Roman realist obiectiv - Perioada interbelică

Ion
Liviu Rebreanu

1. Liviu Rebreanu (1885-1944)

-prozator și dramaturg român
-primul dintre cei 14 copii ai învățătorului Vasile Rebreanu și ai Ludovicăi
-membru al Academiei Române

2. Geneza
-publicat în anul 1920
-prima operă dintr-o trilogie nefinalizată pe tema pământului, a doua se numește „Răscoala”,
iar a treia a rămas în stadiul de proiect

3. Roman realist obiectiv

Romanul este o creație epică în proză, de mari dimensiuni, cu acțiune complexă,
desfășurată pe mai multe planuri, în timp și spațiu precizate, antrenând un număr mare de
personaje puternic individualizate. Prin multitudinea aspectelor înfățișate, romanul oferă o
imagine amplă asupra vieții.
● elemente realiste
-prezentarea în manieră veridică a faptelor ce compun universul fictiv
-caracterul circular/simetric (motivul horei, relația incipit-final dată de drumul care
intră, respectiv iese din sat, începe și se încheie duminică, începe cu horă, se
încheie cu înmormântare)
-tematica socială (drama țăranului însetat de pământ)
-aspectul monografic
-precizia coordonatelor spațio-temporale
-prezența unui narator impersonal, obiectiv, care narează la persoana a III-a
-personaje tipice aflate în situații tipice, reprezentative pentru o categorie socială
(țăranul însetat de pământ este principalul exponent al romanului, fata bogată dar
urâtă)
● roman obiectiv
-narațiunea la persoana a III-a, din perspectiva unui narator omniscient și
omniprezent
● roman social
-prezintă viața satului Pripas, cu aspectele ei sociale, reprezentative pentru
societatea rurală de la începutul secolului al XX-lea
4. Tema
-problematica pământului (drama țăranului însetat de pământ)
-viața satului transilvănean la începutul secolului al XX-lea
-teme secundare: tema iubirii și a pământului
5. Compoziția
-romanul are compoziție sferică: incipitul și finalul descriu drumul care intră, respectiv care
iese din satul Pripas
 -este împărțit în două părți denumite sugestiv “Glasul iubirii” și “Glasul pământului”, care fac
referire la cele două “patimi” ale personajului principal și totodată evoluția lui de la dragostea
pentru pământ la dragostea adevărată, pentru Florica
-fiecare parte are câte 6 capitole, iar la sfârșit se adaugă un capitol-concluzie
-fiecare capitol e împărțit în scene, iar fiecare scenă în momente semnificative
-romanul dă impresia de viață adevărată, de cadru uman comun prin simetria început-sfârșit
(metafora drumului) și prin elementele care leagă destinul personajelor (în capitolul III
intitulat “Iubirea” apar, de exemplu, personajele: Ion, Ana, Laura, Titu, Roza Lang)
6. Explicarea titlului
-titlul este dat de numele personajului principal, Ion, reprezentant tipologic al unei categorii
sociale: țărănimea
7. Perspectiva narativă
-narațiunea se realizează la persoana a III-a, naratorul este omniscient și omniprezent, iar
perspectiva este obiectivă, heterodiegetică
-stilul narativ este neutru, impersonal, “stilul cenușiu” fiind specific prozei realiste obiective;
autorul respectă autenticitatea limbajului regional
-se observă alternanța planului țărănimii cu cel al intelectualității, fapt care dă impresia
complexității vieții
-sunt prezentate tehnici narative cinematografice (de exemplu descrierea minuțioasă a
drumului, a caselor, apoi a horei)
8. Subiectul
-acțiunea este localizată în timp și spațiu, se desfășoară cronologic și are ca început și
sfârșit câte o zi de duminică
-acțiunea romanului se desfășoară în două planuri: lumea țărănească și intelectualitatea
satului
EXPOZIȚIUNEA
-o constituie descrierea horei din curtea Todosiei, văduva lui Maxim Oprea, pentru că aici
sunt prezentate cele mai importante personaje ale romanului (Ion, Ana, Florica, George,
Vasile Baciu, familia învățătorului Herdelea, preotul George Bulbuc)
-așezarea privitorilor reflectă relațiile sociale
-intelectualii satului, preotul Belciug și familia învățătorului Herdelea, vin să privească
“petrecerea poporului”, fără a se amesteca în joc
INTRIGA
-este confruntarea dintre Ion și Vasile Baciu, după horă (Vasile Baciu își exprimă
dezaprobarea pentru căsătoria dintre Ion și Ana, fiica acestuia)
DESFĂȘURAREA ACȚIUNII
-după horă, merg la cârciumă, unde are loc o dispută între George Bulbuc (căruia îi era
promisă Ana) și Ion, prevestind scena finală a romanului
-bătaia dintre ei este în aparență pentru plata lăutarilor, în fapt pentru dreptul de a o lua pe
Ana de soție
-Ion găsește modalitatea prin care să-l forțeze pe Vasile Baciu să i-o dea pe Ana de soție, în
urma discuției cu Titu Herdelea care, fără să vrea, sugerează că ar trebui să o lase
însărcinată pe Ana
-în acest punct se declanșează atât conflictul interior, cât și conflictul exterior al romanului:
cel interior între glasul iubirii și al pământului și cel exterior, între Ion și socrul său
-Ion o cucerește pe Ana și, naivă, ea îl acceptă
-după ce rămâne însărcinată, Vasile Baciu aprobă căsătoria, dar nu îi oferă drept zestre
decât o parte din pământ
 -Vasile Baciu va hotărî să cedeze toate pământurile lui Ion, moment care va schimba
atitudinea celui din urmă față de săteni (“Vorbea mai apăsat cu oamenii și veșnic numai de
pământ și de avere”)
PUNCTUL CULMINANT
-este dat de scena sărutării pământului, o contopire cu pământul, o anticipare a finalului
tragic
-Ana se sinucide, iar copilul lor, Petrișor, moare, însă asta nu-i trezește lui Ion regrete
DEZNODĂMÂNTUL
-Ion o caută pe Florica, măritată între timp cu George Bulbuc
-are loc finalul tragic al lui Ion, care este omorât de George cu lovituri de sapă (George este
un instrument al destinului)
-acesta este arestat, Florica rămâne singură, iar averea lui Ion revine bisericii
9. Dezvoltarea a 2 secvențe din operă
● hora
-hotărârea lui Ion de a o lua pe Ana cea bogată la joc, deși o place pe Florica cea săracă,
marchează începutul conflictului
-venirea lui Vasile Baciu (tatăl Anei) de la cârciumă la horă și confruntarea verbală cu Ion, pe
care îl numește “hoț” și “tâlhar”, pentru că “sărăntocul” vrea să-i ia fata promisă altui țăran
bogat, George Bulbuc, constituie intriga romanului
-Ion se răzbună ulterior lăsând-o pe Ana însărcinată pentru a-l determina pe tatăl ei să
accepte nunta
● nunta
-nunta celor doi este la momentul în care glasul pământului se intersectează cu cel ai iubirii;
Ion conștientizează că a o avea pe Ana de soție, în schimbul pământurilor, este un mare
compromis, mai ales că, la nuntă, este și Florica, frumoasă și sprintenă
-la nuntă, Ion nu cere acte pentru pământul ce urmează să-i revină ca zestre, apoi se simte
înșelat și începe s-o bată pe Ana
-femeia este alungată, pe rând, din casa soțului și din cea a tatălui
10. Concluzie
Apreciat la apariție de criticul E. Lovinescu drept “cea mai puternică creație obiectivă a
literaturii române”, romanul “Ion” este o capodoperă a literaturii române realiste interbelice,
ce are în centru “patima lui Ion, ca formă a instinctului de posesiune” (Nicolae Manolescu).

Personaje
-Ion al Glanetașului (personaj principal)
-Vasile Baciu
-Ana
-Florica
-George Bulbuc
-Titu Herdelea
-Învățătorul Herdelea
-Părintele Belciug
 ION

1. Introducere
-informații generale despre autor, temă, specie și anul apariției
-personajele realiste sunt condiționate de mediul în care trăiesc tipice pentru o categorie socială
-Ion al Glanetașului este un erou puternic individualizat, dar totodată tipic pentru categoria țăranilor
săraci, după cum observă G. Călinescu: „Toți flăcăii din sat sunt varietăți de Ion”
-Ion este personaj eponim (dă numele operei), rotund, realizat prin tehnica basoreliefului
-domină celelalte personaje implicate în conflict (Ana, Vasile, Florica, George), care îi pun în lumină
trăsăturile
2. Statut social, psihologic, moral
-statutul social este cel de tânăr țăran interesat de pământuri și avere, crezând că acestea îi
asigură demnitatea și respectul comunității
-moral, Ion este tipul arivistului fără scrupule, care folosește femeia ca mijloc de parvenire
-psihologic, este ambițiosul dezumanizat de lăcomie
3. O trăsătură evidențiată prin două secvențe (dorința de pământ)
● scena în care intră cu plugul pe terenul lui Simion Lungu (lăcomia de pământ)
-atunci când intră cu plugul pe terenul lui Simion Lungu, teren care fusese înainte al Glanetașilor, și
mută hotarul
-momentul marchează începutul dezumanizării lui Ion
-susținut de preot, vecinul îl cheamă la judecată și este condamnat la două săptămâni de închisoare
-„Inima îi tremura de bucurie că și-a mărit averea”
● scena sărutării pământului (apoteoza iubirii sale pătimașe)
-amețit de fericire, îngenunchează și sărută ca pe o ibovnică pământul smuls de la socrul său
-ilustrează apoteoza iubirii sale pătimașe: „Acuma, stăpân al tuturor pământurilor, râvnea să le
vază, să le mângâie ca pe niște ibovnice credincioase”
4. Titlu
-informații de mai sus
-Ion devine exponent al țărănimii prin dragostea lui pentru pământ, dar este individualizat prin modul
în care îl obține
-nu este singurul sărăntoc care s-a căsătorit cu o fată cu zestre (Vasile Baciu și Ion Pop al
Glanetașului au dobândit averea la fel), însă el o face de rușinea satului pe Ana înaintea nunții, iar
apoi vrea să se întoarcă la Florica, care a devenit nevasta lui George
5. Caracterizarea directă/indirectă
● caracterizare directă
-de către narator: „iute și harnic, ca mă-sa”, „Iubirea pământului l-a stăpânit de mic copil”
-de alte personaje: Vasile Baciu îl face „sărăntoc”, „hoț” și „tâlhar”
-autocaracterizare: „Mă moleșesc ca o babă năroadă”
● caracterizare indirectă
-prin fapte, limbaj, atitudini, comportament, relații cu alte personaje, gesturi, vestimentație
-gândurile sale despre dorința de a avea pământ sunt redate în stil indirect liber
-lipsa lui de respect față de propria soție este evidentă, Ion fiind indiferent la moartea acesteia
-devine distant și glacial, trădând-o disprețuitor: „îi cântări burta cu o privire triumfătoare”
6. Acțiune
-informații de mai sus
-prin tehnica planurilor paralele este prezentată viața țărănimii și a intelectualității sătești
-planul țărănimii are în centru destinul lui Ion, evoluția conflictelor sale cu Vasile pentru pământ și cu
George pentru iubire, iar planul intelectualității satului, destinele și conflictul celor doi „stâlpi” ai
comunității: preotul și învățătorul
7. Perspectiva narativă
-informații de mai sus
8. Conflict
-conflictul central în roman este lupta pentru pământ din satul tradițional, unde averea condiționează
respectul comunității
-drama lui Ion este drama țăranului sărac
-mândru și orgolios, conștient de calitățile sale, nu-și acceptă condiția și este pus în situația de a
alege între iubirea pentru Florica și averea Anei
-conflictul exterior, social, între Ion al Glanetașului și Vasile Baciu, este dublat de conflictul interior,
între „glasul pământului” și „glasul iubirii”
-cele două chemări lăuntrice se manifestă succesiv
-conflictele secundare au loc între Ion și Simion Lungu, pentru o brazdă de pământ și între Ion și
George Bulbuc, pentru Ana
-conflictul se încheie ca orice destin uman, prin întoarcerea în această matrice universală
9. Concluzie
Ion este un personaj memorabil și monumental, ipostază a omului teluric, dar supus unui destin
tragic, acela de a fi strivit de forțe aflate mai presus de voința lui puternică: pământul-stihie și legile
nescrise ale satului tradițional.