintre persoane de acelasi
sex fiind incadrate in dispozitiile art.200 – relatii sexuale intre persoane de acelasi
sex, sau in art.201 – perversiune sexuala.

Noul Cod penal prevede de asemenea printre consecintele grave ale violului si
imprejurarea ca victima s-a sinucis, precum si faptul ca savarsirea violului a avut
ca urmare vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii victimei. In cazul in care
una dintre aceste consecinte a fost urmare a violului, sunt catalogate drept urmari
praeterintentionate, deoarece infractorul nu a avut intentia de a produce aceste
rezultate, insa infractiunea de viol va fi asociata infractiunilor de ucidere din culpa
si vatamarea grava a integritatii corporale.

Precum in codul penal anterior (art.441), dar si in noul cod penal este prevazut ca
pentru violul simplu, actiunea penala sa fie inceputa dupa o plangere prealabila a
persoanei vatamate.
Referitor la neraspunderea penala in cazul casatoriei dintre agresor si victima,
noul Cod penal, conform alineatului ultim al art.197, o dispozitie asemanatoare
aceleia din codul penal anterior, insa noul Cod a extins efectele acestui motiv de
nepedepsire si la situatia in care fapta a fost savarsita de mai multi indivizi, iar
ulterior a intervenit casatoria victimei cu unul dintre participanti. Noul Cod
prevede ca in cazul participatiei, casatoria cu oricare dintre agresori va produce
efecte fata de toti participantii, dispozitie ce nu exista in vechiul cod penal.

Aceste reglementari au fost aduse deoarece prin casatoria dintre victima si

agresor se considera ca fiind o reparare a prejudiciului moral cauzat victimei, fiind
de asemenea, in unele cazuri, evitata nasterea unui copil nelegitim. De asemenea,
nepedepsirea participantilor la infractiune in cazul casatoriei unuia dintre ei cu
victima era justificata prin faptul ca ar fi impotriva intereselor consolidarii familiei
nou constituita, daca ar fi fost continuat procesul penal contra celorlalti
participanti.

In ceea ce priveste sanctiunea pentru infractiunea de viol tipic, simplu, dispozitiile

Codului de la 1947 prevedeau pedeapsa cu inchisoarea intre 2 si 5 ani, dispozitii
ce erau favorabile infractorului in comparatie cu cele ale noului Cod, care a marit
maximul pedepsei cu inchisoarea la 7 ani.

In mod comparativ, dispozitiile Codului anterior prevedea ca in imprejurarea ca

victima violului era mai mica de 14, inchisoarea de la 5 la 10 ani, in timp ce
dispozitiile din art.197 alin.2 lit.a a noului Cod sunt mai favorabile infractorului,
deoarece prevedeau o pedeapsa mai scazuta.

Infractiunea de viol agravata la care au luat parte doua sau mai multe persoane si
ca victima se afla in ingrijirea, ocrotirea, educarea sau tratamentul faptuitorului,
va fi examinata situatia de fapt si imprejurariile in care fapta a avut loc, pentru
determinarea concreta a pedepsei.Art. 425 Cod penal anterior incrimina violul
comis in momentul in care victima se afla sub paza si ingrijirea faptuitorului ca pe
o varianta tip de viol, iar pedeapsa prevazuta de acest articol apare ca fiind mai
favorabila infractorului prin limitele scazute ale pedepsei.
In ceea ce priveste conditiile de exercitare a actiunii penale, dar si cauza de
nepedepsire a faptuitorului violului ca urmare a casatoriei dintre el si victima,
exista deosebiri intre cele doua coduri. Noul Cod prevede necesitatea plangerii
prealabile numai pentru violul in forma tipica, in timp ce Codul de la 1947 prevede
necesitatea acestei plangeri si in cazul unor violuri agravate.

De la data intrarii in vigoare, Codul penal de la 1969 a fost supus unor numeroase
modificari. Astfel, prin Decretul nr.365/1976 au fost modificate textile alin.2 lit.b)
si alin.5 ale art.197. La alin.2 lit.b a fost introdusa sintagma “mai multe persoane
impreuna”, iar alin.5 a fost modificat prin exceptarea cauzei de nepedepsire
atunci cand “fapta a fost savarsita de doua sau mai multe persoane impreuna”.

Daca vechiul Cod reglementeaza casatoria faptuitorului cu victim ca fiind o cauza

de nepedepsire, noul Cod penal, conform modificarilor ce i-au fost aduse prin
Decretul 365/1976, cuprinde dispozitii mai favorabile, extinzand beneficial acestei
cauze la toti participantii la viol, cu exceptia cand “fapta a fost savarsita de doua
sau mai multe persoane impreuna”.

Legea de modificare si completare a Codului penal si a Codului de procedura

penala nr.140/1996 a prevazut pedepse marite pentru infractorii violului.
Infractiunea de viol deschidea capitolul de infractiuni sexuale, infractiune ce era
sanactionata mai sever atata in forma simpla cat si in forma calificata, aceasta
sanctiune fiind considerate o ocrotire a libertatii si inviolabilitatii sexuale a femeii.

Cele mai importante modificari ale Codului Penal s-au facut in anii 2001 – 2002,
prin Ordonantele de Urgenta ale Guvernului nr.89 si respectiv nr.143.

Printre aceste modificari, mentionam renuntarea la conceptual “raport sexual” si

inlocuirea lui cu conceptul “act sexual de orice natura”, dar si liberalizarea
subiectilor activ si pasiv, considerandu-se ca atat barbatul, cat si femeia pot fi in
egala masura si infractor si victima.

Analiza comparativa a legislatiei europene indica existenta mai multor puncte

comune in reglementarea infractiuniilor contra vietii sexuale. Exista deasemenea
si legislatii ce contin reglementari originale, insa fondul de baza al infractiunilor
referitoare la viata sexual este unul comun tuturor legislatiilor europene.

In codurile penale europene, violul este reglementat ca fiind un raport sexual

obtinut prin violenta sau prin profitarea de stare de incapacitate a victimei de a-si
exprima vointa si de a se apara, fara a fi mentionata vreo delimitare in privinta
sexului agresorului sau a victimei. Este situatia codului francez, Belgian, Italian,
rus, turc, etc.

In ipoteaza in care violul si atentatul contra pudoarei sunt sanctionate alternativ,

niciuna dintre aceste infractiuni nu prevede circumstantieri ale subiectelor (activ
sau pasiv), fiind cazul si Codului Penal belgian, ce curpinde urmatoarele texte:

“Atentatul la pudoare, comis cu violente sau amenintari, asupra unei persoane de

un sex sau celalalt, va fi pedepsit cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani”;

“Va fi pedepsit prin recluziune oricine va comite crima de viol, fie cu ajutorul
violentelor si amenintarilor grave, fie prin viclenie, fie abuzand de o persoana
care, prin efectul unei boli, prin alterarea facultatilor sale sau prin orice alta cauza
accidental avea pierdut uzul simturilor sau fusese lipsit de acesta prin orice
artificiu”.

Noul Cod penal francez din 1994 reprezinta cea mai recenta reglementare penala
europeana si catalogheaza violul si celelalte agresiuni sexual ca fiind fapte ce pot
fi comise de “oricine” asupra “oricui”. Violul, in maniera simpla, este reglementat
de dispozitiile art.222 – 223 care prevede : “Orice act de penetratie sexuala, de
orice natura ar fi, comise asupra persoanei altuia prin violent, constrangere,
amenintare ori surpriza, reprezinta un viol. Violul este pedepsit cu 15 ani de
recluziune criminal”.

De asemenea, interesanta este si definitia pe care Codul francez o da agresiunii

sexual, catalogand-o ca fiind: “orice atingere sexual comisa cu violent,
constrangere, amenintare sau surpriza”. Totodata, legea franceza nu face
distinctive intre subiectii infractiunii, violul sau agresiunea sexuala savarsita de o
femeie asupra unui barbat sunt sanctionate ca atare.
In Codul penal suedez, violul este mentinat si reglementat in art.1 din Capitolul IV:
“daca, prin violent sau amenintari, implicand un pericol iminent exercitat
impotriva ei, un barbat constringe o femeie la un raport sexual, acesta va fi
condamnat, pentru viol, la inchisoare intre doi si zece ani. Este asimilat violentei
faptul de a adduce o femeie intr-o stare de pierdere a cunostintei sau in orice alta
stare asemanatoare”.
Capitolul II

Infractiunea de viol – caracterizare.

Obiectul si subiectii infractiunii

Subcapitolul I

Notiune si caracterizare

Violul reprezinta fapta unei persoane de orice sex de a intretine un raport sexual
cu o alta persoana de sex diferit sau de acelasi sex, fara consimtamantul acesteia,
prin constrangere sau profitand de incapacitatea respective de a-si exprima vointa
sau de a se apara. Folosirea constrangerii fizice sau psihice prin amenintari si
violent impotriva persoanei, cu scopul de a-I incalca impotrivirea la un act sexual
neconsimtit, ori profitarea de imposibilitatea fizica sau psihica in care se gaseste
persoana de a-si manifesta dorinta sau de a se apara, pentru a intretine un act
sexual cu aceasta, se caracterizeaza in infractiunea de viol.

Dispozitiile penale ce pedepsesc si incrimineaza violul reprezinta o protective

juridical asupra dreptului persoanei de a intretine relatii sexual exclusive dupa
propria vointa si dorinta, dar si dreptul la inviolabilitatea corpului acesteia sub
aspectul participarii la viata sexuala.

Aceasta idee de incalcare a libertatii sexuale a unei persoane prin constrangerea

ei la intretinerea unui act sexual, sta la baza pedepsirii infractiunii de viol in
art.197 Cod penal.

Conform prevederilor art.197 alin.1 din Codul penal in vigoare, infractiunea

reprezinta un “act sexual de orice natura cu o persoana de sex diferit sau de
acelasi sex, prin constrangerea acesteia sau profitand de imposibilitatea ei de a se
a apara sau de a-si exprima vointa”.
Conform acestei reglementari, i s-a atribuit notiunii de viol sensul ei firesc si
anume acela de constrangere a unei persoane indifferent de sex, la un act sexual,
deoarece constrangerea unei femei la un act de pederastie heterosexuala sau la
alte acte sexual anormale, este incriminate prin dispozitii ale legii penale.

Pana la modificarile din anul 2001, violul era caracterizat ca fiind o constrangere a
unei persoane de sex feminine la intretinerea unui raport sexual de catre un
barbat, constrangerea unei femei de catre o alta femeie la un raport homosexual
fiind incriminate prin dispozitiile art.200 Cod penal referitor la relatiile sexuale
dintre persoanele de acelasi sex, articol abrogate in prezent.

Violul reprezinta cea mai grava infractiune contra persoanei, avand o profunda
semnificatie antisocial. Aceasta infractiune reprezinta cea mai brutal atingere a
libertatii sexual, ce constituie cel mai important atribut al personalitatii umane.
Raportul sexual intretinut prin constrangerea persoanei ataca inviolabilitatea
sexual, fizica, in demnitatea si libertatea persoanei. Poate avea ca si consecinte
vatamarea integritatii corporale sau sanatatii sau chiar moartea persoanei, si
pune in pericol dezvoltarea normala psihica si fizica a victimei precum si echilibrul
moral al acesteia.

Pericolul social pe care in reprezinta aceasta infractiune consta in raul generat

asupra victimei dar si prin consecintele profund daunatoare pe care infractiunea
le antreneaza pe plan social impotriva desfasurarii normale a vietii sexual a
oamenilor, pentru ca respectarea atributiilor inalienabile ale personalitatii umane
in relatiile sexual constituie una din bazele existentei societatii. Violarea libertatii
sexual creeaza o stare de nesiguranta sociala, un dezechilibru periculos pentru
existenta armonioasa a societatii, de aceea reactiunea penala impotriva faptelor
de viol reprezinta o necesitatea.

Infractiunea de viol reprezinta o manifestare a unei constiinte profund inapoiate,

a unei personalitatii cu deficient morale dar si printr-o agresivitate extreme de
periculoasa. Printre componentele constiintei inapoiate ce genereaza o conduita
antisociala cel mai des intalnita este mentalitatea retrograda, conceptia inumana,
primitiva si josnica ce caracterizeaza “omul” ca fiind un obiect al posesiunii de
care oricine poate abuza prin propria sa forta fizica.
Cercetarile criminologice dar si practica penala reliefeaza faptul ca, in mod
concret, oricine poate savarsi un viol si ca aceasta infractiune este comisa, de
obicei, de anumite categorii de persoane, ce sunt caracterizate de anumite
trasaturi.

Prima tipologizare a violatorului ii apartine lui Cesare Lombroso, care in lucrarea

sa “Omul criminal”, dar si in “Antropologia criminala” consemneaza: “la autorii de
viol, s-a observat o talie mica, cu greutate relative ridicata, mainile si bratele
scurte, frunte stramta, demicircumferinta anterioara a capului foarte scurta.
Anomaliile organelor genital si ale nasului sunt frecvente si aproape intotdeauna
inteligenta este foarte putin dezvoltata”.

Ocupand un rol principal printre infractiuniile privind viata sexual, violul este privit
ca o infractiune caracteristica acestui grup de infractiuni, el reprezentand ce mai
grava forma de incalcare a relatiilor sociale si a valorilor etico-sociale a caror
protejare reprezinta scopul incriminarii si pedepsirii infractiunilor sexuale.
Apararea libertatii si inviolabilitatii sexuale a persoanei si forma tipiza de lezare a
castor valori reprezinta constrangerea femeii la raport sexual, fapt pentru care
violul este prevazut ca fiind infractiunea cea mai grava in grupul infractiuniilor
sexuale.

Subcapitolul II

2.1. Obiectul juridic generic

Obiectul juridic al unei infractiuni reprezinta valorile sociale si relatiile sociale ce

se nasc un jurul acestor valor ice sunt amenintate sau vatamata prin comiterea
faptei.

In literature juridical, se face deosebire intre obiectul juridic generic, comun

pentru un grup de infractiuni, si obiectul juridic special, propriu fiecarei
infractiuni.
Intre cele doua categorii de obiecte juridice “exista un raport de subordonare, in
sensul ca obiectul juridic special reprezinta o parte din obiectul generic” (C.Bulai –
“Curs de drept penal”, parte generala, Bucuresti, 1992, pag.146).

In infractiunile contra persoanei, obiectul juridic generic este reprezentat de

relatiile sociale ce fac referire la dreptul la viata, la integritatea corporala si
sanatate, dar si la libertate si demnitate.

Aceste infractiuni au si un obiect juridic special ce consta in relatiile sociale cu

privire la unul din drepturile absolute ale persoanei, drept incalcat prin savarsirea
faptei.

Astfel, infractiunile sexual au ca obiect juridic comun relatiile sociale ce fac

referire la viata sexuala a persoanei.

2.2. Obiectul juridic special

“Fiecare infractiune trebuie sa lezeze sau sa primejduiasca o valoare sociala

ocrotita penal, de unde urmeaza ca fiecare infractiune trebuie sa aiba un obiect
juridic; aceasta este o conditie sine qua non a infractiunii.

Prin lezarea unui drept particular sau special se aduce atingere indirect interesului
public, pe care il ocroteste intregul sistem de drept.” (Traian Pop – “Drept penal
comparat”, parte generala, vol. II, Cluj, 1923, pag.276)

Obiectul juridic special al violului il reprezinta relatiile sociale privind libertatea si

inviolabilitatea sexual a persoanei de sex feminine, relatii si valori ce sunt
amenintate sau lezate prin constrangerea acestei persoane la un raport sexual.
Analiza obiectului juridic special reliefeaza obiectul ocrotirii penale, precum si raul
social impotriva caruia se reactioneaza prin incriminarea si pedepsirea faptei care
il genereaza.

Libertatea si inviolabilitatea vietii sexual sunt aspect ale libertatii individuale si isi
gasesc expresia in dreptul inalienabil al persoanei de a dispune de corpul sau in
raporturile sexual, in limitele stabilite de drept si morala. Pentru existenta unor
relatii sociale normale, acest drept necesita un respect neconditionat fata de
aceste attribute ale persoanei. Constrangerea persoanei la intretinerea unui act
sexual atinge si lezeaza aceste relatii sociale si implicit valorile sociale la care se
refera aceste relatii, si anume libertatii si inviolabilitatii sexuale a persoanei.

Prin savarsirea faptei pot fi de asemenea vatamate si alte relatii sociale, care
constituie obiectul juridic secundar al infractiunii. Inviolabilitatea sexuala a
fiecarei persoane este inseparabila de inviolabilitatea fizica a acesteia, astfel ca
atingerea adusa inviolabilitatii sexuale prin utilizarea constrangerii fizice si psihice,
poate determina o vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii persoanei sau
chiar decesul victimei.

Relatiile sociale privind integritatea corporala, sanatatea sau viata victimei

violului, constituie obiectul juridic secundar al infractiunii, ocrotirea lor
realizandu-se paralel cu protejarea libertatii si inviolabilitatii sexuale.

2.3. Obiectul material

Obiectul material al infractiunii reprezinta acea entitate materiala in care se

regaseste valoarea sociala protejata si impotriva careia se indreapta actul de
conduita interzis.

“Nu toate infractiuniile au un obiect material. Infractiunile care au obiect material

se numesc materiale. In actul constitutiv al infractiunii materiale este determinat
obiectul sau material.” (Traian Pop)

Prin savarsirea infractiunii de viol,prin manifestarea fizica a violului, ce reprezinta

latura materiala a infractiunii, sunt atinse si lezate valorile etico-sociale, fiind
inseparabile de corpul persoanei. Constrangerea, dar si raportul sexual in sine se
rasfrang asupra corpului persoanei, ce devine din acest motiv obiectul meterial al
infractiunii.

Raportul sexual savarsit asupra unui cadavru nu va fi incadrat ca si viol, ci ca

infractiune de porfanare de cadavre (art.319 Cod penal). Daca acest raport sexual
a fost savarsit asupra victimei, dupa moartea acesteia, fie ca o urmare a
constrangerii sau fie ca o urmare a suprimarii ei de catre agresor care vroia sa
ascunda fapta, infractiunea de profanare de cadavre va intra in concurs real, cu
infractiunea de viol calificat ce a avut ca reprercusiune decesul victimei, fie cu
tentativa de viol si infractiunea de omor calificat sau omor deosebit de grav.

Obiectul juridic al violului este format din relatiile sociale ce fac referire la
libertatea si inviolabilitatea sexuala a persoanei, dar lezeaza totodata dreptul la
viata, la integritatea fizica si psihica.

Violul are ca obiect material corpul persoanei asupra careia se savarseste fapta.

Subcapitolul III

Subiectii infractiunii

3.1. Subiectul activ

Subiecti ai infractiunii sunt persoanele implicate in savarsirea unei infractiuni, atat

prin participarea la infractiune, dar si prin suportarea consecintelor acesteia.

Subiectul activ al infractiunii este o persoana ce a savarsit infractiunea in mod

direct si nemijlocit sau a participat la savarsirea acesteia, in calitate de complice
sau instigator.

Pentru a fi subiect activ al unei infractiuni, persoana trebuie sa indeplineasca

anumite conditii:

- Varsta ceruta de lege (art.99 Cod penal)

- Responsabilitatea
- Libertatea de vointa si actiune

Autorul, in calitate de subiect activ nemijlocit al infractiunii de viol, poate fi orice

persoana, indiferent de sex.
Referitor la posibilitatea existentei coautoratului ca forma a participatiei penale,
in literatura de specialitate sunt abordate doua conceptii.

Conform primei opinii, exprimata inainte de modificarile anului 2001, violul, fiind
o infractiune compusa din doua acte succesive – constrangerea si raportul sexual
– s-a considerat ca persoana ce i-a parte la constrangerea femeii in vederea
savarsirii faptei de catre autorul principal, este coautor.

Opinia dominanta (V. Dongoroz, C.Bulai, C.Mitrache) era aceea conform careia
violul este o infractiune cu autor unic, coautorul nefiind posibil la infractiunea de
viol, dar considera posibila participatia sub forma de instigare si complicitate la
infractiune.

Pentru a fi autor al violului, barbatul trebuie sa aiba aptitudinea fiziologica de a

intretine raport sexual. Actele de violenta savarsite in scopul de a constrange
persoana la un raport sexual imposibil de realizat, nu pot fi catalogate ca acte de
viol, insa pot constitui continutul unei alte infractiuni contra persoanei.

Subiect activ al infractiunii de viol poate fi si un minor, deoarece legea nu impune

o anumita varsta de la care un barbat poate fi autor al violului. In ceea ce priveste
minorul, se vor aplica dispozitiile art.99 Cod penal, insa vor fi mai intai stabilite
aptitudinile sexuale ale acestuia si examinarea discernamantului pentru stabilirea
raspunderii penale.

“Nu savarseste infractiune de viol barbatul care ar comite o asemenea fapta

asupra sotiei sale. Existenta casatoriei presupune consimtamantul femeii la
raporturi sexuale cu sotul ei, iar daca acest consimtamant nu mai este mentinut,
ea poate pune capat vietii conjugale prin desfacerea casatoriei pe calea
divortului”(V.Dongoroz, S.Kahane – op.cit.,pag.351).

Aceasi opinie este intalnita si in “Codul penal comentat si adnotat”, unde se

adauga ca art.197 nu se poate aplica nici in cazul separatiei in fapt a sotilor:

“Consideram ca actul casatoriei implica si restrangerea consimtita a femeii la

libertatea sa sexuala, astfel ca nu ar putea opera prevederile 197 in raporturile
dintre soti”.
Oricare dintre soti are dreptul de a se opune raporturilor sexuale, pentru ca
libertatea sa personala si libertatea sa sexuala sunt inalienabile prin casatorie sau
pe orice alta cale, iar sotul nu poate recurge la constrangere pentru a intretine un
raport sexual. Din acest motiv, sotul care va recurge la violenta si constrangere
asupra celuilalt sot, va fi raspunzator penal atunci cand fapta sa va reprezenta un
atac contra persoanei.

Unii autori au argumentat neaplicarea prevederilor art.197 Cod penal in cazul

sotilor astfel:

“Pornindu-se de la valorile sociale ocrotite prin incriminarea faptelor ce aduc

atingerea acestor valori, violul este o infractiune cu un grad mai sporit de
periculozitate decat, de exemplu, furtul intre soti prevazut de art.210 Cod penal.
Daca leguitorul ar fi dori sa incrimineze prin art.197 Cod penal fapta sotului care a
intretinut, prin constrangere, relatii sexuale cu sotia sa, ar fi facut-o expres, asa
cum a facut-o pentru infractiunea de furt intre soti. In acest context avem in
vedere si pe sotii despartiti in fapt pentru ca legea nu distinge si deci ei se
considera casatoriti, pana la pronuntarea hotararii de divort”.

3.2. Subiectul pasiv

Subiectul pasiv este definit ca fiind persoana fizica sau juridica titulara a valorii
sociale ocrotite si care este vatamata ori periclitata prin infractiune.

Traian Pop definea subiectul pasiv ca fiind o “persoana asupra caruia se comite
infractiunea; sau cu alte cuvinte persoana al carei drept este violat sau primejduit
prin infractiune.”

Despre subiectul pasiv se discuta numai la infractiuniile ce aduc atingere directa

persoanei, cum ar fi: infractiunile contra pudoarei, vietii si integritatii corporale.

Violul este considerat o infractiune cu subiect pasiv unic. Conditia ceruta de lege
pentru subiectul pasiv facea ca infractiunea de viol sa aiba in privinta subiectului
pasiv un cadru restrans, limitat numai la persoane de sex feminin. Daca femeia
era mai mica de 14 ani, infractiunea devine agravata si era prevazuta prin
dispozitia din alin.3 teza I-a.

Conform noilor reglementari aduse Codului penal, subiectii (activi si pasivi)

infractiunii de viol sunt nediferentiati.

Conceptia legislativa, desi inedita, fiind inspirata din legislatiile occidentale, nu

este straina de dreptul romanesc.

Subiectul activ nemijlocit, adica autorul infractiunii de viol este diferit in raport cu
modalitatile normative ale textului.

Conform alin.1, la modalitatea tip a infractiunii, subiectul activ poate fi de orice

sex, insa, trebuie sa aiba capacitatea fiziologica de a realiza un raport sexual, sa
aiba capacitatea de coabitare. In ipoteza savarasirii unor acte violente fizice sau
psihice, barbatul lipsit de capacitatea intretinerii unui raport sexual, nu va
raspunde penal decat in limitele prevederilor penale ce incrimineaza alte fapte
(amenintare, lovire, vatamare corporala).

La alin.2, lit.b, subiectul activ poate fi doar persoana, indiferent de sex, care are
calitatea de tutore, curator, supraveghetor, ingrijitor, medic curant, profesor sau
educator, calitate de care autorul faptei sa profite la savarsirea infractiunii.

In situatia in care subiectul pasiv al violului este copilul minor al autorului si acesta
se afla in ingrijirea, octrotirea si educarea acestuia, fapta reprezinta un viol,
prevazut de art.197, alin.2, lit.b si anume infractiunea de incest, prevazuta de
art.203 Cod penal.

Violul este comis printr-un raport sexual, dat fiind natura sa, care permite numai
doua persoane si numai un barbat si o femeie, nu poate fi conceput in forma
coautoratului.
Capitolul III

Concepte folosite in continutul juridic al infractiunii

De-a lungul timpului, violul a inregistrat modificari esentiale de structura, in

limitele carora, prin noua lege s-a procedat la inlocuirea unor concepte juridice cu
altele.

Legea nu definea conceptul de raport sexual, insa doctrina de specialitate a ajuns

la consensul de a-l considera ca fiind o conjunctie a organelor de sex barbatesc cu
cele de sex femeiesc, cu alte cuvinte actul de patrundere a organului barbatesc in
organul corespunzator femeiesc. Pentru infractiunea de viol, nu este importanta
daca raportul sexual a fost epuizat, suficienta fiind penetrarea sexuala.

Actul sexual se poate realiza prin raporturi sexuale intre persoane de acelasi sex,
daca au fost comise in conditiile prevederii art.197. Astfel, constatam ca “actul
sexual de orice natura” cuprinde o sfera mai mare decat vechiul “raport sexual”.

“Actul sexual de orice natura”, considerat fapta penala ce defineste violul,

prezinta dificultati de determinare semantica si sub ascpectul stabilirii limitelor
sale. Viata sexuala, normala sau distorsionata, in conflict cu legea penala, are
numeroase modalitati de exprimare, astfel incat va fi greu de apreciat in cazul
unor “acte sexuale de orice natura” ce au loc prin constrangere sau prin
profitarea de imposibilitatea victimei de a se apara, care dintre ele vor constitui
infractiune de viol si care vor ramane in afara textului de lege.

Pentru evidentierea si determinarea mai buna a unor noi concepte juridice care
definesc infractiunea de viol, evocam o speta din practica de judecata a Curtii de
Apel Bucuresti.

In fapt, s-a retinut ca in seara de 03.03.2002, in jurul orelor 19 – 20, partea

vatamata L.G., statea singura pe o banca in parcul din apropierea magazinului
universal “Ialomita” din Slobozia. Cei trei infractori, si martorul B.C. se plimbau
prin parc si observand-o pe fata, cei doi inculpati au hotarat s-o abordeze pentru a
intretine relatii sexuale cu ea.

Inculpatii C.D. si N.C., asezandu-se langa victima pe banca, au inceput un dialog cu

aceasta cerandu-I sa-I insoteasca pentru a invita in oras o prietena de-a lor,
amenintand-o cu bataia daca nu ii ajuta pentru a o scoate din casa pe prietene lor,
infractorii recurgand chiar la bataie.

Inculpatii au reusit sa o duca pe victima la periferia orasului, in zona caii ferate,

unde i-au spus in mod explicit care sunt adevaratele lor intentii si motivul pentru
care au adus-o in acel loc, si anume acela de a intretine relatii sexuale cu ea.

Partea vatamata s-a impotrivit si a incercat sa fuga, insa N.C. si C.D. au lovit-o,
obligand-o sa accepte sa intretina relatii sexuale cu ei.

Deoarece victima le-a spus inculpatiilor ca este virgina, acestia au stabilit sa

intretina cu aceasta doar raporturi orale si anale.

Inculpatul N.C. a ramas singur cu partea vatamata si i-a cerut victimei sa intretina
un raport sexual oral cu el, iar apoi, constatand ca fata este dezgustata de acest
lucru, a dezbracat-o, intretinand raport sexual anal.

Apoi, C.D. a practicat un act sexual oral cu victima, cerandu-I apoi sa se dezbrace,
intinzand-o pe spate si intretinand cu ea un raport sexual normal, cu penetrare si
dezvirginare, aspect probat de expertiza medico-legala.In acest timp victima a
incercat sa se impotriveasca, ceilalti inculpati aflandu-se la 20-25 de metri
neintervenind.

In urma declaratiilor partilor si ale martorului B.C., rezulta ca acesta si inculpatul

Z.R.O. au ajuns la locul faptei in urma celorlalti doi inculpati, in urma unei
intelegeri prealabile.

La indemnul inculpatului C.D., Z.R.O. a intretinut un raport sexual oral cu victima,

folosindu-se de constrangerea exercitata de ceilalti doi inculpati.

Prin sentinta nr.1195, din data de 12.06.2002 a Judecatoriei Slobozia, s-a dispus
schimbarea incadrarii juridice a faptei din infractiune de viol in infractiunea de
perversiune sexuala prevazuta de art.201 alin.4 Cod penal, fiind condamnat
inculpatul, cu retinerea art.37 lit.b, art.74 lit.c, art.75 lit.a si c din Codul penal la 3
ani si 6 luni inchisoare, facandu-se aplicarea art.71 si 64 din Codul penal.

Inculpatul Z.R.O. a fost condamnat la 10 luni de inchisoare pentru savarsirea

infractiunii prevazute de art.201 alin.4, cu aplicarea art.99 Cod penal, art.75lit.a si
art.74 lit.c din Codul penal.

Inculpatul C.D. a fost condamnat la 2 ani si 6 luni inchisoare si 2 ani interzicera

drepturilor prevazute de art.64 lit.a si b din Codul penal

In baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c din Codul penal a fost achitat
acelasi inculpat sub aspectul savarsirii infractiunii de furt calificat.

Deasemenea, au fost obligati in solidar inculpatii la 50 de milioane de lei vechi

daune morale catre partea vatamata.

Conform Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.89/2001, actul sexual de orice

natura este deosebit de actele de perversiune sexuala. Un astfel de act de
perversiune sexuala este sexul oral, fiind recunoscut constant de practica
judiciara.

Din analiza art.201 alin.4 Cod penal, in comparatie cu alin.1 al aceluiasi articol,
rezulta ca pentru infractiunea de perversiune sexuala prin fortare nu este
necesara conditia publicitatii, aceasta conditie fiind prevazuta doar la alin.1,
atunci cand partenerii practica relatiile sexuale nefiresti de comun acord.

Impotriva acestei sentinte, Parchetul de pe langa Judecatoria Slobozia a depus

recurs, parchetul motivand in apelul sau ca toti inculpatii se fac vinovati pentru
savarsirea infractiunii de viol prevazuta de art.197 alin.1 si alin.2 lit.a din Codul
penal, doarece prin modificarle aduse de cater Ordonanta de Guvern nr.89/2001,
acest articol face referire la acte sexuale, fara a face precizarea de natura
acestuia.

Prin decizia penala nr.422 din 18.09.2002 a Tribunalului Ialomita, a fost admis
apelul si desfiintata sentinta si in fond, au fost condamnati pentru viol inculpatii la
cate 10 ani inchisoare si interzicerea drepturilor prevazute de art.64 lit.a si b din
Codul Penal, iar inculpatul minor Z.R.O. la 5 ani de inchisoare.

Elementul material al infractiunii de viol este reprezentat de intretinerea actului

sexual cu o alta persoana, ce poate fi caracterizat ca fiind fapta unei persoane ce
se refera la sex si care il caracterizeaza.

Perversiunile sexuale constau in acte sexuale anormale, practicate in dorinta de a

satisfacere a instinctului sexual, altfel decat in mod normal.

Ca manifestare normala a instinctului sexual, perversiunea sexuala poate defini

elementul material al infractiunii de viol, avand doua forme de manifestare, oral si
anal, intre doua persoane de sexe diferite.

Infaptuirea de catre doua sau mai multe persoane a unor acte sexuale –
homosexualitate sau heterosexualitate – nu reprezinta calitatea de coautori a
acestora, deoarce fiecare inculpat savarseste actul sexual individual, in persoana
proprie.

Pornind de la caracterul lor anormal, in categoria perversiunilor sexuale intra

toate actele sexuale intre persoane de acelasi sex sau sex diferit ce nu sunt apte
sa conduca la perpetuarea speciei.

Scopul urmarit de leguitor prin modificarile aduse infractiunilor referitoare la

viata sexuala, a fost creat un regim nediscriminatoriu intre raporturile sexuale
intre persoane de sex diferit si intre cele dintre persoane de acelasi sex, atat in
sens pozitiv, adica in masura in care acestea sunt liber consimtite fiind permise de
lege, cat si in sens negativ, in masura in care aduc atingere libertatii sexuale a
persoanei.

In consecinta, de fiecare data cand un raport sexual este savarsit prin

constrangere, aactele de perversiune sexuala intre persoane de sex diferit sau de
acelasi sex, faptele vor fi incadrate in dispozitiile art.197 sau 198 Cod penal, dupa
caz.
Relatiile sexuale ce pot reprezenta fapte prevazute de art.197, sunt:

1.Relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex: sunt relatii de invertire sau
pervertire a instinctului sexual realizate intre persoane de acelasi sex.Relatiile
sexuale intre barbati poarta denumirea de pederastie, indiferent daca reprezinta
relatii sexuale orale sau anale, iar cele dintre femei sunt numite safism – amorul
lesbian sau tribadism – imitarea actului sexual normal.

2.Perversiunile sexuale: in clasa sodomiilor se include:

- sodomia ratione sexus – relatiile homosexuale

-sodomia ratione generis – sodomia de specie

- perversiunea mijloacelor

- perversiuni diverse.

- Sodomia ratione generis – zoofilia, face referire la actele sexuale dintre oameni
si animale.

In categoria perversiunea mijloacelor intra:

- sadismul – satisfacerea nevoilor sexuale prin provocarea unor suferinte

partenerului

Categoria perversiuni diverse este reprezentata de:

- necrofilie
- narcisism
- fetisism
- voaierism
- azoofilie
- gerontofilie, etc.
Capitolul IV

Structura juridica a infractiunii de viol

Subcapitolul I

Continutul constitutiv al infractiunii

I.Aspectul obiectiv al continutului constitutiv al infractiunii reprezinta

totalitatea conditiilor cerute de norma de incriminare ce face referire la actul de
conduita pentru existenta infractiunii. (C. Bulai)

Elementele componente, recunoscute de doctrina penala sunt:

1. elementul material

2. conditii esentiale

3. urmarea imediata

4. legatura de cauzalitate intre elementul material si urmarea imediata.

1.Elementul material al violului consta in raportul sexual dintre doua

persoane. Lezarea inviolabilitatii si libertatii sexuale a persoanei se efectueaza
prin actul sexual fortat la care victima este supusa. Textul art.197 alin.1 precizeaza
ca elementul material al violului este actul sexual savarsit prin constrangere si
amenintare, incadrandu-se atat raporturile sexuale normale, cat si cele anormale,
dar si orice alte relatii sexuale firesti, nefiresti sau anormale.

Raaportul sexual presupune un act fiziologic, si nu doar palparea sau atingerea

organelor sexuale. In sensul legii penale, raportul sexual subzista si atunci cand
penetrarea a avut loc numai partial, in vestibulul vaginal.
“Pentru consumarea infractiunii de viol sub forma raportului sexual nu este
necesar ca femeia victima sa fie deflorata, fiind suficient ca inculpatul sa fi
introdus organul sau sexual in cavitatea vaginala a femeii, impotriva vointei
acesteia, in urma violentelor sau amenintarilor la care aceasta a fost supusa.”
(Tribunalul Municipiului Bucuresti, Decizia nr.367/1991, C.P.J.P., 1991, pag.275).

Pentru realizarea violului, este lipsit de relevanta daca actul sexual a fost finalizat.
In acest sens, a decis si Tribunalul Municipiului Bucuresti: “Incriminand violul – ca
fiind raportul sexual cu o persoana de sex feminin, prin constrangerea acesteia ori
profitand de imposibilitatea acesteia de a se apara – art.197 alin.1 Cod penal are
in vedere conjunctia sexuala, fara a conditiona insa consumarea infractiunii de
realizare a actului sexual in conditii in care sa faca posibilia procreatia”.

2.Cerinta esentiala priveste elementul material. Realizarea ei trebuie sa

aiba loc odata cu savarsirea acestuia, pentru clasificarea faptei ca infractiune.

Pentru ca actul sexual sa intregeasca continutul infractiunii de viol este necesar ca

el sa aiba loc fara consimtamantul persoanei respective, fiind savarsit prin
constrangerea fizica sau psihica a acesteia.

Pentru ca actul de constrangere sa aiba semnificatia penala atribuita de text,

trebuie sa indeplineasca doua cerinte: sa fie apta pentru a produce victimei o
stare de temere si sa fie intreprinsa pentru a determina victima de a se supune
contrar vointei sale.

Cerinta esentiala pentru existenta violului se realizeaza prin doua modalitati de

infrangere a libertatii sexuale a victimei, cele doua modalitati fiind alternative.

a.Constrangerea explicita se poate realiza prin exercitarea unor acte de

violenta asupra victimei sau prin folosirea fortei fizice pana la infrangerea
rezistentei de catre persoana agresata, pentru a face posibil actul sexual cu ea.

Doctrina si practica medico-legala a concis ca o femeie adult, in

deplinatatea facultatilor fizice, nu poate fi violata in limitele constrangerii explicite
de catre o singura persoana, fiind capabila de a se apara si de a opune rezistenta
(V.Belis – Infractiuni privitoare la viata sexuala, Medicina Legala, pag.166).
 b.Constrangerea implicita se realizeaza de autor prin profitarea de situatia
in care se gaseste victima, situatie care o pune in imposibilitatea de a se apara
impotriva agresiunii sexuale.

Profitarea de imposibilitatea victimei de a se apara sau de a-si exprima

vointa pentru a intretine un raport sexual cu aceasta inseamna abuzarea in mod
constient de starea in care se gaseste victima, stare ce se poate datora unui
handicap fizic sau psihic.

Acest tip de constrangere este savarsita de autorul infractiunii prin

abuzarea de situatia in care se afla victima, situatie ce o pune in imposibilitatea de
a se apara si de a-si exprima vointa impotriva agresiunii sexuale si a actului sexual
la care este supusa.

Sintagma “profitand de imposibilitatea de a se apara” face referire la

situatia in care victima este incapabila de a evita agresiunea sexuala sau de a
riposta la aceasta. O asemenea situatie poate fi cauzata de incapacitatea fizica –
infirmitate, imobilizare in gips, suferinta de o maladie epuizanta fizic, stare de
intoxicatie provocata de alcool, stupefiante sau medicamente, varsta – frageda
sau inaintata, sau psihic – stare de hipnoza, boala psihica, etc., toate aceste stari
fiind caracteristice si atunci cand victima este in “imposibilitatea de a-si exprima
vointa”.

Pentru realizarea infractiunii de viol este esential ca autorul sa fi cunoscut

anterior savarsirii infractiunii, starea de incapacitate a victimei de a se opune sau
de a se apara. Este irelevant daca aceasta stare a fost provocata de autor sau a
preexistat actiunilor de agresiune sexuala.