TEHNICI DE REDACTARE

Cursul nr.1

Tipuri de redactare jurnalistică

Obiectivele cursului: Însu irea trăsăturilor esenŃiale ale scriiturii jurnalistice;

însu irea modalităŃilor optime de redactare a unui text jurnalistic Ńinând cont de publicul
Ńintă, organizarea ideilor, tipul de publicaŃie i de gen ziaristic.

Cuvinte"cheie: tehnici de redactare, procesul redactarii, scriitura jurnalistica.

Ceea ce este esenŃial în scriitura jurnalistică Ńine de redarea obiectivă a faptelor

importante, a informaŃiei – cheie. Subiectul unei relatări suportă interpretări, variante
conotative cu imponderabile ale rafinării stilistice i ale retoricii pasionale, deraieri
ocazionale de la factual (în anumite genuri ziaristice), către opinabilul netestabil i
labirintic. Acestea nu justifică nicio discrepanŃă între modalităŃile abordării i subiectul
reflectat în materialul de presă – se recomandă un echilibru între temă i tonul relatării,
între ceea ce se spune i cum se spune, între factual i opinabil, între subiectul tratat i
registrul stilistic. O temă minoră abordată dintr"un unghi nepotrivit, cu inflamări retorice,
cu emfază nejustificată, cu tactica stilului ornant, este ipostaza jurnalismului secundar,
de factură senzaŃionalistă.
Imaginile de o anumită plasticitate conferă textului jurnalistic atractivitate, desigur,
însă nu trebuie să obstrucŃioneze denotaŃia iniŃială ( o metaforă jurnalistică explicită este
mai simplu de decodat, pe când metafora implicită, a poeziei de exemplu, este mai
ermetică). Jurnalistul nu trebuie să" i asume riscul bulversării cititorului cu un limbaj
figurativ prea complicat. Epitetul jurnalistic înclină spre ornamentare, personificare, cel
metaforic se regăse te mai degrabă în beletristică. ComparaŃia jurnalistică are nevoie
de un context mai clar de decodificare, iar distanŃa între comparat i comparant nu
poate fi prea mare; comparantul nu trebuie împrumutat dintr"o sferă puŃin cunoscută
publicului"Ńintă (într"un articol de revistă literară, un oarecare poate fi comparat cu un
personaj din mitologie, din istorie, din beletristică; într"un articol de revistă glossy, acest
lucru ar fi riscant, fără explicaŃii ulterioare).
Cu o vastă literatură străină de specialitate citată, C.F. Popescu recomandă
alternarea propoziŃiiilor scurte i a celor lungi, explicarea termenilor din jargoane,
folosirea verbelor de acŃiune, la diateza activă, frazarea ritmată, textul caracterizat de
concizie, densitate, claritate, ultima cerinŃă fiind indispensabilă câ tigării lizibilităŃii
(Popescu, C.F.; 2003:74"76, passim). Autorul român aminte te, printre formulele
lizibilităŃii calculate peste hotare, pe cea numită easy listening formula (adunarea
cuvintelor bisalabice i plurisilabice dintr"un text, calcularea unei medii, cifra 12 fiind
considerată cea optimă). Se accentuează faptul că, pentru redactarea unui text de
presă, este indispensabilă acurateŃea, echivalată cu exactitatea informaŃiei,
reprezentată de ierarhizarea corectă a informaŃiilor, de citarea corectă, de precizarea
fără lacune a cifrelor, a numelor de persoane i de instituŃii, a relaŃiilor exacte stabilite
între persoane i între fenomene (Popescu, C.F.; 2003: 125).
Constantin Stan consideră că procesul de redactare pare a fi mai degrabă un proces
tehnic ce se supune unor reguli , unor principii (Stan, C.; 2000:11). Atribuirea trebuie
făcută corect (numele, funcŃia celui de la care s"a obŃinut informaŃia citată), claritatea
este esenŃială (propoziŃii de 17"18 cuvinte), echilibrul i onestitatea sunt fundamentale.
În presă, ordinea este înainte de orice psihologică, prevalând emoŃionalul, sensibilul în
dauna raŃionalului (idem, p.42). Redactarea poate urma planul cronologic, descriptiv;
abordarea dialectică (teză"antiteză" sinteză) este pertinentă în textele argumentative
(idem, p.44"46, passim).
În lucrările de specialitate se oferă indicaŃii referitoare la modalităŃile optime de
redactare a unui text jurnalistic. J.J. Van Cuilenburg prezintă în StiinŃa comunicării o
diagramă referitoare la gradul de dificultate a textelor, pe următoarele coordonate:
"lexicul (neologismele i termenii puŃin uzuali îngreunează lectura);
"structura propoziŃională (enunŃurile lungi sunt nerecomandate);
"densitatea conceptuală (referitoare la numărul propoziŃiilor secundare);
"interesul uman (textele mai inteligibile sunt cele care vizează omul, mai puŃin
abstracŃiile) (Van Cuilenburg, J.J. et alii, 2000:151).
O scriitură de presă plană, searbădă, nu va atrage cititorul. Este important ca
jurnalistul să confere un relief ideatic pe care să îl completeze cu unul stilistic,
respectând specificul fiecărui tip de articol de presă.
Cercetătorii au remarcat faptul că procentul de <<creativitate> > jurnalistică nu
constă în a căuta cu lampa lui Diogene epitete, comparaŃii, metafore, personificări(…),
ci în modul de a gândi informaŃiile din perspectiva unui corpus care să spună ceva
cititorului, într&un anume fel de exprimare, nici epatant, nici vulgar, nici încifrat, nici
batjocoritor, după un precept vechi de când lumea: vorbirea adevărului e simplă.
(Vi inescu, V.; 2002: 90).
A discuta despre principiile redactării în cazul <<scriiturii>> de presă= acurateŃe,
claritate, credibilitate, stil potrivit, înseamnă a vorbi, implicit, despre particularităŃile
stilului textelor ce se încadrează în limbajul jurnalistic, iar coerenŃa unui text este dată
de concordanŃa dintre informaŃia pe care acesta o comunică unui auditoriu, forma de
expresie aleasă +i a+teptările auditoriului în legătură cu acestea, consideră LuminiŃa
Ro ca (în Coman, M., coord., vol. II, p.48).
Sunt cunoscute în terminologia jurnalistică tehnici de redactare precum cea a
piramidei obi nuite, a piramidei inversate sau a celei circulare, tehnica redactării titlului
în trei timpi, tehnica numită co+ de sobă din olane –Un articol trebuie să fie alcătuit
dintr&o suită de elemente îmbucate unul într&altul. (Gaillard, Ph.;2000:124).
Redactarea unui text jurnalistic respectă cerinŃele oricărui alt stil :
● proprietatea termenilor
● claritatea
● concizia
● varietatea
● expresivitatea
● originalitatea (detalii în Chelcea, S.; 2003)
Claritatea ideilor i a limbajului rezultă în urma utilizării enunŃurilor transparente
cum le nume te Andra @erbănescu în lucrarea Cum se scrie un text (2000:190). În plus,
este necesară formularea explicită, marcarea clară a relaŃiilor logice cu ajutorul
conectorilor temporali (pe urmă), spaŃiali (aici), ai adiŃionării (în plus), etc. (op.cit., p.191)
Concizia, varietatea structurilor gramaticale, evitarea repetiŃiilor, cuvintele concrete,
naturaleŃea, expresivitatea, eleganŃa (idem, p.203) sunt recomandate de toŃi speciali tii
domeniului.

În capitolul referitor la Ordinea de prezentare a ideilor sunt propuse: organizarea

pe axa temporală ( întâlnită în textul narativ)/ organizarea pe axa spaŃială ( descrierea,
ce are atât rolul de a crea un context strict necesar înŃelegerii +tirii, cât +i rolul de a
sugera atmosfera, <<culoarea locală >>, ajutându&l pe cititor să vizualizeze
evenimentele). (idem, p.143) Ordinea logică vizează o gradare ascendentă.
Speciali tii domeniului recomandă prudenŃă în utilizarea eufemismelor (căci pot
masca adevărul), a sinonimelor, a jargoanelor, a cuvintelor abstracte, a adjectivelor, a
argoului. Obiectivitatea este echivalentă cu acurateŃea, nu cu afi area de spectaculos a
stilului înflorit. O propoziŃie – o idee. Cronologia trebuie respectată, altfel are loc
devierea în beletristic. Cele mai bune modalităŃi de a impune o idee este exemplul
revelator, definiŃia, aproximarea datelor / statisticilor, comparaŃia ~analogia cu un
element familiar cititorului.
A redacta un text de presă reu it din punctul de vedere al efectului asupra
receptorului înseamnă i a preciza clar, fără ambiguitate, unghiul de abordare a
subiectului tratat.
AcurateŃea se referă la indicarea completă a sursei, cu nume, funcŃie, cu
specificarea gradului de implicare în eveniment, dacă este posibil; explicarea termenilor
dificili care apar în comentariile unor intervievaŃi (neologisme, termeni livresti sau de
jargon); detalierea; citarea corectă fară decontextualizare i fără trunchiere.
Melvin Mencher numea jurnalistul un amestec de artist, santinelă, lucrător public
+i informator. (Mencher, M. ; 1987 : XIV). El vorbe te despre puterea unei propoziŃii
simple declarative.(ibidem), despre acurateŃe – ce Ńine de corectitudinea gramaticală,
de afirmaŃiile verificate la multiple surse. (idem, p.18) O tire bine redactată este scrisă
într"un limbaj clar, direct, cu informaŃia logic organizată. Mencher aminte te deviza lui
Joseph Pulitzer: AcurateŃe, acurateŃe, acurateŃe i propune acel tip de redactare ce
face ca un text să fie corect atribuit, echidistant +i imparŃial, obiectiv +i scurt, deci să
aibă acurateŃe. A scrie bine se referă la claritate, simplitate, cu evitarea cli eelor i a
redunanŃelor.(idem, p.55). Este citat Mark Twain cu cele patru principii ale unei scriituri
de presă reu ite : acurateŃe (registrul stilistic potrivit situaŃiei); claritate (fără ambiguităŃi,
fără exprimări vagi) ; capacitate de convingere (textul sună adevărat) ; naturaleŃea
stilului (idem, p.148).
Melvin Mencher aduce în discuŃie concizia, în următorii termeni: Toate activităŃile
creative au la bază arta omiterii. Mai puŃin înseamnă mai mult. (Mencher, M.;1987:51)
Importantă este capacitatea jurnalistului de a opera selecŃii în urma cărora esenŃialul să
iasă în evidenŃă, succint. Jurnalistul trebuie să relateze despre un eveniment pe care îl
analizează, cât mai clar i mai succint. Simplitatea expresiei se referă la propoziŃii
scurte, cuvinte scurte, coerenŃă +i structura logică a pove+tii. (idem, p.53). Cli eele i
redundanŃele dăunează obiectivităŃii unei scriituri de presă directe i clare. Lipsa
accentuării unui singur detaliu important demonstrează inabilitatea jurnalistului de a
controla povestea(idem, 105). Autorul consideră că, în presă, eufemismele
estompează adevărul. (idem, p.151).
În opinia lui Mencher, un text jurnalistic trebuie redactat respectând următoarele
cerinŃe:
"exprimare clară, precisă, convingătoare;
"propoziŃii scurte;
"adecvare la situaŃia de comunicare;
"lizibilitate;
 "vocabular simplu.
Cuvintele centrate pe interesul uman sunt cele mai indicate. Autorul recomandă
evitarea jargoanelor, limbajul omului obi nuit va avea efect mai mare asupra cititorului.
Ilustrările +i exemplele pot deveni simboluri ale ideilor +i evenimentelor. (idem, p.168).
Nu este preferabilă exuberanŃa adjectivală. (idem, p. 177).

În voluminosul studiu Writing and Reporting the News cercetătorii de la

UniversităŃi americane de prestigiu – New York i Boston– Mitchell Stephens i Gerald
Lanson discută despre ceea ce în engleză se nume te the reporter`s craft –
îndemânare, pricepere. Autorii îi sfătuiesc pe ziari ti să respecte proprietatea termenilor
(în engleză, verbele atribuirii sunt specializate în anumite colocaŃii) (Stephens, M.;
Lanson, G.; 1986:10); să redacteze într&un stil direct +i simplu " Un text bun este clar +i
concis. (idem, p.15), ceea ce înseamnă că trebuie respectate cerinŃele clarităŃii –
Înfloriturile literare, termenii obscuri +i jargonul pot să impresioneze; argoul poate să
amuze, dar pentru a comunica în mod clar jurnali+tii trebuie să utilizeze un vocabular
mai u+or de înŃeles (ibidem). Termenii din limbajele specializate dăunează i ei efortului
de lectură al cititorului, creând confuzie i plictiseală în rândul profanilor.
Cli eele, metaforele moarte, personificările exagerate dăunează unui stil alert i
atractiv. Un jargon indescifrabil, eufemismul prea ambiguu, termenii care etichetează
denigrator, termenii sexi ti, limbajul depersonalizator –umanul apelat cu termeni ai
nonumanului, sunt tehnici ale manipulării i ale dezinformării (Bloom, Lynn Z.; 1985:12"
35, passim).
În lucrarea Metode +i tehnici de exprimare scrisă +i orală, Gilles Ferréol i Noël
Flageul recomandă precizia i claritatea obŃinute prin înlănŃuirea logică, construcŃia cea
mai simplă subiect"predicat" complement, prin folosirea corectă a operatorilor logici
implicaŃi în relaŃionarea de tip analogic, disjunctiv, cauzal, etc. Lexicul concis, precis,
termenii adaptaŃi situaŃiei de comunicare, frazele scurte, expresia originală, structura
cea mai inteligibilă " o singură idee expusă într"o frază, chiar într"un singur paragraf,
toate acestea sunt punctele esenŃiale pentru redactarea unui text reu it la nivel stilistic,
gramatical, pragmatic.
Jean"Luc Martin Lagardette consideră că scriitura jurnalistică privilegiază
concizia, descrierea faptelor, vulgarizarea. Este un stil în căutarea eficacităŃii: puŃine
cuvinte, evitarea digresiunilor +i are drept Ńintă atât inteligenŃa, cât i sensibilitatea
cititorului, fiind caracterizat în primul rând de sim&pli&ta&te. (Lagardette, J"L.; 2005:39).
EsenŃialul trebuie plasat la început de paragraf: logica ideilor bine pusă la punct;
esenŃialul înseamnă rigoare i justeŃea expresiei. Simplitatea nu înseamnă sărăcie
lexicală, nici facil. ExplicaŃiile multiple aduc un plus de comprehensabilitate, dar
trebuie evitate frazele lungi. InformaŃia necesită ierarhizarea strictă. Unghiul de
abordare ales iniŃial trebuie păstrat până la sfâr it. Un articol constituie un tot dinamic.
Dacă, în interior, mai multe energii trag în direcŃii diferite, dinamica întregului riscă să se
năruie. (idem, p. 83).
Jose de Broucker (1995 : 21) vorbe te despre justeŃe (justesse) – cuvântul just,
limbajul potrivit, logica potrivită, tonul potrivit fiecărui articol(…),pentru a caracteriza
munca jurnalistului profesionist, cel care nu este un autor de ficŃiune, de roman, dar
este un profesionist al cuvântului, al frazei, al descrierii, al portretului, al imaginii, al
naraŃiunii (recit), al dialogului, al scenariului.(idem., 29). Publicul Ńintă este cel care
insipiră, în practica jurnalistică, direcŃii de adoptare a unui anumit tip de limbaj – mai
formal ori mai informal. A scrie concis, lizibil, interesant, credibil, reprezintă reguli de aur
pentru jurnali ti.(op.cit., p.71). de Broucker oferă i un tablou al memorizării (1995: 94)
exemplificând cu fraze de la 12 la 40 de cuvinte, în primul caz mesajul fiind reŃinut în
proporŃie de 100% , în ultimul, 30% din mesaj este reŃinut. Lizibilitatea cre te în textele
care fac apel la imagini concrete, la structura simplă: Subiect – Predicat – Complement.
Limbajul exact – cuvântul potrivit, concis, viu, neologismele i jargoanele folosite cu
masură, obiectivitatea (neechivalată cu pasivitatea), sunt Ńinte dificil de atins de către
jurnali tii aflaŃi la început de drum. (1995: 119).
Obiectivitate"subiectivitate.Obiectivitatea este o necesitate, dar factualul i
opinabilul sunt despărŃite de o linie fluctuantă, cu deraieri periculoase înspre terenul
manipulării atunci când jurnalistul nu"i face clară cititorului demarcaŃia între judecata de
valoare proprie viziunii ziaristice i realitatea evidenŃei. Jurnalistul este în primul rând
om, cu pasiunile i temerile lui, cu gusturile i opŃiunile proprii, dar în faŃa unui public
căruia îi câ tigă încrederea cu destulă greutate (dacă publicul este cât de cât pretenŃios
i informat) trebuie să î i controleze puseurile de subiectivitate nejustificată, să î i
tempereze tendinŃele partizane, să î i moduleze vocea publică în detrimentul celei
interioare – în articolele care nu se încadrează în genurile de opinie. Ecoul glasului de
profundă implicare într"o cauză, a vocii personalizate în acuzaŃii i detractări furibunde
nu este permis în textul unei tiri; doar editorialistul i comentatorul de prestigiu,
pamfletarul subversiv i fanaticul polemist î i permit defulări în petarde verbale, terapii
prin scris în arena publică.
Obiectivitatea apare atunci când, cu toate că adevărul are mai multe feŃe (tot
atâtea câŃi martori la eveniment sunt), jurnalistul reu e te să asambleze toate
informaŃiile într"un bloc unitar, să lase fiecare voce să fie auzită, să nu suprainformeze,
să nici nu lase deoparte informaŃii esenŃiale. Scriitura trebuie să fie echilibrată – în ton,
în oferirea argumentelor citate de la părtile implicate. Acesta ar fi idealul obiectivităŃii în
redactarea materialelor strict informative.
Obiectivitatea este o condiŃie sine qua non , totu i pare imposibil de atins cu
adevărat. Simpla dorinŃă a jurnalistului de a fi mai expresiv, de a alege un termen mai
colorat sau mai viu, de a impacienta cititorul provocându"l cu exclamaŃii sau cu o
punctuaŃie implicând ironia, utilizarea unui anumit apelativ, a unui anumit adverb,
afectează, intenŃionat sau nu, valoarea de obiectivitate a informaŃiei. (Sorin Preda, în
lucrarea sa din 2006"a, oferă următorul exemplu: Încă 50.000 de apartamente pentru
tineri & titrează un ziar guvernamental, spre deosebire de Doar 50.000 de apartamente
pentru tineri – titrare într"un ziar guvernamental).
Note de subiectivitate în tiri: Scandalagii recidivi+ti nu prezintă pericol social, cel
puŃin asta se poate deduce din decizia instanŃei gălăŃene care a dispus lăsarea în
libertate a cinci membri recidivi+ti ai unei grupări care terorizează de luni de zile nordul
judeŃului GalaŃi. ( gardianul.ro , 13.03.2009)
In materiale de presă strict utilitare, în tiri, poziŃia neutră a jurnalistului rezidă în
oferirea detaliilor spaŃiale, temporale precise, cu nominalizarea martorilor i a actanŃilor
într"un eveniment, cu nominalizarea sursei, fără determinări tendenŃioase, fără figuri de
stil. Componenta subiectivă se face simŃită în articole de comentariu, în pamflete etc.,
prin interjecŃii, puncte de suspensie, exclamaŃii i interogaŃii retorice, epitete inflamate,
elemente de oralitate, antifraze, stridenŃe argotice.
Neutralitatea maximă – absenŃa valorizărilor i a comentariilor subiective, nu
înseamnă că textul trebuie să fie lipsit de relief, searbăd, incolor. Un detaliu semnificativ
din decor, din imaginea unei persoane, poate dinamiza textul. Relatarea nu înseamnă
povestire i spectacol " oricum i oricât de mult ar avea de spus jurnalistul.
In spaŃiul românesc, Aurelia Lăpu an i Raluca Petre, echivalează obiectivitatea
cu păstrarea distanŃei faŃă de evenimente, cu oferirea spaŃiului de expresie tuturor
părŃilor implicate. (2005:51)
 Bibliografie obligatorie:

1.Coman, Ruxandra, Tehnici de redactare, Editura FundaŃiei Romania de

Maine, Bucuresti, 2009;
2.Sorin Preda, Tehnici de redactare in presa scrisa, Editura Polirom, Ia i, 2006 ;

Bibliografie facultativa:
1. LuminiŃa Ro ca, ProducŃia textului jurnalistic, Editura Polirom, Ia i, 2004 ;
2.Cristian Florin Popescu, Manual de jurnalism. Redactarea textului jurnalistic.
Genuri redactionale. Vol.I, Editura Tritonic, Bucure ti, 2003;

Teste grila:

1. Acuratetea unui text jurnalistic se refera la:

a) atribuirea corecta a citatelor;
b) claritate;
c) atribuirea corecta a citatelor, claritate, ierarhizarea corecta a informatiilor

2. Constructia cea mai simpla in textul jurnalistic este:

a) subiect"predicat"atribut;
b) subiect"predicat"complement;
c) nicio varianta nu este corecta.

Rezultate asteptate de la studenti: Studentii sa fie in masura sa respecte cerintele

redactarii unui text jurnalistic.
Competente dobandite prin insusirea continutului: Studentii vor reusi sa parcurga in
mod eficient toate etapele redactarii unui text jurnalistic.
Timpul mediu necesar asimilarii cursului I: 3 ore
Instructiuni de parcurgere a resursei de invatamant: studierea materialelor
prezentate la bibliografie si cautarea unor exemple multiple in presa actuala.
Concluzii aferente cursului I: Cursul pune la dispozitia studentilor un bogat material
practic si teoretic referitor la trasaturile esentiale scriiturii jurnalistice.
 Cursul nr. 2

ConstrucŃia textului jurnalistic. Text/ discurs jurnalistic

Obiectivele cursului: Însu irea etapelor necesare organizării unui text jurnalistic în
funcŃie de direcŃia cronologică/secvenŃială/ importanŃei subiectului abordat. Definirea
textului/discursului jurnalistic i evidenŃierea caracteristicilor acestora.

Cuvinte"cheie: discurs jurnalistic, analiza discursului, organizarea corpusului

textual.

Organizarea unui text poate urma direcŃia cronologică sau secvenŃială [(cu
perspectivă majoră asupra unui eveniment important, cu întoarceri în trecutul mai
apropiat sau mai depărtat, cu alternarea evenimentelor trecute i prezente,
juxtapunându&le, pentru a se pune în valoare reciproc & după cum recomandă Lynn Z.
Bloom (1985:61))]. Există i organizarea ce respectă importanŃa subiectelor abordate
(piramida inversată structurează tirea de la detaliul semnificativ la informaŃia mai puŃin
relevantă), iar organizarea textului în funcŃie de secvenŃele logicii cauzale, cu
prezentarea rezultatelor obŃinute – efecte, consecinŃe, este i cea mai recomandată de
teoreticienii domeniului jurnalistic.
Discursul jurnalistic î i atinge scopul cuantificând potenŃialul retoric al ethosului
(autoritatea unei surse credibile), pathosului (atingerea coardei sensibile a lectorului),
logosului (construirea pe principiile logice a argumentării) –componentele aristotelice
fuzionează într"o aceeea i dimensiune textuală.
Recomandările lucrărilor de specialitate se referă la:

limitarea unui paragraf la enunŃarea unei singure idei;

consecuŃia paragrafelor asigurată de cuvinte de tranziŃie, de conectori ai locului,
ai timpului, de conectori logici ai cauzei i ai consecinŃei;
înlănŃuirea logică a ideilor care au puncte comune, în paragrafe apropiate.

Retoricienii vorbesc despre logica internă a discursului (Sălăvăstru, C. ;

1996:10), despre faptul că efectele retorice nu pot face abstracŃie de expresivitatea,
frumuseŃea +i armonia stilului (idem , p. 16).
Maria Cvasnâi Cătănescu remarcă existenŃa unei polifonii publicistice, deoarece
textul jurnalistic înseamnă, în mare măsură, +i rescriere, parafrazare, semnalare,
transcriere nemodificată, combinare a unor discursuri preexistente (…). (Cvasnâi
Cătănescu, M. ; 2006:59).
Textul jurnalistic poate activa formula dialogului trucat& simulare de schimb de
replici produs fie prin dedublarea vocii autorului (…), fie prin aducerea în text a unei
persoane +i voci străine. (idem, p. 69); de asemenea, apar formulele colajului
enumerativ de citate, cea a expunerii adresate pentru a implica cititorul (idem, p. 75).
Caracteristică stilului publicistic ar fi tocmai această polifonie explicită& combinarea
vocii ziaristului cu alte voci (idem, p. 78).
În studiul dedicat analizei discursului, cercetǎtoarea Daniela RovenŃa"Frumu ani
considerǎ textul o entitate caracterizatǎ printr"o dublǎ coerenŃǎ : globalǎ (tema,
conexiunea titlu"contextualizare, compatibilitatea logicǎ i semanticǎ a secvenŃelor
narative i descriptive) i localǎ ( conexiunea faptelor). (RovenŃa"Frumu ani, D.;
2005 :98). Referitor la discursul mediatic, autoarea atrage atenŃia cǎ, în logica
informaŃiei facile +i rapide, formulate retoric +i publicitar, (…) se instaleazǎ insidios:
confuzia genurior +i actorilor, o intertextualitate generalizatǎ ( presa care se
autociteazǎ), etc. (idem, p.119) În opinia autoarei discursul mediatic opereazǎ ca o
naraŃiune socialǎ coerentǎ care induce problematici +i ierarhii tematice (…) (idem,
p.120), împrumutând caracteristicile mitului, legendei, povestirii folclorice (…). (idem,
p.121).
José de Broucker recomandă organizarea corpusului textual pe criteriul
coerenŃei, al interesului, al maleabilităŃii. (1995:79).
În lucrările de specialitate, discursul mediatic este definit în relaŃie cu
publicul" Ńintă; de aici rezultă proeminenŃa dimensiunii pragmatice i a componentei"
scop (informativitate, actualitate, persuadare).
Din pricina acestei dimensiuni pragmatice cu cea mai mare valoare discursivă,
caracterul obiectiv al comunicării mediatice are o anumită labilitate.
Discursului mediatic i"au fost repro ate procesul de ficŃionalizare a realului,
redundanŃa, construcŃia unui real propriu prin montajul secvenŃelor selectate din cotidian
(vezi P.Charaudeau, în Preda, S., 2006"b:12).
Discursul mediatic se impune prin componentele ce Ńin de co–interesarea
cititorului, de seducerea acestuia i de obŃinerea acordului. (pentru detalii, Preda, S."
b:115"151, passim).
Este o abatere deontologică emfatizarea componentei seductive, în momentul în
care logica discursului deviază de la principiile argumentaŃiei juste, cu rigoarea celor
spuse, cu respect faŃă de coerenŃă, faŃă de adevăr, etc.
Se consideră că discursul este anterior textului" Discursul ca eveniment, ca
generare este un proces premergător produsului obŃinut care este textul (scris sau oral).
(RovenŃa"Frumu ani, D 1999:108). Discursul nu poate fi conceput în afara unui
context" verbal, existenŃial al referinŃelor, situaŃional, acŃional al fragmentelor discursive
ca acte lingvistice, psihologic al intenŃiilor, dorinŃelor, credinŃelor (ibidem). Autoarea
citată aminte te taxonomia lingvisticii germane referitoare la texte de tip narativ/
descriptiv/ expozitiv (analiză, sinteză)/ instructiv/ argumentativ. (idem, p.109).
În DicŃionarul de +tiinŃe ale limbii se precizează: Dacă textul este o secvenŃă
structurată de expresii lingvistice, discursul este un eveniment comunicativ, manifestat
printr&un comportament lingvistic. (Bidu " Vrânceanu, A. et alii, 2005:184) Textul este o
compoziŃie alcătuită după ni te reguli precise. Caracterul unitar al textului este conferit
de:
"coeziunea la nivel sintactic (obŃinută prin apelul la recurenŃă, paralelism,
parafrază, elipsă, pro"forme de tipul pronumelor, la marcatori temporali i spaŃiali, .a.);
"coerenŃa la nivel semantic (sensul global al textului nu reprezintă suma
sensurilor componentelor, iar propoziŃiile trebuie să aibă acela i referent în realitate) .
(idem, p. 536"538, passim).
LuminiŃa Ro ca, în lucrarea dedicată producŃiei textului jurnalistic, precizează
faptul că ceea ce se nume te compoziŃie se referă strict la producŃia +i construcŃia
textului jurnalistic, adică identificarea +i asamblarea unor structuri textuale diverse într&
un tot cu finalitate unică, în conformitate cu un sistem de reguli prestabilite . (Ro ca, L.;
2004:101) Autoarea consideră că limbajele se constituie dintr&o sumă de texte +i din tot
ce înseamnă producŃie, construcŃie, receptare a acestora. Limbajele conŃin texte, dar +i
orice text conŃine trăsăturile limbajului pe care îl reprezintă. (idem, p.49)
Sunt evidenŃiate aspectele definitorii ale textualităŃii, pornind de la teoriile lui
Beaugrande i Dressler, din 1981: coerenŃa – un text treze+te a+teptări +i este coerent
în raport cu un receptor sau cu o comunitate de receptori; coeziunea – referitoare la
anumite structuri sintactico–semantice precum referinŃa, substituŃia, elipsa, conjuncŃia,
paralelismul, repetiŃia, timpul; intenŃionalitatea emiŃătorului; acceptabilitatea receptorului
faŃă de enunŃ" interesul faŃă de un text este cu atât mai mare cu cât cititorul este mai
atras de tema propusă, cu cât are mai multe informaŃii dobândite în prealabil în legătură
cu subiectul tratat; informativitatea; situaŃionalitatea; intertextualitatea.(idem,p.58"67,
passim). Textul jurnalistic este o unitate tematică, lingvistică +i grafică, parte a
sistemului mass&media, a cărei funcŃie importantă e aceea de a relata despre
evenimente publice. (idem, p.105). Este amintit faptul că pragmalingvistica a stabilit ca
relaŃiile de coerenŃă sunt la nivel semantic i privesc: trecerea de la vorbirea directă la
cea indirectă; continuitatea tematică; elementele de tranziŃie (+i, în plus, dar , similar cu,
adverbe de loc i de timp); conectorii argumentaŃiei (ei bine, de altfel); pronumele;
propoziŃii marcator (să mă explic), etc. (idem, p.117"122, passim). În textul de presă
apar: elemente ale vorbirii directe, indirecte (verbele de declaraŃie sunt importante aici),
vorbirea indirect liberă (inferenŃa vorbirii autorului cu spusele altei persoane), vorbirea
directă legată (idem, p.128"137, passim).

Titrarea.Manualele de jurnalism recomandă titlul clar, u or de decodat, a cărui

construcŃie să valorifice cât mai puŃin procedeele ambiguiŃăŃii (în materialele strict
informative mai ales). Tema anunŃată de titlu trebuie să fie dezvoltată în corpul textului,
nu rareori însă titlul este spectaculos" în elător. Titrarea " supratitlu~titlu~subtitlu,
presupune o întâlnire firească a elementelor sale, acestea aducând, în cascadă,
informaŃii complementare, evitându"se redundanŃele, sinonimiile.
Un bun titlu are simŃul concretului, este concis, simplu, cu apel la
cuvintele"cheie din text. Supratitlul – titlul – subtitlul alcătuiesc un ansamblu solid de
informaŃie în cascadă, completându"se reciproc, fără redundanŃe, cu accentuarea
anumitor date de interes, fără a plictisi cu detalii inutile ce se pot refugia în textul
propriu"zis. Un titlu bun are ecou în mintea cititorului. Îi treze te curiozitatea i îi permite
o lectură interesantă. Titlul incitativ este u or de redactat, însă nu întotdeauna î i
onorează promisiunea de lectură ulterioară a unui text pe măsura anunŃului– oc.
Titlul i apoul ar trebui să constituie fragmente enunŃiative de sine stătătoare.,
păstrându" i o oarecare independenŃă faŃă de textul propriu"zis.
Cristian Florin Popescu recunoa te puterea de influenŃare a titlului ce combină
informativul cu incitativul (Popescu, C.F.; 2003:150).
Pentru Aurelia Lăpu an i Raluca Petre, autoarele unui curs de tehnici de
redactare în presa scrisă, titlul trebuie să fie dinamic, vibrant, în formă afirmativă, cu
verbe la diateza activă, cu evitarea adverbelor, adjectivelor, cuvintelor tehnice, savante.
Concentrând informaŃia esenŃială a textului în maximum +apte cuvinte, titlul trebuie să
fie aplicabil numai unui singur text (Lăpu an, A., Petre, R.;2005:65).
Maria Cvasnâi Cătănescu denume te peritext verbal orice element care
flanchează textul de presă propriu"zis i precizează faptul că orice titlu jurnalistic ar
trebui să respecte reguli precum cele referitoare la concordanŃa între gradul de
dificultate al textului i competenŃa de lectură a receptorului, lucru reflectat în criteriile
conciziei, ale simplităŃii la nivel lexical i sintactic, ale non"ambiguităŃii. Autoarea
constată existenŃa supralicitării elementului artificial, în unele titluri din presă "construcŃii
căutate, pentru obŃinerea spectaculosului i a ocantului.
Autoarea studiază:
"gramatica titlului jurnalistic (titlul"cuvânt/ sintagmă/ enunŃ);
"nivelul lexico" semantic: titluri ce conŃin termeni generici" etnonime, nume ale
apartenenŃei regionale, ale profesiei, ale unor funcŃii în politică; titluri ce acumulează
nume proprii; titluri formate pe baza expresiilor colocviale, argotice, pe baza unor
termeni neologici. Titlul care valorifică citatul este cel care, dacă reproducerea nu este
fidelă, poate fi construit prin trunchierea, parafraza, înlocuirea unora dintre cuvintele
rostite de persoana citată. Citatul îi permite jurnalistului să se retragă pe un plan
secund, lăsând o voce competentă într"un domeniu să confere un plus de obiectivitate
textului. El este i o modalitate simplă de caracterizare prin limbaj" marcă a etosului
unei persoane (Cvasnâi Cătănescu, M., în Rad, I. coord.; 2007: 50"55, passim). Citatul
poate fi reprezentat de stilul direct sau poate fi redat în vorbire indirectă. Titlurile pot fi
construite i cu ajutorul procedeelor stilistice precum parodia cu sursă populară –Cine
doarme după&amiaza, departe ajunge, cu sursa cultă –parodii cli eizate după Caragiale,
Eminescu, cu sursă în fraze celebre, în sloganuri politice sau publicitare. (idem, p.55"
65, passim). Titlul cu echivocuri ale omonimiei i ale polisemiei este exemplificat din
abundenŃă. Figurile fonetice (rima" Mitică prins cu ocaua mică), de construcŃie
(enumerarea, paralelismul sintactic" Bursa cre+te, băncile scad), cele semantice
(antonomaza, comparaŃia, metafora, metonimia) au un rol covâr itor în construcŃia
titrării cu presupoziŃii i implicaŃii, în registrul ambiguităŃii. (idem,p.72"90, passim).
În lucrarea dedicată cercetării limbajului publicistic, Stelian Dumistrăcel
categorizează titlul de presă astfel: clasic/ bazat pe jocuri de cuvinte " cel care valorifică
resursele stilistice ale semnelor de punctuaŃie i ale rimei/ cel care este redus la un
citat/ cel reprezentat de o interogaŃie sau de o exclamaŃie (Dumistrăcel, S.; 2006:121).
Autorul oferă exemple de titluri în care formele idiomatice, titlurile unor opere
cunoscute, citatele i maximele celebre sunt destructurate prin următoarele procedee:
detractio (Vorba dulce; Dar din dar), adiecto (La spartul târgului de carte; Viitor de
dinozaur Ńara noastră are), immutatio (Românul s&a născut mim; Unde ne sunt
profitorii?), transmutatio (PuŃini am fost, mulŃi am rămas; Comisionul mare doboară
firma mică) (idem, p. 135"147, passim).
Pornind de la teoria lui Eugen Co eriu referitoare la mariajul cvasiobligatoriu între
cuvinte (există o atracŃie între cuvinte pentru a forma expresii ce apar de la sine
înŃelese" fată frumoasă, +arpe viclean), Stelian Dumistrăcel consideră că în presa scrisă
există o tendinŃă de a instaura, prin substituire, relaŃii anormale între componentele
enunŃului ce reprezintă mariajuri obligatorii. (idem, p.158) Exemplele sunt edificatoare:
Libertatea de expresie, Cu ochii&n 3,14, etc.
Sunt foarte agreate de jurnali ti titlurile bazate pe jocuri de cuvinte [Băncile
americane –din plata statului în plata Domnului. (Cotidianul, 10.03.2009)]. Titlul bazat
pe joc de cuvinte este cel care necesită, mai cu seamă, explicarea ulterioară detaliată în
corpul articolului (contextul social, politic, trebuie cunoscut de către cititor, pentru ca
acest tip de titlu să aibă un efect mai mare).
Titlul nominal, în formula enumerării, a caracterizării unei persoane/ situaŃii
politice/ Ńări este u or de construit i preferat de unii jurnali ti, deoarece este concentrat
i, în pofida absenŃei verbului, are ritm: Coreea de Nord: un dictator, trei fii, o singură
rachetă.(Cotidianul, 10.03.2009).
Într"un capitol intitulat Limbajul jurnalistic: între strategiile senzaŃionalului +i
tentaŃia cli+eului din lucrarea Diversitatea stilistică în româna actuală, Rodica Zafiu
exemplifică studiul despre retorica titlurilor cu următoarele categorii: titlul verbal;
nominal " cel care riscă să rămână în domeniul sensurilor abstracte +i generale, al
potenŃialităŃilor care nu ating criteriul adevărului; narativ& rezumat al unei pove+ti simple,
cu personajele sale principale; titlul în care apare desemnarea epică, prin nominalizare
+i localizare (Asasinatul din Bd. Carol); titlul în care se regăse te desemnarea
tendenŃioasă (sunt precizate apartenenŃa etnică, profesională, etc.: Criminal turc la
volan); titlul care declan ează presupoziŃii în rândul cititorilor (Până +i în Mongolia,
opoziŃia a câ+tigat alegerile); titlul bazat pe jocul de cuvinte facil (calamburul, asocierea
patronimelor cu origine în regnul animalier cu substantive comune înrudite: PoliŃistul
Pasăre fura porci); titlul antimetatetic (Onoarea justiŃiei sau justiŃia onoarei).
În subcapitolul dedicat formei expresiei în comunicarea prin presă din lucrarea
Teoria Comunicării, Sultana Craia oferă exemple din presă de titluri"aluzie la scrieri
celebre, parafrazate, modificate de ziarist în scopuri ironice. Sunt titluri care conduc
cititorul, la prima vedere, pe o pistă falsă, pentru a&l uimi prin întorsătura lucrurilor, în
conŃinut. (Craia, S.; 2000:136). Cu intenŃia nedeclarată deschis, jurnalistul poate pune
în dezacord voluntar titlul i conŃinutul, fiind vorba de o mistificare intenŃionată. (idem,
p.137).
Sapoul. Rezumativ, de contextualizare, revelator al surselor, explicativ al unor
cauze/ consecinŃe, apoul îl poate sustrage de la lectura integrală a unui articol pe
cititorul grăbit sau pur i simplu mai puŃin interesat de subiectul relatat.
Constantin Stan precizează că apoul explică ceea ce un titlu aluziv
ambiguizează, prezintă cum a fost obŃinută informaŃia, prezintă intervievatul,
reaminte+te episoadele anterioare în anchetele seriale. (Stan, C.;2000:117).
Exemple de apouri la acela i eveniment:
a) Jurnalistul Cornel Nistorescu a fost implicat, sâmbătă seara, într&un accident
rutier în urma căruia doi tineri au fost răniŃi grav, după ce au intrat cu motocicleta în
ma+ina condusă de ziarist, pe care acesta a întors&o într&un scuar, pătrunzând apoi pe
celălalt sens de mers. (ziua.ro, 8.12.2008)
b) Jurnalistul Cornel Nistorescu riscă, potrivit legii, până la 3 ani de închisoare,
dacă una dintre victimele accidentului provocat de el sâmbătă în Capitală are nevoie de
mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale. (FrontNews; 21.01.2009).
Leadul. Leadul sau paragraful iniŃial reprezintă, alături de titlu, piatra de încercare
a talentului, a abilităŃii jurnalistului de a spune mult în cât mai puŃine cuvinte. Este cel
care întredeschide , cu zgârcenie, u a către <dezlegarea enigmei> / dezvăluirea temei,
dar nu deconspiră toată informaŃia esenŃială.
Cercetătorii domeniului îi acordă paragrafului iniŃial atribute legate de capacitatea
de a confirma abordarea tematică, într"un anumit ton i dintr"un anumit unghi de
vedere.
Dacă apoul reprezintă acea parte a unui articol în care jurnalistul trebuie să se
exprime succint, în termeni de acro are a interesului, preluând din subiectul tratat pe
larg ceea ce se consideră esenŃial, partea indispensabilă pentru originalitatea temei i
pentru identificarea notei personale, leadul trebuie să se dovedească la fel de cutezător,
de plin de miez informaŃional.
Din punct de vedere stilistic, paragraful iniŃial poate conŃine metafore, comparaŃii
– însă aplicabile la tema textului +i apoi explicitate pe parcurs. (Popescu, C., F.;
2003:86). Ambiguitatea din lead, într"un calambur, joc de cuvinte, imagine complexă,
neelucidată în corpul textului, destabilizează lectorul, contrariindu"l ca i cum ar fi vorba
de un mister din proza beletristică.
Numit de unii autori partea cea mai importantă a tirii, primul paragraf este prin
excelenŃă secvenŃa de text care captează interesul instantaneu, cu ajutorul unor tehnici
discursive intrate în cutuma ziaristică: o descriere neobi+nuită, o anecdotă sau o
întorsătură isteaŃă de frază ar reprezenta ceea ce Stephens i Lanson numesc soft
leads, spre deosebire de hard leads& specifice +tirilor despre evenimente importante,
arzătoare. Leadul este cel care rezumă, la obiect, cele mai semnificative informaŃii.
(1986:77).

Primele cuvinte – speciali tii în domeniu vorbesc de cele dintâi 30 de cuvinte "
constituie atacul –puternic, clar, incitativ, informativ. (Preda, S.; 2006"a:20).
Este foarte apreciat de jurnalist leadul – sentenŃios, ocant: Trăim vremuri
anapoda (jurnalul.ro, 11.03.2009).
Considerat paragraful esenŃial al unui material construit după modelul piramidei
inversate, este fragmentul textual care solicită la maximum capacitatea jurnalistului de a
spune cât mai mult, cât mai concis cu putinŃă " dar fără anularea efectului de surpriză
sau al celui de stimulare a curiozităŃii. Cel mult două fraze, cu restricŃia de 20"30 de
cuvinte, cu precizarea sursei i cu răspunsuri referitoare la actorul principal /acŃiunea/
timpul/ locul evenimentului" acestea sunt recomandările speciali tilor. (Coman, M.,
coord., vol.I, p.172).
DicŃionarele prezintă tipologia leadului rezumat (cu variantele: leadul orb" cel
care începe cu un nume necunoscut; leadul amânat). Există i posibilitatea redactării
leadului postdatat (Au trecut doi ani de la … +i rezultatele sunt…), a leadului care
valorifică resursele limbajului figurativ (paralelismul, comparaŃia, .a.). In lucrările de
specialitate se vorbe te i despre: leadul narativ ( rezumat succint cu personajele"
cheie, cu localizarea i prezentarea minimă a acŃiunii); cel impersonal (începe cu un
verb reflexiv impersonal sau cu o expresie impersonală – Se spune că, Este bine +tiut
faptul că); cel care expune un punct de vedere; cel moralizator; cel umoristic. Există i
posibilitatea utilizării citatului/ interogaŃiei/ dialogului în lead. AlŃi autori vorbesc despre
leadul staccato, exploziv (primul având enunŃuri eliptice, foarte scurte, cel de"al doilea"
fraze complete), leadul cartu – mizează pe un enunŃ oc (Trupele americane s&au
retras din Kosovo), leadul uluitor " este cel care conŃine o exprimare în termenii
superlativului. (Popescu, C.F.; 2002:192"194, passim).
S"a mai vorbit despre leadul policefal referitor la aspecte multiple ale unui
eveniment, oferind chiar consecinŃele – dacă sunt foarte importante: Excluderea lui
Adrian Severin +i adoptarea unui nou statut sunt principalele rezultate ale(…).( Coman,
M., coord., vol.I, p.174)
Melvin Mercher oferă exemple de lead direct, întârziat, considerând că numărul
maxim de cuvinte din lead este 35 (Mercher, M.; 1987:118). Leadul direct nu este
neaparat searbăd, pur factual, dar trebuie să conducă cititorul direct spre centrul
pove+tii. (idem, p.125). Tehnica leadului amânat este adoptată de jurnali tii care preferă
abordarea narativă ori cronologică sau de cei care accentuează importanŃa unei
anumite persoane implicate în eveniment sau citate. (idem, p.129) Leadul orb oferă
puŃine informaŃii sau este prea vag. Există i leadul combo & cel care combină leadul
direct i leadul amânat, dar are i elemente din leadul orb. Leadul trebuie să aibă o
structură simplă: subiect – predicat " complement, cea mai funcŃională structură pentru
elucidarea misterelor legate de autorul acŃiunii i de ceea ce s"a întâmplat (idem, p.134)
Atribuirea se poate face la începutul sau la sfâr itul leadului.
Ken Metzler propune leadul multiparagraf (întâlnit în presa americană). In primul
paragraf se oferă răspunsuri la întrebările cine?, ce? i de ce?, în al doilea se răspunde
la întrebările unde? i când? i se oferă sursa; al treilea paragraf " cum?, iar al patrulea
face tranziŃia către conŃinutul detaliat al materialului informativ. (apud Lăpu an, A.,
Petre, R.; 2005:76) Metzler categorizează leadul astfel: narativ/ rezumat/ interogativ/
citat/ flash by (pentru evenimente ample, ale căror consecinŃe sunt complexe)/
interpelarea cititorului/ descriptiv/ provocare (stârne te curiozitatea lectorului) (idem, p.
79"84, passim)
Constantin Stan precizează: atacul unui reportaj conŃine elemente vizuale, cel al
unui interviu" imagini auditive, cel al unei anchete" îndoieli metodice asupra evidenŃei.
(Stan, C.; 2000:50). Un lead care să nu fie supraîncărcat ar trebui să nu aibă mai mult
de două paragrafe. Autorul diferenŃiază între lead i atac, considerând că leadul însu i
are un atac de sine stătător. (idem, p.62).
Paragraful final. Numit în spaŃiul francez la chute, paragraful final ar trebui să fie
cel puŃin la fel de reu it ca i cel iniŃial. El aduce clarificări i nu trebuie să fie un simplu
rezumat al celor expuse anterior. În funcŃie de genul ziaristic abordat, finalul poate
reprezenta o concluzie, un citat, o imagine percutantă.
A fost remarcată tendinŃa tuturor jurnali tilor, firească dealtfel, de a folosi
paragraful final doar pentru rezumarea informaŃiei analizate/ prezentate anterior. În
reportaj, finalul oferă o ultimă imagine evocatoare, iar în interviu, finalul poate coincide
cu un citat al interlocutorului. Textele de opinie se încheie cu o judecată/ maximă/ o
părere" oc, într"o formulă concisă, de efect. (Stan, C.; 2000:81)

Bibliografie obligatorie:

1. Coman, Ruxandra, Tehnici de redactare, Editura FundaŃiei Romania de

Maine, Bucuresti, 2009;
2.Sorin Preda, Tehnici de redactare in presa scrisa, Editura Polirom, Ia i, 2006 ;

Bibliografie facultativa:
1. LuminiŃa Ro ca, ProducŃia textului jurnalistic, Editura Polirom, Ia i, 2004 ;
2.Cristian Florin Popescu, Manual de jurnalism. Redactarea textului jurnalistic.
Genuri redactionale. Vol.I, Editura Tritonic, Bucure ti, 2003.

Teste grila:

1. Formula dialogului trucat se refera la:

a) prezentarea unor voci din spatiul public in citare directa;
b) simulare de schimb de replici intre jurnalist si un personaj fictiv sau real;
c) citarea completa sau incompleta si parafrazarea spuselor unor surse diverse.

2. Coeziunea textului jurnalistic se manifesta la nivel:

a) semantic;
b) sintactic;
c) fonetic.

Rezultate asteptate de la studenti: Studentii sa fie in masura sa organizeze un text

jurnalistic in funtie de recomandarile referitoare la logica discursului, consecutia
paragrafelor.
Competente dobandite prin insusirea continutului: Studentii vor reusi sa parcurga in
mod eficient toate etapele organizarii unui text jurnalistic in functie de criteriile
coerentei, interesului si lizibilitatii.
Timpul mediu necesar asimilarii cursului al II"lea: 3 ore
Instructiuni de parcurgere a resursei de invatamant: studierea materialelor
prezentate la bibliografie si cautarea unor exemple multiple in presa actuala.
 Concluzii aferente cursului al II"lea: Cursul pune la dispozitia studentilor un bogat
material practic si teoretic referitor la constructia textului jurnalistic.

Cursul nr.3

Operatiuni utilizate in redactare

Obiectivele cursului: Însu irea criteriilor de citare corectă, însu irea tehnicilor de
redactare a apoului, leadului, paragrafului final.
Cuvinte"cheie: funcŃiile citatelor, procedeele aproximării, rezumatul.

Citarea. Atribuirea. Conform poliŃiei, Conform purtătorului de cuvânt al

Inspectoratului…, Conform martorului/ martorilor…, Potrivit celor declarate de
Ministrul…, sunt modalităŃi de a identifica sursa informaŃiilor, plasate la începutul,
mijlocul sau sfâr itul enunŃului, cu respectarea unei reguli stricte" aceea de a preciza cât
mai corect i mai detaliat posibil funcŃia/ profesia i gradul de implicare în eveniment a
persoanelor citate.
Este recunoscut impactul pe care îl are o funcŃie importantă deŃinută de o
persoană, asupra publicului, de aceea se preferă plasarea la începutul enunŃului a
denumirii funcŃiei respective. Atribuirea plasată în poziŃie initială este mai eficientă în
următoarele cazuri :
" o afirmaŃie cu statistici impresionante (de exemplu, procentul crescut al
criminalităŃii juvenile) ;
" imputări aduse unui responsabil cu anumite probleme sociale, dar cu
obligaŃii neonorate ;
" acuzaŃii defăimătoare la adresa unui adversar politic.
Deseori se preferă totu i plasarea la sfâr it, mai ales atunci când afirmaŃiile sunt
ocante, cu efect imediat asupra publicului doritor de senzaŃii verbale tari. În momentul
în care titlul unui articol apare în următoarea formulă " X este un mare escroc, afirmă Y,
marele politician +i afacerist, cu partea a doua ce deconspiră sursa, plasată în subtitlu,
chiar i cu alte caractere de literă, mai mici eventual, jurnalistul a făcut o opŃiune de
redactare riscantă pentru credibilitatea sa ca raportor obiectiv, dar viabilă în favoarea
acro ajului imediat. X i Y sunt persoane importante, iar jurnalistul mizează pe faptul că
este un atu acest artificiu din categoria mijloacelor manipulative.
Denumirea funcŃiilor complicate i a instituŃiilor cu multe litere în siglă poate fi
simplificată. Abrevierile necesită decriptare atunci când instituŃia nu este foarte
cunoscută. Toată lumea cunoa te semnificaŃia unor abrevieri precum (BEC= Biroul
Electoral Central, IJP= Inspectoratul JudeŃean de PoliŃie), dar multe organizaŃii,
asociaŃii, nu au vizibilitate mediatică permanentă, de aceea nu sunt recunoscute după
siglă.
Se observă preferinŃa redactării de tipul: Purtătorul de cuvânt al IJP Bra+ov a
afirmat…, cu lipsa articolului hotărât la abrevierea numelui instituŃiei.
De asemenea, este întâlnită alternanŃa PoliŃi+tii afirmă că…,/ PoliŃia afirmă că…,
în primul caz fiind preferat termenul mai puŃin oficial.
 Este mai indicată utilizarea numelui generic " Oficialii de la Senat…, decât
prezentarea detaliată a funcŃiilor i tot din economie de limbaj sunt preferate formulele
în care denumirea gradelor din armată, a gradelor din poliŃie, marină, aviaŃie, este
redusă la termeni generali precum ofiŃer, căpitan, fără precizarea altor titluri.
Atribuirea nenominală, generalizantă, poate fi de tipul: Patru membri ai
Comitetului…, Raportul oficial al Comisiei X precizează că…, Surse din interiorul….
Numele cu mai mică rezonanŃă nu ar avea nici un efect dacă nu ar fi însoŃite de
titluri, funcŃii, poziŃii ocupate.
În cazul citării, reproducerea fidelă a spuselor persoanei intervievate (fără
trunchieri i denaturări semantice, fără adaosuri sentenŃioase i intervenŃii rău voitoare
în cadrul citatului), este de la sine înŃeleasă. AfirmaŃiile savuroase ale unor politicieni
surprin i în momente mai relaxate" o seară în familie, la o petrecere privată – sunt
adesea deliciul presei. Toate aceste citate – directe, în stil indirect, în stil indirect – liber
pot reprezenta cheia unui lead reu it în articolul de comentariu.
Spusele unui expert, ale unui martor cheie, afirmaŃiile de importanŃă maximă într"
un eveniment major au relevanŃă mai ales dacă sunt prezentate în citare directă,
completă, cu riscul obŃinerii unui citat prea lung, dar cu avantajul redării exacte a ideii
vorbitorului.
Citatul parŃial – un fragment, un cuvânt, o expresie memorabilă " poate
reprezenta oportunitatea pentru jurnalist de a" i exersa capacităŃile creatoare în sfera
retoricii, a ironiei, a jocului de cuvinte, în pamflet.
Parafrazarea este o modalitate eficace de a surprinde o idee prezentată de
vorbitor într"un enunŃ prea voluminos, arborescent, greu digerabil. Jurnalistul poate fi
mai direct, mai nuanŃat, mai lucid în exprimare, însă parafraza nu trebuie să
distorsioneze sensul intenŃionat de vorbitor. O injurie prea spectaculoasă, o remarcă
ranchiunoasă cu iz de grobianism argotic, sunt predispuse eufemizării în presa de o
anumită Ńinută i cu respect pentru cititorii săi, presupu i oameni de bun simŃ i de
cultură. Dimpotrivă, presa tabloid, cea mondenă vor profita de scăpările de limbaj ale
unor personalităŃi pentru a scoate în evidenŃă detaliul verbal picant, deta ându"l din
context i brodând pe marginea lui anecdote care lasă în urmă cele spuse iniŃial de
vorbitor, ajungând la caracterizarea prin limbaj de sorginte satirică.
Nu întotdeauna persoanele importante spun lucruri remarcabile, de aceea, în
cazul platitudinilor i al lipsei de subiecte ofertante, numele răsunător poartă valoarea
de informaŃie i apare la început. Dimpotrivă, citatele celebre, maximele care au făcut
istorie, lucrurile bine cunoscute i încetăŃenite ca adevărate, permit plasarea autorului la
sfâr it, iar în unele cazuri chiar trecerea sub tăcere a numelui vorbitorului.
Citatele oferă credibilitate, suport de informaŃie sigură, în cazul speciali tilor
într"un anumit domeniu, aduc în textul jurnalistic esenŃa unei concepŃii de viaŃă, a unui
mod de a acŃiona în anumite situaŃii, conferind o necesară concizie i un plus de
vitalitate discursului de presă.
Autorii manualelor de jurnalism recomandă o încadrare justă, naturală, a citatului
în context, semnalarea clară a prezenŃei unui citat prin grafia cu ghilimele, evidenŃierea
precisă a sursei, fără a plictisi însă cititorul cu menŃionarea ei repetată. Se recomandă
poziŃionarea sursei la începutul citatului, chiar la sfâr it, cu precizarea că, în cazul unor
acuzaŃii, a unor afirmaŃii defăimătoare, este preferabilă prima variantă.
În privinŃa citării indirecte, a parafrazei, jurnalistul trebuie să evite intercalări ale
propriilor cuvinte ce pot denatura sensul iniŃial i opinia persoanei citate, lucru permis
doar în pamflet. Deicticele dintr"un citat pot fi explicate în paranteze " pronume, adverbe
de timp, de loc.
 În cazul utilizării în articol a mai multor citate provenite de la aceea i sursă, este
preferabilă alternarea verbelor de tipul a conchide, a declara, a prezice, a recomanda, a
sugera, a se referi, a explica, a comenta, a preciza, a puncta, a susŃine, a pretinde, a
spune.
Extrasele din rapoartele periodice ale unor instituŃii, agenŃii de monitorizare, sunt
prezentate între ghilimele cu precizarea clară a sursei, introdusă prin verbul impersonal
se arată sau personal arată; alte indicaŃii ale sursei pot fi redactate astfel: Potrivit
studiului realizat de ….

AfirmaŃiile grave, acuzaŃiile grele, interpelările la adresa unor politicieni,

pronosticurile referitoare la situaŃia complexă, politică sau economică, a unei comunităŃi,
chiar a Ńării întregi, trebuie să fie atribuite cu maximă acurateŃe de către jurnalist.

Aproximarea. În presă, aproximările sunt un indiciu al încercării jurnalistului de a

simplifica datele prea încărcate, cifrele prea mari, procentele fără numere întregi. În
situaŃia în care ziaristul nu este sigur de precizia informaŃiilor deŃinute, el adoptă
strategia dubiului intelectual, a generalizării prin aproximare (Zafiu, R.; 2001), utilizând
expresii precum un fel de , acum ceva timp.
Într"un studiu intitulat Mijloacele lingvistice de exprimare a aproximării în presa
scrisă actuală (în Pană"Dindelegan, coord., 2002, vol. II, p.217"232), autoarea Silvia
Krieb Stoian inventariază adverbe i locuŃiuni adverbiale de cantitate (cam, cât de cât,
a+a +i a+a), structuri de tipul nici&nici, locuŃiuni adjectivale cu sens cantitativ (o
sumedenie de), adverbe de probabilitate (pesemne, probabil), construcŃii impersonale
(se pare, se zice). Autoarea aminte te i exemple de tipul verbelor i al locuŃiunilor
verbale: a se îndoi, a fi de părere că, a avea impresia că, numiŃi modalizatori subiectivi
de opinie. (idem, p.221)
PrezenŃa cifrelor în exces poate îngreuna lectura, de i demersul jurnalistic de
acest tip se pretinde obiectiv, exhaustiv în prezentarea datelor de interes major: Pentru
microbuzele de marfă sub 2,5 tone parcurgerea a 15.000 de km de drumuri naŃionale
costă 95 de euro, adică 412 lei, în timp ce pentru traversarea celor 800 de km de
drumuri judeŃene colegii lui Mazăre propun plata unei taxe de 720 lei. (…) se poate plăti
o taxă zilnică cifrată între 4 +i 35 de lei. Taxa lunară este cuprinsă între 85 +i 340 de lei.
(Cotidianul, 10.03.2009).
Cifrele referitoare la victimele unor dezastre naturale au întotdeauna mare impact
emoŃional, de aceea sunt prezentate la început. Aproximarea este necesară mai ales
atunci când nu este cunoscut numărul exact de pierderi omene ti. Cifrele legate de
sporurile salariale ale bugetarilor, de măririle de pensii pot fi oferite în procente; la fel se
întâmplă cu impozitele i taxele. Analogiile cu perioade similare din anul trecut sunt
sugestive, iar tabelele i graficele sunt utile, de asemenea , în cazuri complexe.

Bibliografie obligatorie:

1. Coman, Ruxandra, Tehnici de redactare, Editura FundaŃiei Romania de

Maine, Bucuresti, 2009;
2. Ro ca, LuminiŃa, ProducŃia textului jurnalistic, Ed. Polirom, Ia i, 2004.

Bibliografie facultativa:
1.Cristian Florin Popescu, Manual de jurnalism. Redactarea textului jurnalistic.
Genuri redactionale. Vol.I, Editura Tritonic, Bucure ti, 2003;
3.Stan, Constantin, Libertate supravegheată. Tehnici de redactare, Ed. FundaŃiei
Meridian, Craiova, 2000.

Teste grila:
1. Urmatoarea atribuire: „Oficialii de la Camera deputatilor…” reprezinta:
a)o atribuire prin nume generic;
b)o atribuire recomandata in majoritatea cazurilor de redactare jurnalistica;
c)o atribuire nerecomandata in redactarea stirilor de orice tip.

2. Rodica Zafiu utilizeaza sintagma „strategia dubiului intelectual” cu referire

la:
a) enumerarea cat mai multor detalii referitoare la subiectul unui articol;
b) parafrazarea spuselor unor surse diferite;
c) generalizarea si aproximarea prin structuri de tipul „cu putin timp in urma”,
„nu departe de”.

Rezultate asteptate de la studenti: Studentii sa fie in masura sa citeze corect sursele

si sa redacteze conform criteriilor esentiale sapoul, leadul, paragraful final ale unui text
jurnalistic in functie de gen ziaristic.
Competente dobandite prin insusirea continutului: Studentii vor reusi sa redacteze
texte jurnalistice in care citatele sa fie integrate corect cu respectarea regulilor
recomandate in curs.
Timpul mediu necesar asimilarii cursului al III"lea: 3 ore
Instructiuni de parcurgere a resursei de invatamant: studierea materialelor
prezentate la bibliografie si cautarea unor exemple multiple in presa actuala.
Concluzii aferente cursului al III"lea: Cursul pune la dispozitia studentilor un bogat
material practic si teoretic referitor la citarea si atribuirea in textul jurnalistic.
 Cursul nr. 4

Aspecte ale cultivării limbii române literare în presă.

Evitarea abaterilor de la normă.

Obiectivele cursului: Recunoa terea i evitatarea abaterilor de la normele limbii

literare.
Cuvinte"cheie: Corectitudine gramaticală, pleonasm, abatere.

Lucrări normative precum DicŃionar de capcane ale limbii române, de Rodica

Lăzărescu, DificultăŃi ale limbii române grupate pe tipuri, de Ioana Radu Guciu, Corect&
gre+it române+te, de Marin i Silvia Rădulescu, Erori flagrante de exprimare, de Ilie"
Stefan Rădulescu i alte lucrări ce au la bază regulile de corectitudine prescrise de
DicŃionarul ortrografic, ortoepic +i morfologic al limbii române (2005) i de Gramatica
Academiei (2005), oferă un bun material de sprijin pentru jurnalist. Lucrările citate au
stat la baza următoarelor exemple de corectitudine a limbii.

* Formele de genitiv ale unor substantive compuse scrise cu cratimă :

amorului"propriu, babei"oarba, bunului"gust, bunului"plac, bunului"simŃ, Căii"Lactee,
mass"mediei, bunei"credinŃe, bunei"cre teri, bunei"cuviinŃe, primei"doamne,
proastei"cre teri, relei"credinŃe, relei"voinŃe, Ursei"Mari, cifrei"record, ma inii"capcană,
poziŃiei"cheie, situaŃiei"limită, liber"cugetătoarei, mai"marelui, nord"americancei,
prim"balerinei, prim"ministrului, prim"procurorului, prim"viceprim"ministrului,
stop"cadrului, viceprim"ministrului, statului"major, etc.

* Formele de plural ale unor substantive compuse prin cratimă :

automobile&capcană, cămine&spital, cifre&record, cuvinte&înainte, cuvinte&titlu, guverne&
marionetă, oameni&orchestră, portrete&robot, poziŃii&cheie, războaie&fulger, situaŃii&limită,
daco&romani, după&mese, înainte&mergători (nu este decât substantiv,nu +i adjectiv),
liber&cugetători, mai&marii, nord&americance, prim&balerini, prim&mini+tri, prim&planuri,
prim&procurori, prim&secretari, prim&soliste, prim&viceprim&mini+tri, stop&cadre, sud&
dunăreni, sud&dunărene, sud&vestice, traco&daci, viceprim&mini+tri, căpitani&locotenenŃi,
feŃi&frumo+i, inspectori&+efi, locotenenŃi&colonei, locotenenŃi&comandori, locoteneŃi&
majori, mame&soacre, ma+ini&unelte, pistoale&mitraliere, plutonieri&adjutanŃi, plutonieri&
majori, redactori&+efi, sergenŃi&majori, surori&+efe, state&majore, etc.

* Substantive compuse, în grafie fără cratimă : art deco, axis mundi, Evul
Mediu, hard rockul, Orientul Apropiat, Pater noster, Polul Nord, Polul Sud, punct +i
virgulă, Primul Război Mondial, Războiul celor Două Roze, Războiul de IndepedenŃă,
Războiul de Secesiune, Războiul de 30 de ani, Scaunul Apostolic, Sfântul Duh, Sfântul
Mormânt, Sfântul Scaun, +oarece de bibliotecă, tabula rasa, Tatăl nostru, łările de Jos,
etc.

* Forme de genitiv*dativ : Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, Albei Iulia,

almei mater, Costa Ricăi, Băii Mari, Bunei Vestiri, Sfintei Treimi, etc.
 * Substantive cu forme de feminin, nume de profesii, de funcŃii : astrologă
– astrologei – (pl.) astrologe ; astronaută – (pl.) astronaute ; gastroenterologă ;
gastronoamă – (pl.) gastronoame ; jurisconsultă – (pl.) jurisconsulte ; kinetoterapeută,
mineriŃă, obstetriciană, diplomată, directoare, redactoare, reporteră, doctorandă,
doctoriŃă, revizoare, vătmăniŃă, agricultoare, agrobiologă, fizionomistă, fiziologistă,
fizioterapeută, corectoare, agrochimistă, administratoare, revizoare, scrimeră, tricoteză,
ministreasă (termen familiar),etc.

* Substantive cu desinenŃa de plural aerodrom, alo, ambient, anacolut,

apetit, avatar (reîncarnare succesivă a unei persoane), azil, bazar, bărăgan, briz&biz
(perdeluŃă), calvar, chibrit, conclav (staful cardinalilor adunaŃi pentru alegerea unui nou
papă), co+mar, decalog, defileu, final, fitil, flagel, fundal, hotel, iglu (colibă făcută din
blocuri de gheaŃă), litoral, memento, monolog, panteon (templul consacrat cultului
tuturor zeilor), papirus, paradis, paradox, pogrom (ucidere în masă a membrilor unui
grup naŃional minoritar organizat de elemente +ovine), portal, portic, preambul,
prespapier, substrat, +arm, taluz (pantă), tăvălug, tempo, toast, totem (obiect
considerat de unele triburi primitive ca strămo+ +i protector al populaŃiei respective),
trabuc, transfer, transplant, travesti, turnir, vodevil, zbucium, etc.

" Substantive cu desinenŃa de plural : abataj, abdomen, acronim, aragaz,

artefact, a+ezământ (pl.a+ezăminte), barem, canal, carusel, cău+, cătun, cântar, ciclon,
clavecin, codicil (act întocmit în formă testamentară prin care se modifică sau se
completează conŃinutul iniŃial al unui testament), cotidian (pl.cotidiene = ziare), curier
(publicaŃie), deznodământ, diagnostic, encefal, extras, făga+, filigran, genocid, homicid,
horoscop, infarct, itinerar, mausoleu, modul, năvod, ostrov, pact, pârâu(pâraie), pocal,
protocol, rastel(suport), recensământ, săla+, scurtcircuit, scurtmetraj, seminar,
sindrom(pl. sindroame), solar (seră), sinod(pl. sinoade), +antaj, +evalet, tabloid, tarif,
terminal, tighel, topaz, triptic, vagonet, vlăstar, zodiac, etc.

* Forme de plural corecte: buliba+i (sg. buliba+ă – buliba+ei), cneji (sg.cneaz),

limac+i (sg.limax =melc fără cochilie), sfinc+i, starosti (sg.staroste), versanŃi,
blăni/blănuri(specializate semantic) , bucăŃele (sg.bucăŃică), fe+e (sg, fa+ă), mâncări
(=acŃiuni)/mâncăruri (feluri de mâncare), monede, năzi (sg.nadă), pive (sg.piuă),
remarci (sg.remarcă&remarcii), transhumanŃe, etc.

" Substantive (au doar formă de plural) : bluejeans, blugi,

jeans/jean+i [gin+i], piei&ro+ii, vapori, zori, condoleanŃe, bele&arte, confetti, rechizite,
represalii, tratative, (pe)spezele (pe cheltuiala), urale, citrice, devize (mijloace de plată),
funeralii, graffiti, grâne, tipizate, viscere, etc.

* Substantive în formă de plural, ce indică sortimente : camembert&uri

(soiuri de brânză), ceruri (sg.ceară), chardonnay&uri , cherry&uri ; cherry&brandy&uri,
furnire, nailonuri, nesuri, nescafeuri, pepper&minturi, rieslinguri [risling], saramuri,
+ampanii, tweeduri (sg.tweed)[tuid] ; whisky&uri, etc.

* Substantive nume de produse alimentare: biscuit, +arlotă, crenvurst

(pl.crenvur+ti) , caramelă (pl.caramele) ,halva (pl.halvale – sorturi), vafă (pl.vafe),
vinegretă (pl.vinegrete; sos), chebap(&uri) , grep (&uri), grepfrut(pl.grepfruturi) , +orici,
+niŃel, piure, sote(&uri), sufleu, pate(&uri)/pateu (produs de patiserie) , +vaiŃer,
croasant(pl.croasanŃi), ghiuden/ghiudem, lebăr/lebărvurst,etc.
 * Forme substantivale corecte: berbec (nu berbece), ciucure (nu ciucur),
gre+eală (nu gre+ală),cu genitivul gre+elii , abŃibild ,ciorchine (pl.ciorchini), jurisconsult
(pl.jurisconsulŃi), grăunte (pl.grăunŃi), Hristos/ Cristos , pantalon (pl.pantaloni) , greier
(pl.greieri), jocheu (pl.jochei), Pa+te(pl.Pa+ti), păianjen (pl.păianjeni), pieptăn/pieptene
(pl.piepteni), proroc (pl.proroci), prerie (pl.prerii), scaiete (scaieŃi), scrimer, semen
(pl.semeni), tenis(pl.teni+i), tutore (pl.tutori),ŃurŃur, agora (spaŃiu public ; pl. agore) etc.

* Substantive cu forme duble de singular(specializate semantic sau nu):

abstracŃie / abstracŃiune, aducŃie / aducŃiune (mi+care efectuată de un mu+chi aductor),
dicŃie / dicŃiuni , transmisie / transmisiune, confuzie / confuziune (stingere a unei
obligaŃii) , depresie(în psihiatrie) / depresiune (formă de relief, criză economică), emisie
(emitere) / emisiune , extensie (termen medical, tehnic) / extensiune ,formaŃie /
formaŃiune , inscripŃie (text gravat) / inscripŃiune(înscriere) etc.

* Forme de plural înregistrate în dicŃionare : absinturi, absoluturi, adaosuri,

asteriscuri, avanpremiere, ayatolahi, canoe, pigmee (fem.sg. i pl.) , carioci, brume,
cazărmi, cânepi, ciocolate, luntri, papuri, prăpăstii, rugini, etc.

* Substantive cu forme identice de singular 3i de plural:canoe, maya,

an+oa , pieta (it.& pictură sau sculptură care o reprezintă pe Madona Ńinându" i fiul mort
pe genunchi sau în braŃe), dragoste, avocado, cappuccino, factotum, kiwi, lama (preot
budist), mango, marŃi (pl.art.marŃile), mecena, pacoste, papaia, porto&franco (port în
care mărfurile sunt scutite de taxe vamale), sequoia [secvoia], sombrero (pălărie), tuia
(arbore), etc.

* Substantive compuse, de sorginte populară 3i familiară( folosite de

jurnalist pentru sporirea expresivităŃii) : burtă&verde, coate&goale, fluieră&vânt (persoană
fără ocupaŃie), gură&spartă, împu+că&n&lună, maŃe&fripte, linge&blide, maŃe&goale, papă&
lapte, târâie&brâu, terchea&berchea, Ńâ+ti&bâ+ti, vântură&lume, vorbă&lungă, zgârie&
brânză. Formele de plural sunt identice cu cele de singular.

" Substantive cu forme duble de plural: acumulatori / acumulatoare, itemi

/ itemuri, nuclee / nuclei, căp+uni / căp+une, cicatrice / cicatrici, cire+i /cire+e, coarde /
corzi, coperŃi / coperte, gălu+te / gălu+ti, vopsele / vopseluri, vremuri / vremi, marmure /
marmuri, ansambluri / ansamble, anteturi / antete, hamacuri / hamace etc.

* Forme corecte de genitiv * dativ: aghesmei, anafurei, angorei, arcei,

corabiei, epopeii, Malayesiei, mazării, medicinei, ordinii, ouălor, pascăi, rouăi, rutinei,
smântânei, surorii, tatei, tatălui, tămâii, verdeŃii, zicătorii, badei, bunăstării, bunăvoiei,
certei, ciocolatei, colivei, miri+tii, papurii, pielii / pieii, prăpastiei, ruginii, trebii, Ńărăncii,
verei (rudă), vinei(sg.vână, vas de sânge), viziunii, etc.

" Toponime transformate în nume de locuitori ai unei anumite Ńări sau

regiuni (este favorizată astfel economia de limbaj): Afganistan / Afghanistan : afgan/
afghan,&i, afgană/ afghană,&e; Azerbaidjan: azerbaidjan/ azerbaidjeni,
azerbaidjană / azerbaidjene (adjectivul este azer,"i; azer,"e);. Principatul Andorrei :
andorran,&i, andorrană,&e (substantive i adjective); Budapesta : budapestan,&i ,
budapestană,&e (substantive i adjective); łara Bascilor : basc / basci, bască / basce
etc.
 * Anglicisme acceptate în DOOM 2005 : shaker [+eikăr] (pl. shakere),
Shetland, shocking, skateboard (pl.skateboarduri), shopping, shopping center,
shortening, show, showroom, skate (pl. skate&uri),skating (pl. skatinguri), skinhead (cu
aceea i formă de pl.), story (pl.story&uri), sendvi+ / sandvici (pl.sendvi+uri/ sandviciuri),
hotdog (pl.hotdogi), congresmen (pl.congresmeni), golgheter (pl.golgheteri) etc

* Adjective compuse(î i schimbă grafia în cazul formelor articulate, de

plural, fie la primul, fie la al doilea element, sau chiar la ambele componente): albastru&
deschis : alba+tri&deschis, albastre&deschis; alb&albastru : alb&alba+tri, alb&albastre; alb&
argintiu : alb&argintii; a+a&numit : a+a&numiŃi, a+a&numite; a+a&zis : a+a&zi+i, a+a&zise.

* Forme adjectivale corecte: adăugit , antitabagic, , argilifer, al atâtelea / a

atâta, atoate+tiutor / atot+tiutor, concluziv, contrar, coroziv, cuaternar, distructiv ,
escatologic (referitor la soarta finală a lumii) ; epistemologic (referitor la teroria
cunoa terii tiinŃifice), giratoriu (pl.giratorii), grizonant (despre păr), incorigibil.

& djective provenite din engleză: (cu formă invariabilă): cash, cool, full&time,
part&time, O.K./OK, fair, folk, shocking, hippy, in&door, open, punk, second&hand, soul,
underground, etc.

djective cu formă invariabilă: vivace, super, angro, aparte, cumsecade,

gratis, non&stop, otova, niznai, asemenea, atroce, bleu, feroce, bleumarin, bordo,
instant, latino, maxi, mini, mov, multimedia, natur, nonprofit, ocru, perspicace, precoce,
princeps, propice, pursânge, roz, turcoaz, ultra, video, gratis, etc.

* Forme verbale corecte : a absolvi : el absolvă, el absolvea, el să absolve, eu

absolv; a substitui : eu substitui , el substituie, el substituia, să substituie ; a preceda :
(el) precedă , (el) să preceadă; a subzista : (el) subzistă ; a se adecva (el se
adecvează), a apărea (ar apărea), a cădea, a celebra (el celebrează) ; a coace (noi
copserăm), a coase (noi coasem), a decădea, a deconspira (el deconspiră), a dogori ; a
escalada, a face (imperativ negativ : nu face!), a fonda, a frustra (frustrează), a incrusta.

* Verbe care au doar formă reflexivă: a se agrega – (el)se agregă& să se

agrege [a se uni (într&un tot), a se alipi ]; a se autoignora; a se cangrena – se
cangrenează ; a se complăcea; a se consfătui; a se datora – se datorează / se
datore+te – să se datoreze / să se datorească; a se deroba (a se eschiva de la ceva); a
se descuama; a se desesiza [( despre autorităŃi) a se declara incompatibil pentru
cercetarea i soluŃionarea unui litigiu]; a se detraca (a decădea); a se încrâncena; a se
îndoi – el se îndoie+te ; a se îngâmfa – el se îngâmfează / el se îngâmfă ; a se lăfăi – el
se lăfăie ; a se prevala– el se prevalează (de); a se strădui – el se străduie+te / se
străduie ; a se tângui – el se tânguie+te / se tânguie; a se uita; a se zbate; a se
prosterna, etc.

& Dublete verbale corecte : a încarna / a incarna , a încorpora / a incorpora ,

a pricopsi / a procopsi , (el) anticipează / anticipă , el demarchează / demarcă, (el)
înjghebează / înjgheabă , (ei) învârt / învârtesc , (el) chioapătă / chiopătează , (el) se
tânguie te / se tânguie , să controbăie / să controbăiască , (eu) destăinui / destăinuiesc
, (el) dibuie / dibuie te , (eu) învii / înviez , el învie / înviază, etc.

* LocuŃiuni : alter ego, băgător de seamă, aducere aminte, băgare de

seamă (cu pl. băgări de seamă i genitivul băgării de seamă), bătaie de joc (cu pl. bătăi
de joc i genitivul bătăii de joc), dare de mână (dării de mână) , dare de seamă (pl.dări
de seamă) , fata morgana (fetei morgana), mea culpa , nebăgare de seamă, părere de
rău, persona grata (pl. personae gratae, cu pronunŃia [p e r s o n e g r a t e], persona
non grata, altfel de , de sine stătător (pl. de sine stătători), en titre, nelalocul ei, de
pomină, de prim rang, in memoriam, în scris, ca nelumea, pe nepusă masă, fără
seamăn, AlteŃea Sa – AlteŃei Sale – AlteŃele Lor ; Cucernicia Sa – Cucerniciei
Sale ; Cucernicia Voastră – Cucerniciile Voastre ; Cuvio+ia Sa – Cuvio+iei Sale &
Cuvio+iile Lor ; Domnia Sa – Domniei Sale ; Domnia Voastră – Domniei Voastre.

De foarte multe ori, jurnali tii î i colorează scriitura cu expresii culte, cu locuŃiuni
provenite din alte limbi, pentru a potenŃa o idee sau pentru a spori expresivitatea într"un
text cu multe date statistice, un text care tratează subiecte mai aride. In cartea Cum să
redactăm Septimiu Chelcea oferă o anexă cu expresii i locuŃiuni provenite din limba
latină: ab abrupto = a intra direct în subiect, dintr"odată; ab auctoritate = argumentul
autorităŃii; ab invidia = argumentul urii, demonstraŃie falsă; a contrario = prin opoziŃie;
ad&hoc = pentru aceasta, într"un anumit scop; ad interim = temporar, provizoriu ; ad
litteram =cuvânt cu cuvânt ; ad rem = la obiect ; a fortiori = care se impune cu
necesitate ; alias = cunoscut +i sub numele de ... ; ante meridiem = înainte de amiază.

Pleonasmele. Printre cele mai frecvente gre eli de exprimare în presa scrisă se
află pleonasmul. Jurnalistul poate evita astfel de abateri utilizând lucrări normative
precum cea a lui Dorin N. Uritescu în care pleonasmele sunt categorizate astfel:
"după modul exprimării;
"după criteriul formei sau al structurii;
"după criteriul conŃinutului elementelor de expresie componente (alegeri
electorale, cel mai optim, sticksuri);
&după compartimentul limbii vizat cu preponderenŃă (pleonasme exclusiv lexicale"
copărta+, ultrasplendid; pleonasme interlexicale" situaŃii conjuncturale, tricicletă cu trei
roŃi; pleonasme exclusiv semantice" plicticos +i anost, adunare festivă cu ocazia
sărbătoririi; pleonasme exclusiv etimologice – aniversarea a 10 ani; pleonasme ale
formării cuvintelor" a convieŃui împreună, foarte străvechi, pogrom antievreiesc= pogrom
înseamnă masacru îndreptat împotriva unei minorităŃi; dureri gastroabdominale, gastro
însemnând stomac; pleonasme gramaticale);
"din perspectiva scopului:
&pleonasmul persuasiv" trebuie să celebrăm,să serbăm, să omagiem(...);
"pleonasmul intensificator" (...) nu aveŃi dreptul să vorbiŃi, ageamiilor,
nepricepuŃilor +i cârpacilor ce sunteŃi (...);
&pleonasmul explicativ – e oŃărât +i furios. (Uritescu, D.;1999:23"69,
passim).

Omofonele sunt termenii care necesită o atenŃie deosebită din partea

jurnalistului. Abateri grave în presa scrisă au loc în momentul în care jurnalistul nu Ńine
seama de situaŃia specială a acestor termeni: altfel (adverb, în alt mod, în caz contrar)/
alt fel (fel diferit; adjectiv pronominal+ substantiv neutru); bine&crescut (adjectiv,
cuviincios) /bine crescut (adverb+ adjectiv, dezvoltat bine); bineînŃeles (adverb, desigur)
/ bine înŃeles (adverb + participiu; bine priceput); câteodată (adverb, uneori)/ câte o dată
(adverb + numeral); de altfel (locuŃiune adverbială, de altminteri)/ de alt fel (de alt soi);
decât (adverb, conjuncŃie)/ de cât (prepoziŃie+ pronume sau adjectiv pronominal); deloc
(adverb, nicidecum)/ de loc (originar); demult (adverb de timp, odinioară)/ de mult;
nicicând (adverb niciodată)/ nici când; niciodată/ nici o dată; totodată (adverb, în acela+i
timp) / tot o dată; totuna (adverb, la fel)/ tot una.

Improprietatea termenilor. Exprimări absurde. Dorin N. Uritescu, î i dedică o

lucrare ziari+tilor, care, în lupta cotidiană pentru adevăr +i lumină, au grijă, ca prin talent
+i râvnă, să&+i sporească nimbul prestigiului de mânuitori ai limbii cu o semantică mai
întotdeauna învăluită. In cartea sa, autorul enumeră enunŃuri stupide de tipul L&am
văzut pe un splendid armăsar... Om +i cal, într&o desăvâr+ită vibraŃie de trăire.; Oră+enii
Statelor Unite sunt cei mai productivi în materie de gunoi.; Dialogul la nivel înalt a fost
mediu.; (...) să facă în a+a fel ca, întotdeauna, învingătorul să câ+tige. (Uritescu, D.;
1999:118"123, passim). Autorul oferă exemple, preluate din presă, de contradicŃii în
adaos: Caniculă ... de&Ńi vine să fii urs, să hibernezi în iulie.; corifei ai abjecŃiilor (corifeu
are sens pozitiv" om de seamă, frunta într"un domeniu tiinŃific, artistic); realizarea este
ori costisitoare, ori irealizabilă; cel mai incomparabil jucător; ex&români (ex – nu se
ata ează unor aspecte imuabile ale realităŃii); genocid forestier;, bigamie politică; aură
malefică; un cuplu de zece cumpărători; beneficiari ai aceleia+i suferinŃe; durere
anodină (anodin=fără durere) (idem, p.124"146, passim).

Paronimele.Un dicŃionar de paronime este indispensabil pentru un jurnalist care

dore te să evite confuzii grave: a abjudeca (a suspenda un drept printr&o hotărâre
judecătorească)/ a adjudeca (a atribui, prin hotărâre judecătorească, un bun scos la
licitaŃie persoanei care oferă preŃul cel mai mare), antinomie(contradicŃie)/ antonimie, a
apropia/ a apropria (a&+i însu+i), bipartid (cu două partide)/ bipartit (din două părŃi).
Din dorinŃa de a fi mai concis, jurnalistul alege uneori tehnica redactării ce
eludează logica firească, eventual cauzală, a înlănŃuirii termenilor. Jurnalistului i se cere
precizie, acurateŃe, iar exprimări de tipul celor care urmează nu sunt recomandate:
&Barak Obama va finanŃa din nou celulele stem (este vorba de fonduri pentru
cercetarea privind celulele stem); (Cotidianul, 10.03.2009);
&Practica făuririi de embrioni (a făuri este un verb specializat în alte colocaŃii)
(idem);
&Cercetarea +tiinŃifică va fi privată de amestecuri politice (idem);
&(...) celulele stem (...) sunt încă învăluite în controverse de natură etnică. (idem);
&Elena Udrea îl reactivează pe Virgil Cârstea (Jurnalul NaŃional, 10.03.2009);
&Cele &15 grade de afară i&au servit pre+edintelui pentru oxigenare +i clătirea
creierilor încin+i de nervii pricinuiŃi de X(...) (jurnalul.ro, 5.01.2009).

În studiul Cuvinte +i enunŃuri deficitare ca sens în limbajul mass&mediei de după

1989 (în Rad, I.; 2007:196"214, passim), Dumitru VlăduŃ oferă exemple din presă cu
adevărat rizibile, dacă nu ar reprezenta un semnal de alarmă la adresa lipsei de
cuno tinŃe lingvistice temeinice: Monica Anghel a braconat <<Cerbul de Aur>>; X a
protestat în declaraŃii ditirambice; Absenteismul a ticsit urnele; CorupŃia este un
lubrifiant pentru mecanismul nostru social; Motiv de fericire pentru pantofii
timi+orenilor; Schimb de cutremure între FranŃa +i America.
 Bibliografie obligatorie:

1. Coman, Ruxandra, Tehnici de redactare, Editura FundaŃiei Romania de

Maine, Bucuresti, 2009;
2.Lăzărescu, Rodica, DicŃionar de capcane ale limbii române; Ed. Corint, Bucure ti,
2006;
3.Uritescu, Dorin, N., Gre+eli de exprimare, Ed. Steaua Procion, Bucure ti, 1999.

Bibliografie facultativa:
1.Guciu, Radu, Ioana, DificultăŃi ale limbii române grupate pe tipuri, Ed. Nomina,
Pite ti, 2006;
2.Rădulescu, Ilie" @tefan, DicŃionar tematic de pleonasme fundamentale, Ed. Vox,
Bucure ti, 2005.

Teste grila:
1.In urmatorul text de presa: „Candidatul la presedentie a acuzat opozitia ca a
autorizat organizarea unui miting cu pancarde calomnioase la adresa persoanei sale”,
se gasesc:
a)trei abateri de la norma;
b)doua abateri de la norma;
c)patru abateri de la norma.

2.In urmatorul text de presa: „Leaderul de partid s"a avantat intr"o polemica de idei
inflacarata si intr"o disputa in contradictoriu cu opozantul sau” se gasesc:
a)doua pleonasme;
b)trei pleonasme;
c)un pleonasm.

Rezultate asteptate de la studenti: Studentii sa fie in masura sa recunoasca si sa

evite diversele tipuri de abateri de la normele limbii literare in textul jurnalistic.
Competente dobandite prin insusirea continutului: Studentii vor reusi sa redacteze
texte jurnalistice corecte din punctul de vedere al respectarii normelor limbii literare.
Timpul mediu necesar asimilarii cursului al IV"lea: 3 ore
Instructiuni de parcurgere a resursei de invatamant: studierea materialelor
prezentate la bibliografie si cautarea unor exemple multiple in presa actuala.
Concluzii aferente cursului al IV"lea: Cursul pune la dispozitia studentilor un bogat
material practic si teoretic referitor la respectarea normelor limbii literare in textul
jurnalistic.
 Cursul nr. 5

Stil jurnalistic/ limbaje de presă.

Obiectivele cursului: Recunoa terea i evitatarea abaterilor de la normele limbii

literare.
stil functional, accesibilitate, concizie.

Există tot atâtea limbaje ale presei câte genuri ziaristice se regăsesc în peisajul
mediatic, în funcŃie de canalul de comunicare mediatică. Există o multitudine de stiluri
de exprimare individuală – idiostiluri [DicŃionarul de +tiinŃe ale limbii, 2005, înregistrează
termenii idiolect=repertoriu general al deprinderilor lingvistice ale unui individ, într&o
anumită perioadă a existenŃei sale i sociolect=varietate a unei limbi, semnificativă
pentru un anumit grup social ]. Despre idiostiluri vorbea lingvistul Ion Coteanu în
Stilistica sa (detalii în Chi u, L.; 2008:34"38), cu aplicarea regulilor de construcŃie a
unui discurs jurnalistic i purtând amprenta backgroundului cultural i social determinant
pentru formarea profesională a fiecărui ziarist. De aici se ajunge la configurarea
limbajului specializat – stilul funcŃional.
Stilului ziaristic – ca sistem general, abstractizat – i s"a repro at lipsa de unitate,
în speŃă lipsa de conformare a componentelor sistemice la anumite reguli i relaŃii
precis determinate. Ion Coteanu a exclus din ierarhia stilurilor funcŃionale, stilul
publicistic, repro ându"i versatilitatea, contaminarea procedeelor cu cele ale stilului
beletristic sau tiinŃific. AlŃi lingvi ti (Iorgu Iordan, D. Macrea, Al. Graur) vor permite
accesul stilului publicistic în taxonomia stilisticii funcŃionale, alături de stilurile beletristic,
tehnico" tiinŃific, juridic"administrativ, iar unii cercetători vor sublinia o anumită trăsătură
ce conferă specificitate acestui stil. Dumitru Irimia accentuează importanŃa raportului
variabil între funcŃia referenŃială +i funcŃia conativă în desfă+urarea complementarităŃii
dimensiunilor semantică +i stilistică (1999:166) i dualitatea caracterului mesajului de
presă " informativ/persuasiv. În lucrarea Introducere în stilistică, cercetătorul ie ean
discută problema stilurilor colective – de natură virtuală în organizarea sistemului stilistic
al limbii, au ca element definitoriu un anumit grad de specializare, în timp, a alegerii
+i/sau devierii semnelor lingvistice +i a relaŃiilor dintre semne în structurarea textului
lingvistic de la norma generală a limbii; sunt modele întemeiate pe o constanŃă a opŃiunii
stilistice +i a raportului dintre procedee +i context în generarea mărcilor stilistice. (Irimia,
D.;1999: 66).
În opinia cercetătorului stilurile funcŃionale se întemeiază pe mesaje specializate
în legătură cu tipuri specifice de cunoa+tere +i comunicare; ele sunt stiluri colective
categorizate astfel: beletristic, religios, publicistic, juridico"administrativ (idem, p.67).
Stilurile individuale sunt cele care personalizează mesajele prin deviere, direct, de la
stilul colectiv (ibidem). Stilurile individuale se constituie în modele individuale de
actualizare a limbii&sistem, întemeiate pe variabilitatea constantă a opŃiunii stilistice +i a
raportului dintre procedee +i context în generarea mărcilor stilistice, în dinamica
interioară a stilului colectiv (idem,p.68). Se observă că jurnalistul are opŃiuni infinite
pentru a" i marca stilistic mesajul, dar nu poate rămâne indiferent la presiunile impuse
de condiŃionările editoriale: spaŃiu tipografic redus, deadline"ul, politica de trust. Dumitru
Irimia valorizează în demersul său analitic i distincŃia propusă de Tudor Vianu
referitoare la dubla intenŃie a limbajului – reflexivă/ tranzitivă, afirmând: Intensitatea +i
specificul tensiunii stil individual& stil colectiv +i raportul tranzitiv&reflexiv sunt variabile, în
funcŃie de categoria +i profilul stilului colectiv, pe care în măsură însemnată îl +i
condiŃionează (ibidem).
Dumitru Irimia distinge, la nivelul stilurilor colective, o variantă scrisă ce dezvoltă
două categorii de stiluri: epistolar i stiluri funcŃionale (idem, p.159). Autorul subliniază
caracterul de construct al mesajului mediatic – presa construie te un real semantic&
pentru receptor; este vorba de un dublu semantic propus ca imagine lingvistică a lumii
extralingvistice. (idem, p.167).
Într"un capitol intitulat sugestiv Stilul publicistic. Opinii pro +i contra din lucrarea
Limbajul jurnalistic, Lucian Chi u inventariază poziŃiile diver ilor cercetători în domeniul
lingvistic faŃă de existenŃa unui stil jurnalistic distinct marcat în paradigma stilurilor
funcŃionale (2008: 72"79):
1. Refuzul lui Ion Coteanu de a"i recunoa te stilului respectiv caracterul unitar –
sistemic,
2. Clasificările lui Gheorghe Bolocan privind speciile ziaristice, atribuind stilului
publicistic trăsături caracteristice precum preferinŃa pentru neologism, pentru
substantiv i pentru un lexic politico& social specific.
3. PoziŃiile favorabile exprimate de autori precum Al. Andriescu, Paula
Diaconescu, @tefan Munteanu, Vasile D. Târa, i de mulŃi alŃii, în privinŃa
recunoa terii de netăgăduit a unui ansamblu de mărci definitorii pentru
configurarea stilului publicistic.

C.F. Popescu porne te de la gradul zero al scriiturii, definit de Ion Coteanu prin
absenŃa oricăror artificii +i a oricăror înŃelesuri suplimentare, pentru a plasa stilul
jurnalistic la distanŃă de acest stil a a–zis neutru i la distanŃă de stilul literar,
localizându"l între cel tiinŃific i cel beletristic (Popescu, C.F.; 2003:37). Uniformizarea
stilistică de care vorbesc speciali tii duce la o standardizare a produsului/textului
mediatic, deci la o situare a sa pe o treaptă inferioară în raport cu textul beletristic.
Această uniformizare stilistică presupune utilizarea metaforei i a epitetului
cli eizat, redactarea după anumite reguli ce Ńin de constrângerile de timp i de spaŃiu.
Jurnalistul nu poate da întreaga măsură a creativităŃii sale în sfera ornamentului stilistic
decât, poate, în reportaj, a a cum procedează artistul prozei beletristice. Adjectivul cu
valoare stilistică este indispensabil beletristicii, nu i stilului jurnalistic. Abuzul de epitete
nu se recomandă nici în reportajul de atmosferă.
În lucrarea dedicatǎ stilului publicistic actual, Mariana Cernicova precizeazǎ cǎ
acesta se caracterizeazǎ printr"o selecŃie lexicalǎ aparte, prin predominanŃa funcŃiei
comunicative +i apelative asupra celei poetice, prin prezenŃa stereotipiilor de limbaj i
prin preferinŃa pentru termenii neologici, pentru cei din sfera social"politicǎ. (Cernicova,
M. ;1999 :43"47, passim). Autoarea remarcǎ existenŃa unui proces de democratizare a
limbajului presei, de lǎrgire a ceea ce se considerǎ acceptabil din punctul de vedere al
normei literare. (idem, p.67).
Literaturii i se poate atribui sintagma nobilă inutilitate, i plăcută, scriiturii de
presă i se cere în schimb valoare informativă, de utilitate imediată. Dacă istoria literaturii
poate înregistra – cu titlu de curiozitate" o carte cu filele complet albe, ce are pe
supracopertă un titlu incitativ, dar neacoperit, explicit, de corpul textului" Ce +tiu bărbaŃii
despre femei, o istorie a presei va reŃine operele jurnalistice a căror redactare s"a
dovedit model de realizare la nivel lexical, stilistic. Opera literară pune problema fuziunii
orizonturilor (sintagmă propusă de Gadamer; apud Cornea, P.; 2006:285). Sintagma
referitoare la tensiunea dintre text i prezent este pertinentă i în privinŃa textului
jurnalistic. Astăzi receptăm articolele lui Eminescu, printre alŃii, aplecându"ne mai
degrabă asupra reu itei retorice, asupra unei metafore insolite, opera sa jurnalistică
fiind model de realizare stilistică.
Stilului jurnalistic i se recunosc virtuŃi ce Ńin de procedeele trezirii i menŃinerii
interesului imediat. Tot ceea ce este redat prin termenul cel mai uzual, mai simplu, mai
clar i mai concis, tot ceea ce conduce lectura spre decodare facilă presupune:
"existenŃa marcatorilor spaŃiali i temporali u or recognoscibili;
"prezenŃa repetiŃiilor care menŃin interesul, fără a plictisi, i care asigură
înŃelegerea completă a mesajului.
Unii autori vorbesc despre absenŃa unui continuum spaŃial +i a intenŃiei estetice,
despre iluzia limbajului neutru, despre saturarea contextuală (toate întrebările fire ti
legate de un eveniment sunt anticipate de reporterul care încearcă să explice i să dea
răspunsuri), despre gestionarea informaŃiei de la simplu, la complex. (Preda, S.;2006"
a :18"30, passim).
Stilul jurnalistic prezintă tendinŃa de a se identifica cu discursul comunicării
private (Dumistrăcel, S.; 2006"a:351), de aici extremismul utilizării termenilor argotici,
familiari, cu senzaŃia aspectului mai puŃin îngrijit al limbii. Lectorul este atras de un astfel
de limbaj, ziaristul având permanent preocuparea de a se situa la acela+i nivel de
competenŃă idiomatică +i expresivă cu cititorii (…) (idem, p.354). Cercetătorul ie ean
citat mai sus, a cărui lucrare despre limbajul publicistic prezintă tehnicile utilizării
enunŃurilor aparŃinând discursului repetat –idiomurile, proverbele, citatele – consideră
că stilul jurnalistic are caracteristici apropiate de limbajul conversaŃiei i de cele ale
stilului epistolar privat (ibidem).
Rodica Zafiu situează limbajul jurnalistic între strategiile senzaŃionalului +i tentaŃia
cli+eului (Zafiu, R.; 2001) i vorbe te despre narativizarea, ficŃionalizarea discursului
presei, cu preferinŃa jurnalistului pentru detaliul concret, cu prelucrarea nuvelistică a
faptului divers +i cu înnobilarea faptului sordid. Autoarea condamnă e ecurile de
redactare reprezentate de calificarea exagerată prin cumul de adjective, limbajul
hiperbolic, metaforismul convenŃional +i rudimentar (Zafiu, R.; 2001, subcapitolul
referitor la Retorica titlurilor), titlurile în elătoare, ale căror date nu se regăsesc în text,
desemnările fără relevanŃă, titrarea defectuoasă în care verbele nu sunt însoŃite de
complementul obligatoriu (Adrian Năstase se limitează, Medicii avertizează),
supralicitarea detaliilor din domeniul medical, aparenta disproporŃie între cauză i efect
sau omiterea cauzei, contrastul stilistic (Premierul a fost făcut pilaf de opoziŃie).
Autorii unor lucrări de specialitate demonstrează specificul stilului publicistic prin
enumerarea unor trăsături distinctive: eterogenitate de formă i de conŃinut, preferinŃă
pentru vehicularea termenilor neologici, tendinŃa spre construirea enunŃurilor
condensate, eliptice (titrarea cu elipsa verbului predicativ este des întâlnită),
valorificarea resurselor stilistice ale limbajului poetic în unele genuri ziaristice cum ar fi
reportajul, simularea apropierii de cititor prin colocvialism, prin reproducerea formulelor
oralităŃii, traducerea jargoanelor.
Dacă ziari tii trebuie să explice pentru publicul larg termeni din diferite domenii
(a a"numitele jargoane), este la fel de importantă cunoa terea de către ace tia a
jargonului jurnalistic:
"Suivism= tiri preluate din alte media;
&Faptele omnibuZ (sintagmă utilizată de Pierre Bourdieu în 1999)= faptele care
nu +ochează pe nimeni, nu interesează pe toate lumea, dar nu au legătură cu nimic cu
adevărat important (în Popescu, C.F.; 2003:13);
 &DisonanŃă cognitivă (sintagma lui Festinger, 1957)=un articol despre efectele
cancerigene provocate de consumul de carne, publicat într&o revistă pentru vegetarieni,
dar citit de un om care mănâncă produse din carne, va produce o disonanŃă cognitivă;
dacă ar fi apărut într&o publicaŃie a breslei măcelarilor, ar fi dus la consonanŃă.( în Van
Cuilenburg, J.J. et alii,1998:221);
&Tehnica drajeului= tehnica de asamblare a informaŃiilor aride, +tiinŃifice, într&o
poveste atractivă. (în Vâlcu, V.; 2007:79);
&Acoperire jurnalistică= colectarea, editarea +i difuzarea informaŃiei conform
rigorilor legilor proximităŃii, respectându&se calităŃile informării.(în Popescu, C.F.; 2002:
9);
&Afghanistanism = în jargonul editoriali+tilor americani, termen care desemnează
un editorial tratând o temă atât de îndepărtată de zonele de interes ale publicului, încât
responsabilitatea +i riscurile autorului, practic, nu există. Text vag, evaziv, inconsistent,
fără legătură cu realitatea imediată, la limită, incoerent. (idem, p.21);
&Costul lecturii (Jacques Douël, 1987) = respectarea (...) legii economiei
efortului receptorului; efortul de decorare trebuie să fie cât mai redus, pentru ca profitul
lecturii să crească. (idem,p.97);
&Decuparea evenimentului= alegerea faptului din realitate pentru a fi publicat.
(idem, p.107);
&Derapaj mediatic = o informare gre+ită sistematică +i masivă care apare în toate
media la un moment dat, cu impact negativ imediat +i greu, dacă nu imposibil de
evaluat în toată amploarea lui, asupra afectivităŃii +i discernământului publicului;
parainformare, pseudoinformare, eroarea nerectificată, inventarea evenimentului. (idem,
p.110);
& Presa& a patra putere (Fourth Estate; sintagmă folosită de Edmund Burke în
sec.al XVIII"lea, primele trei puteri fiind clerul, nobilimea i oamenii de rând).(idem,
p.143);
&Jurnalismul ExcepŃiei =modalitatea de abordare de către jurnali+tii occidentali a
realităŃilor din Ńările lumii a treia. (idem, p.187);
&Jurnalism de opoziŃie (Adversial Journalism) = a apărut în anii 60, de pe o
poziŃie critică faŃă de puterea politică; rolul lui e de a pune întrebări puterii. (idem,
p.188);
&Presa cu două viteze= sintagmă referitoare la decalajul dintre evoluŃia presei
scrise i cea a audiovizualului (în Vi inescu, V.;2002:251);
&Jurnalismul martorilor (bystanders journalism)= se referă la deta area
jurnalistului faŃă de evenimentul relatat. (în @tefănescu, S.; 2004:32). Sintagma lui
Martin Bell the journalism of attachement este opusă jurnalismului deta+at;
&Jurnaleza este chiar jargonul jurnali tilor (în Coman, M., coord; vol. I: 203);
&Titlul în trei timpi& rezumă +tirea în forma unei micronaraŃiuni centrate pe insolit,
pe contraste, pe contrazicerea a+teptărilor cititorului. (în Zafiu, R.; 2001).
"Lin+aj mediatic" este o expresie apărută în Jurnalul NaŃional din 9.12.2008,
referitoare la acuzaŃiile repetate aduse de majoritatea jurnali tilor unui coleg de breaslă,
implicat într"un accident rutier.
Stilul publicistic prezintă într&o sinteză determinată +i mereu adaptată la contextul
social cotidian: noutate terminologică +i construcŃii dense, uneori eliptice, discontinue,
care pot alterna cu expresia evocatoare poetică, cu forma colocvială de adresare +i cu
exactitatea +tiinŃifică, remarcă Olga Bălănescu în studiul asupra tehnicilor discursive
publicistice i publicitare. (Bălănescu, O.;2006:9). În presa scrisă interesează noutatea
informaŃiei, construcŃia textuală accesibilă printr"un limbaj clar, inteligibil. Olga
Bălănescu aduce în discuŃie două variante stilistice: cea colocvială, a limbajului
publicistic subiectiv i cea elevată, a limbajului publicistic obiectiv (idem, p.10). Autoarea
aminte te ceea ce a fost numit în literatura de specialitate structura informaŃiei în
cascadă (ibidem). Prezentarea esenŃialului la început , în ordinea descrescătoare a
importanŃei detaliilor unui eveniment este o alegere potrivită în redactarea din presa
scrisă, cititorul fiind câ tigat încă de la supratitlu. În funcŃie de tipul de gen ziaristic, stilul
jurnalistic prezintă variaŃii ale funcŃiilor comunicării, ale componentei subiective/
obiective, ale gradului de implicare a cititorului. Autoarea consideră că toate tipurile de
texte publicistice se caracterizează prin: grad sporit de accesibilitate, transparenŃă,
deschidere către receptor, potenŃarea componentei perlocuŃionare a limbajului (…)
(idem, p.13).
Olga Bălănescu precizează faptul că funcŃiile textului reprezintă expresia
raportului dintre mesaj +i receptor. (idem, p.84). Autoarea exemplifică diferitele funcŃii "
documentară, informativă, persuasivă, determinativă, literară, evocatoare prezente în
genurile ziaristice din presa românească. FuncŃia documentară este reprezentativă
pentru textele tip reportaj, evocare, articol interdisciplinar, cele care abundă în informaŃii
tiinŃifice, cu un jargon tradus de jurnalist, cu cifre multe, cu verbe la infinitiv lung
numeroase, cu abuzul reflexiv"impersonalului, .a. (idem, p.85"91, passim). FuncŃia
informativă predomină în tiri, în articole de interes cotidian i utilitar, în articole de
scandal, cu preponderenŃa indicativului prezent, cu cifre i statistici, cu toponime, cu
topică standard, cu expresii familiare, .a. (idem, p.91"97, passim); funcŃia determinativă
" în editoriale i revendicări, iar funcŃia evocatoare " în profile sociale.
Stelian Dumistrăcel acordă specificitate limbajului publicistic, referindu"se la
modalitatea în care se manifestă <<funcŃia fatică>>. (Dumistrăcel, S.; 2006"b:7), cea
considerată esenŃială, aminte te autorul, i de către Paula Diaconescu, cercetătoarea
pentru care stilul publicistic ar reprezenta o combinaŃie a stilului oficial administrativ i a
celui tiinŃific de popularizare. Stelian Dumistrăcel remarcă rolul esenŃial al funcŃiei
centrate pe menŃinerea contactului între emiŃător i receptor, rezultat al utilizării
deicticelor legate de situaŃia de comunicare (idem, p.29). Limbajul jurnalistic are
statutul de componentă a stilului comunicării publice +i private literare, ca subdiviziune a
discursului public din mass&media, un limbaj cu trăsături dominante apropiate de
limbajul conversaŃiei +i de cel epistolar din discursul privat (idem, p.54).
Unii cercetători remarcă: Între stilurile funcŃionale ale limbii române stilul
publicistic se distinge prin tendenŃionism, caracter eterogen în plan formal +i
compoziŃional, relativă accesibilitate determinată de necesitatea informării
impresionante a unei mase largi de cititori; impactul oralităŃii; discontinuitate sintactică.
(Stanciu, N. în Pană" Dindelegan, coord.; 2002:209"216, vol.II ). Textul de presă are un
puternic caracter oral, datorat următorilor factori: repetiŃia cu funcŃie expresivă, elipsa,
anacolutul, frecvenŃa pauzelor, a exclamaŃiilor, revenirile, anticipările.
Stilul publicistic are drept caracteristică de bază accesibilitatea, redată prin
termeni preci i, fraze scurte, deci în sintaxă simplă, prin cuvinte& cheie care joacă rolul
de factor integrator. (Ro ca, L. în Coman, M., coord., vol. I; p.101). Textul jurnalistic
este un construct mental, rezultat al unui model cultural, rezultat al întrepătrunderii
imaginarului socio&discursiv caracteristic condiŃiilor de producere, cu imaginarul
contextului socio&cultural în care se află instanŃa receptoare.(idem)
LuminiŃa Ro ca conferă stilului publicistic caracteristici precum:
"terminologie specifică din sfera politicului;
"preferinŃă pentru neologisme;
"concizie explicită;
&redundanŃă derivată din serii sinonimice;
"structuri fixe substantiv" adjectiv;
 "preferinŃă pentru superlativul explicit de tip pleonastic;
"expresii stereotipe cu valoare metaforică al căror nucleu este neologismul
provenit din alte stiluri;
"organizare a textului în jurul unor cuvinte"cheie;
"propoziŃii scurte, .a. (Ro ca, L.; 2004:24).

FuncŃia referenŃială (denotaŃia este esenŃială pentru comunicarea jurnalistică) i

cea fatică (instaurarea +i păstrarea legăturii dintre emiŃător +i receptor) sunt
determinante pentru textul jurnalistic. (ibidem)
Specificul limbajului jurnalistic este reprezentat de lipsa de acord dintre condiŃiile
producerii +i condiŃiile reproducerii mesajului jurnalistic, iar construcŃia textului jurnalistic
răspunde tipului de receptare a mesajului mass&media: parŃială, selectivă, ierarhizată.
(Lăpu an, A., Petre, R.; 2005:86"87)
Teoreticienii i practicienii domeniului pretind stilului publicistic :
limpezime, concizie, accesibilitate (Vi inescu, V.;2003:18); simplitate, claritate,
obiectivitate, credibilitate. (Preda, S.; 2006"a:13).
Stilul jurnalistic trebuie să fie simplu, concret, viu recomandă Philippe Gaillard
( 2000:127). Caracterul concret, obiectiv +i precis al stilului unui ziarist este de cel mai
mare ajutor pentru rigoarea cu care trebuie tratată informaŃia. Scopul ziaristului este
acela de a&l face pe cititor să vadă, să simtă +i să audă evenimentul; redactarea la
timpul prezent, propoziŃiile incidente, introducerea de citate, imaginile vizuale +i
comparaŃiile sunt principalele metode de a conferi vivacitate. (idem, p.128"129).

Bibliografie obligatorie:
1. Coman, Ruxandra, Tehnici de redactare, Editura FundaŃiei Romania de
Maine, Bucuresti, 2009;
2.Chi u, Lucian, Limbajul jurnalistic, Ed. FundaŃiei România de Mâine,
Bucure ti,2008;
3.Dumistrăcel, Stelian, Limbajul publicistic, Ed. Institutul European, Ia i, 2006.

Bibliografie facultativa:
1.Vi inescu , Victor, Stilistica presei, Ed. Victor, Bucure ti, 2003;
2. Ro ca, LuminiŃa, ProducŃia textului jurnalistic, Ed. Polirom, Ia i, 2004.

Teste grila:
1. In stilul jurnalistic este esentiala:
a) prezenta indicatorilor spatiali si temporali complecsi;
b) prezenta indicatorilor spatiali si temporali usor descifrabili;
c) lipsa indicatorilor spatiali si temporali usor descifrabili.

2. Stilul jurnalistic este, in conceptia lui Gheorghe Bolocan:

a) un stil functional cu trasaturi distincte;
b) un stil colectiv fara trasaturi definitorii;
c) un stil fara caracter unitar sistemic.
 Rezultate asteptate de la studenti: Studentii sa fie in masura sa defineasca specificul
stilului jurnalistic.
Competente dobandite prin insusirea continutului: Studentii vor reusi sa observe
diferentele de stil in texte jurnalistice apartinand unor autori diferiti din presa actuala si
din presa romaneasca din epoci diferite.
Timpul mediu necesar asimilarii cursului al V"lea: 3 ore
Instructiuni de parcurgere a resursei de invatamant: studierea materialelor
prezentate la bibliografie si cautarea unor exemple multiple in presa actuala si in presa
unor epoci diferite.
Concluzii aferente cursului al V"lea: Cursul pune la dispozitia studentilor un bogat
material practic si teoretic referitor la limbajele de presa.
 Cursul nr.6

Aspecte ale limbajului figurativ în presă

Obiectivele cursului: Recunoa terea i utilizarea unor figuri de gândire ]i cu

valoare expresiv"estetică în texte jurnalistice apar]inând unor genuri diferite.
Cuvinte"cheie: metafora, compara]ia, antonomaza.

În textul de presă, figurile – cu valoare expresiv"estetică sau cele cu forŃă

argumentativă [figurile repetiŃiei, ale insistenŃei, ale ambiguităŃii, ale plasticităŃii (în
Dragomirescu, Gh., N.; 1995:p.51"55, passim)] sunt utilizate de către jurnalist pentru
sporirea efectului asupra receptorului " asupra laturii afective/ raŃionale.
Apar, cu frecvenŃă diferită, în funcŃie de tipul de presă, de genul ziaristic, de
publicul"Ńintă, următoarele figuri (înregistrate în dicŃionare de specialitate cum este cel al
lui Gh., N. Dragomirescu din 1995):
Acumularea = enumerarea mai multor cuvinte sau idei sinonime, fără gradaŃie;
Adjectivul posesiv etic (politicianul nostru);
Alegoria (cea animalieră îi oferă jurnalistului posibilitatea de a imagina o situaŃie
politică de conflict în ipostază fabulistică: o ceartă între fiarele pădurii);
Aluzia: istorică, folclorică, religioasă, literară. Aluzia " pasti ă este foarte întâlnită
[Doamnelor +i domnilor, Mircea Geoană. Acum într&o nouă prezentare. Mai
voinic, mai zburdalnic, mai îndrăzneŃ. [i parcă tot mai puŃin nerod. Sau
prostănac, după cum ne sugera Iliescu prin 2005. (Cotidianul, 10.03.2009) – este
o pasti ă de slogan publicitar];
Ambiguitatea (echivocul cauzat de omonimie, echivocul sintactic, contextual i
lexico –sintactic);
Amplificarea= figură descriptivă care constă în reprezentarea multiformă a
aceleia i idei; obiectul este descris prin imagini sinonimice, gradat;
Antiteza: descriptivă (termenii antitetici exprimă un obiect concret)/ reprezentată
printr"un joc de cuvinte (termenii antitezei exprimă un obiect abstract);

Antonomaza sau pronominaŃia= reprezintă substituŃia unui nume propriu de

persoană cu unul comun sau invers, pe baza unei comparaŃii subînŃelese (se mai
nume te circumlocuŃiune când este perifrastică). PronominaŃiile referitoare la jucătorii
sau la echipele de fotbal, preluate de presă de la susŃinătorii respectivelor echipe sau
chiar inventate de jurnali ti, sunt cele care dau culoare materialelor de gen. ConotaŃia
invincibilităŃii primează, simbolistica cromatică este descifrată numai de microbi ti.
Perifraza ironică este foarte des întâlnită. Circulă mult în presă pronominaŃii de tipul
Blonda de la Cotroceni, împărăteasa turismului balneo – ecumenic (Jurnalul naŃional
10.03.2009) sau amazoana cârnaŃilor de Ple+coi (ibidem) (referitoare la Ministrul
Turismului), Războinicul Luminii (titlul unui roman al lui Paolo Coelho, devenit etichetă
pentru patronul echipei de fotbal Steaua). În presa mondială din anii 1940 a circulat mult
perifraza Generalul Iarnă pentru a desemna, ironic, pretextele meteorologice invocate
de nazi ti în justificarea înfrângeriilor suferite pe frontul de răsărit. Antonomaza are
obâr ie mai veche – campania dezastruoasă a lui Napoleon în Rusia. (Berg, J.;
1969:180).
 Expresia Acarul Păun, referitoare la cel care plăte te pentru gre elile altora, a
apărut în articolul Ion Păun al lui Tudor Teodorescu Brani te (1989:48&50). Gazetarul îi
incriminează pe cei care l"au făcut răspunzător de accidentul feroviar de la 2 iulie 1923,
din staŃia minoră Vintileanca, pe măruntul funcŃionar al cărui nume dă titlul materialului
de presă. Apar antonomazele: toŃi Ion Păunii, din toate gările, acestor Ion Păuni umili
(idem, p.49).
Antonomaza perifrastică ironică este des întâlnită în articolele cu iz pamfletar:
Sfântul łiriac cel mare (perifrază referitoare la un om de afaceri) (gardianul.ro, 19.01.
2009); heraldul ororii este numit un politician în Evenimentul zilei din 5.10.2005.
Perifraza cu intenŃie denigratoare, în antifrază, este agreată de jurnalist în editorial, în
pamflet: +eful statului, luminătorul acestui popor abia ie+it din bezna dictaturii (...)
(jurnalul.ro 9.03.2009). Ministrul EducaŃiei este numit Abramburica (personaj într"o
emisiune pentru copii). (Cotidianul, 10.03.2009)
Presa britanică îl numea pe Sadam Adolf Hitler al lumii arabe, noul Hitler. (în
[tefănescu, S.;2004:43).
Antonomaza de sorginte mitologică, apare, de multe ori, cu notă de ironie: X se
crede un Adonis (arhetipul frumuseŃii masculine; muritorul de care s&a îndrăgostit
însă+i zeiŃa frumuseŃii, Afrodita).
Asteismul= constă în deghizarea unei laude sub aparenŃa blamului, repro ului;
Brahiologia, referitoare la un discurs concis, în care sunt utilizate maxime,
proverbe;
Butada (joc de cuvinte), calamburul (ÎnŃelepciunea se obŃine scump, dar +i
prostia costă);
Cleuasmul = se referă la simularea autorepro ului, ostentativ, cu sugestia că
vina aparŃine altcuiva. (Mie, ca jurnalist nu&mi sunt la îndemână fineŃurile
culinare +i hainele de firmă, mai bine a+ tăcea…);
Climaxul (enumerarea progresivă);
CominaŃia ((ameninŃare energică);
Anadiploza (Cine face bine bine găse+te);
Anafora= repetarea aceluia i cuvânt la începutul a cel puŃin două unităŃi
sintactice. Anafora adverbului negativ, într"o acumulare de aspecte negative
caracteristice societăŃii române ti, subliniază indignarea jurnalistului. (...) nu leul
dat peste cap de euro, nu salariile +i pensiile, nu preŃurile +i dobânzile la credite,
nu posibilitatea ca România să ceară sprijin financiar FMI, nici măcar gazul
stopat în Ucraina sunt problemele urgente de care trebuie să se ocupe guvernul
acestei Ńări, ci alde X +i Y.( gandul.ro, 14.01.2009);
Anagrama= cuvânt format prin inversarea sunetelor altui cuvânt;
AnominaŃia (Ministrul Furtună a provocat o furtună în Parlament...);
Antanaclaza= repetarea unui cuvânt, cu sensuri diferite (tipărim o foaie cu
douăzeci de foi);
Antimetateza (minciuna politicii sau politica minciunii); ComutaŃia (Mâncăm ca
să trăim, nu trăim ca să mâncăm);
ComparaŃia (comparaŃia – imagine, cea paradigmă, parabolă). În comparaŃia"
paradigmă, comparantul este o circumstanŃială –comparativă, iar cea parabolă este
de factură narativă. Analogiile îi sunt utile jurnalistului în orice tip de material de
presă. Aici apar adesea ceea ce lucrările de specialitate numesc comparaŃii cu limită
idiomatică i acelea în care termenul comparant nu este recunoscut decât de un
anumit grup, într"o anumită perioadă istorică. De exemplu, un jurnalist poate
compara o situaŃie neplăcută în care se află un om politic cu cele 15 zile negre ale
lui X& o altă figură publică, anchetată pentru un act incriminat de justiŃie. În momentul
 scandalului declan at de acuzaŃia de dare de mită adusă patronului echipei de fotbal
Steaua, în care a devenit celebră o valiză cu mulŃi bani, jurnali tii au utilizat în exces
drept comparant valiza lui Becali. Tot astfel s"a întâmplat cu dispariŃia misterioasă a
unei tinere avocate, al cărei nume, Elodia, a fost abuziv folosit de jurnali ti în
construcŃii comparative.
ComparaŃiile denigratoare abundă în presa românească, prin excelenŃă în cele
de orientare pamfletară: coafura unei doamne politician este ca o căpiŃă de fân/ cuib de
rândunică, etc., zâmbetul unui deputat este precum rânjetul unui urangutan.
Analogiile eminesciene erau exemplu de cultură vastă în toate domeniile.
ComparanŃii erau luaŃi din mitologie, istorie, .a. Jurnali tii cu un bogat bagaj de
cuno tinŃe pot crea comparaŃii reu ite, cu riscul posibil de a nu fi u or de decriptat
pentru cititorul de rând.
ComparaŃia denigratoare se întâlne te des în pamflet, în editoriale. Comparatul
este o figură politică ilustră, iar comparantul aparŃine unui câmp semantic al
animalierului, al treptelor sociale inferioare, etc. La Arghezi apare comparaŃia ironică
Spiritul de indiferenŃă al ministrului avea cinismul unui vizitiu de dric, care&+i trage mortul
dinaintea cârciumei +i se opre+te ca să bea un spriŃ.
Un jurnalist , în presa culturală, poate utiliza analogiile cu evenimente istorice
cunoscute: Adunarea din Duminica Tomii (prima adunare naŃională a românilor
transilvăneni, pe Câmpia LibertăŃii, lângă Blaj, în 18/30 aprilie 1848); AlianŃa celor trei
împăraŃi (alianŃă între împăraŃii Rusiei, Austro–Ungariei, Prusiei, în 1873, pentru a izola
FranŃa republicană i pentru apărarea ordinii mondiale în Europa); ciuma lui Caragea
(epidemie izbucnită în łara Românească, în 1813, când au murit 70.000 de oameni);
coaliŃia antihitleristă (alianŃă între 26 de Ńări, încheiată la Washington, la 1 ianuarie
1942); Cruciada Românismului (denumirea unei organizaŃii de tip fascist din Ńara
noastră, din anul 1934); Dictatul de la Viena (dictat germano"italian de la 30 august
1940 prin care România a fost obligată să"i cedeze Ungariei jumătatea de nord a
Transilvaniei); Duminica Sângeroasă (9/22 ianuarie 1905" trupele Ńariste au reprimat o
demonstraŃie pa nică a locuitorilor din Petersburg); grevă regală (între august 1945 i
ianuarie 1946, regele Mihai I a refuzat să mai semneze decretele guvernului Petru
Groza); Pactul de oŃel (alianŃa germano&italiană din 28 mai 1939). ( mai multe exemple
în Murariu, I.; 2004).
Exemple: (Politicienii) Se vor adapta precum gândacii de Colorado sau vor
dispărea. (evz.ro, 8.03.2009);Sporurile bugetarilor români, ca în America Latină
(Cotidianul, 10.03.2009); Ministrul turismului urmează sfaturile omului de afaceri X i se
Ńine de ele ca orbu´ de ciomag. (jurnalul.ro,10.03.2009); (...) meciul celor doi (...)
plictise+te precum un roman poliŃist care debutează cu nominalizarea victimei +i a
uciga+ului. (jurnalul.ro, 11.03.2009); spaŃiu de transmisie mare cât o zi de post
(jurnalul.ro, 4.01.2009); [i criza vine peste noi ca un marfar cu mecanicul mort (...)
(gandul.ro, 27.11.2008); Telefoanele au fost, sunt +i vor fi interceptate de serviciile de
informaŃii, din diverse motive. Cel mai plauzibil motiv invocat de stat este să declare că
ne batem cu un inamic perfid, care se insinuează ca o hidră de fum, pe care ConstituŃia
+i legile ne obligă să&l Ńinem sub o atentă supraveghere... (gardianul.ro, 22.01.2009)

" ComunicaŃia apare i ea des, jurnalistul simulând că îl consultă pe cititor în

vederea lămuririi problemei comentate în materialul de presă. Este reprezentată
sub forma interogaŃiei.
" Contrafiziunea apare într"un articol de opinie, de exemplu. Jurnalistul
poate redacta astfel un paragraf final: [i în această degringoladă electorală,
dumire+te&te tu, cetăŃean obi+nuit, +i alege pe cine merită(...).
Cronografia (descrierea înserării într"un reportaj de atmosferă);
Diasirmul (ironia caustică i umilitoare) ;
DubitaŃia =aparenŃa de ezitare în alegerea cuvintelor ( Nu +tiu cum să spun,
dar…);
Epitetul;
Etopeea (personificarea unor lucruri; portretul moral, imitarea vorbirii unei
persoane potrivit caracterului/ activităŃii acesteia);
Eufemismul (termenul care atenuează o exprimare mai dură.) A devenit cli eu in
presă perifraza eufemistică a trece în nefiinŃă;
FabulaŃia (imaginarea unor personaje/ întâmplări fictive, pentru a le sugera pe
cele reale).FabulaŃia este des întâlnită în presă. Jurnalistul relatează conversaŃia
fictivă între doi profesori, doar pentru a evidenŃia lipsurile sistemului de
învăŃământ. Sau poate să î i înceapă articolul pamfletar la adresa corupŃiei din
politică astfel: M&am întâlnit deunăzi cu deputatul X..., întâlnirea fiind o fabulaŃie.
Hiperbola (verbală, nominală, adjectivală);
Hipotipoza (descrierea vie a obiectului, ca i cum acesta s"ar afla în faŃa
cititorului);
Ironia (antifraza verbală); adjectivul antifrastic(onestul politician român); ironia"
verbală (figura de gândire): Ce a mai muncit ministrul nostru pentru binele Ńării si
cât s&a zbătut el pentru cetăŃeni!; Probabil, vechii greci erau ni+te idioŃi când
împărŃeau timpul educaŃiei tinerilor cetăŃeni echitabil între pregătirea scolastică +i
cea din palestra, romanii au inventat vorba <<mens sana in corpore sano >> din
plictiseală (…). (Cotidianul, 10.03.2009) " este un tip de antifrază cu rafinamente
de cultură elevată, de retorică subtilă, din ce în ce mai des utilizată în editorialul
românesc cu pretenŃii. Antifraza, figura ce constă în utilizarea unui cuvânt, enunŃ,
în sens contrar adevăratei semnificaŃii, este foarte apreciată de jurnalist;
Jonctura morfologică [Ministrul a BOC&ănit în van la porŃile Uniunii Europene;
(numele real al ministrului apare cu majuscule ); Români, aŃi îmbuliNAT&O!(în
Evenimentul Zilei, 5.10.2005); Napocalipsa (idem)];
Litota = atenuarea expresiei unei idei pentru a se subînŃelege mai mult ( Ideea
deputatului nu era chiar rea);
Metonimia (X a cumpărat un Rembrandt);
Mimeza = persiflarea vorbirii unei persoane. Apare la Arghezi:
" Îmi păreŃi indispus, Domnule Om Politic (...)
& <Sunt scârbit, Domnule Mare CetăŃean>, mi&a răspuns omul politic.
Turpitudini, incertitudini; în viaŃa politică ai căutat zadarnic rectitudini,
corectitudini, fiind plină de ingratitudini. (Dragomirescu, Gh.,
N.;1995:210);
Nominativul etic (nici tu cinste, nici tu milostenie, nici tu nimic, la domnii no+tri
politicieni);
OptaŃia = figură în care se enunŃă exclamativ o dorinŃă (Dar&ar Domnul să...!);
Paradoxul (E rău. Deci e bine, în Dilema Veche, nr.266, martie 2009);
Paralela = descrierea unor obiecte cu sublinierea asemănărilor/ deosebirilor
dintre ele (Capitala Ńării& ora+ul luxului orbitor +i al ma+inilor decapotabile,
mahalaua &căruŃe cu coviltir); În mod aproape proporŃional, în timp ce criza se tot
adânce+te, iar oamenii sunt mai săraci, politicienii devin mai iresponsabili.
(evz.ro, 8.03.2009).
Paronomasia (asemănare între cuvinte din limbi diferite);
Perifraza (oamenii din politică în loc de politicieni);
Personificarea;
 Prozopografia =descrierea trăsăturilor exterioare, portret fizic;
Silepsă oratorică =în acela i enunŃ, un cuvânt este folosit i cu sensul propriu i
cu cel figurat;
Sinecdocă= denumirea unui obiect cu numele altuia " partea pentru întreg i
invers, singularul pentru plural, etc.(Jurnalistul +tie să&+i facă meseria);
Topografia =descrierea locului;
Zeugma =se referă la incongruenŃa gramaticală sau semantică a două segmente
de enunŃ ( Politicianul +i&a pierdut onestitatea +i portofoliul în aceea+i zi).
Metafora = apare sub formă explicită – metafora coalescentă (termenul
metaforizat i cel metaforic sunt ambii prezenŃi în enunŃ)/implicită (apare doar
termenul metaforic). Metafora în articolele de presă sportivă este cea cu
aparenŃa de fabricat, de căutat" pare cea mai artificială: locomotiva Mutu (TV
Mania,23.03.2009) se referă la faptul că jucătorul respectiv este cel care trage
echipa după el, la victorie. Rodica Zafiu exemplifică în lucrarea Diversitatea
stilistică în româna actuală prezenŃa în presă: a metaforei" kitsch, extravagante
( ochii pierduŃi într&o ceaŃă purtată la gaica cunoa+terii); a metaforelor călătoriei
(corabie, automobil, tren); a metaforelor animaliere, a celor cli eizate. (Zafiu, R.,
2001, subcapitolul Figurile semantice +i transformarea lor în cli+ee).
Corabia puterii (evz.ro, 13.12.2006), jocuri politice (Cotidianul, 10.03.2009), baie
de mulŃime (Cotidianul, 10.03.2009) sunt metafore deja cli eizate. LanŃul metaforic
ironic este cel utilizat de jurnalist cu scopul degradării imaginii publice a politicienilor:
(X), care ani întregi a mestecat paiele uscate de la coada ieslei, unde ajung perdanŃii,
fornăie acum de nerăbdare să prindă ceva prospătură: ghioceii de pe paji+tea
Cotrocenilor. (Cotidianul, 10.03.2009); În 2004, burjuiul capitalist +i nomenclaturistul
comunist au fuzionat în mintea oamenilor într&o creatură demnă de strivit cu +tampila:
coruptul. În 2008, întruchipările ideologice +i morale, făt& frumosul +i balaurul, au pierit
în ceaŃa lumii. (Gândul, 1.12.2008).
Exemplele de metafore jurnalistice sunt inepuizabile: Geoană joacă acum cartea
prezidenŃiabilului. (Cotidianul, 10.03.2009); Ministrul Dezvoltării a mai purtat anul trecut
un meci împotriva mezinei pre+edintelui (...) (Cotidianul, 10.03.2009); PDL a+teaptă un
semn de la Zeus ca să +tie ce face cu Elena (Cotidianul, 10.03.2009)" este vorba
despre Pre edintele Ńării care trebuie să" i dea acordul cu privire la candidatura fiicei
sale la alegerile europarlamentare; atitudinea dintotdeauna a +efului politic pe care
rotativa istoriei începe să&l arunce pe margine(...) (Gândul, 15.12.2008); populaŃia (...)
cu cuŃitul crizei la os. (Gândul, 11.12.2008).
Cli eizată a devenit i metafora mariaj politic cu diferite variante: căsnicie de
balamuc +i bâlci dintre PD +i PNL. (Gândul, 11.12.2008) sau metafora împărŃirea
ca+cavalului politic (între partenerii politici). Metafora jurnalistică a divorŃului politic este
i ea cli eizată.
Metaforele denigratoare din domeniul bolilor umane sunt des întâlnite: furunculul
politic PRM (Gândul, 2.10.2008), În plină criză ce ne sfâ+ie rărunchii +i buzunarele
(...)(jurnalul.ro, 11.03.2009), clasa politică este o plagă/ o ciumă, etc. Metaforele
medicale sunt des întâlnite în presă, în articolele de comentariu politic îndeosebi: Lifting
usturător pe faŃă de Ńară crizată/ 37 de miliarde de lei din buget pentru Summit&ul
Mondial al Procurorilor. (jurnalul.ro, 11.03.2009); o instituŃie hrănită prin transfuzie de
subvenŃii de la buget (jurnalul.ro, 10.03.2009).
Titlurile metaforice, alegorice, apar de cele mai multe ori în cazul articolelor de
comentariu: La moartea Vulpii păcălite de Soricei care au crezut că au inimi de ElefanŃi!
(cu referire la oamenii politicii române ti) (gardianul.ro, 14.01.2009); Criza de imagine
frige mai tare decât criza gazelor (gardianul.ro, 8.01.2009), Mersul împleticit către
...nicăieri (cu referire la primii pa+i ai noului guvern de pe poziŃia puterii
(cronicaromână.ro, 16.01.2009).
Metafora dezastrelor, metafora apocaliptică este foarte agreată de jurnalist ,
îndeosebi în titlurile incendiare: Istorie tăvălită cu buldozerul este titlul unui articol
referitor la distrugerea zidurilor unei cetăŃi vechi române ti. (Jurnalul NaŃional ,
30.03.2009) .
Un titlu metaforic de tipul Economia României a duduit nesănătos (Jurnalul
NaŃional, 26.03.2009) este la fel de alarmant, iar apoul articolului se afirmă în acela i
registru stilistic: România va lua o centură de siguranŃă cu o bombă socială
încorporată, după ce Guvernul va trebui să facă economii suplimentare.
Titlurile metaforice sunt foarte des întâlnite : Dinspre PSD bate vânt de opoziŃie
(Jurnalul NaŃional, 26.03.2009); Vânzările Dacia coboară fără frâne (Compact
Bucure+ti,8.01.2009);Remaniere de caltabo+ (Cotidianul, 17.10.2007); România, actor
în jocul Rusiei – metafora jocului politic (Evenimentul Zilei, 15.01.2009); X se
antrenează pentru mandatul pre+edintelui&jucător – metafora sportivă (Evenimentul
Zilei, 15.01.2009); Nica +i Dragnea în cărŃi pentru MAI (Evenimentul Zilei, 15.01.2009);
Leul, jumulit de scandalul Oprea – referitor la devalorizarea monedei naŃionale.
(ibidem)
Metafora jurnalistică este, pentru u urarea decodării, de multe ori coalescentă (ambii
termeni sunt prezenŃi), apropiindu"se mai mult decât cea beletristică de comparaŃie.
Baza semică comună a procesului de metaforizare (Bidu, Vrânceanu, A. et alii,
2006:308) poate fi, în textul jurnalistic, mai puŃin estompată decât în literatura
beletristică (unde distanŃa între termenul substituit – metaforizat i cel substituent "
metaforic riscă să nu fie străbătută de un intelect mediocru). În cazul textului jurnalistic,
legătura mai strânsă între termenii pu i în relaŃia de metaforizare facilitează decodarea.
Metafora implicită, cu distanŃă mare între metaforizat i termenul metaforic, este
caracteristică unui articol eseistic, unui reportaj din presa elevată.
În textul publicistic de opinie, de analiză, în reportaje apar metafore nominale,
verbale, nu rareori apare i lanŃul metaforic. Lucrările de specialitate aduc în discuŃie i
problema grefelor metaforice, a metaforei publicistice care este mai spectaculoasă în
linia senzaŃionalului, cu scopul influenŃării nu doar intelectuale , ci i afective.
La marii scriitori – ziari ti, cum este Eminescu, metaforismul este marcă a stilului
inconfundabil.

Figurile retorice folosite uneori de jurnali ti sunt:

Metastaza (învinuitul aruncă vina asupra altuia sau invocă împrejurările
nefavorabile). Jurnalistul poate formula astfel o dezvinovăŃire într"un proces de
calomnie: L&am acuzat pe X de fraudă, dar Z mi&a pus la dispoziŃie dovezi pe
care le&am considerat solide(...);
PreteriŃia (simularea trecerii sub tăcere a unor lucruri, menŃionate totu i parŃial):
Nu mai spun că politicienii no+tri urmăresc doar propriile interese +i că (…);
Prolepsa (prevenirea unei obiecŃii, combătută dinainte): Dar îmi veŃi spune că
(…).
 Bibliografie obligatorie:
1. Coman, Ruxandra, Tehnici de redactare, Editura FundaŃiei Romania de
Maine, Bucuresti, 2009;
2.Dragomirescu, Gh. N., (1995),DicŃionarul figurilor de stil, Ed. @tiinŃifică, Bucure ti.

Bibliografie facultativa:
1.Vi inescu , Victor, Stilistica presei, Ed. Victor, Bucure ti, 2003;
2.Zafiu, Rodica, Diversitatea stilistică în româna actuală, Ed. UniversităŃii Bucure ti,
2001.

Teste grila:
1.In urmatorul text de presa: „Au si ei basescul lor, fiindca toti vor sa fie condusi
de Zeus cel neinfricat” apar:
a)o anadiploza;
b)o anafora;
c)un eponim, o antonomaza perifrastica.

2.In urmatorul text de presa: „Onestul om politic, ce mult s"a zbatut el pentru
tarisoara lui!” apar:
a)adjectivul antifrastic, ironia verbala;
b)optatia;
c)paradoxul.

Rezultate asteptate de la studenti: Studentii sa fie in masura sa utilizeze in mod

adecvat genului ziaristic abordat diversele figuri stilistice si retorice.
Competente dobandite prin insusirea continutului: Studentii vor reusi sa foloseasca
diversele figuri de stil si de retorica, cu prudenta si masura, in redactarea diverselor
texte jurnalistice.
Timpul mediu necesar asimilarii cursului al VI"lea: 4 ore
Instructiuni de parcurgere a resursei de invatamant: studierea materialelor
prezentate la bibliografie si cautarea unor exemple multiple in presa actuala.
Concluzii aferente cursului al VI"lea: Cursul pune la dispozitia studentilor un bogat
material practic si teoretic referitor la limbajul figurativ in presa.
 Cursul nr. 7

ModalităŃi de sporire a expresivităŃii în textul de presă

Obiectivele cursului: Recunoa terea i utilizarea unor modalită]i de sporire a

expresivită]ii în texte apar]inând unor genuri ziaristice diferite.
Cuvinte"cheie: oralitate, destructurarea expresiilor, eponime.

Printre modalităŃile de sporire a expresivităŃii în textul de presă se numără:

folosirea mărcilor oralităŃii;
deconstruirea expresiilor celebre/idiomatice, a titlurilor de opere/filme, a
sloganurilor publicitare, etc.
utilizarea citatelor celebre, a eponimelor;
utilizarea arhaismelor.
Textul jurnalistic câ tigă adeziunea unui public mai larg utilizând mărcile oralităŃii,
însă excesul va prezenta riscul alunecării în derizoriu, în argoticul injurios i defăimător,
riscul descalificării din punctul de vedere al unei Ńinute stilistice respectabile.
Lingvi tii acuză excesul de oralitate, alunecând în manierism stilistic sau în laxism al
exprimării, uneori în vulgaritate, tendinŃa de a nu adapta stilul la temă +i situaŃie,
folosind un limbaj „coŃcăresc” sau „mi+tocăresc” +i în paginile serioase de informaŃie sau
analiză politică. (Zafiu, R.; 2001:193)
Mizând pe adeziunea sporită a publicului, jurnali tii apelează la următoarele mijloace
ale oralităŃii:
apelativele familiare (nenicule, vere, bă, mă, fraiere & într&o variantă de adresare
directă cu impresia de complicitate de ghetou);
argoul (ale cărui câmpuri semantice"al turnătoriei i al mecheriei sunt foarte
prolifice în opinia aceleia i Rodica Zafiu, 2001:206"207, passim);
fabulaŃia dialogală (imaginarea unei conversaŃii cu un personaj real sau a unui
dialog între două persoane"una singură, reală).
Vocativele, pitorescul onomastic (hipocoristicele, metaforele animaliere), contrastul
stilistic emfatizează caracterul oral al comunicării jurnalistice. Aceea i autoare, într"un
studiu publicat în volumul colectiv „Aspecte ale dinamicii limbii române actuale” (2002,
p.399"430) prezintă următoarele mărci ale oralităŃii în textul jurnalistic: transcrierea
pronunŃiei obi nuite omului de rând (homle i, uichendul), a pronunŃiei neliterare (tre,
poa), prezenŃa interjecŃiilor, a onomatopeelor, a formelor specific populare (ăsta, ăla),
utilizarea sintaxei simplificate, a lexicului popular, inclusiv a locuŃiunilor de tipul să&+i
spună ofu, la o aruncătură de băŃ.
Autoarea exemplifică i existenŃa mărcilor pragmatic" discursive: dialogul
înscenat cu un cititor" personaj, focalizatorii (păi, ei bine), mărcile fatice (vezi, lasă),
prezentativele (iată), mărcile afectivităŃii, incidentele metatextuale (în treacăt fie spus),
expresiile de atenuare populare (oleacă), exclamaŃiile de neîncredere explicită, de
distanŃare i dubiu (măi să fie!, vezi Doamne! ) (op. cit., p.419"423, passim).
Rodica Zafiu precizează în lucrarea din anul 2001 că la baza caracterului de
oralitate pe care l"a dobândit textul de presă după 1989 se află intenŃia jurnalistului de
a"l atrage pe cititor printr"un limbaj cordial, familiar, un limbaj ce valorifică adresarea
directă (imperativele, interogaŃiile, vocativele).
Abia a+tept să văd cum …, Teamă mi&e că…, sunt expresii des utilizate de către
jurnali ti, alături de interjecŃii(sâc!, văleu, văleleu, .a.), de onomatopee [Vrrrrmmmm!
(jurnalul.ro, 5.01.2009) –sugerează tremuratul din pricina frigului] pentru a marca mai
pregnant caracterul oral imprimat textului scris.
Interpelarea celor criticaŃi, în finalul articolului de comentariu, reprezintă o
modalitate de a conferi vitalitate textului: A, nu sunt bani? Păi, atunci, lăsaŃi&vă de
<<idei>> +i de diversiuni, tovară+i +i apucaŃi&vă serios de reformă +i de măsuri
anticriză. (Cotidianul, 10.03.2009). Doamne fere+te! este o expresie de factură
familiară i apare alături de alte expresii populare, colocviale, pentru a întări caracterul
oral al exprimării scrise. Un dicŃionar specializat înregistrează astfel de expresii
române ti: a face figură bună, a scăpa cu faŃa curată, a face (pe cineva) cum îi vine la
gură, a o face lată, a&+i tăia craca de sub picioare, a lua (pe cineva) la trei&păze+te, a&i
tremura sufletul, a trece cu buretele peste ceva, treacă& meargă, a trimite pe cineva la
plimbare, a pune degetul pe rană, a trage o spaimă, pe socoteala cuiva, a se uita (la
cineva) ca la soare, a nu&i arde cuiva de glumă, a fi sătul până gât, a lăsa gluma la o
parte, a sta ca pe ghimpi, a arunca praf în ochii cuiva, a face praf. (mai multe exemple
în Bucă, M.;2007).
Alte fapte de limbă populară, întâlnite în presă:
"substantive[neică, papară, poloboc, zăbavă, pică (ură), pricopseală];
"adjective ( scârnav, calic);
"adverbe (nicăieri, altminteri, oleacă);
"verbe (a târ+âi, a se tupila).
Grafia formelor ortoepice este i ea o modalitate a redării caracterului de oralitate
" pronunŃia anglicismelor, de exemplu: România fărst pleis; dip daun insaid. (în Rad, I.;
2007:231"246, studiu de Stelian Dumistrăcel).
Adresarea directă către cititor este un mijloc de ntărire a trăsăturii de oralitate
foarte întâlnit în presă: SpaŃiul +i timpul nu&mi permit să decojesc sensurile acestei
cugetări, faceŃi&o dvs., stimaŃi cititori, dacă puteŃi. (gandul.ro, 14.01.2009). InterogaŃiile
sunt de asemenea marcă a oralităŃii: Mai continui? Păi, nu&i păcat? (gandul.ro,
9.01.2009).
Una dintre modalităŃile de cre tere a forŃei expresive textuale este, fără îndoială,
intervenŃia în construcŃii idiomatice, în titluri, versuri, expresii celebre. Exemplele
numeroase sunt dovada cli eizării procedeului:
"autobăgare patriotică în seamă (Gândul, 8.01.2009);
"parlamentarul nu îndrăznea să se pună de&a curmezi+ul voinŃei partidului +i
guvernului său (cotidianul.ro, 20.02.2009);
"Ce&i trebuia CFR Călători decât o limuzină de 183.260 de euro? Nimic, pentru
că este fix tichia de mărgăritar pe capul chelului (jurnalul.ro, 10.03.2009);
"łara&n festival: pâine puŃină +i mult circ în bugetul crizei (cotidianul.ro,
20.02.2009);
&O bomboană pe coliva bugetului (cotidianul.ro, 20.02.2009);
&Boc Ńine la mărul discordiei ca la ochii din cap (gardianul.ro, 19.02.2009);
&Oprescu, în zbor deasupra unui cuib de cuci (gardianul.ro, 2.02.2009);
&Scheletele din dulapul noii legi a achiziŃiilor (Capital, 19.03.2009).
Dorin N. Uritescu studiază degradarea unităŃilor frazeologice în presă: au fost
trecuŃi prin rachete +i sabie, l&au trecut prin foc +i fisc, cei cu musca pe cozoroc, a căzut
ca musca în laptele privatizării, afacerile dubioase i&au mers ca pe strună, incapabil
să&+i pună sufletul la bătaie, primul ministru fesenist prea crede că&i de+tept +i i&a dat cu
oi+tea&n reforma gardului lui Ieremia, se bat cu pumnii în stern, huliganii pun bâtă de la
bâtă +i sparg (…), îl surprindeai la spălatul putinei (a spăla putina= a fugi din faŃa unui
pericol), ofiŃerii interesaŃi să facă din ŃânŃari armăsari, urlă ca din gură de reptilă, lacrimi
de aligator, fete morgane. (Uritescu, D.; 1999, passim). Sunt observate de către autor
e ecul în obŃinerea unor efecte stilistice, rizibilul unor contradicŃii în adaos, alterarea
sensului iniŃial al idiomului prin aceste intruziuni în expresii bine cunoscute, dar, în mod
neinspirat, deformate de către jurnali tii dornici să obŃină originalitatea cu orice preŃ.
Din păcate, metoda este cli eizată. Ea a devenit soluŃia cea mai simplă în
absenŃa unor variante mai solicitante din punctul de vedere al căutării ineditului stilistic.
Citatele modificate sunt utilizate cu predilecŃie în intenŃie ironizatoare: Trădare
este, dar să o +tim +i noi –sursa carageliană este inepuizabilă (Gândul, 11.12.2008).
MulŃi cercetători ai fenomenului de intervenŃie în modelele frazeologice, în
titlurile unor filme/ opere beletristice/ expresii celebre/ versuri, au găsit exemple precum:
Turismul +i protocolul nu fac…vilă bună; NaŃionala Argentinei a ajuns de râsul
Internetului; (…) fiecare Ńărănist poartă în servietă funcŃia de prim –ministru; Ce vrăji a
mai făcut directorul Mungiu?; Umbra lui Marx la Pele+; Cel mai iubit dintre senatori; (…)
s&a adunat toată floarea cea vestită; (…) sub zodia lui Pupat toŃi PiaŃa EndependenŃi;
cei trei muschetari ai trecutei reforme. (Groza, L. în Pană Dindeleagan, coord.,
2002:351"360, passim).
Jurnalistul dore te să sporească expresivitatea textului său prin intervenŃii în
enunŃurile paremiologice (proverbele, zicalele, apoftegmele sunt sursă de permanentă
inspiraŃie, potenŃând ideea de concret prin ocul intruziunii în sensul figurat). Citatele
celebre ale diferitelor culturi sunt i cele preferate pentru distorsiune formală, dar i
semantică, finalitatea constând în obŃinerea denigrării personajului din actualitate.
Speciali tii numesc astfel de construcŃii – enunŃuri aparŃinând discursului repetat,
<<destructurate>> (Dumistrăcel, S.;2006"a:95). Atunci când jurnalistul intervine în
formula canonică, se observă mereu aceea i exagerare a intenŃiei ironizatoare: BeŃia de
cuvinte la Agathon (idem, p.96)" cu referire la un articol critic maiorescian; Viitor de aur
clasa noastră politică are (idem, p.98) " versul eminescian utilizat cu resursele
antifrazei.
Dacă expresiile de sorginte populară sunt utilizate cu non alanŃă i fără teama de
a nu fi recunoscute ca atare, cele din sursa cultă solicită din partea cititorului cuno tinŃe
mai vaste" versuri mai puŃin cunoscute, autori de mult uitaŃi nu produc în mintea
cititorului decât eforturi de decodare sortite e ecului. Identificarea modelului nu trebuie
să creeze probleme prea mari, dorinŃa jurnalistului de a epata nu justifică efortul la care
îl supune pe lector, nici plăcerea ludicului lingvistic exagerat nu este de acceptat.
Stelian Dumistrăcel anunŃă i cazuri de erori de tipul fraudării modelului
paremiologic, înŃelegerii gre+ite a unui mesaj, invocării gre+ite a calificativelor de genul
lacrima Cristi (formulă folosită doar pentru un soi de vin de către italieni, nu pentru a
exemplifica nevinovăŃia unui acuzat) (idem, p.103). Autorul adaugă: Cele mai multe
intervenŃii din presă asupra enunŃului exprimă insatisfacŃii, redate prin substituente
ironice ori de&a dreptul sarcastice.(idem, p.120). Cercetătorul remarcă situaŃiile în care
lectorul pierde legătura cu un anumit context ce a generat construcŃia originală. În
pertinenta analiză asupra enunŃurilor aparŃinând discursului repetat, Stelian Dumistrăcel
ia în considerare, printre altele, variantele de utilizare de către jurnali ti a citatelor culte/
populare, a dictoanelor, a sloganurilor, a titlurilor de opere, a proverbelor, cercetătorul
preluând din DicŃionarul de [tiinŃe ale limbii termeni precum adăugare, suprimare,
permutare, substituire. Exemplele sunt covâr itoare: suprimarea apare în construcŃii de
tipul: Ca Ńiganul la mal (idem, p.173); adăugarea (adiecto)" Parlamentul European
love+te sub centură mafia vizelor (idem, p. 189), D’ale carnavalului mediatic (idem,
p.192); substituirea (immutatio) " La Belgrad a înviat capra vecinului (idem,p. 219); Aho,
aho, complici +i fraŃi (idem,p.228); permutarea (transmutatio) – Nu face azi ce poŃi lăsa
pe mâine, A căuta carul cu fân într&un ac (idem,p. 311).
Si antonomazele perifrastice ironice sunt deconstruite cu u urinŃă: războinicul
luminii devine oierul luminii pentru a"l denumi pe finanŃatorul unei echipe de fotbal (în
Ring, 7.04.2009; titlul de roman coelhian este modificat cu intenŃie denigratoare).
Expresivitatea limbajului jurnalistic spore te atunci când sunt folosite, într"un
context potrivit, citate celebre. Acestea pot servi drept motto sau constituie punctul de
pornire în demonstrarea unei probleme. Având în vedere faptul că cititorul apreciază
întotdeauna detaliul anecdotic, expresiile cu largă circulaŃie, vorbele înŃelepte rostite de
oameni ale căror nume s"au pierdut din memoria colectivă, citatele din opere celebre,
jurnalistul î i permite o aluzie cultă sau folclorică pentru a conferi mai multă culoare
materialului de presă. Un dicŃionar specializat îi este indispensabil jurnalistului.
DicŃionarul lui J. Berg, oferă multiple exemple:
À bon entendeur, salut! (Bunului ascultător, salut!) – semnificaŃia expresiei
franceze fiind Cine are urechi de auzit, să audă ;
După unul îi poŃi judeca pe toŃi – vers din Eneida lui Virgiliu; referitor la
perfidul prizonier grec, Sinon, care îi va convinge pe troieni să primească
darul grecilor, calul de lemn;
Piesa s&a sfâr+it (lat. Acta est fabula), expresie ce indică finalul unei acŃiuni.
(în teatrul antic, neexistând programe, sfâr itul piesei era anunŃat astfel);
La calendele grece+ti (lat. Ad calendas graecas). Expresia este echivalentă,
ironic, cu adverbul de timp niciodată. Dacă, la romani, calendele, prima zi a
lunii, reprezentau momentul achitării datoriilor, expresia calendele grece+ti
era improprie, deoarece grecii nu aveau calende;
A descoperi America, expresie echivalentă cu o descoperire epocală, face
aluzie la descoperirea Americii, în 1492, de către Cristofor Columb;
Triplu bronz (lat. Aes triplex), vers din Odele lui HoraŃiu, ce semnifică
cutezanŃa, forŃa, vitejia;
A fi (a ajunge) la aman& expresie ce desemnează o situaŃie critică. Aman
provine din turcă i are sensul Îndurare!, Iertare!; soldaŃii turci cereau astfel
îndurare când erau luaŃi prizonieri în bătălii ;
Haide, folose+te&te de libertatea lui decembrie! – vers din Satirele lui HoraŃiu,
referitor la serbările romane din 16, 17, 18 decembrie, numite saturnalii,
serbări în timpul cărora sclavii erau trataŃi ca i cei liberi; expresia este un
îndemn la bucuria unei vremelnice libertăŃi;
Un cal, un cal, regatul meu pentru un cal! – regele englez Richard al III"lea,
personaj shakespearian, î i oferă regatul în schimbul unui cal, pentru a putea
fugi în urma înfrângerii în luptă, în 1485, la Bosworth. Expresia are
semnificaŃia schimbului inechitabil, dar salvator;
La război ca la război. (fr. À la guerre comme à la guerre) – expresia franceză
sugerează necesitatea acceptării unei situaŃii ca atare, cu toate neajunsurile ;
Ah, sărmane Yorik!& Hamlet, în drama lui Shakespeare, văzând craniul
bufonului regal, Yorik, roste te celebrele reflecŃii referitoare la viaŃa efemeră.
Expresia semnifică tristeŃea în faŃa vieŃii trecătoare;
Perfidul Albion& Albionul era denumirea Angliei i un anonim s"a referit la
politica expansionistă a Imperiului utilizând expresia denigratoare ;
Zarurile au fost aruncate (lat. Alea iacta est) – Cezar, în 49 î.H., la traversarea
Rubiconului, a rostit aceste cuvinte semnificând că hotărârea sa era
nestrămutată i că se lăsa în voia sorŃii. El încălca legea dată de Senatul
 roman ce interzicea trecerea râului de hotar dintre Italia i Galia cisalpină,
pentru se evita conflictele armate;
A fi alfa +i omega (prima i ultima literă din alfabetul grecesc) – expresia
provine din Apocalipsa –Sunt Alfa +i Omega, începutul +i sfâr+itul, spuse
Domnul, i se referă la o persoană responsabilă pentru tot ce se întâmplă.

Un plus de expresivitate este obŃinut prin utilizarea eponimelor, nume de persoane

devenite nume comune. Cel mai des întâlnit în textul de presă este cazul numelor unor
personalităŃi istorice, mitologice, devenite caracteristice pentru calităŃile sau defectele
unui tip de oameni +i (care) se transformă în nume comun prin antonomază
(Laiu" Despău, O.;2006:8). Nu de puŃine ori eponimul este folosit cu nuanŃă ironică.
Adonis, termen provenit de la numele tânărului grec al mitologiei, renumit pentru
frumuseŃea lui, apare cu intenŃie ironică, mai ales în pamflet, pentru a sugera exact
contrariul calităŃii fizice originare. Alte nume mitologice utilizate cu sens ironic: un Ahile
(eroul mitologiei grece ti, devenit nemuritor în urma băii în râul Styx din Infern i al
cărui singur punct vulnerabil era călcâiul); o Afrodită (zeiŃa frumuseŃii la greci); un Apollo
(zeul artelor frumoase la greci); o harpie (Harpiile erau păsări de pradă cu capete de
femei; se credea că răpeau copiii i sufletele morŃilor); cele nouă muze , fiicele lui Zeus
(Clio" muza istoriei, Euterpe – muza poeziei, Thalia" muza comediei, Melpomene –
muza tragediei, Terpsichore – muza dansului, Erato – muza poeziei de dragoste,
Polyhymnia – muza retoricii, Urania – muza astronomiei, Calliope – muza poeziei
epice).
Jurnali tii pot utiliza un dicŃionar specializat de eponime ( Octavian Laiu – Despău,
DicŃionar de eponime) pentru a găsi termeni cu ajutorul cărora să nuanŃeze caracterul
unor personaje: (un) Argus (semnificându"l pe individul cu privire ageră, de la monstrul
cu acela i nume din mitologia greacă care avea o mulŃime de ochi, pe tot corpul); bahic
(referitor la băutură , la petrecere; <Bacchus, zeul vinului la romani); caiafă (persoană
ipocrită, <Caiafa, fost preot al iudeilor); (o) Casandră (prezicătoare de lucruri rele,
ignorată de alŃii; <Cassandra, fiica regelui troian Priam, în mitologia greacă, înzestrată
de zeul Apollo cu darul profeŃiei).
Grafia este oscilantă între iniŃială majusculă i minusculă.
Utilizate de jurnalist mai ales pentru coloratura ironică, arhaismele au o anumită
savoare i sunt justificate mai ales în articolele din presa de satiră, cele în linia
pamfletului: nevolnicie, sudalmă, X& vătaf al regatului parcurilor bucure+tene. Pe care le&
a ocârmuit +i el cum s&a priceput mai bine(…) (Jurnalul NaŃional 10.03.2009); X (…),
detronat (…) din boiereasca poziŃie, a fost înscăunat (…) la S.C. Mamaia S.A. (ibidem).
În pamflet, arhaismele sunt utilizate cu intenŃie ironică: agă (dregător domnesc cu
funcŃii militare importante), vistiernic (mare dregător răspunzător de veniturile +i
cheltuielile tării), agie (poliŃia medievală din łările Române), aliotman (turcime),
ali+veri+ (afacere în comerŃ), amazoane (femei războinice, în mitologia greacă),
amploiat (mic funcŃionar public), vornic (dregător), matrapazlâc (escrocherie), arnăut
(osta+ mercenar albanez în garda domnitorilor Moldovei +i ai łării Române+ti), comis
(dregător important ce avea în grijă grajdurile +i hergheliile domne+ti); haiduc (Ńăran
luptător pentru dreptatea socială în Evul Mediu).
Jurnalistul folose+te regionalismele pentru acela+i efect de maximizare a
expresivităŃii.
Efemeridele sunt creaŃiile cu ansă mică de a pătrunde in dicŃionare, dar pe care
jurnali tii le agreează din acela i motiv al colorării stilului:
 &Obamerica& termen folosit pentru a denumi America în fruntea căreia se află
Barack Obama. Apare i termenul obamerican, precum i sintagma român obamerican.
(gandul.ro, 21.01.2009);
&Megagazetar (gandul.ro, 8.01.2009);
&Megaimaj [grafia autohtonizată, pe principiul ortoepic, a variantei franŃuze ti
Megaimage ] (gandul.ro, 6.01.2009).
Elementele de limbaj familiar, chiar argotic, intră în categoria celor care
sporesc caracterul oral al textului de presă:
&A fi în corzi, a scoate pe cineva din cărŃi, (evz.ro, 27.10.2006);
&[menul pentru educaŃie: liber la fabrica de diplome (Cotidianul, 10.03.2009);
&A avut de îndurat bă+călia multora (idem);
&Proprietarul bazat (idem);
&Zdup (jurnalul.ro, 9.03.2009).

Expresia prea familiară, nejustificată de contextul stilistic, cea care nu serve te

interesului de câ tig informaŃional, într"un editorial, de exemplu, ci doar încarcă textul,
inutil, nu este recomandată. Teoreticienii pragmastilisticii îi găsesc justificarea numai în
condiŃiile utilizării cu măsură, fără clivaje mari în continuumul stilistic care să distrugă
coerenŃa i unitatea întregului.
Expresiile argotice, familiare din presă (a rămâne mască/ tablou, a&+i face de
cap) îi dau posibilitatea jurnalistului să simuleze o mai mare apropiere de nivelul de
limbaj al cititorului obi nuit.
Termeni i expresii din limbajul familiar apar des în presa scrisă: plea+că, a i se
năzări, bărbatu&meu, nevastă&mea, pezevenghi, pe nepusă masă, arŃag, sarsana,
tam&nisam, a o tuli, mai va. (exemple preluate din Guciu, Radu, I., 2006). Alte exemple
sunt : a se ciondăni, cosmeticale, farafastâc, galanton, ghe+eft, mi+ma+, panglicar,
panicos, carevasăzică, nevoie mare (locuŃiune adverbială), +pagă, a sta la taclale, a
turui, ultra (adjectiv invariabil), de&alde, gură&spartă, a avea pe vino&ncoa, +tab,
a+i+derea, parapon.
Neologismele de dată foarte recentă, termenii livre ti, termenii rari au rol in
sporirea expresivităŃii, însă trebuie folosite cu măsură. RecrudescenŃa infracŃiunilor
comise de Ńigani în Italia… (jurnalul.ro., 10.03.2009) (recrudescenŃă=înrăutăŃire)& un
astfel de neologism necesită utilizarea unui dicŃionar specializat de către cititorul mai
puŃin educat, de aceea este recomandată folosirea unor astfel de termeni numai în
reviste din categoria presă elevată, de cultură. Neologismele (rectitudine= spirit de
dreptate; abscons= greu de înŃeles; advecŃie= mi+care orizontală a aerului;
dextrocardie= situare a inimii în dreapta; insurmontabil=de netrecut, etc) nu trebuie
utilizate din snobism, din dorinŃa jurnalistului de a epata, ele î i au rostul numai în
reviste de specialitate, ca elemente de jargon descifrabile de către cunoscători.
Neologismele intrate deja în uzul frecvent sunt mai inteligibile, mai agreate de cititor.
Cli3eele daunează expresivităŃii. Este mai dificil să fii spontan, să te exprimi
strălucitor, cu spirit, de fiecare dată, decât să preiei, fără prea mult efort creator,
construcŃii fabricate deja în matriŃă utilizată i de alŃii, construcŃii cărora alŃii le"au
verificat efectul asupra unui public indulgent i rareori selectiv sau critic. Jurnali tii de
pretutindeni folosesc metoda aceasta a scriiturii lipsite de originalitate, dar preŃuite de
un cititor conservator, bucuros că recunoa te imediat lucrul pe care l"a mai întâlnit, deci,
mai u or de înŃeles – decurge de aici o mai mare plăcere a lecturii.
Proverbe pasti ate, titluri de filme i de cărŃi în care jurnalistul intervine cu savoarea i
cu graba imitatorului – mai simplu este să ai punctul de plecare i să"l modifici, decât să
creezi tu însuŃi linia de pornire.
 Tot în sfera stereotipiei intră i obsesia presei actuale pentru anumite teme la
modă, pe care le repetă insistent, epuizându&le prin exces de artificii retorice +i
lingvistice (Zafiu, R. ; 2001:79).
Paginile presei române ti abundă în cli ee :
Război pe toate fronturile
X +i&a încheiat socotelile cu viaŃa
A se lansa în critici
A pune o situaŃie pe seama…
A face un apel la…
A sintetiza o formulă
Sub umbrela (…)
A fi pe aceea+i lungime de undă.
A nu privi cu ochi buni
Martorul îi plasează pe suspecŃi…
Industria se prăbu+e+te
Prin hotelurile bucure+tene suflă vântul (Cotidianul, 10.03.2009)
Perspective sumbre
Isterie mediatică pe fondul…
Listă neagră
A face o concesie
A oferi un indiciu
Atac dur
DivorŃ (între partide)
Reprezintă un pas înainte
Circ politic
Umbrela (secretului de stat) (Jurnalul.ro, 11.03.2009);
Manta de vreme rea

CorupŃia politicienilor, lipsa de bun gust vestimentar a femeilor din politică,

apetenŃa tinerilor pentru distracŃii i mai puŃin pentru educaŃie " sunt tot atâtea teme
exploatate în exces de ziari ti, generatoare de cli ee u or recognoscibile.
Contaminarea limbajului jurnalistic cu terminologiile altor domenii este i ea
supusă riscului cli eizării.Termeni din medicină, din domeniul informaticii, din alte
tiinŃe, de provenienŃă engleză, contribuie la metaforizarea, cli eizată, în jurnalistică: un
politician aduce bursa de la terapie intensivă, un lider corupt este virusat; economia
românească trebuie resuscitată cu o infuzie de capital străin.
Rodica Zafiu discută i problema transferurilor metaforice între sport i politică:
Guvernul a dat startul… ; driblatul impozitelor ; mingea să fie plasată de la un minister
la altul. (2001:127).
În presa sportivă, sunt cli eizate jocurile de cuvinte în care sunt implicate
denumirile echipelor, poreclele jucătorilor.
Într"un studiu apărut în volumul coordonat Adela Rogojinaru, studiu intitulat
Limbă +i alteritate etnică: referinŃe depreciative în presa românească actuală, autoarea
Oana Chelaru" Murăru remarcă practicile manipulative ale unei prese care se face
vinovată de rasism atunci când folose te termeni precum: franŃuz, inglez, muscal,
macaronar, broscar, iancheu, arăbete, turcaleŃ, grecotei, jidan, bozgor, ovrei, nemŃălău,
sau antonomaze de tipul Marele Ivan, Tătucul Alio+a(pentru Rusia). În categoria
stereotipiilor de mentalitate intră i metaforele geopolitice/ geoculturale (albanizare,
libanizare) (Rogojinaru, A., coord. ; 2008:244"257, passim).
 În lucrarea Diversitatea stilistică în româna actuală, Rodica Zafiu aduce în
discuŃie prezenŃa metaforelor cli eizate în presă (sarabanda recordurilor ), a cli eelor
animaliere, a construcŃiilor de tipul în derivă, foc verde, fără frontiere, a citatelor
deconstruite " metodă i ea cli eizată (Zafiu, R., op.cit., subcapitolele Figurile semantice
+i transformarea lor în cli+ee i Cli+eele +i deconstrucŃia lor).
Foarte des întâlnită în presă este expresia calchiată după cea englezească – a
aplica pentru, a cărei prepoziŃie este cel puŃin ciudată, în această construcŃie, în limba
română. Bizarul unei astfel de expresii încetăŃenite foarte mult la noi a fost remarcat de
speciali tii domeniului (Felecan, Daiana, în Rad, I., coord., 2007:95"108, passim).
În lucrarea dedicată tehnicilor de redactare în presă, Constantin Stan oferă
exemple de cli ee jurnalistice: lovitură sub centură, jertfă inutilă, atac nedemn, a curma
viaŃa în mod stupid, preŃurile explodează, potrivit tradiŃiei, +.a. (Stan, C.; 2000:134).

Bibliografie obligatorie:
1. Coman, Ruxandra, Tehnici de redactare, Editura FundaŃiei Romania de
Maine, Bucuresti, 2009;
2.Dragomirescu, Gh. N., DicŃionarul figurilor de stil, Ed. @tiinŃifică, Bucure ti, 1995.

Bibliografie facultativa:
1.Bidu Vrânceanu, Angela et alii, DicŃionar de +tiinŃe ale limbii, Ed. Nemira,
Bucure ti, 2005;
2.Zafiu, Rodica, Diversitatea stilistică în româna actuală, Ed. UniversităŃii Bucure ti,
2001.

Teste grila:
1.Urmatoarele exemple: „hei, măi,cititorule” sunt marcile:
a)limbajului argotic in presa;
b)oralitatii in textul jurnalistic;
c)unui anumit gen jurnalistic.

2.Adresarea directa catre cititor este o modalitate intalnita in:

a)presa actuala;
b)presa din perioada interbelica;
c)presa dintotdeauna.

Rezultate asteptate de la studenti: Studentii sa fie in masura sa utilizeze in mod

adecvat principalele modalitati de sporire a expresivitatii in textul de presa.
Competente dobandite prin insusirea continutului: Studentii vor reusi sa foloseasca
diversele modalitati de sporire a expresivitatii in textul de presa, cu prudenta si masura,
in redactarea diverselor texte jurnalistice.
Timpul mediu necesar asimilarii cursului al VII"lea: 3 ore
Instructiuni de parcurgere a resursei de invatamant: studierea materialelor
prezentate la bibliografie si cautarea unor exemple multiple in presa actuala.
Concluzii aferente cursului al VII"lea: Cursul pune la dispozitia studentilor un bogat
material practic si teoretic referitor la modalitatile de sporire a expresivitatii in textul de
presa actual.
 Cursul nr. 8

Tehnici de redactare în funcŃie de genurile ziaristice

Obiectivele cursului: Recunoa terea i utilizarea principiilor/ regulilor de

redactare a unui text jurnalistic prin aplicarea cuno]]intelor de tehnică a scriiturii.
Cuvinte"cheie: acurate]e, public"]intă, gen ziaristic.

Lucrările de specialitate recurg la clasificarea materialelor de presă în funcŃie de

prezenŃa sau absenŃa narativităŃii: specii narative ( tirea, reportajul) i non"narative
(pamfletul, interviul, articolul de comentariu). Fiecare dintre aceste genuri ziaristice
prezintă caracteristici de redactare proprii la nivel stilistic i la nivel de organizare a
componentelor de tip lead, corpul textului propriu"zis, finalul (detalii în Ru ti, D.;2002:7"
15, passim). Într"un reportaj, detaliile descriptive pot fi reliefate în rafinamentele
beletristicului cu figurări stilistice din reŃetarul nuvelistic sau romanesc i pot apărea
transgresări ale caracterizării de pură evidenŃă portretistică spre evaluări de introspecŃie
psihologică. Narativitatea va împrumuta permisivităŃi din sfera beletristicului:
"posibile jocuri ale expunerii cronologice;
"apariŃia figurilor cu aură de personaj – persoanele reale prezentate în ipostaza unor
eroi de roman;
"relatarea în care vocea auctorială î i compune tonuri diferite, variabile în funcŃie de
trăirile de moment, revendicând amprenta subiectivităŃii.
A redacta un text jurnalistic bun înseamnă a Ńine cont de publicul"Ńintă ( a teptări,
nivel de cuno tinŃe – generale i de specialitate), de organizarea ideilor respectând
principiile de bază ale oricărei construcŃii discursive [(pluralitatea / ordinea / coerenŃa/
forŃa argumentelor ( Preda, S. ; 2006: 119)], de expresivitatea stilului, de genul ziaristic
abordat, tipul de publicaŃie.
Procesul redactării implică pe de o parte, stăpânirea unor cuno tinŃe de tehnică a
scriiturii – noŃiuni de retorică, teoria argumentării, organizarea discursului, dar nu pot fi
trecute cu vederea talentul, simŃul estetic cu intuiŃia metaforei de efect i a epitetului
spumos. Reporterii buni se străduiesc să găsească echilibrul unei balanŃe fragile : pe un
taler – dorinŃa de a spune totul – cât mai mult, cât mai obiectiv posibil; pe celălalt taler –
tentaŃia de a spune cât mai seductiv, mai atrăgător, de unde i expresia
spectaculoasă,jocul de cuvinte nepretenŃios, coloratura ironică.
Redactarea unui text de presă presupune adecvare la public, la canalul mediatic +i
la exigenŃele genului, o temă banală tratată într"un stil impecabil reprezintă un e+ec
garantat (Marcel Tolcea, studiul Elemente de redactare a textului jurnalistic în Coman,
M., coord.; vol.I, p.108"135; p.109). Se recomandă accentul ascendent (prepoziŃii
precum peste sunt ascendente, iar adverbul aproximativ este descendent). Cifrele
aproximate sunt mai apreciate de cititor, care are nevoie de o construcŃie logică a unui
text în care cuvintele să nu fie prea dificile, nici prea multe într"o propoziŃie sau frază.
PropoziŃiile secundare pot fi reduse la părŃile de propoziŃie corespunzătoare, iar
respectarea proprietăŃii termenilor este obligatorie. Cuvintele – balast, cele care încarcă
inutil discursul cu o informaŃie redundantă pot fi înlăturate, cu un real câ tig în favoarea
sporirii lizibilităŃii.
 Pentru Aurelia Lăpu an i Raluca Petre, autoarele unui curs de Tehnici de
redactare în presa scrisă, articolul de ziar intră în categoria textelor narative +i
referenŃiale (Lăpu an, A., Petre, R.; 2005:28), tehnicile de redactare fiind utilizate de
către jurnali ti în funcŃie de tipul de publicaŃie: rece (neutralitate, lipsa comentariului)
sau caldă (apel la afecte, senzaŃional) (idem, p.39). Adecvarea scriiturii de presă este
de o importanŃă majoră în jurnalism " adecvarea la eveniment, la public, la tipul de
presă. Pentru articolele de opinie autoarele recomandă structura piramidei drepte: de la
general la particular, cu expunerea punctului de vedere principal, cu explicaŃii, exemple,
ilustrări. (idem, p.49).
În funcŃie de domeniul abordat (politică, economie, medicină, sport, etc), de
publicul"Ńintă (feminin, tineret, anumite categorii sociale, profesionale, etnice), de
regiunea în care apar, materialele de presă sunt redactate conform unor reguli bine
stabilite. Presa culturală va găzdui articole – eseu, cronici dramatice, de film, plastice,
muzicale într"un limbaj mai elevat, cu grija alegerii cuvântului eufonic i cu plăcerea
rafinamentului stilistic. Presa de prestigiu acordă atenŃie evenimentului cultural pe care
îl prezintă într"un limbaj ce îl depă e te pe cel de facilă popularizare – cel prezent în
paginile presei în care conŃinutul tiinŃific este <<raportat>> cititorului mediu pe măsura
înŃelegerii sale limitate, de profan într"un anumit domeniu.
Stephens i Lanson recomandă concizia (fără redundanŃe, fără locuŃiuni i
frazeologii inutile, u or de înlocuit cu un singur cuvânt: ca rezultat al…= deoarece, în
acest moment= acum, în viitorul apropiat=curând, în momentul prezent=acum. (idem,
p.17). Autorii condamnă folosirea acelor termeni numiŃi de ei detour words – cuvinte
ocolitoare& vagi, promotoare de fraze lungi: un astfel de cuvânt este implicat (în). Este
preferabilă o redactare de tipul: O elevă de 13 ani de la liceul (…) a murit ieri într&un
accident stupid în incinta +colii, unde făcea exerciŃii la bară. Nerecomandată este
varianta cu eleva implicată într&un accident…(ibidem).
Aceia i autori prescriu o redactare cu puternică amprentă a verbelor de acŃiune,
deoarece încărcătura de adjective i interjecŃii nu face decât să fure din acŃiune (idem,
p.37). Verbele puternice (a ameninŃa, a se retrage, a izbucni în flăcări) dau forŃă ideilor
(idem, p.38), iar diateza activă i structura subiect " predicat " complement conferă
textului lizibilitate mai bună (ibidem). Suprasarcina de informaŃie, fraza lungă sugrumă
interesul de lectură din fa ă (idem, p.39). Autorii susŃin încercarea jurnali tilor de a
căuta modalităŃile optime pentru a oferi cititorilor explicaŃii cât mai pertinente pe
marginea unui anumit eveniment. Procedeul analogiei este foarte indicat, prin
compararea lucrurilor complexe cu cele simple. Autorii oferă un exemplu din The Wall
Street Journal: Să bei un vin care a fost depozitat în butoaie de metal este ca +i cum ai
petrece o după amiază de duminică însorită la un picnic pe iarbă de plastic, mirosind
flori de hârtie. (idem, p.47). Aceasta este o analogie în care nota ironică evidentă
deteriorează calităŃile comparatului – respectiv licoarea bahică.
Lynn Z. Bloom aminte te în studiul ei despre redactarea textelor nonficŃionale, de
lucrarea Elemente de stil a lui Whilliam Strunk i E. B. White, în care autorii susŃin
primordialitatea personalităŃii în definirea stilului individual, stil care se sprijină nu atât
pe tehnici de compoziŃie, cât pe mi cările suflete ti proprii fiecăruia. Profesor la Virginia
Commonwealth University, Lynn Z. Bloom a predat ceea ce în spaŃiul românesc este
numit Tehnici de redactare (Writing), iar în lucrarea sa, autoarea recomandă:
&onestitatea [Nu poŃi să scrii bine dacă nu e+ti cinstit, dacă nu spui (sau măcar
să se deducă cu putere) ceea ce gânde+ti +i invers];
& claritatea (obŃinută prin evitarea diatezei pasive, a generalităŃilor, a jargonului, a
vocabularului pompos, a eufemismelor);
"acurateŃea ;
 "originalitatea;
"tonul competent;
"respectarea registrelor stilistice;
"enunŃurile scurte i la obiect;
"evitarea repetiŃiilor obositoare.

Bibliografie obligatorie:
1. Coman, Ruxandra, Tehnici de redactare, Editura FundaŃiei Romania de
Maine, Bucuresti, 2009;
2.Lăpu an, Aurelia, Petre, Raluca, Jurnalism. Tehnici de redactare în presa scrisa,
Editura Ovidius University Press, Constanta, 2005.

Bibliografie facultativa:
.Preda, Sorin, Tehnici de redactare în presa scrisă, Ed. Polirom, Ia i, 2006;
2.@erbănescu, Andra, Cum se scrie un text, Ed. Polirom, Ia i, 2000.

Teste grila:
1.In textul de presa, expunerea cronologica este:
a)recomandabila;
b) neesentiala;
c)de evitat.

2.Respectarea proprietatii termenilor in textul de presa se refera la:

a)utilizarea termenilor de jargon in articole diverse;
b)utilizarea unor citate celebre si a unor idiomuri intraductibile;
c)utilizarea sensului corect al cuvantului, in functie de gen ziaristic, de subiectul
abordat.

Rezultate asteptate de la studenti: Studentii sa fie in masura sa respecte principiile

redactarii de presa.
Competente dobandite prin insusirea continutului: Studentii vor reusi sa defineasca
procesul redactarii si sa aplice principiile care ii sunt specifice.
Timpul mediu necesar asimilarii cursului al VIII"lea: 2 ore
Instructiuni de parcurgere a resursei de invatamant: studierea materialelor
prezentate la bibliografie si cautarea unor exemple multiple in presa actuala.
Concluzii aferente cursului al VIII"lea: Cursul pune la dispozitia studentilor un bogat
material practic si teoretic referitor la modalitatile de redactare a unui text jurnalistic.
 Cursul nr.9

>tirea, articolul tip , interviul

Obiectivele cursului: Recunoa terea i utilizarea tehnicilor de redactare a textelor

din genuri ziaristice precum ]tire, feature, interviu.
Cuvinte"cheie: piramida inversă, articol informativ, interviul complex.

Stirea. Redactarea unui text de tire presupune ca jurnalistul să aibă în vedere

ceea ce manualele de specialitate numesc calităŃile +tirii i legile proximităŃii.
În spaŃiul american circulă termenul newsworthiness – valoarea de +tire, referitor
la următoarele atribute/ calităŃi: impactul, importanŃa actorilor, emoŃia, unicitatea,
proximitatea, numărul victimelor i al pierderilor, actualitatea, evenimente curente,
valoarea educativă (impact, prominence, emotion, uniqueness, proximity, weight,
timeliness, currency, educational value).(Stephens, M., Lanson, G.;1986:67"71 passim).
Aceste calităŃi ale tirii sunt astfel exploatate prin diferite metode de redactare
încât efectul asupra cititorului să fie maxim – o persoană importantă pe scena politică
este jefuită, dar pagubele sunt mici; jurnalistul va pune accent pe numele i funcŃia
victimei. Într"un incendiu nu au pierit oameni; jurnalistul va încerca să accentueze
amplitudinea evenimentului printr"un epitet edificator, cu risc de cli eu adesea "
incendiu devastator, flăcări furibunde. Acest procedeu al epitetizării în varianta
spectaculosului compensează valoarea de tire scăzută în condiŃiile în care
consecinŃele evenimentului nu sunt grave" metoda compensării artificiale.
Titrarea este tributară acestei calificări convenŃionale a tirii în funcŃie de anumite
calităŃi, cu efect sigur asupra publicului. Nu este deloc dificil să urmezi reŃete de
succesc preum redactarea de tipul punct ochit, punct lovit : Jaf armat la
supermarket.Zece victime ; Campion de box accidentat mortal, Deputat cercetat penal
pentru fraudă fiscală, Cinci oameni au murit de gripă aviară la Ia+i.
Presa mondenă exploatează nepermis de mult acea calitate a tirii referitoare la
importanŃa actorilor, facilitând nu de puŃine ori, apariŃia frecventă în vizorul public a unor
persoane cu proeminenŃă fabricată de media.
Legile proximităŃii–spaŃială, temporală, socială, psiho"afectivă (detalii în Popescu,
C.F.;2003: 27"28) sunt respectate de jurnalistul ce va trebui să redacteze o tire de
interes pentru un public cât mai larg.
În lucrarea dedicată genurilor ziaristice Marin Stoian prezintă următoarele
variante de redactare a tirii: piramida răsturnată( în paragraful iniŃial apare răspunsul la
întrebările ce ? / cine ? ) , piramida normală (se răspunde , iniŃial , la întrebările de
ce ? i cum ? " în cazul evenimentelor complexe cu urmări ce se întind pe o perioadă
mai mare de timp ) i tehnica mixtă sau forma " vagon (paragrafe înlănŃuite logic
într"un ansamblu unitar alcătuit.)( Stoian, M. ; 2007:11"15, passim).
În tirea simplă, utilitară, de interes general, cotidian, care se caracterizează
printr"o doză mare de obiectivitate i prin neutralitate stilistică, nu se regăsesc valorile
expresive ale unor procedee precum metaforizarea, epitetizarea, .a., nici ambiguitatea
declan ată de apariŃia unor jocuri de cuvinte, a unor polisemii cu intenŃie ironică. Se
respectă varianta de construcŃie a textului în piramidă inversă, recomandată de
practicieni pentru impactul sigur al informaŃiei esenŃiale plasate la început, cu detalierea
gradată în corpul textului propriu –zis: O femeie de 52 de ani din comuna buzoiană
Mărăcineni a fost salvată, în această dimineaŃă, dintr&o fântână adâncă de peste opt
metri, de un echipaj al deta+amentului de pompieri din cadrul Inspectoratului pentru
SituaŃii de UrgenŃă Buzău ( Adevărul de seară, 28.12.2008).
Pentru Jaques Douël, cuvântul exact este cel gol, sec, mat, fără zorzoane, fără
nimb, fără poezie, fără ecou +i înainte de toate, fără echivoc. (apud Popescu, C.F.;
2003:66). @tirea de informaŃie strict utilitară conŃine astfel de cuvinte.
Speciali tii remarcă faptul că structurarea informaŃiei în cascadă este specifică
oricărui tip de text jurnalistic, nu doar tirii. Schema activează pe primul loc titlul, apoul,
paragraful introductiv, cuprinsul cu prezentarea faptelor, contextul, opiniile martorilor,
consecinŃele (Van Dijk, apud Ro ca L. în Coman, M., 2001; vol.I, p.106).
Olga Bălănescu remarcă: Indiferent de orientarea lor tematică, tirile (când sunt
bine redactate!) se disting prin următoarele particularităŃi: text de dimensiune mică,
redactare concentrată, prezenŃa mărcilor extratextuale (…), prezenŃa supratitlului i a
subtitlului ca mărci intratextuale, prezenŃa elementului intertextual: citate reprezentative
rostite de diferite personalităŃi. (Bălănescu, O.; 2006:66).
În lucrarea Writing for Journalists, este specificat faptul cǎ intro"ul unei tiri
(primul enunŃ) trebuie sǎ fie un text suficient de bine scris astfel încât sǎ poatǎ fi
considerat de sine stǎtǎtor (The news intro should be able to stand on its own.)(Hicks,
W.; 2000:16). Intro"ul în stil narativ – cel preferat în tirile despre cazuri penale, despre
procese – constǎ în a"l implica pe cititor în povestea celui anchetat. (idem, p.29). Într"o
tire în care important este ce s"a întâmplat (spre deosebire de tirea în care mai
importanŃi sunt participanii la eveniment) în intro trebuie oferite date complete despre
persoanele implicate : Un bǎiat de +ase ani a fost salvat de pompieri dupǎ ce…(idem,
p.30). În cazul conflictelor, al problemelor controversate, intro"ul trebuie redactat în a a
fel încât sǎ simplifice, fǎrǎ a distorsiona, datele esenŃiale: McDonald‘s a repurtat o
victorie împotriva unor susŃinǎtori ai Mi+cǎrii Eco, ieri, dupǎ cel mai lung proces de
calomnie din istorie. (idem, p.33) Autorii lucrǎrii precizeazǎ cǎ se pot face excepŃii de la
redactarea în piramida inversǎ, atunci când este vorba despre discursuri (speech
reports) : intro"ul este reprezentat de lucrul cel mai important rostit de vorbitor, apoi, în
textul propriu"zis al tirii, fiecare punct al discursului va fi evidenŃiat într"un fel de
minipiramidǎ cu propriul sǎu intro ; astfel +tirea devine o serie de mici piramide. (idem,
p.38)
În concepŃia lui Melvin Mencher, tirile sunt materiale de presă caracterizate prin
următoarele trăsături:
"acurateŃea relatării;
"atribuire corectă;
"echilibru i justeŃe (balanced and fair) [ în situaŃii polemice, de controversă,
vocile tuturor celor implicaŃi sunt <<auzite>>];
" obiectivitate (opiniile, sentimentele jurnalistului nu răzbat printre rânduri);
"concizie, claritate;
"organizare. (Mencher, M.;1987:26).
Jean Luc Lagardette precizează că piramida inversată este cea care urmăre te
planul psihologic"ierarhizarea este la cel mai înalt grad (Lagardette, J"L.; 2005:84).
Planurile cronologice vizează cronologia simplă/ cronologia inversă " descrierea situaŃiei
cu întoarcere în trecut (analiza cauzelor), reîntoarcerea în prezent (descrierea
consecinŃelor) i concluzia referitoare la perspectivele din viitor (idem, p.89). Planurile
analitice sunt: descriptiv (situaŃia" cauzele" consecinŃele), dialectic (teză" antiteză"
sinteză). Planul liber este utilizat pentru reportaje.
 Materialul de presă tip feature. Feature"ul este un tip de articol informativ, dar
care poate avea i valoare de divertisment, în care autorul transmite cititorului, într"un
limbaj plastic, uneori literaturizat sau neconvenŃional, ceea ce a trăit i a aflat prin
observaŃie directă sau prin alte mijloace de documentare în legătură cu un anumit
subiect. (Alexandru BrăduŃ Ulmanu, în Coman, M.,coord.; vol.II,p.179). Trăsături
caracteristice sunt: concizia, figurile de stil utilizate cu măsură, leadul complet (se oferă
răspunsuri întrebărilor esenŃiale). Relatarea la persoana I este acceptată, dar trebuie să
surprindă esenŃa +i spiritul lucrurilor. (idem, p.182) Leadul soft, piramida obi nuită,
detalierea descriptivă sunt caracteristici care diferenŃiază feature"ul de simpla tire.
(idem, p.183) Autorul aminte te tehnica propusă de Earl R. Hutchison" tehnica deal"
vale: între lead i final se află sui uri i coborâ uri de informaŃie plasată în exemple,
anecdote.
Articolele tip feature oferǎ informaŃie din domeniul utilitar, al divertismentului, sunt
cele care dezvoltǎ o temǎ mai restrânsǎ sau de interes general în funcŃie de preferinŃele
cititorilor, cele al cǎror intro mizeazǎ pe juxtapuneri surprinzǎtoare : ScufiŃa Ro+ie nu
este fetiŃa cuminte pe care o +tim. La petrecerea oferitǎ de X în clubul cu pretenŃii de pe
strada Y, starleta din serialul (…), costumatǎ în personaj de poveste, a dansat toatǎ
noaptea pe muzicǎ bunǎ (…). Intro"urile articolelor feature pot fi reprezentate de o
afirmaŃie provocatoare, de o anchetǎ, de o descriere, de un citat. (Hicks, W. ;2000 :54) :
Noi englezii, încǎ deŃinem primul loc în lume într&un domeniu. Din pǎcate, este cel al
jurnalismului&tabloid. (idem, p.55).

Interviul. Indiferent de tipul de interviu – biografie, expres, informativ, sondaj,

anchetă, reportaj, întâlnire, documentar (Preda, S. ; 2006 : 65"80, passim), regulile
construirii e afodajului interogativ sunt restrictive: întrebări scurte i la obiect, punctuale,
clar formulate, cu scop precis de a obŃine răspunsul cel mai bogat în informaŃie,
întrebări al căror centru de greutate să fie un verb"liant i consolidant al relaŃiei
intervievat"jurnalist (Ce credeŃi despre...?, Cum consideraŃi că vor evolua lucrurile?), cu
accent pe încrederea justificată a reporterului în opinia de specialist sau de martor
veridic a locutorului. Adverbul cum este cel mai eficient i declan ează explicaŃii
detaliate din partea interlocutorului, la fel i adverbul compus de ce.
Există întrebări succinte care pretind răspunsuri bine gândite, la probleme
complexe: Reprezintă acest hobby al dumneavoastră un mod de viaŃă ?; Cum poate un
artist popular să facă istorie ?; Ce înseamnă să fii artist acrobat într&o lume în care
teatrul este considerat un lux ?
Unii autori clasifică întrebările din interviu în:
"indirecte (scopul întrebării nu este perceput direct): Ce cred cei mai mulŃi despre
(…)?;
&întrebări ipotetice (proiective): Să presupunem că(…); Ce aŃi face dacă(…)?;
"întrebări de relansare (reactivează discuŃia);
"întrebări directe (cer un răspuns exact); (Carl W. Downs, apud Popescu, C.F.;
2002:175).
După formă, întrebările sunt deschise (se cere opinia intervievatului i jurnalistul
îl provoacă la detaliere)/ închise ( cer răspunsuri exacte referitoare la persoane, acŃiuni,
timp, loc)/ cu dublă alegere ( conŃin conjuncŃia disjunctivă sau). (în Popescu, C.F.;
2002:176).
În interviul – explicativ tipurile de întrebări majoritare sunt: Cum se poate
rezolva…?; Ce alte aspecte mai sunt de luat în considerare?. În interviul de justificare
apar altfel de întrebări: Cum argumentaŃi?; Ce credeŃi despre…?. (ibidem). Sunt de
evitat: întrebările ambigue, prea lungi, care conŃin două probleme. Speciali tii recunosc
două planuri de organizare a unui interviu jurnalistic: cel deductiv (sau pâlnie), cel care
începe cu întrebările generale i cel inductiv, care începe cu întrebări specifice. (idem,
p.177).
Interviul"portret reconstituie etape de viaŃă, traseul profesional, concepŃia
despre lume i imaginea de sine a unei personalităŃi. Întrebările pot fi mai intruzive, dar
nu ofensatoare, sub forma unei ofensive ; cele stereotipe, referitoare la planuri de viitor
sau cele legate de talentul descoprit în copilărie pot fi ambalate mai atractiv în analogii
cu arti ti din alte epoci, în anecdote viabile în orice gen ziaristic. Întrebări de tipul Cum
decurge o zi obi+nuită din viaŃa dumneavoastră?, Care sunt oamenii care v&au ajutat pe
drumul ales +i care v&au influenŃat cariera?, Ce aŃi învăŃat de la ei +i nu din cărŃi?, Ce
credeŃi despre faptul că oamenii vă percep ca pe un al doilea Picasso?,au o oarecare
doză de stereotipie, dar reu esc să creioneze, din răspunsuri, trăsături esenŃiale ale
caracterului i ale modului de a se raporta la sine i la ceilalŃi, iar caracterul devine u or
de descifrat. Gândurile intime, amprenta lăsată de experienŃa de viaŃă, concepŃia
artistică, modul de a fi în momente fericite sau triste, latura mai puŃin cunoscută a
fiecăruia, ascunsă sub o mască impenetrabilă pentru cei novice, dar permeabilă pentru
jurnalistul priceput – acestea sunt Ńelurile interviului.
Manualele de jurnalism recomandă alternarea întrebărilor lungi cu cele scurte
(dar întrebările nu trebuie să fie prea ample, cu ambiguităŃi, cu sugerare de răspuns, cu
divagaŃii nejustificate). InvitaŃia la a comunica sincer i cât mai complet poate fi făcută
de jurnalist prin interogaŃie propriu"zisă, dar i prin formulări de tipul celor care conŃin
verbe la condiŃionalul de politeŃe: Dacă aŃi dori să ne spuneŃi mai multe despre..., de
tipul celor care gratulează egoul intervievatului i întrebările de gratificaŃie: SunteŃi cel
mai cunoscut compozitor de la noi. ToŃi vă admiră. AŃi muncit enorm pentru a ajunge la
nivelul actual. Cel intervievat se simte dator să ofere ceva în schimbul laudelor i devine
darnic cu detaliile.
Mariana Cernicova sistematizeazǎ întrebǎrile unui interviu dupǎ funcŃiile
îndeplinite: întrebǎri de stabilire a contactului între interlocutori (este vorba de funcŃia
psihologicǎ), întrebǎri deschise/închise, directe/indirecte, personale/impersonale, de
bazǎ/de sondare/de control, neutre/dirijate/de sugerare ( activându"se funcŃia stilisticǎ).
(Cernicova, M. ;1999:181"184, passim).
Întrebările invazive, cele mai puŃin obi nuite de tipul Cum te simŃi ca mare
scriitor? CâŃi bani câ+tigi din scris? Cum te legitimezi ca scriitor în faŃa lui Dumnezeu?
(interviu în revista culturală Caiete silvane nr.49/ 02.2009) pot fi corelate cu întrebări
mai simple, pentru ca interlocutorul să nu se simtă cople it de prea complex, de
metafizic.
Interviul complex, cel care pătrunde în profunzimea unui caracter, cel care
sondează travaliul realizării unei opere, interviul ale cărui întrebări declan ează
confesiuni definitorii pentru conturarea personalităŃii celui aflat în faŃa reporterului,
presupune talent de psiholog, de foarte bun comunicator. Întrebările sunt formulate
respectând convenŃiile conversaŃiei de un înalt nivel intelectual. Reporterul completează
eventualele spaŃii vide pentru cititor cu întrebări de sprijin care pretind explicaŃii
suplimentare (ce nu trădează însă lacune ale ziaristului în domeniul respectiv, ci doar
dorinŃa de a obŃine detaliul exhaustiv).
Interviul de înaltă Ńinută intelectuală presupune formularea unor întrebări
complexe din punctul de vedere al profunzimii ideatice. Sunt întrebări ce testează
abilitatea jurnalistului de a obŃine răspunsuri care să refacă trasee iniŃiatice ale marilor
învăŃaŃi, care să lumineze aspecte inedite din viaŃa profesională bogată a unor
personalităŃi i să decodeze mistere din refugiul sufletesc al unui artist . Unele întrebări
sunt pe atât de concise, pe cât de amplu ar trebui să fie răspunsul " sunt întrebările ale
căror puŃine cuvinte concentrează o mare forŃă de sondare a vieŃii intervievatului: Vă
întreb, domnule Mircea Eliade, ce s&a întâmplat în cei 30 de ani de când aŃi plecat din
Ńară? Astfel î i deschide interviul luat lui Eliade, în ianuarie 1971, în Chicago, Adrian
Păunescu. Interviul structurează tipologia interogativă astfel:
"întrebări referitoare la implicarea lui Eliade în cultura română " Cum vă vedeŃi
integrat în această istorie a literaturii române? Există & dincolo de realităŃile fizice & ni+te
relaŃii de adânc? O realitate care să vă unească profund cu toŃi scriitorii români?;
&întrebări legate de previziuni în sfera culturii" Cine va fi semnificativ mâine
pentru spiritualitatea românească de azi?, Care sunt spiritele semnificative ale
veacului?;
&întrebări de fineŃe a spiritului care cer răspunsuri pe măsură, în zona
metafizicului: Nu credeŃi că totu+i e un echilibru permanent între ceea ce produce rău +i
ceea ce produce bine timpul? Nu&i mereu un echilibru între armă +i scut? (în Păunescu
A.; 2007:p.154"179)

Un interviu de o deosebită amploare intelectuală este cel realizat de către

profesorul Claude"Henri Rocquet. Prin întrebări abile, mărturie a unei solide
documentări i a unei vaste cunoa teri în domenii diferite, profesorul reu e te să
iscodească meandrele universului spiritual, în toată fantezia creatoare unică în lume "
aceea a lui Mircea Eliade. Interviul apare sub titlul Încercarea labirintului (L`Epreuve du
labyrinthe, 1978). Întrebările despre familie, despre copilărie Din îndepărtata copilărie
ce imagini vă vin în minte?(Eliade, M.;1990 : 13), despre debutul ca autor (Visul,
alchimia, iniŃiatorul himeric : sunt figuri +i teme ale lui Eliade, deja în prima sa scriere.
Să însemne oare aceasta că, deja din copilărie, +tim nedeslu+it cine suntem +i încotro
mergem? (op.cit., p.18) apar alături de întrebări despre lecturile preferate, despre
călătorii, despre ederea în India.

Acest tip de interviu complex, am putea spune complet, din punctul de vedere al
aspectelor abordate – viaŃă personală, experienŃe trăite, opere realizate, presupune o
provocare pentru cel care intervievează " întrebările sunt formulate cu respect pentru
magnitudinea interlocutorului (nu sunt permise truismele, banalităŃile).

@apoul unui interviu este acel cadru informativ care oferă date despre
interlocutor, despre circumstanŃele locale i temporale ale întâlnirii. @apoul trasează
momente importante din trecutul intervievatului, creionează aspecte caracterologice
punctând anumite experienŃe de viaŃă, dar nu devine exhaustiv – altfel, corpul interviului
ar fi redundant. @apoul organizează informaŃii ce vor căpăta contur edificator în interviul
propriu"zis, el doar semnalizează centre de interes, chiar în formula C.V."ului (dar un
C.V. care nu este arid, ci salvat din banalitate cu nuanŃe originale – de exemplu,
jurnalistul poate preciza în apou că respectivul a învăŃat la o coală sătească, lucru
banal dealtfel, dar poate aminti că coala a fost distrusă mai apoi în război i refăcută
peste ani cu ajutorul fostului colar, ajuns acum un om important). Formule ale descrierii
conversaŃiei apar adesea în apou: reticenŃele de a vorbi despre sine ale intervievatului,
din timiditatea i jena bunului simŃ, sunt redate prin notarea tonului scăzut al vocii, cu
tremurări abia perceptibile. Urechea fină a jurnalistului înregistrează fiecare modificare a
ritmului, a tonalităŃii vocii i transcrie emoŃiile pe care le depistează în aceste inflexiuni
ale interlocutorului. Formula encomiastică – elogiu costisitor în epitete măgulitoare, în
referinŃe tip scrisoare de recomandare – pretinde rafinamentul stilistic al măsurii ;
exagerările aduc cu sine nefirescul i impresia portretului comandat.
Un apou complet poate prezenta următoarele subtipuri :
 ● apoul"tablou (cu prezentarea atmosferei generale a locuinŃei intervievatului,
cu detalii de decor, minuŃioase până la exhaustivitate, pentru a contura de la început
personalitatea intervievatului în relaŃie cu mediul său de viaŃă).

● apoul"filosofic. Uneori, acesta surprinde spiritul veacului, sentinŃele

destinului comun ale unui popor, pentru ca finalul să creeze o legătură cauzală între
situaŃia de ansamblu i cea individuală. Alteori, apar consideraŃii pe marginea marilor
mistere ale naturii umane, iar de aici, prin demers deductiv, se ajunge la cazul particular
al persoanei intervievate. Un astfel de apou ar putea fi redactat astfel: Românul a +tiut
dintotdeauna să î+i plece fruntea, dar nu cu umilinŃă, ci cu speranŃa că va supravieŃui în
condiŃii vitrege. Omul e o salcie plângătoare, însă românul are rădăcini adânci. Exilat de
un regim nefast peste hotare, X nu a renunŃat să fie el însu+i (…).

● apoul"portret presupune o abilitate deosebită din partea jurnalistului, devenit

creator de personaj de roman realist. Surprinderea acelor trăsături fizice care
sugerează i valenŃe morale este destul de dificilă, iar talentul ziaristului î i dă întreaga
măsură a puterii de observaŃie i a pătrunderii dincolo de aparenŃe. Capacitatea de
sinteză devine esenŃială (nu este permisă lungimea caracterizării de tip beletristic, nici
inventivitatea artistică a unei deraieri spre analiză complexă psihologică).

Portretele în apou conŃin indicaŃii privind componenta kinezică, proxemică,

nelăsând deoparte detalii referitoare la alte forme de paralimbaj – privire, surâs,
expresia facială, totul surprins într"un cadru unitar guvernat de nota specfică a
personajului, definit prin arta sa. Jurnalistul tie să creeze impresia unei personalităŃi
subjugate de o artă interiorizată, devenită parte nu doar a sufletului, ci marcând i
modul exterior de a fi.
Valeriu Râpeanu consideră că interviurile realizate de scriitorul Felix Aderca
(1891"1962) în 1929, sunt cele care îl caracterizează pe omul de presă cu un orizont
apt să menŃină discuŃia la nivelul unei dezbateri, +i nu al înregistrării unor răspunsuri.
(Râpeanu, V.;2009:11). Din această categorie a intelectualului cu simŃ pentru
interogaŃie subtilă, cu fine detectări ale profunzimilor spirituale, hotărâtoare pentru
portretizarea interlocutorului, face parte însu i Valeriu Râpeanu. Autorul discută cu
personalităŃi precum scriitorii Andre Maurois, Ion Marin Sadoveanu, criticul @erban
Cioculescu, oameni de cultură din diverse domenii, de pe poziŃiile elitei intelectuale.
Intrebările sunt concise, punctând momente cruciale din destinele profesionale ale unor
oameni care au marcat profund universul cultural.
Interviurile lui Felix Aderca, reunite în volumul Mărturia unei generaŃii, au +apouri
"modele de redactare fără cusur, de i, astăzi, ornamentaŃia prea bogată nu mai este la
modă: (...) T. Arghezi e azi singura vitrină cu giuvaere autentice sub cristal,
preschimbate aproape săptămânal +i pururea inedite. BogăŃia +i noutatea limbei lui
române+ti ar fi discreditat orice dicŃionar de Academie, dacă ar fi existat (...) +i i&ar fi
făcut să se ru+ineze pe profesorii înfipŃi cu gurile supte la ŃâŃa vacii bugetare, trasă de
picioarele dinapoi în aula facultăŃilor de litere. (Aderca, F.;1983:5); Orgă uria+ă, opera
lui T. Arghezi este văzută de Aderca astfel: de la sunetul grav +i bolnav, ca un Satan
târât pe funduri de pe+teri în negru strălucitor, până la gluma în vers, ca un colibri de
aur în frunzi+uri de oŃel, nicio hârâitură , nicio notă străină, venită de aiurea; totul se
readaogă din aceea+i constelaŃie armonică +i fermecătoare (idem,p.6).
La convorbirile cu personalităŃi din domenii culturale diverse, în 1945, Ion Biberi
(1904"1990) are prezentări ale figurilor marcante respective ce depă esc posibilităŃile
de paginare în ziar ale unui apou obi nuit. Materialele informative ce introduc
interviurile propriu"zise pot fi exemplu pentru realizarea unor apouri"miniaturi de artă
jurnalistică. Aflat în casa lui George Enescu, Biberi notează : M&au impresionat
întotdeauna privirile rătăcite în gol, care nu văd nimic. Le&am întâlnit de atâtea ori, în
marile biblioteci, când obosiŃi de parcurgerea tărâmurilor imaginare, ochii se ridică de pe
cărŃi, pentru a privi înainte risipiŃi +i tulburi.În salonul Maestrului George Enescu
întâlne+ti aceea+i evadare, mărturisită în privirile grave, interiorizate, depărtate de
lumea din jur. (Biberi, I.;1945 : 16"17, passim).
În interviul cu o intelectuală de marcă, jurnalistul Ion Biberi va utiliza o
introducere de acest tip : Poate că una din înfăŃi+ările cele mai dureroase ale condiŃiei
umane este uzura vieŃii suflete+ti, sub măcinarea timpului care trece. Mult mai
dramatică decât risipirea strălucirii fizice +i a frăgezimilor exterioare sunt prăfuirile
morale +i eroziunea ingenuităŃilor adolescente. Socotesc că dispariŃia purităŃilor +i
mirărilor de la 16 ani +i înlocuirea lor cu indiferenŃă sau gregarism sunt cele mai tragice
forme ale îmbătrânirii. Iată de ce preŃuim +i iubim atât pe cei care au reu+it să salveze
de la această uzură curăŃenia tinereŃii. Doamna Alice Voinescu a +tiut să se apere de
acest mucegai al timpului, păstrându&+i intacte entuziasmele. (Biberi, I.;1945 : 97).
Pe profesorul Mihail Ralea îl prezintă detaliat (…) nu are nimic din înfăŃi+area
convenŃională a cărturarului, pe care tradiŃia îl vrea distrat, depărtat de lume +i cufundat
într&un univers imaginar. D&l Ralea este aderent la realitate, mobil, activ. Rareori un om
dă mai stăruitor impesia de prezenŃă, de inserŃie în imediat, în actualitate. Ochii nu
privesc miop +i depărtat, ci scrutează cu siguranŃă, de+i fără pedantă luare&aminte ;
chipul energic, puŃin unghiulos, văde+te funcŃia dominantă a veghei, împiedicând
risipirea în reverie +i vag ; ve+nica mi+care a corpului trădează o nevoie de cheltuire
fizică, pe care reu+e+te să o domine, totu+,i o supraveghere de fiecare moment. (idem,
p.83).

Bibliografie obligatorie:
1. Coman, Ruxandra, Tehnici de redactare, Editura FundaŃiei Romania de
Maine, Bucuresti, 2009;
2.Cernicova, Mariana, Stilul publicistic actual. Cu privire specialǎ asupra interviului,
Ed. Augusta, Timi oara, 1999.
Bibliografie facultativa:
3.Lăpu an, Aurelia, Petre, Raluca, Jurnalism. Tehnici de redactare în presa scrisă.
Note de curs., Ed. Ovidius University Press, ConstanŃa, 2005;
4.Ru ti, Doina, Presa culturală. Specii, tehnici compoziŃionale +i de
redactare, Ed. FundaŃiei Pro, Bucure ti, 2002.

Teste grila:
1.Sintagma „valoare de stire” se refera la:
a)proeminenta semnaturii jurnalistice;
b)legile proximitatii, calitatile stirii;
c)caracteristicile publicului"]intă.

2.Interviul inductiv se deschide cu:

a)intrebari specifice;
b)intrebari generale;
c)intrebari de relansare.
 Rezultate asteptate de la studenti: Studentii sa fie in masura sa redacteze o stire, un
feature si un interviu.
Competente dobandite prin insusirea continutului: Studentii vor reusi sa redacteze
stiri si interviuri in functie de anumite tipuri de publicatii.

Timpul mediu necesar asimilarii cursului al IX"lea: 4 ore

Instructiuni de parcurgere a resursei de invatamant: studierea materialelor
prezentate la bibliografie si cautarea unor exemple multiple in presa actuala.
Concluzii aferente cursului al IX"lea: Cursul pune la dispozitia studentilor un bogat
material practic si teoretic referitor la modalitatile de redactare a unei stiri, a unui
feature si a unui interviu.
 Cursul nr.10

Reportajul 3i ancheta jurnalistică

Obiectivele cursului: Recunoa terea i utilizarea tehnicilor de redactare a textelor

din genuri ziaristice precum reportaj ]i anchetă jurnalistică.
Cuvinte"cheie: punere în scenă, registrul subiectivită]ii, reportaj literar.

Reportajul este genul jurnalistic la care tehnicile rigide nu se pot aplica fără a fi
secondate de simŃul pentru procedeele stilistice cu savoare beletristică. Reporterul se
află la faŃa locului, iar impresiile imediate, necizelate, vor avea prospeŃimea nealterată
dacă literaturizarea nu va ocupa locul de frunte ; nimeni nu contestă forŃa unei metafore
vii, a unui epitet bine ales – primează însă obiectivitatea, mărturia veridică, scena reală,
mai puŃin recuzita. Jose de Broucker vorbe te despre punerea în scenă – montajul
părŃilor componente ale unui reportaj (1995 : 165).
Enclavele dialogate trebuie sǎ fie reprezentative pentru tema principalǎ a
reportajului i necesitǎ plasarea în perfectǎ armonie cu celelalte componente –
descriptive, narative – ale textului. Un portret succint, în câteva tu e de reprezentare
fizicǎ – îmbracǎminte, expresia feŃei, postura corpului, însoŃit de punctarea tonului, a
timbrului vocii, va preceda partea de adresare directǎ.

Reportajul spune o poveste – însă abundenŃa adjectivelor sau a adverbelor nu

trebuie să suprasolicite efortul plăcerii estetice, blocând astfel interesul pentru
informaŃia de natură strict jurnalistică " cea care pretinde valoare de actualitate, cea
care pune accent pe veridicitate.
Jean"Dominique Boucher considerǎ cǎ reportajul din presa scrisǎ viziualizeazǎ
informaŃia, autentificǎ +i ofera credibilitate (Boucher, J"D. ;1955 :9), personalizând
informaŃia prin unghiul de abordare original al jurnalistului. Boucher recomandǎ tehnica
firului conducǎtor (idem, p.88), ordinea cronologicǎ în prezentarea faptelor (jurnalistul
care nu va respecta cronologia, va fi obligat sǎ apeleze la flash"back"uri). Atacul (primul
paragraf) trebuie sǎ conŃinǎ elementele cele mai puternice, imaginile cele mai vii,
personajele&cheie, scena esenŃialǎ, citatul percutant. (…) Asemǎnǎtor unui film, atacul
reprezintǎ planul apropiat, gros&planul. (idem, p.89). Un atac nereu it este cel care
abundǎ în consideraŃii generale, cel care se confundǎ cu o listǎ de probe, cel descriptiv
prea lung. (idem, p.91) Finalul este cel care lasǎ ultima impresie asupra cititorului, de
aceea trebuie sǎ conŃinǎ i el o imagine puternicǎ , evitându"se tonul moralizator, forma
de tip concluzie autoritarǎ.
Stilul reportajului (concis, precis, simplu, colorat, viu) este redat prin alternanŃe :
planuri strânse/ planuri largi, acŃiune/reflecŃie, descrieri/citate, imagini/anecdote, fraze
scurte/lungi. (idem, p.99)
În reportaj, modalităŃile descriptive " peisagistice, de atmosferă, portretistice "
sunt esenŃiale. Speciali tii domeniului vorbesc despre vizibilitate (legată de minuŃia
descrierii, de abilitatea panoramării), despre expresivitate (cu referire la puterea de
evocare i sugestie), despre dramatizare. Sunt categorizate patru operaŃiuni descriptive
esenŃiale: de ancorare (specificarea obiectului descris), de aspectualizare
(fragmentarea întregului), de relaŃionare (contextul temporal i spaŃial), de reformulare.
Se pune accent pe legea alternanŃei, gestionarea lungimii frazelor, variabilitatea
senzaŃiilor (vizuale, olfactive, auditive), etc. (Preda, S.; 2006"a:61"83, passim).
LuminiŃa Ro ca vede în reportaj un text narativ care exploatează tehnica
spectacolului i care îmbină tehnicile narative cu cele ale genului dramatic (decor,
personaje, dialoguri, punere în scenă). (în Coman, M., coord., vol.II, p.76). Unghiul de
abordare este marcat vizibil de preferinŃele jurnalistului, subiectivitatea i obiectivitatea
sunt relaŃionate într"un mod mai explicabil/ scuzabil decât în alte genuri ziaristice.
Specificul construcŃiei reportajului Ńine de faptul că, asemănător cu proza beletristică,
permite răsturnarea ordinii cronologice. (idem, p.81) Primul paragraf este concis,
evocator, concret, prezentând o schiŃă de portret, o imagine semnificativă, un element
anecdotic, descrierea unui obiect & simbol, un citat (idem, p.85). Nu se recomandă
folosirea întrebărilor retorice nici în lead, nici în final " care va fi reprezentat de o scenă
puternică, un detaliu de culoare, un citat semnificativ sau o revenire la scena din
paragraful iniŃial. (idem, p.87) AcurateŃea, claritatea, credibilitatea, stilul potrivit sunt
regulile de aur ale redactării unui reportaj bun. @apoul reportajului ordonează ierarhizat
informaŃia, edifică împrejurările în care jurnalistul a ajuns la faŃa locului, poate conŃine
mini"schiŃe portretistice, elemente care sugerează atmosfera. Reportajul trebuie să fie
evocator, explicativ +i dinamic, conchide autoarea studiului. (idem, p.106)
În lucrarea dedicată reportajului interbelic românesc, Radu Ciobotea precizează:
(…) prin însă+i natura sa, reportajul este rodul descoperirii tensiunilor vieŃii, a dramelor
sociale, a momentelor de criză, iar profesiunea sa de credinŃă este, în general,
apărarea celor fără +ansă – a săracilor, a victimelor. (Ciobotea, R.; 2006:9). Autorul
adaugă: Un reportaj adevărat nu <<ilustrează>> realitatea, ci o reconstruie+te într&un
cod narativ apropiat literaturii de ficŃiune, îndeosebi romanului. El introduce unghiul
subiectiv +i jocul sensurilor (…). (idem, p.38).
Philippe Gaillard consideră că, în cazul reportajului specializat (în domenii
precum politica, sistemul juridic, domeniul sportiv), de i detaliul poate fi mai spectaculos
decât esenŃialul reporterul trebuie să păstreze măsura în proporŃiile pe care le va
acorda fiecărei părŃi a evenimentului. (2000:97)

Reportajul literar este definit în termeni de caracter subiectiv +i viziune artistică

cu accent pe capacitatea de a crea sugestii, de a se plasa la nivel simbolic, de a
transmite un mesaj subliminal (Ru ti, D.;2002 : 60"61). În acest tip de reportaj se
întâlnesc predominant : naraŃiunea secundară, amănuntul descriptiv, metafora.(ibidem).

Reportajul poate fi categorizat după criterii diverse :

● tematic (tema abordată poate fi socială, politică, etc). Un caz particular îl

reprezintă reportajul de război.

● al modalităŃii de expunere auctorială i al mijloacelor artistice utilizate.

Sunt propuse următoarele categorii de reportaj : de relatare implicată (cu

emfază pe tentativa jurnalistului de a impresiona cititorul prin confesiunea unor trăiri
intense) ; expozitiv (mai puŃin empatic, mai neutru, mai non&ornamental), reportajul
post"modernist (cu inflexiuni ale ironiei, cu retorisme), reportajul sumbru, reportajul "
pulp cu durităŃi ale temei, ale descrierii.( Ru ti, D.; 2002:73"79, passim).

Lynn Z.Bloom, autoarea unei lucrări despre redactarea textului non"ficŃional,

distinge patru modalităŃi de caracterizare, în funcŃie de abordare – descriptivă,
dramatică, impresionistă, istorică sau contextuală (1985 : 93).Autoarea este imperativă
atunci când recomandă : ArătaŃi, nu spuneŃi!(Show, don`t tell) (idem, p.99). Într"un
reportaj"portret tot ceea ce l"a impresionat pe jurnalist trebuie redat cu forŃa iniŃială a
întâlnirii din realitate : aspectul fizic, limbajul, eventualele trăsături ie ite din comun ;
dramatizarea de care vorbe te Bloom se referă la capacitatea reporterului de a
surprinde cât mai veridic acŃiunile, gândurile +i dialogul.( idem, p.107). Aceea i autoare
se referă la abordarea impresionistă – cea care ansamblează mai multe elemente care
se reflectă +i se refractă unele pe celelalte, pentru o semnificaŃie plenară.(idem, p.110).
Întrepătrunderea (intermingle) unor trăsături – fizice, de caracter, eventual contrastante,
reprezintă metoda de success a acestui tip de caracterizare.(idem, p.111). Abordarea
contextuală, istorică ar putea oricând constitui un fragment de roman realist, balzacian
de exemplu, în care talentul de scriitor se împlete te cu cel de istoric, de documentarist.
Reportajul – portret este axat pe dezvăluiri de caractere, pe creionări de destine
umane mai mult sau mai puŃin obi nuite.
Portretul fizic înregistrează trăsăturile feŃei i eventual accentuează
particularităŃile insolite, ce conferă unicitatea unei cromatici aparte a pielii, a ochilor, a
formei gurii sau a nasului.
Reportajul de atmosferă nu reprezintă simpla fotografiere a peisajului – ca i
cum un aparat neînsufleŃit ar imortaliza imaginea pe o películă rece. Specificul fiecărei
zone, interpretarea nuanŃelor, catalogarea resurselor oferite de peisajul respectiv –
naturale, materiale, toate aceste elemente surprind esenŃa reportajului de atmosferă.
Realitatea este ofertantă, oricărui loc i se poate găsi o trăsătură ie ită din comun,
depinde de talentul jurnalistului reu ita unui material unic, impregnat de emoŃie vie, dar
nu lacrimogenă sau idilizantă. Atmosfera este creată prin utilizarea unor termeni
specifici unei zone, unei comunităŃi.
Reportajele jurnali tilor"scriitori au savoarea beletristicului mai pregnantǎ.
În reportajele de cǎlǎtorie, de atmosferǎ, aluziile literare – din literatura universalǎ i
din cea autohtonǎ, analogiile cu imagini din picturi celebre, asocierea peisajului natural
cu cel din opera unui anumit artist, se relaŃioneazǎ perfect în ansamblul textual
integrator al elementelor de decor preponderente. Primǎvara – care pentru mulŃi e
blândǎ, suavǎ – pentru Caraorman – sat de deltǎ – se anunŃǎ totdeauna ca o fiarǎ,
lipsitǎ +i de elementarul simŃ matern : prǎvǎle+te apele, îneacǎ +i ve+teje+te iarba pe
care a crescut&o +i a înverzit&o. (…) Pe crengile pomilor nǎvǎlesc frunzele, de&o formǎ
ciudatǎ, asemǎnǎtoare cu aceea a urechilor ciulite de teamǎ, gata sǎ prindǎ orice
zgomot, orice nouǎ ameninŃare. (Sat în Deltǎ de Stefan Bǎnulescu în Muntean, G.,
coord., 1974 :42"47).
Reportajul unei meserii dispărute i al profilului unui om ce s"a remarcat odată în
domeniul respectiv, este prezent în pagini de cotidian actual din ce în ce mai des. Titlul
este redactat astfel : OŃelarii ro+ii dau furnalul pe landou (Cotidianul, 17.10.2007). Este
vorba despre ora ul OŃelu Ro u, vechi centru metalurgic, rămas fără obiect de activitate
din pricina închiderii furnalelor, cu populaŃia masculină nevoită să aibă grijă de copii,
fiindcă femeile au plecat la muncă în străinătate. Paragraful iniŃial oferă date concrete:
CLOCOTUL FIERULUI TOPIT abia se mai aude la OŃelu Ro+u. Din aproape 6.000 de
muncitori la combinatul siderurgic, numai 370 mai lucrează. Dar, spre deosebire de alte
ora+e monoindustriale cărora le&a stat inima, OŃelu Ro+u nu s&a prăbu+it de tot. Când
era să intre în agonie s&au ridicat, dârze, nevestele +i fiicele oŃelarilor +i au pus mâna pe
aspiratoare, cratiŃe , pămătufuri. Cu banii câ+tigaŃi de femei ca menajere în Germania,
ora+ul stă copăcel pe picioarele lui. Iar fo+tii oŃelari, căliŃi la gura cuptoarelor, îngrijesc
de copii acasă +i se uită pe cerul cel mare: când mai apare o trâmbă de fum, e semn că
s&a mai pornit un cuptor +i că se mai ivesc câteva locuri de muncă.
 Jurnalistul înregistrează permanent emoŃiile celor intervievaŃi: citatele sunt
urmate de astfel de completări" trage el un pic +i pe turta lui ; oftează din rărunchi X.
Ziaristul înregistrează i estimările puŃin încurajatoare ale viceprimarului i mărturisiri
ale altor locuitori afectaŃi de criză. Finalul prezintă figura unei femei, monumentale,
oŃelar, surprinsă într"o atitudine atipică pentru o meserie în care se remarcă mai
degrabă bărbaŃii: Seara , după munca asta în care o mi+care gre+ită cu un milimetru
poate împră+tia moartea în jur, stăpâna utilajelor apocaliptice coase goblenuri, cu o
nesfâr+ită migală, +i mai câ+tigă un ban. [i prive+te pe geam la marele combinat
părăsit cum fumegă topindu&+i propriile hale pustii ca un monstru ce se autodevorează .
Reportajul de război este un tip aparte de reportaj – filonul subiectiv al relatării
scoate la iveală sentimente puternice trezite în sufletul jurnalistului în circumstanŃe ce îi
pun deseori viaŃa în pericol. SituaŃia conflictuală necesită o analiză de profunzime, în
condiŃii de traumă psihică pentru ziarist – relatarea va fi uneori marcată de emoŃii
incontrolabile, cu verbe explozive i exclamaŃii pătima e. Această exagerare a
procedeelor artistice este mai cu seamă explicabilă atunci când reporterul se află pe un
câmp de luptă, în mijlocul ostilităŃilor, momente în care uneltele de scris i"ar putea fi
înlocuite cu arme de apărare.
Reportajul"social presupune o stǎpânire perfectǎ a tehnicii colajului : informaŃii
generale referitoare la o stare de fapt problematicǎ, aspecte particulare reflectate în
viaŃa unor persoane afectate de situaŃia respectivǎ, mǎrturii ale acestor persoane, cu
interpretarea, de cǎtre reporter, a inflexiunilor vocii, a nuanŃelor i tonului vorbirii, chiar a
umbrelor din privire, a gesturilor i a mimicii. Deseori, reporterul înregistreazǎ astfel de
atitudini, justificative pentru comportamente ulterioare : Din vocea/privirea/poziŃia
capului/postura corpului sǎu se observa cǎ este furios/gata de ceartǎ/hotarât sǎ (…).
Reportajul senzaŃional, înrudit cu ancheta socială, este cel care abordează teme
controversate, cu personaje condamnabile din punct de vedere moral, dar i legal, cu
implicarea jurnalistului în postură de detectiv sub acoperire, periclitându" i integritatea
fizică, la limita acceptării dictonului celebru scopul scuză mijloacele. Reporterul dă la
iveală afaceri oneroase în materiale cu titluri captivante i care intrigă simŃul de
aventură al oricărui cititor. Un reportaj al lui Bogdan Eduard, trimis de Cornel Nistorescu
să investigheze ofertele ilegale de muncă pentru români, peste hotare, este intitulat
Călăuză pe drumul speraŃei +i al morŃii.(material publicat i în cartea Reportaje de iubire
în vreme de război din 2006, p.42"68, dar realizat în mai 1997).
Despre reportajele tip Brunea"Fox ale jurnalistului Iftimie Nesfântu, publicate în
Gândul i strânse în volumul Hristosul de tinichea, s"a scris cǎ au subiecte demne de
Marquez (sursa www.romlit.ro/reportaje). Titlurile sunt ca din nuvelele lui Slavici :
Prostul satului, Femeia ca pamântu‘, Boul ro+, 17 fraŃi +i o bunicǎ. În Pu+cǎrie cu
balamuc, reportaj care descrie experienŃa traumatizantǎ traitǎ de însu i reporterul închis
accidental împreunǎ cu bolnavii mintal de la Târgu Ocna, sunt înregistrate deviaŃiile de
comportament ale celor cu handicapuri psihice severe, fǎrǎ menajamente eufemistice,
cu descrierea detaliatǎ a unor acŃiuni de fi ǎ clinicǎ.
Reportajul care glisează spre critica socială a fost semnat de nume precum
F.Brunea"Fox (supranumit părintele reportajului senzaŃional), Al.Sahia (în reportajele
căruia era prezentată în stil direct vizionar, viaŃa +i revendicările muncitorilor ceferi+ti +i
portuari) [Vi inescu, V. ; 2003 : 122]. Reporterul poate folosi termeni arhaici pentru a
descrie un sat uitat de lume, poate utiliza jargonul diferitelor culte sau religii (cu
explicaŃiile de rigoare) pentru o mai mare autenticitate. Descriind viaŃa evreilor săraci
din Maramure , Brunea"Fox creează atmosfera zonei i a modului de trai, utilizând
cuvinte din câmpul semantic al portului, al credinŃei evreie ti – stramlăh (calotă de atlaz
purtată cu o bandă de blană(...)în jur), pejes (fudul), marăv (rugăciune de seară), copăl
(calotă obligatorie la ceremoniile cu caracter religios) (Brunea"Fox, 1973 : 68"69,
passim).
Ancheta jurnalistica. Titlurile unor astfel de articole utilizează perifraze
incriminatoare i, adesea, precizează domeniul în care au loc respectivele nereguli pe
care articolul le va dezvălui i le va susŃine cu dovezi. <<BăieŃii de+tepŃi >> din industria
cărŃii este un articol al cărui apou oferă informaŃii incipiente din culisele unei afaceri
oneroase: De+i activitatea editorială nu are nici pe departe mizele financiare care sunt
în energie, acest domeniu are parte +i el de profitori +i manevre de culise. Unele edituri
se plâng de felul în care relaŃionează cu instituŃia care gestionează drepturile de autor,
COPYRO, în timp ce acestea acuză editurile de plagiat sau declararea incorectă a
tirajelor. (adevarul.ro, 4.02.2009). Date referitoare la acuzaŃiile reciproce ale părŃilor
implicate în conflict, afirmaŃiile unor persoane cu funcŃii importante" directorul executiv al
AsociaŃiei Editurilor din România, directorii generali ai unor edituri cu renume, membrii
ai Consiliului Director COPYRO, sunt prezentate de către jurnalist alternativ, într"un
montaj ce pretinde abilitatea construirii fără cusur a demonstraŃiei.
Pentru Sorin Preda, reportajul este o poetică a efectului, iar ancheta susŃine o
poetică a cauzei.
Pentru reportaj esenŃial este răspunsul la întrebarea cine?, pentru anchetă este
importantă elucidarea unor motivaŃii, a unor cauze. (în Coman, M., coord., vol. II,
p.119). Sunt nerecomandabile: militantismul, moralizarea, excesul de informaŃie,
abundenŃa surselor confidenŃiale i a formulărilor de tip se zice, toată lumea +tie,
folosirea jargoanelor, temele prea generale. (idem, p.120). @apoul, clar, provocator,
inteligent, anunŃă un text conceput în trepte – prezentarea faptelor, un mic istoric al lor
cu introducerea actorilor principali, sinteza opiniilor exprimate, stabilirea gradului de
implicare, concluzii. (idem, p.135) Defectele unei anchete sunt: tratarea exhaustivă a
subiectului, salturile mari în timp +i spaŃiu, mulŃimea persoanelor invocate, revenirile
pedant explicative, dramatizarea inutilă a efectului, mulŃimea +tirilor (idem, p.136)
Ancheta jurnalistică este un gen foarte complex ce pune la încercare talentul de
investigator al ziaristului, dublat de un talent aparte în asamblarea fără fisuri a
informaŃiilor multiple. Ancheta care conduce spre dezbatere devine (...) o sumă a
genurilor, fiind caracterizată de informaŃie corectă, completă, onestă. Structurarea
textului constă în poziŃionarea problemei investigate la început, urmând ipoteza,
verificarea – dovedirea ei, soluŃia – concluzia. (Popescu, C.F.; 2002: 44)

Bibliografie obligatorie:
1. Coman, Ruxandra, Tehnici de redactare, Editura FundaŃiei Romania
de Maine, Bucuresti, 2009;
2.Coman, Mihai (coord.), Manual de jurnalism. Tehnici de documentare +i
redactare, vol I i II , Ed. Polirom, Ia i, 2000"2001.

Bibliografie facultativa:
1.Ru ti, Doina, Presa culturală. Specii, tehnici compoziŃionale +i de
redactare, Ed. FundaŃiei Pro, Bucure ti, 2002;
2.Popescu, Cristian, Florin, DicŃionar explicativ de jurnalism, relaŃii publice +i
publicitate, Ed. Tritonic, Bucure ti, 2002.
 Teste grila:
1.Reportajul de atmosfera presupune:
a)relatarea strict informativa;
b)informatie, dar si creatie, puternic marcata subiectiv;
c)detasarea jurnalistului de subiect, cu redarea sumara a detaliilor.

2.Reportajul senzational este inrudit cu:

a)feature"ul;
b)articolul de fond;
c)ancheta sociala.

Rezultate asteptate de la studenti: Studentii sa fie in masura sa redacteze un

reportaj si o ancheta jurnalistica.
Competente dobandite prin insusirea continutului: Studentii vor reusi sa redacteze
reportaje si anchete in functie de anumite tipuri de publicatii.
Timpul mediu necesar asimilarii cursului al X"lea: 4 ore
Instructiuni de parcurgere a resursei de invatamant: studierea materialelor
prezentate la bibliografie si cautarea unor exemple multiple in presa actuala.
Concluzii aferente cursului al X"lea: Cursul pune la dispozitia studentilor un bogat
material practic si teoretic referitor la modalitatile de redactare a unui reportaj si a unei
anchete jurnalistice.
 Cursul nr.11

Editorialul

Obiectivele cursului: Recunoa terea i utilizarea tehnicilor de redactare a unui

editorial în func]ie de tipul de publica]ie.
Cuvinte"cheie: contextualizarea evenimentului, argumentare, persuasiune.

În articolele de analiză, de comentariu, în editorial, sunt vizate scena politică sau

un singur aspect edificator al acestei scene, ansamblul societăŃii sau o etapă de
dezvoltare socială. Jurnalistul trebuie în primul rând să fie convingător i să ofere
cititorului măsura întregii sale capacităŃi de obiectivare. Uneori, opiniile personale sunt
atât de tran ante încât pot devia spre subiectivităŃile acuzaŃiilor cu miză personală,
pamfletare ad"hominem, lucru des întâlnit în editorialul actual. În articolele polemice, de
opinie este important demersul argumentativ, decupat în etape ale unui raŃionament
fără fisură, cu bază în factual, nu în capitalul de opinabil al unora sau al altora.
Comentariul poate conŃine judecăŃi de valoare cu marjă de eroare plauzibilă, din pricina
implicării emoŃionale a jurnalistului – este posibil ca opinia omului de presă să încalce
flagrant ceea ce alŃii consideră sacru, moral. Jurnalistul are libertatea să î i susŃină
poziŃia public, să î i consolideze unghiul de abordare cu argumente imbatabile. Însă
această libertate de exprimare nu se confundă cu racolarea de adepŃi, cu mijloacele
propagandei în vânătoarea după emuli obedienŃi.
Ziaristul cataloghează situaŃia în relaŃie cu altele de acela i tip din alte Ńări, din
alte epoci – formula analogiei este mereu oportună, fiind u or de decodat i savuroasă
prin artificiile argumentative.Astfel sunt clarificate necunoscutele ecuaŃiei politice sau ale
unei acŃiuni sociale cu substrat politic, de exemplu . Sunt parcurse etape importante în
demersul său analitic : relatarea evenimentului, analiza evenimentului cu insistenŃă pe
importanŃa lui, evidenŃierea opiniei auctoriale în legătură cu importanŃa evenimentului,
prezentarea altor opinii, trimiteri la alte interpretări(…) (Ru ti, Doina,2002:117).
Contextualizarea evenimentului comentat este realizată cu rigurozitate, privirea
de ansamblu este scrutătoare i critică. Opinia personală poate fi singulară.
Argumentarea, cu miză pe toate mijloacele persuasiunii, vizând latura raŃională i cea
afectivă, trebuie să alcătuiască un bloc discursiv redutabil, fără bre e de ilogic sau
incoerent. Teoreticienii consideră că poate cea mai importantă menire a editorialului
este realizarea legăturii dintre fapte cu un context mai larg (…) Faptele intră într&un
editorial, doar când conduc spre o concluzie logică. (Reuben Maury, Karl
S.Pheiffer,1960, apud Popescu, C.F.;2002:120). Indiferent de mijloacele utilizate pentru
interpretarea, contextualizarea i categorizarea faptelor se consideră că un editorial
corect construit din punctul de vedere al raŃionamentului i al demonstraŃiei este acela
care se poate reduce la un silogism.(Popescu, C.F., 2002:121).Ceea ce înseamnă
cuprinderea temei într"o exprimare sintetică, din care va decurge o concluzie logică, cu
impact imediat asupra cititorului.
Sorin Preda indică defectele editorialului cultural : lipsa unui subiect definit clar,
tonul de amvon ,didacticist (alŃi autori îl numesc pontifical – vezi Popescu, C.F.,
2002:121), care reduce opiniile celorlalti la insignifianŃă, dând credit total numai opiniei
proprii, alături de marcarea emfatică a futilului i camuflarea banalului în fraza
pompoasă i strălucitor ambalată în figuri ornamentale sau de retorică inflamată.
(editorialul cultural în Preda, S.,2006, cap. Genurile jurnalismului cultural, p.17&54,
passim).
Leadul unui editorial poate consta într"o portretizare în termeni ironici a unei
personalităŃi politice, pentru a pune în evidenŃă mai apoi situaŃia globală a scenei
electorale sau senatoriale, ministeriale, etc.. Metoda generalizării funcŃionează cu
succes în acest caz. Truismele, locurile comune, stereotipiile de caracterizare, cu
etichetă permanentă, ajută la construirea unei introduceri pe baza demersului deductiv
– de la general la particular. Jurnalistul pleacă de la cli ee de gândire precum : toŃi
oamenii de afaceri sunt necinstiŃi sau toŃi politicienii urmăresc doar propriile interese. A
devenit deja cli eizată această tehnică în leadul editorialului în presa noastră, alături de
limbajul frust, cu licenŃe de colocvialism colorat i cu bufonerii stilistice : În general,
românul este predispus la glume, cei tineri au o expresie mai globală pentru aceste
hârjoneli verbale – caterincă. Luat nonstop peste picior(...), primul&ministru poate profita
de statutul de victimă de serviciu a presei (…).(jurnalulnational.ro, 7.01.2009). Corpul
textului va demonstra cum ma inaŃiunile politicienilor nepricepuŃi sau corupŃi
bulversează bugetul de stat i ruinează credibilitatea clasei conducătoare. Paremiologia
– Cum îŃi a+terni,a+a dormi, metafora denigratoare – Prima decizie oficială arăta cum se
împart marile ciolane, care mai au +i ceva carne pe ele, i arborescenŃa metaforică de
nuanŃă antifrastică " Pre+edintele Traian Băsescu semnează rapid(...)legea care
deschide meniul pentru noua putere. Să aibă +i ea, săraca, după ani de nemâncare din
opoziŃie, ce pune pe masă. Editorialul va analiza legi nepotrivite i va ironiza lipsa de
performanŃă a politicienilor. Finalul reprezintă o aluzie defăimătoare la adresa femeilor"
politician, fără educaŃie i inapte din toate punctele de vedere sa facă parte din
Parlament.
S"a constatat faptul că, de cele mai multe ori, concluziile editorialelor române ti
nu oferă soluŃii, fiind preferate jocul de cuvinte, întrebarea retorică i ironia.
Editorialul tinde, în presa românească, să mizeze exagerat pe resursele
antifrazei – epitetul antifrastic, metafora ironică, finalul de urare ironică – plusând în
registrul satiric, lăsându"i cititorului o singură cheie de lectură – cea în direcŃia
ambiguităŃii i conducându"l spre o concluzie presupusă, nu i explicită. Titlurile sunt de
tipul ironiei mu cătoare : Capcana mi+tocărelii +i legea incompetenŃei.
( jurnalulnational.ro, 7.01.2009); Stânga merge în Ferrari Honoris Causa (apar jocuri de
cuvinte ce reduc situaŃia politică generală la datele caracteristice unui singur candidat
ministerial: CăluŃul cabrat intră în viteză în Guvernul României. FeriŃi, nu se +tie unde se
opre+te! X,candidatul teleghidat de PSD pentru postul de ministru al SănătăŃii, are toate
datele biografice pentru a fi comparat, în oglindă, cu ministerele Ridzi&Pitzi +i Nutzi
Ple+coi.) (jurnalulnational.ro, 20.12.2008). Este o strategie a retoricii negre, cum o
numea Roland Barthes, aceea de a caracteriza o clasă pornind de la trăsăturile unui
singur membru al acesteia. Tactica aceasta este des întâlnită în editorialele ce
analizează situaŃia politică precară, devenită instabilă din pricina incompetenŃei unuia
sau a altuia dintre conducători – dacă un ef de partid se dovede te corupt, jurnalistul
va conduce demonstraŃia spre generalizarea acestui defect de caracter la toŃi membrii
partidului respectiv. Finalul editorialului recurge la aceea i variantă a discursului în
adresare directă, cu accent pe componenta perlocuŃionară, de îndemn ironic : Oameni
buni, cumpăraŃi&vă de pe acum aspirine! Cât mai sunt. Dacă nu mai găsiŃi, cereŃi ma+ini
Ferrari. Se vor da la tot cartierul. Compensate.(ibidem) Aluzia la căderea definitivă a
întregului sistem de protecŃie în domeniul sănătăŃii, odată cu venirea la conducere a
candidatului i la afacerile oneroase ale acestuia este evidentă.
În articolele de interpretare, de opinie, în cele polemice, forŃa argumentelor
trebuie să susŃină e afodajul ideatic, iar demonstraŃia să urmeze cursul unei logici
imbatabile.
În opinia profesorului A."P.Iliescu, mijloacele demonstrative utilizate cu un scop
justificativ sunt diverse: argumente neformale, obiecŃii, analize critice, comparaŃii,
confruntări de idei, experimente mentale, inferenŃe +i, la limită, deducŃii formale
explicite. (A:"P: Iliescu, apud VlăduŃescu, @t. ; 2006:73).
Textul publicistic de argumentare trebuie să nu abdice de la primatul coeziunii
logice " coererenŃa se aliază cu limbajul concis, redus la conŃinutul ideatic esenŃial.
Pentru Cristian Florin Popescu argumentarea este un act de comunicare ce se
construie+te în special prin raŃionament (Popescu, C.F. ; 2002:51), de aceea artificiul
retoric deplasează argumentarea spre terenul retoricii, al persuasiunii.
Teoreticienii domeniului acordă atenŃie nu doar argumentelor logice, ci i celor
persuasive, pe baza cărora se întemeiază toate opinabilele, orice ar fi ele: opinii, păreri,
consideraŃii, susŃineri, credinŃe, convingeri, convicŃiuni, certitudini, persuadări, îndoieli,
alegaŃii (declaraŃii ce nu conŃin dovezi). (VlăduŃescu, @t. ; 2006:86).
Cercetătorul @tefan VlăduŃescu aminte te argumentele raŃionale categorizate de
Andrei Marga în argumente ale logicii pure/ logico"realiste/ ale praxisului/ ale
experienŃei transcendentale/ ale experienŃei istorice/ ale experienŃei existenŃiale/
lingvistice/ computeriale (VlăduŃescu, @t. ; 2006:87). Ch. U. Larson propune probele
dramatice (legate de naraŃiuni, depoziŃii, anecdote, relatări ale participării) i probele
raŃionale (referitoare la procese logice fără implicarea modalităŃilor dramatice). (apud
VlăduŃescu, @t. ; 2006:87). Cele din urmă se referă la raŃionamente de tip cauză – efect,
bazate pe simptome, raŃionamente analogice, deductive, inductive, i la utilizarea
statisticilor, a mărturiilor. @tefan VlăduŃescu este categoric: Jurnalismul este
interpretativ. Interpretarea jurnalistică, pentru a rămâne obiectivă, trebuie să se situeze
pe intervalul de aplicaŃie a raŃionalităŃii. (VlăduŃescu, @t.; 2006:103).
Lucrările de retorică recunosc drept atribute esenŃiale ale argumentării
următoarele: coerenŃă formală, probabilitate, coeziune semantică, claritate denotativă,
intensitate conotativă, ordine gramaticală, adecvare la situaŃia de comunicare i la
fondul intelectiv" afectiv al publicului. (Mihai, Gh. ; 1998: partea a IV"a, passim).
Sorin Preda îl citează pe Lionel Bellenger, cel care a legat reu ita efortului
persuasiv de credibilitate, coerenŃă, consecvenŃă i congruenŃă, punând accent pe
regulile unei argumentări corecte " problematizarea, elucidarea i evaluarea. (Preda,
S. ; 2006"b:115"151, passim).
Cercetătorii consideră comentariul un text ce înscrie semnificaŃia găsită în noi
contexte , individualizând prin comparaŃie +i luare de atitudine, nelimitându&se să arate,
ci emiŃând +i judecăŃi de valoare. (Cornea, P. ; 2006:247).
În articolele de comentariu se împletesc mecanismele deducŃiei, ale inducŃiei.
Apar i inferenŃe [cele care ilustrează stratagemele argumentării +i ordonează
modalităŃile demonstraŃiei i care extrag esenŃa a ceea ce se spune +i prezumă logic
ceea ce se omite, fiind doar implicat (Cornea, P.;2006:426)].
În articolele complexe, de analiză a unei situaŃii politice/sociale/economice
dificile, jurnalistul emite judecăŃi de valoare asupra mai multor aspecte pe care le
contextualizează i le relaŃionează conform propriei opinii.
În textele de analiză, de comentariu, argumentarea fără bre e de ilogic, fără
digresiuni i oscilaŃii pro i contra supărătoare, este atuul unei redactări reu ite,
caracterizate prin:
 "respectarea legilor logicii;
"plasarea argumentului forte în poziŃia"cheie a textului, susŃinut de argumente ale
raŃiunii i ale afectelor –în proporŃie variabilă, în complementaritate perfectă.
Se consideră că argumentarea exclusiv raŃională conduce la un text sec, iar cea
exclusiv emoŃională conduce la demagogie. (Stan, C.;2000:79)
Într"un studiu asupra modalităŃilor de organizare logică a secvenŃelor unui
editorial, Andra @erbănescu va disocia tiparul inductiv de cel deductiv, în primul caz
aducând în discuŃie exemple preluate din articole unde apar:
"succesiunea de idei/ argumente, care conduce în mod direct la teza exprimată
în finalul editorialului;
&nuanŃarea progresivă a unei idei, dezvoltarea ideii prin acumulare de elemente,
detalii, argumente;
&dezvoltarea unor planuri paralele, care în final sunt aduse de autor într&un
anumit punct de convergenŃă (teza editorialului);
&deplasarea accentului dinspre evenimente (…) spre cronologia evenimentelor;
&juxtapunerea de secvenŃe autonome care conduc la o generalizare (inducŃie)
(…); concluzia nu rezultă direct din ideile expuse, ci are caracter speculativ +i raliază
secvenŃele autonome la o idee implicită, neexprimată în text (…) (@erbănescu , A., în
Pană Dindelegan, G. coord., 2002:368"370).
În cazul tiparului deductiv, autoarea precizează faptul că jurnalistul porne+te de la
o teză, pe care o argumentează/ dezbate/ exemplifică pe parcursul articolului. (idem,p.
371). Nu sunt rare apariŃiile în textele de comentariu ale tiparului mixt, în care metoda
inductivă i cea deductivă se susŃin reciproc. Autoarea remarcă i genul de editorial
caracterizat de o discursivitate nestructurată" articolul apare ca o enumerare de idei,
circumscrise unei teme; unitatea textului este dată doar de apartenenŃa ideilor la un
domeniu general, presupus a fi partajat de autor +i de cititor; teza articolului este
implicită sau lipse+te; legături laxe între idei. (idem,p.374).
Pornind de la criteriul focalizării – capacitatea jurnalistului de a menŃine în centrul
atenŃiei ideea de bază a articolului, a unui paragraf, autoarea ajunge la concluzia că
textul editorialului românesc are grad relativ scăzut de focalizare (idem,p.376), lucru
cauzat de:
"abordarea unui stil reflexiv – eseistic (metaforizarea opacă, reflecŃiile personale,
asociaŃiile libere de idei, retorismul, cumulul de idei insuficient dezvoltate);
&tendinŃa spre digresiune;
"nonliniaritatea (tema netratată linear);
"stilul încărcat;
"utilizarea unui stil ambiguu;
"introducerile lungi;
"secvenŃele metadiscursive inutile(explicaŃii în exces);
"frazele arborescente;
"schimbările de registru;
"speculaŃiile (idem,p.376"387, passim).
Toate cele enumerate intră în categoria defectelor de redactare a unui editorial.
Acela i studiu pune în evidenŃă următoarele caracteristici ale textelor de
comentariu jurnalistic: relaŃia implicită dintre teză +i argumente , frecvenŃa actelor de
vorbire , literaturizarea (narativizarea, decrierea subiectivă, figuri de stil),ironia,
antifraza, insinuarea, intertextualitatea, utilizarea proverbelor, a maximelor, etc.
Concluzia la care ajunge autoarea este aceea că editorialele din presa românească
sunt, în majoritate, texte de tip non&utilitar, autocontemplative/ reflexive , deoarece
informaŃiile esenŃiale sunt eludate sub afluxul de efecte retorice, iar logica discursului
este deficitară din pricina etalării exagerate de subiectivism (idem, p.388"393, passim).
Interpretarea vizează latura investigativă a demersului jurnalistic. Jurnalismul de
interpretare nu este sinonim cu jurnalismul de opinie, ci se înscrie în prelungirea
jurnalismului de informare, încercând să răspundă amplu, bazat pe informaŃie, la
întrebarea << de ce>> (Popescu, C.F.; 2004, vol.II, p.6). Ancheta este prototipul acestui
tip de jurnalism.
Simpla traducere a jargoanelor nu este suficientă; sunt necesare explicaŃii
complexe de contextualizare a unui eveniment, de refacere a drumului parcurs de
actanŃi până la un moment crucial în desfă urarea faptelor actuale.
Interpretarea profundă presupune capacitatea reporterului de a" i depă i
variabilele subiectivităŃii i de a sonda cu obiectivitate (în doză cât mai mare) chiar
adâncimi de con tiinŃă ale unor persoane implicate în eveniment, în măsura
posibilităŃilor sale de psiholog in nuce.
Interpretarea înseamnă explicaŃie" aprofundarea înŃelesului, depistarea cauzelor,
a intenŃiilor unei persoane.(Cornea, P.; 2006:57)
Articolele de analiză sunt redactate urmând regulile oricărui demers interpretativ,
vizând să aprofundeze , să explice semnificaŃiile evenimentului, dintr"un unghi de
abordare pur subiectiv. (Popescu, C.F.; 2002:37)
Jurnalismul de opinie aduce în prim plan sistemul de valori personale pe care
ziaristul î i sprijină demonstraŃia. Criteriile sale axiologice ies în evidenŃă prin statuarea
unor principii pe care i le asumă cu responsabilitatea autorităŃii în materie.
Editorialistul, comentatorul avizat în domeniul vieŃii sociale, politice, economice,
analistul versat, î i vor expune părerile, reu ind să convingă prin forŃa argumentelor i
prin construcŃia impecabilă a raŃionamentelor. Fără a neglija componenta afectivă a
limbajului, jurnalistul de opinie mizează pe subiectivitatea declarată a ziaristului
consacrat, ziaristul a cărui voce îndrăzne te să zdruncine stereotipii, să înfrângă
prejudecăŃi, să consolideze noi curente de opinie. Opinia personală foarte puternică,
bine reprezentată în construcŃia argumentativă i fără cusur expusă în cadrul legilor
logicii, va reu i să clatine conformisme i să traseze noi direcŃii de observaŃie a faptelor
expuse. Editorialul, cronica, recenzia, comentariul ar trebui să evite subiectivismul
exacerbat, arbitrariul, partizanatul. (Popescu, C.F.;2002:188)
Cartea lui Cristian Tudor Popescu Un cadavru umplut cu ziare oferă o imagine a
presei române ti formate pe retina unui editorialist actual renumit. Este o presă venală,
ce exagerează evenimentul mărunt, cu tentative murdare de cre+tere a tirajului pe
seama nevoilor umane aflate la baza celebrei piramide masloviene(op.cit., p.8),
partinică, vânzând gogo+i politice de băgat pe gîtul electoratului (op.cit., p.11). Sunt
reunite în volum multe dintre articolele publicate de autor în pagini de ziar.
Prin faptul că majoritatea ziarelor speculează scandalurile mărunte este lovită
grav ideea de presă.(op.cit., p.9).Divertismentul vehiculat în presă vizează îndobitocirea
cetăŃeanului, aducerea lui la stadiul de animal cu reflexe primare (op.cit., p.11).Autorul
nu găse te nicio scuză ziarelor bălŃate care dau titluri în demenŃă ,fără nicio susŃinere în
textele din propriile lor pagini de interior, care răstălmăcesc propoziŃii simple, cu subiect
+i predicat, care trunchiază documente oficiale pînă unde le convine.(op.cit., p.13).
Editorialele gazetarului sunt exemple de registru familiar în matriŃa aluziei culte :
imaginea unui megaloman intoxicat cu vorbiturice – acest Costea e un personaj literar
demn de escrocii lui Lesage, Mark Twain, Caragiale, Mazilu…(op.cit., p.23) ; a le spune
demnitarilor români cât sunt de ticălo+i e totuna cu a striga într&o gură de canal;
nomenclaturistul anilor ‘70 nu mănâncă portocalele putrede +i lascive ale străinătăŃii, ci
mere de Voine+ti (…)(op.cit., p.30"31); coioŃii tineri au făcut revoluŃia, pentru că nu mai
răbdau să fie pocniŃi peste bot de ăl bătrân, când voiau să mu+te din pradă. Modelul de
reu+ită în societatea românească actuală este bazat exclusiv pe cinism,hoŃie ,minciună,
lipsă de scrupule, perfidie.(op.cit., p.33); Limba română este înŃepată,tăiată cu dinŃii,
dată cu sare, umflată de nu mai încape în gură, strivită cu ciocanul.(op.cit., p.157),
limba din gazetele de doi bani crapă, se dă peste cap, se amestecă bucăŃile altfel, nicio
formă de relief nu mai poate fi recunoscută. Finalmente, limba română devine un
cadavru umplut cu ziare, ca la morgă.(op.cit., p.160) – acumularea, metaforizarea dau
măsura întregii descătu ări de virulenŃă a unui autor care folose te arhaismul
[Pre edintele Iliescu – în primii ani de domnie...(op.cit., p.35)], metafora ironică [După
zece ani, avem din nou o campanie electorală plină de baloane pestriŃe +i hârtii de
înălŃat zmeul. (op.cit., p.38)] pentru a descrie în paginile ziarului situaŃia unei Românii
bulversate de o tranziŃie sisifică, nereu ită. Expresia argotică este la editorialistul în
cauză, frustă, dar acceptabilă : probleme care&i ard la ficaŃi pe oameni, dijmuirea,
greblarea, sifonarea de bani publici.(op.cit., p.39). Apar des în editoriale : extensia
metaforică – banul înnegrit de trecerea prin palmele românilor de rând (+i care), bine
spălat, s&a transformat în dolari +i franci francezi pentru uzul persoanelor subŃiri.(op.cit.,
p.40), comparaŃia denigratoare – Alegerile din toamnă capătă astfel un aer u+or sinistru
, ca acel joc de tarot fatal în care, orice carte ai întoarce, e tot hârca cu coasa. Fie că
vom vota urechile, fie zâmbetul, fie ciocul, votăm, de fapt, aceea+i ectoplasmă ro+u –
albăstruie care stăpâne+te România nu de zece ani, ci de o jumătate de veac...(op.cit.,
p.44), adresarea directă către publicul făcut martor implicit " Adicătelea, dragi cetăŃeni
cu drept de vot, băgaŃi bine la cap, dl.Constantinescu(…) nu e om ca toŃi oamenii, e
Sfântul Duh întrupat, singura salvare a României.(op.cit., p.46), cu recurgere la
antifrază, cuvinte neînregistrate în dicŃionare – neamprostie (ibidem), combinagii
(op.cit., p.66), clapetari (cei care tastează la calculator)(op.cit., p.85), plasticării (obiecte
din plastic)(op.cit., p.86), zemeuri multicolore benzoate (băuturi artificiale)(ibidem),
activitate discreŃionar&clientelară (op.cit., p.88); vadimism (op.cit., p.127). Nu lipse te
metafora medicală – sindromul cafelei băute cu Bill, cu Jacques, cu Tony de dl.Emil
(ibidem), ineficienŃa +i putreziciunea politicului cangrenează economicul, socialul,
culturalul, toată viaŃa noastră.(op.cit., p.87); O generaŃie întreagă a fost deci anesteziată
spiritual pe cale audiovizuală pentru a primi acum în ceafă injecŃia cu vadimism. Toate
aceste tehnici de seducŃie, de incitare, de convingere sunt utilizate frecvent de oricare
ziarist în editoriale. Este jurnalistul al cărui condei se încumetă să vadă în scrisorile de
dragoste eminesciene o nuanŃă de vrăjeală , de cobzăreală (op.cit., p.49), iar în
epistolele poetului – posibil material de comedie carageliană (în articolul Eminescu – un
personaj al lui Caragiale,(op.cit., p.48"58). Cli eul nu"l ocole te nici pe C.T.Popescu :
Constantinescu et comp., este demenŃial faptul că... (cli eul argotic) (op.cit., p.60). A
devenit cli eu i imaginea metaforică legată de trabucul lui Clinton – metafora
contextuală (numai cei care cunosc scandalul în care a fost implicat Pre edintele
american o pot decoda) – Sub apăsarea neiertătoare a ConstituŃiei, de+i iertat de popor,
Clinton a fost încovoiat până la lacrimi +i pus cu botul în chi+tocul strivit al propriului său
trabuc.(op.cit., p.62). Apare i metafora ocantă : din cauza vicisitudinilor vârstei, dlui
pre+edinte i&a scăpat piciorul minŃii în mla+tinile trecutului.(op.cit., p.145).
În articolul Hitecha, my love, autorul este chiar poetic – Îmi plac liniile pure +i
nobile ale monitorului pus pe un soclu gât de lebădă.(op.cit., p.85) – ironia e simŃită
u or, mai ales atunci când editorialistul imaginează un viitor al poeziei române ti
inspirate din noua tehnologie " pulverizând în fine dezgustătorul loc comun tastând
pradă gurii mele ale tale buze dulci.(ibidem)"pasti a după Eminescu este u or
decriptată.
 Proverbele oferă material de intervenŃie creatoare: ToŃi sunt străbătuŃi atunci de
un fior ontologic după patru ani cioară, sunt +i o zi +oim, simt că există +i că Ńin în mâini
propria soartă.(op.cit., p.86) (în editorialele lui C.T.Popescu este des întâlnită aluzia
cultă : opŃiunea politică a unuia este secretul lui Polichinelle (op.cit., p.115). Aluziile
folclorice nu lipsesc nici ele.
Caracterizările succinte, ocante prin duritatea etichetărilor sunt caracteristice
tipului de editorial în linia pamfletului : parlamentarii români sunt o adunătură de borfa+i,
muhaiele +i chelneri de bac+i+uri mici. (op.cit., p.90); naŃiunea română " necioplită,
lipsită de rafinament +i incapabilă de toleranŃă (op.cit., p.91); România e un stat&femeie
(op.cit., p.111); Regimul lui Constantinescu este regimul barbetelui ofilit (ibidem);
balerinul politic X (op.cit., p.113); PRM e un partid&fantomă (ibidem). Analogiile pun o i
mai pregnantă amprentă asupra stilului său inconfundabil: A+a cum se uită românii la
bă+tina+ul ruandez care agită zâmbăreŃ capul despăr+it de trup al vecinului său ca pe o
plasă cu pe+te proaspăt prins, a+a se uită Europa la români...(ibidem) ; Aidoma
samuraiului care î+i pune kimonoul alb înainte de harakiri, ve+mântul alb îmbrăcat de
scriitor după ce a lăsat condeiul jos ar trebui să poarte pe piept +i pe spate frazele de
căpătâi din opera sa. Apoi nu&i rămâne decât să a+tepte dogoarea iadului.(op.cit.,
p.164). În Arta beŃiei, tehnica dialogismului este utilizată pentru a construi un articol
defăimător la adresa alcoolicilor. (op.cit., p.118). Un titlu bazat pe jocul de cuvinte "
Când din talc rămâne +oul surprinde imaginea presei audio"vizuale
spectacularizate.(op.cit., p.155). În text apare o alegorie complicată : schimburile de
replici cu premierul deschideau un ochi în covorul de lintiŃă prin care se putea deslu+i
colcăiala înspăimântătoare a pe+tilor piranha din mla+tinile patriei.(ibidem)

Bibliografie obligatorie:
1. Coman, Ruxandra, Tehnici de redactare, Editura FundaŃiei Romania
de Maine, Bucuresti, 2009;
2.Coman, Mihai (coord.), Manual de jurnalism. Tehnici de documentare +i
redactare, vol I i II , Ed. Polirom, Ia i, 2000"2001.

Bibliografie facultativa:
1.Ru ti, Doina, Presa culturală. Specii, tehnici compoziŃionale +i de
redactare, Ed. FundaŃiei Pro, Bucure ti, 2002;
2.Popescu, Cristian, Florin, DicŃionar explicativ de jurnalism, relaŃii publice +i
publicitate, Ed. Tritonic, Bucure ti, 2002.

Teste grila:
1.Intr"un editorial este esentiala:
a)punerea in context a faptelor comentate;
b)indicarea clara a propriului punct de vedere;
c)ambele variante sunt corecte.

2.Intr"un editorial argumentatia eficienta se bazeaza pe:

a)legile logicii, situarea argumentului celui mai puternic in pozitia"cheie a
discursului;
b)numai pe modalitatile persuasiunii;
c)numai pe tiparul deductiv.
 Rezultate asteptate de la studenti: Studentii sa fie in masura sa redacteze un
editorial.
Competente dobandite prin insusirea continutului: Studentii vor reusi sa redacteze
un editorial si sa isi argumenteze in mod eficient opinia.
Timpul mediu necesar asimilarii cursului al XI"lea: 4 ore
Instructiuni de parcurgere a resursei de invatamant: studierea materialelor
prezentate la bibliografie si cautarea unor exemple multiple in presa actuala.
Concluzii aferente cursului al XI"lea: Cursul pune la dispozitia studentilor un bogat
material practic si teoretic referitor la modalitatile de redactare a unui editorial.
 Cursul nr.12

Pamfletul

Obiectivele cursului: Recunoa terea i utilizarea tehnicilor de redactare a unui

pamflet.
Cuvinte"cheie: ironie, ambiguitate, agresiune verbala.

Ironia, litota, exagerarea burlescă, limbajul argotic în mimeză, parodierea (a

jargoanelor, a dialectelor), pasti a, jocurile de cuvinte (în care patronimele servesc celor
mai inventive tehnici de trunchiere, de aglutinare), joncturile morfologice " toate acestea
sunt strategiile pamfletarului, alături de fabulaŃie, alegoria satirică, paradoxul ironic.
În presa scrisă jurnalistul poate utiliza tiparul satirei animaliere împrumutând
mijloacele fabulei, ale alegoriei. Se mizează pe expunerea ideologiei auctoriale prin
intermediul personajelor animaliere, devenite exponente ale unor caracteristici umane
facil recognoscibile.
Jurnalistul accentuează uneori o singură trăsătură fizică, definitorie pentru
personalitatea celui caricaturizat: Dosul său de vier domestic sau rinocer fără corn e
enorm, bombat, explodând de sub coada sacoului, cere parcă intrarea cu spatele, în
mar+arier a premierului (…), anticipându&i +i rezumându&i astfel personalitatea.
(gandul.ro, 8.02.2008)
Antonomaza denigratoare este des întâlnită: politicienii sunt numiŃi caiafe bătrâne
(gandul.ro, 27.11..2008), califi hoŃomani (jurnalulnational.ro, 26.11.2007).
În pamflet, abundă ceea ce lingvi tii numesc mărcile specializate ale neasumării,
ale neîncrederii într&o opinie preluată (Pană"Dindeleagan, coord., 2002,vol.I, p.130), de
tipul măi să fie!, chipurile, vezi Doamne!. Aceste expresii subliniază deta area
jurnalistului de cele pretinse de către obiectul pamfletizat, fiind o modalitate de
discreditare a declaraŃiilor acestuia. Aceea i valoare de incriminare a spuselor unui
oarecare o prezintă perifraza condiŃională cu gerunziu (idem, p.131) " ar fi având
dreptate i construcŃia prezumtivă a îndoielii ironice " a+a o fi (idem, p.132).
Cornel Munteanu vorbe te despre invarianŃii modali ai pamfletului– satira, ironia,
parodia, umorul +i lirismul(1999: 155). Obiectul pamfletizat, Ńinta, adversarul,
destinatarul – victimă, îl formează existentul pe toate palierele sale de manifestare,
politic, social, ideologic, religios, cultural sau, mai aplicat, în spaŃiul literaturii. Privit în
aspectul său general, obiectul pamfletizat îl formează Răul existenŃial, maladiile
societăŃii într&o epocă dată. (idem, p.159) Este necesară o abatere de la o normă în
vigoare pentru ca obiectul pamfletizat să fie legitimat, fie că este vorba despre pamfletul
ad – personam sau cel ad – rem& cel transpus într&un regim de ficŃiune alegorică (idem,
p.161). Pamfletul este formă a genului satiric. (idem, p. 165)
Pamfletul este venal, crud în caricatură i odios în blam, este de o virulenŃă
uneori ocantă. Obiectul satirei"pamflet sunt, de cele mai multe ori, acŃiunile clasei
politice i figurile politicienilor marcanŃi. Pamfletul pretinde imediateŃe, ancorare în
realitatea contemporană a autorului, o oarecare marjă de obiectivitate. Nu pot fi excluse
total, din pamflet, subiectivităŃile i parti"pris"urile.
La nivelul teoretizărilor în câmpul genurilor literare există o ambiguitate privind
cei doi termeni, văzuŃi deseori în relaŃie de sinonimie din pricina respectării acelora i
criterii de organizare i a coordonatelor tematice, identice deseori. DicŃionarul Bordas
(apud Munteanu, C.; 1999 : 35) îl define te ca proza scurtă polemică, violentă +i
agresivă, strâns legată de actualitate (…).
S"a afirmat că Ńinta pamfletului o constituie persoanele, iar Ńinta satirei este
reprezentată de moravuri, prejudecăŃi, situaŃii (Preda, S.;2006: 102"104, passim); satira
este văzută i ca o cenzură a moravurilor politice (idem, p.114). DEX"ul conferă
pamfletului caracter satiric, atribuindu"i scriitorului un rol sancŃionatoriu la adresa unor
anumite tare morale, concepŃii politice retrograde, aspecte negative ale realităŃii sociale,
trăsături de caracter ale unei persoane.
Arghezi, într"un articol din Lumea (18.01.1925), cerea pamfletarului să aibă
putere de picturalizare –să concretizeze vizual, iar pentru a fi invincibil din punctul de
vedere al capacităŃii punitive, pamfletului i se impunea să corespundă egal cu subiectul.
Vorbind despre pamflet i satiră, unii autori le asociază sintagma retorica
negaŃiei, vorbind despre un discurs protestatar sinergic. (Titiucă, D.; 2005 :
151)[sinergie= asociere a mai multor organe sau Ńesuturi pentru îndeplinirea aceleia i
funcŃiuni]
Jurnalistul pamfletar utilizează tehnici conotative i ambiguizante în exces, cu
tendinŃa hiperbolizării intenŃiei de ironizare în cadrul căreia mitonimele reprezintă
termeni ai unei comparaŃii cu vădită nuanŃă denigratoare (comparantul – mitonim, de
anvergură în mentalitatea tuturor popoarelor, devine mijloc de satirizare atunci când
este relaŃionat cu un personaj insignifiant, actant într"o situaŃie minoră): un primar
dintr"o comună oarecare este pus în analogie cu un erou mitologic. În cazul
comparaŃiei denigratoare, semul comun este de cele mai multe ori depistat cu destulă
greutate de un cititor fără minime cuno tinŃe de viaŃă politică i culturală. Câmpul
semantic al animalierului este preferabil pentru extragerea comparanŃilor; nu este ocolit
nici cel al obiectualului. ComparaŃia personificatoare are cele mai multe anse de
cli eizare.
Onomastica în variantă hipocoristică, acumulările de adjective calificative
antifrastice, de funcŃii administrative i titulaturi bombastice, prezenŃa unor cuvinte cu
alunecare în paronomază, a unor termeni rizibili prin eficienŃa unei derivări cu sufix
diminutival, jocurile lexicale cu referire la patronim sau la poreclă, paralelismul – toate
acestea reprezintă strategii de succes în acro area atenŃiei unui lector direcŃionat pe
linia interpretării în cheie ironică.
ModalităŃile argumentative Ńin de strategiile ironiei: se preferă paradoxul,
construcŃiile contraditio in adiecto, ireverenŃa faŃă de principiul autorităŃii (autorul
exemplar este persiflat). PotenŃa argumentativă nu se mai bazează pe folosirea
riguroasă a principiilor argumentării eficiente, ci pe tranzactarea cât mai fructoasă a
sensurilor duplicitare. ArgumentaŃia simulează construcŃia bazată pe fapte, totul este
însă fragmentat, scos din context, hiperbolizat defavorabil stării de realitate.
Argumentarea bazată pe exemple este tributară mistificării sursei i distorsionării
datelor reale. Pendulând între obiectivitate (masca eului narator sau cea a unui narator"
martor fictiv) i subiectivitate, autorul este nevoit să adopte diverse modalităŃi de
exprimare a intenŃiei satirizante. (Munteanu, C.;1999:159)
Cornel Munteanu surprinde în studiul său trei formule satirice în pamflet:
"toate formele agresiunii verbale (injuria, acuzaŃia, invectiva), vizând un atac de
limbaj;
"portretul caricatural (răspunde unui mesaj figurat i recurge la reducŃia satirică –
Obiectul este vulnerabilizat prin această disecŃie anatomică de pamfletar (idem, p.195);
"simbolul animalier.
Citându"l pe A. Melville Clark cu definiŃia despre satiră ce variază de la
extreme de duritate +i brutalitate la cel mai mare rafinament +i eleganŃă (...) i
prezentând acea suprafaŃă cameleonică utilizând toate tonurile spectrului satiric,
ridicolul, flerul, ironia, sarcasmul, cinismul, dispreŃul +i invectiva, autorul
impresionantului studiu despre discursul pamfletar, Cornel Munteanu, consideră că
satira acŃionează în pamflet la suprafaŃa textului, ironia acŃionează în profunzimea lui
(...).(Munteanu, C.; 1999:208"209)
La nivelul semantic, polisemia, sinonimia, antonimia ironică, la nivelul sintactic i
al argumentării – eludarea principiilor logicii curente, la nivelul stilistic – pasti area,
reformularea în cheie satirică a proverbelor sau a citatelor recunoscute, la nivelul
sonorităŃii – rime ludice, eufonii sau disfonii ce frizează grosierul – toate acestea sunt
strategii pamfletare în linia ironiei. Réné Bourgeois va numi ironia un
contraadevăr, ignoranŃă simulată, arta de a în+ela, o relaŃie particulară între a fi +i a
părea, o cale <<oblică>>. ( 1974 : 9).

Bibliografie obligatorie:
1. Coman, Ruxandra, Tehnici de redactare, Editura FundaŃiei Romania de
Maine, Bucuresti, 2009;
2.Munteanu, Cornel, Pamfletul ca discurs literar, Ed. Minerva, Bucure ti, 1999.

Bibliografie facultativa:
1.Ru ti, Doina, Presa culturală. Specii, tehnici compoziŃionale +i de
redactare, Ed. FundaŃiei Pro, Bucure ti, 2002;
2.Popescu, Cristian, Florin, DicŃionar explicativ de jurnalism, relaŃii publice +i
publicitate, Ed. Tritonic, Bucure ti, 2002.

Teste grila:
1.Sintagma „discurs protestatar sinergic” se refera la
a)stire;
b)pamflet;
c)interviu.

2.In pamflet, portretul caricatural este (in conceptia lui Cornel Munteanu) o formula:
a)simbolica;
b)satirica;
c)agresiva.

Rezultate asteptate de la studenti: Studentii sa fie in masura sa redacteze un

pamflet.
Competente dobandite prin insusirea continutului: Studentii vor reusi sa redacteze
un pamflet utilizand tiparul satirei animaliere si diversele modalitati ale ironiei.
Timpul mediu necesar asimilarii cursului al XII"lea: 2 ore
Instructiuni de parcurgere a resursei de invatamant: studierea materialelor
prezentate la bibliografie si cautarea unor exemple multiple in presa actuala si in cea
din perioda interbelica.
Concluzii aferente cursului al XII"lea: Cursul pune la dispozitia studentilor un bogat
material practic si teoretic referitor la modalitatile de redactare a unui pamflet.
 Cursul nr.13

Recenzia. Cronica dramatică. Cronica de film

Obiectivele cursului: Recunoa terea i utilizarea tehnicilor de redactare a unei

recenzii, cronici dramatice ]i de film.
Cuvinte"cheie: presa de elită, directivă de lectură, valorizare.

Recenzia. Specific presei de elită, culturale, textul recenzor de înaltă Ńinută

presupune o ierarhizare a informaŃiilor în funcŃie de valoarea pe care jurnalistul o acordă
fie realizării artistice (expresivitatea scriiturii, tehnica asamblării capitolelor), fie
aspectelor referitoare la receptarea operei, la viaŃa i activitatea autorului. Recenzia
surprinde momente din viaŃa reală a autorului – fi a succintă bibliografică poate evita
banalul în iruirii de date prin apelul la amănunte originale, la comparaŃii interesante –un
scriitor s&a născut la data de..., în oră+elul X, în aceea+i zi +i în acela+i loc cu marele
compozitor Z sau scriitorul s&a născut în ziua marii revolte a lucrătorilor din mină.... Se
pot adăuga i informaŃii care îl singularizează pe autorul respectiv – X este autorul cu
cele mai bine vândute romane de aventuri sau CărŃile lui X sunt cele care au influenŃat
modul de a trata o criză conjugală, în toată lumea.
Având în vedere că textul recenziei conŃine directive de lectură – indică posibilele
unghiuri de abordare a temei, indică grilele de interpretare a simbolurilor i trasează
borne valorizatoare – pasajul acesta este cel mai reu+it – jurnalistul apelează la
strategiile discursului persuasiv, mizând pe capacitatea sa de a suscita interesul
crescând pentru opera prezentată. Perifrazele cli eizate de tipul Luceafărul poeziei
române+ti, Bardul de la Mirce+ti, sunt recunoscute u or de un cititor mai puŃin
pretenŃios.
O recenzie nu este o simplă dare de seamă asupra punctelor de interes ale cărŃii.
Jurnalistul trebuie să găsească modalităŃi de minimizare a plictiselii date de banala
ofertă de date (data na terii autorului, a apariŃiei cărŃilor lui, etc.), contracarând excesul
de detaliu biografic cu amănunte de asezonare, incitante: titlul polisemantic în legătură
ascunsă cu un final nea teptat, personajul principal posibil arhetip al unei oarecare
categorii nemaiîntâlnite în literatură până acum, eventualele urme de biografism în
trăsăturile unui personaj, un mesaj camuflat printre rânduri, o caracteristică insignifiantă
a unui personaj dovedită de recenzor ca esenŃială pentru evoluŃia lui ulterioară,
lansarea unei valorizări într"o direcŃie opusă celei a teptate de cititor (un personaj
negativ căruia îi sunt depistate calităŃi nebănuite, recenzorul riscând totu i să atenteze
la simŃul mai burghez al unora). Toate informaŃiile de acest tip poartă amprenta stilului
jurnalistului, căruia îi este mai u or să prezinte date concrete la preŃ, editură, autor,
decât să î i asume rolul de formator de opinie. Recenzorul trebuie să" i asume
îndrăzneli valorizatoare, sa aibă cutezanŃa încrederii în propria capacitate de evaluare
justă a operei – fără transparenŃa antipatiei faŃă de omul din spatele scriitorului, fără
strălucirea unei etichetări senzaŃionaliste sub imperiul ablonului publicitar, fără
influenŃa paginilor de recenzare ale altor reviste.
 Jurnalistul specializat în acest gen î i permite confesiuni de tipul – Nu mă
a+teptam ca scriitorul X să se aventureze pe tărâmul romanului de dragoste(...).
Argumentarea opiniilor pro sau contra în privinŃa unei anumite opere prezentate ar
trebui să fie sprijinită de motivaŃii ce Ńin de stricteŃi ale criticii literare, dar i de afirmaŃii
de tipul: Personal, nu agreez stilul burlesc.... MotivaŃia pur subiectivă nu avantajează,
uneori, scriitura de acest tip, fiindcă cititorul poate depista falsitatea unor afirmaŃii
ascunse sub masca laudei excesive. Ca +i cele scrise sub impresia opiniei colective,
recenziile dictate de legăturile jurnalistului cu scriitorul transmit o notă artificială, de
inautentică sau superficială lectură. ConŃinutul este prezentat vag, exemplele extrase
sunt neconvingătoare, iar opiniile recenzorului aduc o argumentaŃie aproximativă (Ru ti,
D.; 2002: 134). Lucrările de specialitate disting recenzia de întâmpinare, cu note de
critică evaluativă, de cea cu scop declarat publicitar.
Jurnalistul î i asumă o dublă responsabilitate: cea a selectării operei
reprezentative, dar i pe cea a selectării punctelor semnificative dintr"o anumită carte,
cele care"i conferă un anumit statut – unicitatea de încadrare într"o anumită serie, cele
care singularizează stilul, personajele sau subiectul. De fapt, jurnalistul este cel a cărui
voce poate face auzită mai puternic vocea scriitorului. O recenzie care răspunde
întrebării De ce a+ cumpăra eu – recenzorul – cartea aceasta?, utilizând tonul
comis& voiajorului && Romanul este senzaŃional, Tehnica portretului este remarcabilă,
Personajele putem fi chiar noi, poate vinde nesperat de bine cartea.
Recenzorul î i poate începe articolul cu afirmaŃiile unor critici celebri, ale unor
colegi de breaslă din străinătate: <<Un roman formidabil, o capodoperă a absurdului>>&
The New York Times; <<Cel mai mare roman scris de un autor contemporan>>& John
Irving (scriitor). Sunt doar două dintre recomandările care instalează <<Toba de
tinichea>> a lui Günter Grass în rândul marilor opere literare ale secolului XX.
(adevărul.ro, 1.02.2009). Formula este bine " venită, funcŃionând pe principiul autorităŃii.
Uneori, două cărŃi (eventual de poezie) pot fi prezentate publicului cititor în
paralel: Am Ńinut să&mi revizuiesc cât mai repede afirmaŃia mea de acum câteva
săptămâni cu privire la repetitivitatea poeziei actuale, revenind, iată, destul de repede
cu alte două cărŃi de poeme. Mai ales că cele cu adevarat speciale, cvasiîncadrabile,
intense dincolo de orice poetică sunt rare. Ambele cărŃi vorbesc despre moarte, dar
fiecare despre un alt fel de moarte. Amândouă dramatice – una în sensul conflictual,
cople+itoare în măsura în care lasă să se întrevadă un moment biografic crud (…),
cealaltă în sensul teatral al unei reprezentări simbolic&morbide ( …) Prima – lirică, de
catifea, mult interiorizată, cu o scriitură psalmodică ce aspiră la condiŃia terapeutică,
durerea fiind o afacere personală ce Ńine de resorturile intimităŃii +i ale credinŃei; a doua,
exhibatorie, scrisul defulează +i modelează suferinŃa în ceară, o expune în scene
prozaice ca într&un dark&show al fiinŃei interioare. Prima te marchează prin tragismul
emoŃional autentic, în timp ce imaginarul panoptic al damnării de sine din cea de&a doua
( doar ) impresionează. (Dilema veche , nr. 266/19"25.03.2009)
Cronica dramatică. Jurnalistul are posibilitatea de a" i structura textul în secvenŃe
referitoare la tema spectacolului, la modalitatea regizorală, la preŃul biletelor,
intercalându"le într"o formulă mozaicată, originală. @apoul unei cronici trebuie să fie
incitant i poate să ofere multă informaŃie relevantă legată de subiectul rezumat al
piesei: Două personaje rămân paralizate tocmai atunci când ar trebui să facă ceva: în
cazul de faŃă, să rezolve o parabolă, salvând un câine. <<Buzunarul cu pâine>>
vorbe+te, cu umor înlăcrimat, despre bolile omenirii: nepăsarea, autosuficienŃa,
superficialitatea, egocentrismul, lipsa de coeziune socială. (adevărul.ro, 4.02.2009).
Sunt oferite apoi datele referitoare la teatrul în care se pune în scenă piesa, numele
autorului i al actorilor, durata spectacolului, preŃul biletului.
 Cronicarul dramatic poate alege o exprimare încifrată, în nota textului dramatic
propriu"zis; metaforizarea sa este în sensul celei din piesa evaluată: Bărbatul cu pălărie
+i bărbatul cu baston sar de la un subiect la altul cu u+urinŃa unor purici nevăzuŃi; mu+că
+i provoacă mâncărimi (în cre+tetul capului), dar ratează soluŃia adevăratei probleme:
să scoată la lumină un câine care latră din adâncul unei fântâni. (...) în naivitatea lor
autolimitativă, cei doi bărbaŃi nu au făcut nimic altceva decât să se autocaracterizeze.
Aud câinele lătrând un S.O.S. interminabil, dar, de frică să nu&+i pună în pericol propria
siguranŃă, aleg să&i arunce doar câteva firimituri, prelungindu&i agonia. (ibidem)
Jurnalistul rezumă în expresii – etichetă valoarea spectacolului este succint în
laudă. Finalul se construie+te uneori pe un citat percutant din piesă: Echipa text&actori
creează un spectacol& bijuterie, emoŃionant +i inteligent. Mai întâi, pentru că piesa
palpitantă +i imprevizibilă a lui Matei Vi+niec este un râs prelungit, injectat cu tristeŃe.
Apoi, pentru că Oana Pellea +i Mihai Gruia Sandu, actori, dar +i regizori, au stabilit
perfect ritmul lecturii, luându&+i răgaz pentru grimase +i încordări de sprâncene, într&un
electrizant tur de forŃă. Jocul lor este o lecŃie de teatru +i de viaŃă. (ibidem)
Astfel de concluzii apoftegmatice au avantajul conciziei i al impactului asupra
laturii emotive a cititorului.
Cronica dramatică nu înseamnă neapărat o scriitură expansivă în cuno tinŃe de
artă dramatică, cu exagerări pedante în registrul livrescului, cu etalare sufocantă de
cultură dramaturgică. @i aici limbajul simplu, naturaleŃea unei aprecieri sincere i
spontane pot fi mai utile decât snobismul unui cultism prăfuit. În câteva propoziŃii
scurte, esenŃa unei arte sinestezice este surprinsă: De+i durează trei ore si jumătate,
având +i două pauze, piesa este o minunată creaŃie care diminuează timpul. Te uiŃi cu
încântare la produsul scenic: ideile regizorului se împletesc fericit cu jocul admirabil al
actorilor. Un decor funcŃional, o coregrafie pe potrivă, costume minunate, precum +i
muzica diversă & ca un personaj, vin să contureze un spectacol (…) (Jurnalul NaŃional,
26.03.2009). Fiecare din afirmaŃiile generale sunt susŃinute cu exemple.
Cronica de film. O cronică de film poate să atragă atenŃia printr"un lead atipic, ce
pare că riscă îndepărtarea cititorului: Subiectul nu este unul nou, abordarea nu este
diferită +i actorii nu fac roluri de Oscar. (TV Mania, 13.03.2009). Jurnalistul
demonstrează însă, în continuare, că, de i filmul este construit în limita canoanelor
genului, se remarcă totu i prin ceva " fie un montaj reu it, fie o coloană sonoră
deosebită. Cronicarul î i permite să amintească faptul că filmul nu a avut aprecieri
extraordinare din partea criticii, prezentând motivele din punctul propriu de vedere,
căutând, eventual, erori de evaluare la cei care au analizat pelicula monocrom, fără
deschidere interpretativă. Alteori, după mai multe lipsuri evidenŃiate de cronicar, un
simplu enunŃ concis poate salva pelicula de la e ec în faŃa cititorului: nu veŃi găsi mare
lucru (...), dar povestea te Ńine cu sufletul la gură.
 Bibliografie obligatorie:
1. Coman, Ruxandra, Tehnici de redactare, Editura FundaŃiei Romania de
Maine, Bucuresti, 2009;
2.Preda, Sorin, Jurnalismul cultural +i de opinie, Ed. Polirom Ia i, 2006.

Bibliografie facultativa:
1.Ru ti, Doina, Presa culturală. Specii, tehnici compoziŃionale +i de redactare,
Ed. FundaŃiei Pro, Bucure ti, 2002;
2.Popescu, Cristian, Florin, DicŃionar explicativ de jurnalism, relaŃii publice +i
publicitate, Ed. Tritonic, Bucure ti, 2002.

Teste grila:
1.Cronica dramatica poate avea finalul construit:
a)cu ajutorul unui citat reprezentativ din piesa;
b)cu ajutorul citarii unui actor care isi exprima opinia despre piesa sau propriul rol;
c)pe baza unui citat din opera unui critic dramatic;
d)toate variantele sunt corecte.

2.In redactarea unei recenzii este recomandabila:

a)oferirea de date biobibliografice, fara aparenta de simpla dare de seama;
b)trasarea directivelor de lectura si de valorizare;
c)ambele variante sunt corecte.

Rezultate asteptate de la studenti: Studentii sa fie in masura sa redacteze o

recenzie, o cronica dramatica si de film.
Competente dobandite prin insusirea continutului: Studentii vor reusi sa redacteze o
recenzie, o cronica dramatica si de film respectand cerintele de redactare in presa
culturala.
Timpul mediu necesar asimilarii cursului al XIII"lea: 3 ore
Instructiuni de parcurgere a resursei de invatamant: studierea materialelor
prezentate la bibliografie si cautarea unor exemple multiple in presa actuala si in cea
din secolul al XIX"lea si din perioda interbelica.
Concluzii aferente cursului al XIII"lea: Cursul pune la dispozitia studentilor un bogat
material practic si teoretic referitor la modalitatile de redactare a unei recenzii, a unei
cronici dramatice si de film.
 Cursul nr.14

Tehnici de redactare tendenŃioasă

Obiectivele cursului: Evitarea utilizării tehnicilor de redactare tenden]ioasă în

textul de presă.
Cuvinte"cheie: redactare perfidă, mesaj incomplet, generalizare.

Există modalităŃi de redactare perfidă, în care intervenŃiile obscure ale autorului

sunt vizibile în tehnici precum cele care urmează (poate ar fi mai indicat termenul
tactici).

Tehnica titrării&sufleu (metafora gastronomică se referă la desertul apetisant i

voluminos, fără consistenŃă) = titlu pompos, senzaŃional"promisiv, i în interiorul
textului, informaŃie minoră, nefondată pe atracŃia oferită iniŃial
Tehnica lui eu am indubitabil dreptate" jurnalistul redactează textul din ipostaza
celui atot tiutor, nelăsând loc altor voci, pe care le suprimă prin denigrare, prin
omisiunea unor elemente esenŃiale. Supradimensionând propria voce i opinie,
nu recunoa te alte instanŃe capabile să interpreteze just evenimentele ; este
tehnica jurnalistului ce suferă de sindromul narcisist, egolatru în privinŃa propriei
viziuni asupra realităŃii.
Tehnica afluxului de întrebări retorice" este bulversantă, contrariază simŃul
măsurii al cititorului dornic de răspunsuri imediate.
Tehnicile care contrazic legile logicii (identitatea, noncontradicŃia, terŃul exclus,
temeiul suficient i/sau necesar).
În lucrarea [tiinŃa comunicării se discută, în termenii strategiei semantice în linia lui
G. Leech, despre manipularea denotativă (abaterea de la semnificaŃia curentă a unui
cuvânt, nerespectarea proprietăŃii termenilor) i despre cea conotativă (termeni"
etichetă, eufemisme)(Van Cuilenburg, J.J. ; 2000: 183"191, passim).
Referitor la retorica publicistică, Maria Cvasnâi Cătănescu precizează : Retorica
supraîncărcării figurative, a cumulului +i a mixajului diverselor procedee cu funcŃii +i
efecte expresive, este teoretic nerecomandabilă, dar în perfectă concordanŃă cu funcŃia
persuasivă a presei, eventual cu intenŃia de manipulare a lecturii. (Cvasnâi
Cătănescu, M. ; 2006 :56).
În cartea Comunicarea jurnalistică negativă (ConvicŃiune +i persuasiune – eseu
de hermenentică mediatică), cercetătorul @tefan VlăduŃescu supune analizei operaŃiile
persuasive fundamentale – minciuna, mitul, ficŃiunea i seducŃia, precum i acŃiunile
persuasive " influenŃa, intoxicarea, dezinformarea, propaganda i manipularea.
Autorul distinge între convicŃiune – corespunzătoare unui act comunicaŃional
vizând să notifice starea mentală a unui individ într&un context în care acesta păstrează
sau unde crede că păstrează o anumită libertate (VlăduŃescu, @t. ; 2006 :14) i
persuasiune& mai subtilă, aparent, mai mobilă, ea este direct insidioasă. (ibidem).
Efectul de convicŃiune se obŃine prin punerea în scenă de argumente în cadrul unor
strategii în care reliefăm unele aspecte ale lucrurilor +i ascundem altele. (Vlădutescu,
@t. ; 2006 :15). Se observă intenŃia cercetătorului de a accentua caracterul strategic al
acestui tip de influenŃare, cu evidenŃierea posibilitatilor de a masca unele adevăruri, de
a recurge la recuzita teatralului. Pentru autorul român Argumentarea este un proces
bine fundamentat obiectiv +i subiectiv, el este o teatralizare de argumente. (op. cit.,
p.16), iar jurnalismul negativ dă drept naturală o opinie alterată. (op. cit., p.27).
Propulsat de seducŃie +i ficŃiune (minciună +i mit), jurnalismul negativ operează într&un
sector al opinabilului ambivalent, ambiguu în mod dual. (op. cit., p.30). Autorul remarcă
existenŃa subtilităŃlor retorice +i artificiilor demagogice caracteristice jurnalismului
negativ (op. cit., p.32). Printre mulŃi alŃii îl aminte te pe americanul Frank Deaver cu
definirea comunicării persuasive ca +tergere a graniŃelor dintre a spune adevărul +i de a
în+ela prin selectarea/ distorsionarea informaŃiilor (op. cit., p.63), concluzia fiind aceea
că actul de convingere prin mass&media victimizează ni+te inocenŃi vulnerabili (ibidem).
Acela i autor american consideră că există următoarele situaŃii tipice pentru
comunicarea jurnalistică (op. cit., p.66"69, passim) ;

jurnalismul informativ, cu tentativele de bună credinŃă ale ziaristului de a

prezenta corect, cu acurateŃe, exhaustiv, într"un mesaj clar i u or de înŃeles, pe
principii ce Ńin de echidistanŃă, echilibru, promptitudine, toate faŃetele unui eveniment.
jurnalismul de aprofundare, de interpretare, analiza tirilor cu accent pe
semnificaŃia globală, nu pe evenimentul curent. Se disting : tirile hard " mai complete/
tirile soft " selecŃia faptelor"textele alegorice, cele care se folosesc de fabulaŃie, de
parabolă; în această categorie ar intra i eroarea onestă" considerată de jurnalist
adevărată, dar falsă în realitate, cu posibilă origine în interpretarea gre ită a faptelor.
mesajele incomplete" minciuna prin omisiune;
generalizarea nejustificată (op. cit., p.69).

În textul jurnalistic, intenŃiile oneroase ale autorului pot fi puse în aplicare prin
intermediul falaciilor, al sofismelor/ paralogismelor. Falacia, gre eala de logică, poate fi
sau nu voluntară, precizează @tefan VlăduŃescu, dar sofismul este strict legat de
intenŃia auctorială (op. cit., p.88). Sunt amintite clasificări precum : sofisme de
raŃionament (generalizările pripite, transferul compunerii, transferul diviziunii, non
sequitur, evitarea problemei +i falsa dilemă), sofisme ale relevanŃei (argumentul care
invocă necunoa+terea, cel care invocă opinia mulŃimii, mila, cel care induce teama,
argumentul ce invocă opinia experŃilor +i forŃa tradiŃiei, argumentul care invocă umorul)
+i sofisme ce Ńin de uitlizarea limbii (neclaritate +i confuzie). (op. cit., p.89).

Autorul român inventariază, cu suport bibliografic complex, printre altele, diferite

tipuri de sofisme:
ad verecundiam, (principiul autorităŃii venerabile/deformate/rău plasate " o opinie
verificată într"un domeniu, transferată, ca viabilă, într"un alt domeniu ; principiul
referitor la eroarea conversă a autorităŃii " contestarea meritelor înainta ilor,
pentru motivul că sunt perimaŃi); ab auctoritate " argumentul autorităŃii;
ad hominem (sunt luate în calcul defectele persoanei, tare fizice i morale,
interese personale);
ad ignorantiam (imposibilitatea demontării contrariului unei teze susŃine teza
iniŃială);
ad populum "referitor la asentimentul mulŃimii ca i garant în favoarea susŃinerii
unei teze (ToŃi sunt de acord cu faptul că …Toată lumea +tie că…);
 argumentul non sequitur (din premisă se trag concluzii ce nu urmează cu
stricteŃe);
sofismul diviziunii (caracteristicile întregului sunt deplasate spre părŃile
componente);
sofismul mediului nedistribuit (a folosi un sortiment doar pentru a deveni la fel cu
ceilalŃi) (op. cit., p.90"96, passim).

@tefan VlăduŃescu propune, sub denumirea de sofisme limbajuale, (op. cit., p.96),
următoarele tipuri de argumente: sofismul ambiguităŃii, al echivocului, al jargonului, al
limbajului evaluativ " sub aparenŃa unei aprecieri raŃionale se propagă o apreciere
preponderent emoŃională (op. cit., p.100).
Jurnalismului negativ îi este opus miezul pozitiv al jurnalismului: dacă nu este
recunoscut după scopuri +i interese, după intenŃia denaturantă, factoide +i debilizarea
realităŃii, jurnalismul negativ va putea fi întotdeauna recunoscut după agresivitatea sa
directă, imediată, lipsită de echilibru +i moralitate. (VlăduŃescu, @t., 2006:101).
Jurnalismul negativ are legătură nu cu factualul, ci cu factoidul, construit cu modul
condiŃional & optativ +i conjunctiv al verbului , cu fraze conŃinând vocabule (…) precum:
dacă, probabil, poate, se pare, pare, s&ar părea, este posibil. (op.cit., p. 127). În cazul
acestui tip de jurnalism neonest, punerea în intrigă are la origine o intenŃie denaturantă.
(op.cit., p.129). Discursul jurnalistic negativ se va baza pe minciună, mit, ficŃiune i
seducŃie (op.cit., p.139). Minciuna, legată strâns de tactica dezinformării, este de mai
multe tipuri: cea vizând amestecarea faptelor/ valorificarea detaliului neesenŃial/
comparaŃia nejustificată/ citarea incorectă/ etichetarea tendenŃioasă/ camuflarea
faptelor conexe în interiorul discursului, etc. (op.cit., p. 228"230, passim).
Cristian Florin Popescu vorbe te despre argumentarea tendenŃioasă referitoare la
modalităŃi precum alunecarea subterană de la un subiect la altul, exemplificarea
excesivă, demonstrarea clasei printr&o subclasă, .a., întâlnite la autorii unei lucrări din
1939, publicate sub egida Institutului de analiză a propagandei (Popescu, C.F. ; 2002 :
52"53, passim).
În Retorica tradiŃională +i retorici moderne, Gheorghe Mihai constată faptul că
minciuna pune în circulaŃie a a"numitele paraadevăruri – aparenŃe de adevăr, i
subadevăruri, rezultate ale operaŃiilor de selecŃiie, trunchiere, omitere, ori
supraadevăruri, rezultatele hiperbolizării datelor din realitate. Printre tehnicile minciunii
autorul aminte te minciuna dozată/ prin omisiune/ prin exagerare calitativă/ prin
falsificare cantitativă, etc. (Mihai, Gh., 1988: partea a IV"a, passim).
În lucrarea Media +i conflictele, Simona @tefănescu precizează faptul că presa
preferă termenii cu mare încărcătură emoŃională, ce duc la formarea curentelor de
opinie (@tefănescu, S., 2004:68).
Se remarcă exagerarea utilizării de formule ale ambiguităŃii, în aproape toate
genurile ziaristice, indiferent de felul publicaŃiei, cu intenŃia ironizatoare denaturând
factualul într"o măsură mai mică sau mai mare. S"ar spune că nu se mai scriu editoriale
fără contagiunea pamfletului. Nu de puŃine ori, tirile, prin definiŃie redactate în registrul
neutralităŃii, conŃin termeni ce oferă o cheie de interpretare sau alta. TendenŃiozitatea
apare, chiar în tiri, într"o redactare de tipul: Numai în România se putea întâmpla a a
ceva; Era de a teptat ca X să facă o gafă politică, doar este de etnie (…). Stereotipiile
de mentalitate pot dicta o scriitură tendenŃioasă.
 Bibliografie obligatorie:
1. Coman, Ruxandra, Tehnici de redactare, Editura FundaŃiei Romania de
Maine, Bucuresti, 2009;
2.VlăduŃescu, @tefan, Comunicare jurnalistică negativă. (ConvicŃiune +i persuasiune&
eseu de hermenetică mediatică), Ed. Academiei Române, Bucure ti, 2006.

Bibliografie facultativa:
1.Ru ti, Doina, Presa culturală. Specii, tehnici compoziŃionale +i de redactare,
Ed. FundaŃiei Pro, Bucure ti, 2002;
2.Popescu, Cristian, Florin, DicŃionar explicativ de jurnalism, relaŃii publice +i
publicitate, Ed. Tritonic, Bucure ti, 2002.

Teste grila:
1.Argumentarea este marcata de atributele:
a)subiectivitatii;
b)obiectivitatii;
c)ambele variante sunt corecte.

2Argumentele ad hominem apar cel mai frecvent in:

a)pamfletele din presa umoristica si satirica;
b)articole de fond;
c)editorialele din presa economica.

Rezultate asteptate de la studenti: Studentii sa fie in masura sa evite redactarea

unor materiale incluse de specialisti in cadrul comunicarii jurnalistice negative,
Competente dobandite prin insusirea continutului: Studentii vor reusi sa redacteze
diverse tipuri de materiale jurnalistice evitand exprimarea obscura, supraincarcarea
figurativa, masajele incomplete,
Timpul mediu necesar asimilarii cursului al XIV"lea: 2 ore
Instructiuni de parcurgere a resursei de invatamant: studierea materialelor
prezentate la bibliografie si cautarea unor exemple multiple in presa actuala.
Concluzii aferente cursului al XIV"lea: Cursul pune la dispozitia studentilor un bogat
material practic si teoretic referitor la modalitatile de redactare tendentioasa in presa.
Bibliografia generală a cursului Ai a citărilor din text:

Cursul tipărit al titularului : Tehnici de redactare, Editura FundaAiei România de

Mâine, BucureAti, 2009, autor Ruxandra Coman

1.Aderca, Felix, (1983), ContribuŃii critice, vol.I., Ed.Minerva, Bucuresti.

2.Bălănescu, Olga, (2006), Tehnici discursive publicistice +i publicitate, Ed. Ariadna’98,
Bucure ti.
3.Berg, I., (1969), DicŃionar de cuvinte, expresii, citate celebre, Ed. @tiinŃifică; Bucure ti.
4.Biberi, Ion, (1945), Lumea de mâine, Ed. Forum, Bucure ti.
5.Bidu Vrânceanu, Angela et alii, (2005), DicŃionar de +tiinŃe ale limbii, Ed. Nemira,
Bucure ti.
6.Bloom, Lynn Z., (1985), Fact and Artifact. Writing Nonfiction; Harcourt Brace
Jovanovich, Inc., Orlando, Florida.
7.Boucher, Jean"Dominique, (1995), Le reportage écrit ,CFPJ, Paris.
8.Bourjois, Rene, (1974), L’ ironie romantique. Spectacle et jeu de M&me de Stael a G.
de Nerval, Presses Universitaires de Grenoble.
9. Brunea" Fox, F., (1979), Reportajele mele (1927&1938), Ed Eminescu, Bucure ti.
10.Bucă, Marin, (2007), DicŃionar de expresii române+ti, Ed. Vox, Bucure ti.
11.Cernicova, Mariana, (1999), Stilul publicistic actual. Cu privire specialǎ asupra
interviului, Ed. Augusta, Timi oara.
12.Chelcea, Septimiu, (2003), Cum să redactăm, Ed. Comunicare.ro, Bucure ti.
13.Chi u, Lucian, (2008), Limbajul jurnalistic, Ed. FundaŃiei România de Mâine,
Bucure ti.
14.Ciobotea, Radu, (2006), Reportajul interbelic românesc. SenzaŃionalism, aventură +i
extremism politic, Ed. Polirom, Ia i.
15.Coman, Mihai (coord.), (2000"2001), Manual de jurnalism. Tehnici de documentare
+i redactare, vol I i II , Ed. Polirom, Ia i.
16.Cornea, Paul, (2006), Interpretare +i raŃionalitate, Ed. Polirom, Ia i.
17.Craia, Sultana, (2000),Teoria comunicării, Ed. FundaŃiei România de Mâine,
Bucure ti.
18.Cvasnâi"Cătănescu, Maria, (2006), Retorică publicistică. De la paratext la text, Ed.
UniversităŃii Bucure ti.
19.de Broucker, José, (1995), Pratique de l’information et écritures journalistiques. Pour
des journaux de journalistes, Les Editions du Centre de formation et de
perfectionnement des journalistes,Paris.
20.Dobrescu, Paul; Bârgăoanu, Alina, (2002), Puterea fără contraputere, Ed. All,
Bucure ti.
21.Dragomirescu, Gh. N., (1995),DicŃionarul figurilor de stil, Ed. @tiinŃifică, Bucure ti.
22.Dumistrăcel, Stelian, (2006"a), Discursul repetat în textul jurnalistic, Ed. UniversităŃii
Alexandru Ioan Cuza, Ia i.
23.Dumistrăcel, Stelian, (2006"b), Limbajul publicistic, Ed. Institutul European, Ia i.
24.Eduard, Bogdan, (2006), Reportaje de iubire în vreme de război, Ed. Dacia, Cluj"
Napoca.
25.Eliade, Mircea, (1990), Încercarea labirintului, Ed. Dacia, Cluj"Napoca.
26.Ferréol, Gilles; Flageul, Noël, (1998), Metode +i tehnici de exprimare scrisă +i orală,
Ed. Polirom, Ia i.
27.Gaillard, Philippe , (2000), Tehnica jurnalismului, Ed. @tiinŃifică, Bucure ti.
28.GruiŃă, G., (2006), Moda lingvistică 2007. Norma, uzul +i abuzul, Ed. Paralela 45,
Pite ti.
29.Guciu, Radu, Ioana, (2006), DificultăŃi ale limbii române grupate pe tipuri, Ed.
Nomina, Pite ti.
30.Hicks, Wynford et alii, (2000), Writing for Journalists, City University, London.
31.Irimia, Dumitru, (1999), Introducere în stilistică, Ed. Polirom, Ia i.
32.Lagardette, Jean"Luc Martin, (2005), Le guide de l’écriture journalistique, La
Découverte, Paris.
33.Lăpu an, Aurelia, Petre, Raluca, (2005), Jurnalism. Tehnici de redactare în presa
scrisă. Note de curs., Ed. Ovidius University Press, ConstanŃa.
34.Lăzărescu, Rodica, (2006), DicŃionar de capcane ale limbii române; Ed. Corint,
Bucure ti.
35.Mencher, Melvin (1987), News Reporting and Writing, Wm. C. Brown Publishers,
Dubuque, Iowa.
36.Mihai, Gheorghe, (1998), Retorica tradiŃională +i retorici moderne, Ed. All, Bucure ti.
37.Munteanu, Cornel, (1999), Pamfletul ca discurs literar, Ed. Minerva, Bucure ti.
38.Muntean, George (coord.), (1974), Reportajul românesc contemporan. 1944&1974,
Ed. Eminescu, Bucure ti.
39.Murariu, Ioan, (2004), DicŃionar de termeni istorici +i arhaisme, Ed. Vox, Bucure ti.
40.Pană"Dindelegan, Gabriela (coord), (2002), Aspecte ale dinamicii limbii române
actuale, (vol. I i II), Ed. UniversităŃii Bucure ti.
41.Păunescu, Adrian; Păunescu, Andrei, (2007), Texte fundamentale. Cultură +i mass
media, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucure ti.
42.Popescu, Cristian, Tudor, (2001), Un cadavru umplut cu ziare, Ed. Polirom, Iasi.
43.Popescu, Cristian, Florin, (2002), DicŃionar explicativ de jurnalism, relaŃii publice +i
publicitate, Ed. Tritonic, Bucure ti.
44.Popescu, Cristian Florin, (2003), Manual de jurnalism. Redactarea textului
jurnalistic. Genuri redacŃionale. Vol. I, Ed. Tritonic, Bucure ti.
45.Preda, Sorin, (2006"a),Tehnici de redactare în presa scrisă, Ed. Polirom, Ia i.
46.Preda, Sorin, (2006"b), Jurnalismul cultural +i de opinie, Ed. Polirom Ia i.
47.Rad, Ilie, (2007), Stil +i limbaj în mass&media din România, Ed. Polirom, Ia i.
48.Rădulescu, Ilie" @tefan, (2005), DicŃionar tematic de pleonasme fundamentale, Ed.
Vox, Bucure ti.
49.Râpeanu, Valeriu, (2009), Oameni ilu+tri, Ed. Niculescu, Bucure ti.
50.Ro ca, LuminiŃa, (2004), ProducŃia textului jurnalistic, Ed. Polirom, Ia i.
51.RovenŃa"Frumu ani, Daniela, (2005), Analiza discursului. Ipoteze +i ipostaze, Ed.
Tritonic, Bucure ti.
52.RovenŃa"Frumu ani, Daniela, (1999),Semiotică, societate, cultură, Ed. Institutul
European, Ia i.
53.Ru ti, Doina, (2002), Presa culturală. Specii, tehnici compoziŃionale +i de redactare,
Ed. FundaŃiei Pro, Bucure ti.
54.Sălăvăstru, Constantin, (1996), RaŃionalitate +i discurs, Ed. didactică i pedagogică,
Bucure ti.
55.Stan, Constantin, (2000), Libertate supravegheată. Tehnici de redactare, Ed.
FundaŃiei Meridian, Craiova.
56.Stephens, Mitchell; Lanson, Gerald, (1986), Writting and Reporting the News,
CBS College Publishing, N.Y..
57.Stoian,Marin, (2007),Genuri ziaristice, Ed. FundaŃiei România de Mâine,
Bucure ti.
58.@erbănescu, Andra (2000), Cum se scrie un text, Ed. Polirom, Ia i.
59.@tefănescu, Simona, (2004), Media +i conflictele, Ed. Tritonic, Bucure ti.
60.Teodorescu–Brani te, Tudor, (1989), Între presă +i literatură. Publicistică vol. I,
Ed. Minerva, Bucure ti.
61.Titiucă, Dumitru, (2005), Pentru o nouă teorie literară, Ed. Timpul, Ia i.
62.Uritescu, Dorin, N., (1999), Gre+eli de exprimare, Ed. Steaua Procion, Bucure ti.
63.Van Cuilenburg, J.J.; Scholten, O.; Noomen, G.W., (2000), [tiinŃa comunicării,
Ed. Humanitas, Bucure ti.
64.Vâlcu, Val, (2007), Jurnalismul social, Ed. Polirom, Ia i.
65.Vi inescu , Victor, (2002), Jurnalism contemporan, Ed. Victor, Bucure ti.
66.Vi inescu , Victor, (2003), Stilistica presei, Ed. Victor, Bucure ti.
67.VlăduŃescu, @tefan, (2006), Comunicare jurnalistică negativă. (ConvicŃiune +i
persuasiune& eseu de hermenetică mediatică), Ed. Academiei Române, Bucure ti.
68.Zafiu, Rodica, (2001), Diversitatea stilistică în româna actuală, Ed. UniversităŃii
Bucure ti.