IZVOARE INTERNE –ROMANITATEA ROMANILOR.

1536- N.OLAHUS ”Hungaria” afirma ca românii sunt descendentii colonistilor romani.

1542- IOAN HONTERUS –”Dacia”- alcatuieste o harta pe care scrie numele Dacia.

1570- Diaconul Coresi- ”Psaltirea”- arata necesitatea folosirii lb române si tiparirea de carti in
lb română.

Sfarsitul sec XVI- ISTVAN SZAMOSZKOZY- românii au trecut la Sud de Dunare in timpul
lui Gallienus(imparat roman intre 253-268).

Sec XVII- GRIGORE URECHE”Letopisetul Tarii Moldovei” 1642=1647 afirma ca ”de la

Râm de tragem” sustine ideea de romanitate si originea latină a lb romaâne.

Sec XVII- MIRON COSTIN ”Letopisetul de neamul moldovenilor” publicat de

M.Kogalniceanu in 1852, arata originea latină este confirmata de numele poporului român.

Sec XVII-VALENTIN FRANK VON FRANKENSTEIN-desfiinteaza teoria originii dacice a

sasilor dar sustine latinitatea poporului.

Sec XVII- MARTIN SCHIMITZEL ”Curs de istorie a Transilvaniei ” sustine originea latina

Sec XVII- MARTIN OPOTZ ”Scrieri” afirma ca lb română este cea mai apropiata de lb
latina.

Sec XVII- J.TROESTER ”Lucrare despre Dacia” afirma ca cei mai vechi locuitori sunt
românii.

Sfarsitul sec XVII-inceputul sec XVIII- Stolnicul Constantin Cantacuzino ”Istoria Tarii
Romanesti” afirma existenta constiintei romanitatii.

Sec XVIII- Inochentie Micu Klein ”Supplex Libellus” 1744 sustine drepturi politice pe baza
intaietatii si vechimii românilor ,precum si emanciparea nationala.

Sec XVIII- BENZO IOZSEF ”Transilvania sive magnus Transilvaniae Principatus” 1778
afirma ca la parasirea Daciei de romani multi indigeni au ramas este favorabil continuitatii.

Sec XVIII- SAMUIL MICU-”Elementa linguae daco-romanae sive valahice” 1780, afirma
asemanarea lb române cu lb latină si vechimea elementului românesc.

Sec XVIII- MICHAEL LEBRECHT ”Scrieri” 1784, sustine continuitatea românilor la N de

Dunare si este favorabil romanitatii.

Sec XVIII- HUSZTI ANDRAS ”SCRIERI” sustine latinitatea si continuitatea chiar in

momentul redactarii petitiei Scolii Ardeleni si este favorabil romanitatii românilor.

Sec XVIII- ION NECULCE ”Cronica Moldovei ” 1732- 1744 ”O sama de cuvinte ” sustine
rolul autohtonilor si este favorabil romanitatii si continuitatii.
Sec XVIII- Dimitrie Cantemir ”Hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor” 1719-1722 sustine
ca dacii au fost exterminati, noi avem origine pur romană, sustine continuitatea romanilor,
primul care lanseaza teoria puristă.

Sec XVIII- Scoala Ardeleana- ”Supplex Libellus Valachorum” 1791 sustine din motive
politice originea pur romană, demonstreaza intaieitatea românilor in spatiul intra carpatic,
contribuie la dezvoltarea teoriei puriste.

Sec XIX- Gheorghe Sincai ”Hronicul românilor si a mai multor neamuri” 1808 sustine
originea romană, favorabil vechimii si continuitatii , continua si dezvolta teoria purista.

Sec XIX- Petru Maior ”Istoria pentru inceputurile românilor in Dacia” 1812, aduce argumente
istorice pt a demonstra continuitatea poporului roman din Transilvania, este favorabil
romanitatii românilor, dezvolta teoria purista.

Sec XIX- Daniel Philippide ”Scrieri istorice” 1816, utilizeaza numele de România din punct
de vedere politico-geografic, sustine originea romană.

Sec XIX- Dionisie Fotino ”Istoria vechii Dacii” 1818, sustine romanitatea si continuitatea
românilor.

Sec XIX- B.P.Hasdeu ”Pierit-au dacii?” 1860, poporul român este rezultatul feziunii daco-
romane, sustine romanitatea si latinitatea lb noastre.

Sec XIX- A.T.Laurian ”Dictionarul lb române” 1871-1876 sustine originea pur romana si
curatirea lb de elemente nelatine, continuitatea românilor, continua teoria purista.

Sec XIX – A.D.Xenopol ”Istoria românilor din Dacia Traiana” 1884 sustine rolul autohtonilor
in etnogeneza, sustine continuitatea daco-romană.

Sec XX- D.Onciul – ”Scrieri istorice” vatra de formare a pop român este la N si la S de
Dunare, sustine continuitatea pe baza argumentelor logice.

Sec XX- V.Pârvan ”Inceputurile vietii romane la gurile Dunarii” 1923 sustine pe baza
descoperirilor arheologice demonstrand etnogeneza româneasca, sustine continuitatea si
latinitatea.

Sec XX- N.Iorga ”Istoria românilor” demonstreaza formarea poporului român si sustine
continuitatea in spatiul de la N.Dunarii.

Sec XX- Alexandru Rosetti ”Istoria lb române” 1964-1966 sustine rolul autohtonilor si
romanitatea in etnogeneza, imprima ideea continuitatii.

Sec XX- Gheorghe Bratianu ”Poporul român-o enigma si un miracol?” 1937, analizeaza
etnogeneza ca un fenomen real si sustine continuitatea.

Sec XXI- Lucian Boia ”Istorie si mit in constiinta româneasca” 1997 sustine ca originea
noastra este demonstrata de limbă si sustine continuitatea si latinitatea.
IZVOARE EXTERNE.
SEC VII- Imparatul Mauricius ”Strategikon” unde mentioneaza poporul nostru cu numele de
romani.
Sec IX- Moise Chorenati- ”Geografia” vorbeste de tara Balak si este favorabil continuitatii.

Sec IX- ”Cronica Oguzname”vorbeste de o tara ULAK-ILI, favorabil continuitatii.

Sec X- Constantin VII Porfirogenetul ”Despre administrarea imperiului” autohtonii de la

N.Dunarii si sunt numiti romani si sprijina latinitatea si continuitatea.

Sec X- VASILE II MACEDONEANUL ”Scrisori” 980 ii numeste pe români vlahi si este

favorabil continuitatii.

Sec XI- Kekaumenos ”Sfaturile si povestirile” românii locuiau intre Dunare si Sava si sunt
numiti Blachi si sustine continuitatea.

Sec XI- Gardizi –”Podoaba istoriilor” confirma pe români la Dunare si Carpati si sustine
vechimea si continuitatea.

Sec XII- Anonymus ”Gesta Hungarorum” românii erau in Transilvania la venirea ungurilor si
sustine vechimea si continuitatea.

Sec XII- papa Inocentiu III- Corespondenta cu Ionita cel Frumos- vorbeste despre latinitatea
românilor si este favorabil romanitatii.

Sec XIII- Ioan Kynamos- ”Cronica” sustine ca locuitorii de la N.Dunarii sunt veniti demult in
Italia si este favorabil latinitatii.

Sec XIII- Simon de Keza- ”Faptele hunilor si ale ungurilor” sustine ca românii sunt pastorii si
coloni ai romanilor si prezinta vechimea si continuitatea.

Sec XV- Poggio Bracciollini- ”Cronici” sustine existenta unor elemente comune intre lb latină
si lb româna si existenta neintrerupta a românilor.

Sec XV- Flavio Biondo ”Scrieri” sustine ca românii invoca cu mandrie originea lor romană,
precum si aparitia unei constiinte a romanitătii.

Sec XV- Enea Silvio Piccolomini- papa Pius II ”Scrieri” romanitatea românilor introduce
chestiunea romanitatii in sistemul european.

Sec XV- Demetrie Chalcocondil ”Scrieri” sustine originea romană si ca românii au cea mai
veche prezenta in acest spatiu.

Sec XV- Laonic Chalcocondil –”Scrieri” afirma ca originea romană numind populatia de la
N.Dunarii cu numele de daci si pe cei de la S.Dunarii cu numele de vlahi, iar ca limba se
identifica cu neamul.
Sec XV- Antonio Bonfini ”Scrieri” prezinta asemanarea dintre lb română si lb latină, spune ca
românii sunt urmasii colonistilor si legiunilor aduse de Traian si este favorabil continuitatii si
latinitatii poporului nostru.
Sec XV- Fillippo Buonacorsi ”Scrieri” afirma ca românii sunt descendentii colonistilor
romani si atesta vechimea si continuitatea lor.
Sec XVI- Jan Laski- ”Cuvantare la conciliul de la Lateran ” 1514 unde afirma ca românii sunt
ostenii de demult ai romanilor si este de acord cu originea romană.

Sec XVI- Anton Verancsics- ”Scrieri” prezinta existenta unei constiinte a descendentei latine
si este favorabil romanitatii.

Sec XVI- Francesco de la Valle- ”Insemnari despre originea,obiceiurile si orasele romanilor”

1532 unde sustine ca lb română este putin deosebita de cea latină si favorabil vechimii si
continuitatii.

Sec XVI-XVII- Nicolae Istvanffy- ”Scrieri” considera ca românii nu sunt o amenintare pt

maghiari si este favorabil romanitatii.

Sec XVII- Ioan Lucius ”Cronica” nu neaga continuitatea, dar are unele incertitudini la
originea noastra, este favorabil continuitatii si pune sub semnul intrebarii originea noastra
latină.

Sec XVIII- Sulzer ”Despre Dacii din Transilvania” 1781-1782 si sustine ca românii nu au
originea romană, s-au format la S.Dunarii, de unde au revenit in sec XII-XIII, neaga
continuitatea si originea noastra. Inceputul teoriei imigrationiste.

Sec XVIII- ”Scrieri iezuita” românii din cele 3 Tari Romane sunt urmasii romanilor si este
favorabil continuitatii.

Sec XVIII- Imparatul IOSIF II-”Scrieri” sustine ca românii sunt cei mai vechi si numerosi
locuitori din Transilvania si favorabil continuitatii.

Sec XVIII- Edward Gibbon- ”Istoria imperiului Roman” 1787sustine continuitatea daco-
romana dupa 275 si este favorabil continuitatii.

Sec XVIII- Eder ”Scrieri” 1791 sustine ca românii nu au origine romană si ca ei se manifesta
ca niste trantori si sustine continuitatea si teoria lui Sulzer.

Sec XVIII- Bolla Marton ”Scrieri” sustine ca românii au origine bulgara si neaga romanitatea
si il sustine pe Sulzer.

Sec XVIII- Engel ”Scrieri” românii au revenit la N.Dunarii in sec XI si neaga romanitatea si
este de acord cu Sulzer.
Sec XIX- P.J.Schafarik ”Scrieri” 1844 sustine ca vlahii de la N si S de Dunare au aceeasi
origini si este favorabil continuitatii.
Sec XIX - Robert Roesler ”Studii românesti. Cercetari cu privire la istoria românilor” 1871
sustine ca originea sud-dunareana a poporului roman si contesta vechimea si continuitatea,
este principalul adversar al romanitatii românilor, sustine teoria imigrationista.
Sec XX- Roller ”Istoria României ” 1947 sustine rolul slavilor in formarea poporului român si
neaga rolul elementului roman si exagereaza rolul elementului slav.

Sec XX- Lazarev ”Scrierii” 1947neaga unitatea etno-lingvistica din spatiul carpato-danubian
si contesta unitatea de neam si limba si ca românii si moldovenii sunt doua popoare diferite.