TITLUL IV- Economia și Finanțele Publice

Art 136 - Proprietatea. Norma constituțională stipulează doar chestiuni de principiu în materia
dreptului de proprietate publică, respectiv titularii, protecția juridică, obiectul și regimul juridic a
proprietății publice și modalitățile de exercitare a cnținutului dreptului. Regimul juridic al
proprietății publice este reglementat în delaliu prin Codul Civil și prin partea a 5-a a Codului
Administrativ (reguli specifice privind proprietatea publică și privată a statlui și a UAT-urilor). În
plus față de textul inițial, art 136 (2), teza 1 din Constituția revizuită introduce noțiunea de
garantare și ocrotire prin lege a proprietății publice, ceea ce corespunde unor obiective
economice, juridice și politice,

1. Protejarea UAT-urilor împotriva unor acțiuni abuzive ale structurilor de putere la nivel
central
2. Protejarea proprietății publice contra eventualelor acțiuni ilegale chiar ale statului și UAT-
urilor de trecere nejustificată din domeniul public în domeniul privat.

Art 136 (3) stabilește sfera bunurilor ce formează obiectul dreptului de proprietate publică prin
enumerarea limitativă a acestora și prin trimitere la legea organică în materie.

Dreprul de proprietate publică este ilanienabil. Bunurile proprietate publică nu pot fi înstrăinate.
Aceasta semnifică imposibilitatea înstrăinării lor prin mijloace juridice de drept privat, ele fiind
scoase din circuitul civil general.

Bunurile din domeniul public sunt și insesizabile. De vreme ce bunurile din domeniul public nu
sunt în ciruitul civil general, ele sunt și insesizabile după cum se dispune prin art 861 cod. Civ.,
adică nu pot fi urmărite de către creditorii titularilor dreptului de proprietate asupra acestor bunuri
(titulari care sunt statul și UAT-urile). Sinpla referire la criteriile de apartenență la domeniul
public ilustrează această idee. Bunurile care, prin natura lor, sunt proprietate publică nu au cum
să fie urmărite de creditori, iar cele care sunt prin destinația legii proprietate publică înseamnă că
interesează colectivitatea astfel că nu se pune problema urmăririi lor.

Bunurile proprietate publică sunt imprescriptibile atât extinctiv cât și achizitiv. Exctinctiv,
inprescriptibilitatea semnifică faptul că acțiunea în revendicare privitoare la un bun proprietate
publică poate fi exercitată oricând, nestingându-se prin neexercitarea ei într-un anumit termen.
Imprescpriptibilitatea pe termen achizitiv presupune faptul că proprietatea publică nu poate fi
dobândită de un terț prin uzucapiune, sens în care se dispune expres prin art 161 (2) teza 2 din
cod.civ.

Modalitățile de dobândire a dreptului de proprietate publică de la proprietate privată:

1. Prin achiziție publică efectuată în condițiile legii

2. Prin donație sau legat, acceptat în condițiile legii, dacă bunul, prin natura lui sau prin
voința dispunătorului devine de uz și interes public.
3. Prin convenție cu titlu oneros, dacă bunul, prin natura lui sau prin voința dobânditorului
devine de uz și interes public.
4. Prin transferul unui bun din domeniul privat al statului sau al UAT-ului în domeniul
public al statului sau al UAT-ului
5. Prin expropriere în cazul de utilitate publică
6. Prin donație sau legat, acceptată în condițiile legii
7. Prin trecerea de la domeniul privat al statului la domeniul public

Distincția dintre bunurile priprietate publică, respectiv cele proprietate privată a statului și UAT-
urilor este dată de regimul lor juridic. Atât șa nivelul statului cât și UAT-urilor, în condițiile
stabilite de titlul administrativ se realizează inventarierea bunurilor aparținând statului, respectiv
UAT-urilor. Această inventariere este aprobată la nivel de stat prin HG, iar la nivel de UAT prin
hotărârea organului deliberativ (Consiliul Județean/Local)

Sistemul Financiar - art 137

Bugetul public național – art 138

Impozite, taxe și alte contribuții – art 139

Curtea de Conturi – art 140

Curtea de Conturi este o autoritate administrativă autonomă care exercită controlul asupra
modului de formare, de administrare și de întrebuințare al resurselor financiare ale statului și ale
sectorului public. Curtea de Conturi nu este o instituție nouă în peisajul juridic românesc. Ea a
fost creată în cadrul marii acțiuni de reformare a României în vremea domnitorului Al. I. Cuza în
contextul modernizării țării și al sincronizării civilizației românești cu modelul european
occidental. Prima lege a Curții de Conturi a fost votată în ianuariw 1864, instituția fiind creată
după modelul francez și belgian. În 1948, sistemul comunist a desființat Curtea de Conturi.
Pentru a o reînfința, în 1973, sub denumirea de Curtea Supremă de Control Financiar. Odată cu
revoluția din 1989 și reinstaurarea principiilor democratice, reînființarea Curții de Conturi după
modelele consacrate la nivel european a devenit o necesitate. Legea organică este legea nr
94/1992. Curtea de conturi exercită atât un control ulterior cât și un control preventiv asupra
modului de cheltuire a banului public. Funcția de control a Curții de Conturi se realizează prin
proceduri de audit realizate în conformitate cu standardele de audit internaționale general
acceptate. Litigiile rezultate din activitatea curții de conturi se soluționează de instanțele
judecătorești specializate.

Membrii Curții de Conturi sunt numiți de Parlament la propunerea Comisiilor permanente pentru
buget, finanțe, bănci ale celor 2 camere, pentru un mandat de 9 ani care nu poate fi prelungit sau
înnoit. Ei sunt supuși incompatibilităților prevăzute de lege pentru judecători. Membrii Curții de
Conturi nu se bucură de inamovibilitate, condiție de care sebucură exclusiv judecătorii numiți în
funcție de drecret al Președintelui României. Membrii Curții de Conturi se bucură de stabilitate în
funcție.

Plenul Curții de Conturi se compun din 18 membrii care sunt Consilieri de Conturi. Ei sunt
numiți în condițiile legii 94/1992 de către Parlament.

În structura Curții de conturi se cuprind departamente, Camere de Conturi județene și a

municipiului București și un Secretariat General. În UAT-uri, funcțiile Curții de Conturi se
exercită prin camerele de conturi județene și ale municipiului București structuri fără persoalitate
juridică. Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra Conturilor de gestiune
ale bugetului public națtional din exercițiu bugetului expirat. La cererea Camerei Deputaților sau
a Senatului, Curtea de Conturi controlează modul de cheltuire a banului public și raportează cele
constatate.

Consiliul Economic și Social (CES) – art 141

Legea organică este legea 428/2013. Domeniile de specialitate în care CES-ul intervine în
realizarea legislativă sunt cele din domeniul politicilor economice, fiscale și financiare; relațiile
de muncă; protecția socială și politicile salariale; sănătate; educație; cercetare; cultură;
administrație publică.