Capitolul XI

CONTABILITATEA ŞI FISCALITATEA
TRANZACŢIILOR ÎN MONEDA STRĂINA: EUROPEAN ŞI
INTERNAŢIONAL PRIVIND TRANZACŢIILE ÎN MONEDĂ
STRĂINĂ

Un prim moment important care generează tranzacții în valută pentru o firmă din
România cu relevanță în fiscalitate este deplasarea personalului propriu în interes de servici
în străinătate. La astfel de deplasări se datorează diurnă pentru fiecare zi de deplasare de la
ieşirea din țară, decontarea cheltuielilor de transport extern şi a celor de cazare pe bază de
documente justificative, acoperirea altor cheltuieli pe care deplasarea sau îndeplinirea misiunii
le presupune. Pentru majoritatea cheltuielilor apar în contabilitate documente emise de un terți
ceea ce le conferă un grad de credibilitate mare. Diurna în schimb va avea la bază documente
interne ale firmei sau personalului propriu. Se are în vedere Ordinul de deplasare internă, copia
paşaportului sau a altui document care atestă ziua ieşirii şi a intrării în țară.
Strict contabil trebuie întocmit un centralizator. În acest tabel diurna pe zi va fi cea
aprobată de conducerea sau administratorul firmei. Pentru nevoi fiscale trebuie separate câteva
tranşe de diurnă.

Practic firmele pot plăti câtă diurnă doresc (libertatea contractuală) numai că se ia în
calculul impozitului pe profit numai diurna deductibilă conform normelor fiscale.

Acest plafon depinde de realizarea de profit la sfârşitul exercițiului financiar. În cursul

exercițiului contabilul sau managerul nu au de unde să ştie rezultatul financiar viitor. Din acest
motiv trebuie să întocmească un tabel.
Centralizatorul este un instrument de gestiune şi calcul. El va avea la bază documentele
justificative necesare. Astfel, la plecarea în delegație în străinătate se va întocmi un decont
estimativ pentru acordarea avansului.

Pe baza sistemului propriu de gestiune fiscală firmele vor înregistra în contabilitate

tranzacțiile privind plățile în valută. Cheltuielile cu diurna în valută se recomandă să fie
înregistrate în analitice distincte de cheltuielile cu diurna în moneda națională. În plus, este
recomandat să fie înregistrate separat încă din cursul anului, la sfârşitul fiecărui trimestru sau
al fiecărei luni cheltuielile deductibile cu diurna în valută şi cele nedeductibile conform
plafonului cel mai avantajos pentru firmă. Odată cu depunerea decontului privind impozitul pe
profit se fac şi regularizările cerute de legislația fiscală.

1
 Notele contabile propuse pentru înregistrarea cheltuielilor cu diurna în valută sunt:
a) pentru acordarea avansului în valută la plecarea în delegație

- în cazul decontării în numerar

542.NP = 5314.xyz

sau
- în situația decontării prin bancă (încărcare card al titularului)

542.NP = 5124.xyz

b) pentru decontarea avansului primit la înapoierea din delegație – partea

reprezentând diurna

- cu suma considerată cheltuială deductibilă

625.2.D.xyz = 542.NP

şi respectiv
- cu suma considerată nedeductibilă la calculul impozitului pe profit.

625.2.N.xyz = 542.NP

c) pentru înregistrarea celorlalte cheltuieli efectuate în cursul deplasării externe

6x = 542.NP.

Notă:
542.NP = analiticul pe bază de nume şi prenume din contul avansuri de trezorerie
5314.xyz/5124.xyz = analiticul contului casa/banca în valută care indică valuta de plată, conform
codificare internă
625.2.D.xyz = cheltuieli cu deplasările în străinătate (cifra 2 din simbolul contului) considerate
deductibile la calculul impozitului pe profit (litera D din simbolul contului) în valuta xyz
625.2.N.xyz = cheltuieli cu deplasările în străinătate (cifra 2 din simbolul contului) considerate
nedeductibile la calculul impozitului pe profit (litera N din simbolul contului) în valuta xyz.

În contabilitatea de gestiune cheltuielile în valută ocazionate de deplasări externe sunt

înregistrate în funcție de tipul delegației, profilul (activitatea) de bază al firmei şi de
posibilitatea identificării cheltuielilor cu deplasarea externă pe obiectele de calculație specifice
întreprinderii. De exemplu, cheltuielile cu deplasările pentru încheiere contracte de vânzare la

2
firme cu profil de export vor fi imputate activității de bază în măsura în care deplasarea este
pentru derularea unui anumit contract care face obiectul calculației de costuri.

Avansul în valută este acordat având în vedere documentul justificativ “Dispoziție de

încasare/plată către casierie”. Pe baza sumei înscrise în devizul estimativ se ridică banii din
bancă şi se predau delegatului. Acesta semnează pe dispoziția de încasare/plată către casierie
confirmând valuta, suma şi data primirii numerarului necesar deplasării. În cazul în care nu se
întocmeşte deviz estimativ sau suma acordată ca avans depăşeşte cu mult şi nejustificat totalul
din deviz există suspiciunea că se practică evaziune fiscală sau se încalcă dispozițiile legislației
comerciale privind interzicerea utilizării patrimoniului în scop personal de către persoane cu
funcții de răspundere în firmă. La sosirea din delegație se prezintă documentele justificative
privind cheltuielile şi copia documentului de identificare personală care atestă ieşirea şi intrarea
în țară. Delegatul completează un decont privind cheltuielile efectuate, avansul primit, scopul
deplasării şi modul în care a fost îndeplinit mandatul. Acest document probează că deplasarea
s-a făcut în interesul afacerilor firmei. În caz contrar, cheltuielile nu sunt deductibile la calculul
impozitului pe profit. Persoana împuternicită verifică documentele justificative, confruntă
sumele înscrise pe documentele justificative cu cele din decont şi reface calculele. Dacă nu
apar erori sau aspecte privind lipsa de validitate a documentelor justificative se întocmesc
formele şi se obțin aprobările pentru încasarea sau plata diferenței aferentă deplasării, după caz.
Diferența se plăteşte pe baza semnării în aceeaşi dispoziție de încasare/plată către casierie.

Un alt moment care generează tranzacții în valută este încheierea de contracte cu

parteneri de afaceri în monedă străină, indiferent dacă decontarea este în moneda străină sau
în cea națională. Într-o astfel de situație factura se emite în moneda contractului. Plata se face
în moneda contractului sau în moneda națională, după caz, în funcție de dispozițiile legislației
valutare. Înregistrarea în contabilitate se face însă obligatoriu în lei sau şi într-o monedă străină.
Înregistrarea în moneda națională are la bază cursul de schimb din ziua plății. Poate fi vorba de
cursul oficial al Băncii Naționale sau alt curs de referință. Din punct de vedere fiscal se pune
problema regimului pe care îl au diferențele de curs valutar dintre data emiterii facturii şi data
plății efective.