Părțile.

Instanța judecătorească
1. Compunerea și constituirea instanței.

✦ compunere ≠ constituire

✦ compunerea instanței = alcătuirea instanței de judecată cu numărul de judecători prevăzut de

lege

 cauzele date, potrivit legii, în competența de primă instanță a judecătoriei/tribunalului/curții

de apel - se judecă în complet format dintr-un judecător

 EXCEPȚIE: în cauzele privind conflictele de muncă și asigurări sociale, completul se

constituie dintr-un judecător și 2 asistenți judiciari

 apelurile și recursurile – se judecă în complet format din 3 judecători, cu excepția cazurilor

prevăzute de lege

 în cadrul ÎCCJ – funcționează și completuri alcătuite din câte 5 judecători (art. 24 din Legea
nr. 304/2004), precum și Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii,
respectiv Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

✦ constituirea instanței = alcătuirea ei cu toate organele și persoanele cerute de lege: judecătorul

unic/completul de judecată, grefierul, asistenții judiciari sau magistratul-asistent la ÎCCJ,
procurorul

✦ normele care reglementează compunerea/constituirea instanței sunt norme de organizare

judecătorească, de ordine publică (cu excepția art. 42 C. pr. civ. - ce reglementează
incompatibilitatea relativă a judecătorului) - excepția greșitei compuneri/constituiri a
instanței:

- poate fi invocată de oricare dintre părți/procuror/instanță din oficiu în orice moment al

judecății

- dacă se admite, instanța se va pronunța prin încheiere interlocutorie

2. Incompatibilitatea.

✦ absolută/relativă - reglementate de art. 41, respectiv art. 42 C. pr. civ.

✦ este un incident procedural privitor la compunerea/constituirea instanței

✦ reprezintă situația în care un judecător/procuror/magistrat-asistent, asistent judiciar, grefier
nu poate participa la soluționarea unei cauze, în situațiile expres prevăzute de lege

✦ abținerea (autorecuzarea) + recuzarea = mijloace prin care se invocă incompatibilitatea

✦ cazurile și procedura de soluționare a abținerii/recuzării - sunt aceleași

✦ abținerea – reglementată de norme de ordine publică

✦ recuzarea – reglementată de norme de ordine privată (incompatibilitate relativă) /publică

(incompatibilitate absolută)

✦ obligației judecătorului de a se abține – îi corespunde dreptul (facultatea, nu obligația) părții

de a-l recuza

✦ nerespectarea obligației de abținere – nu afectează valabilitatea hotărârii poate atrage

sancțiuni disciplinare

✦ procedura de soluționare a abținerii/recuzării – nu este publică și nici contradictorie

✦ abținerea – se propune de către judecător de îndată ce cunoaște existența motivului de

incompatibilitate în scris/verbal (în ședință, consemnându-se în încheierea de la acel
termen)

✦ anterior primului termen de judecată, grefierul de ședință va verifica (pe baza dosarului) dacă
judecătorul de caz se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate absolută în cazul în
care ar putea exista un astfel de motiv, va întocmi un referat corespunzător

✦ sunt inadmisibile:

 recuzarea privitoare la alți judecători decât aceia care fac parte din completul de judecată
căruia i-a fost repartizată cauza spre soluționare
 cererea îndreptată împotriva aceluiași judecător pentru același motiv de
incompatibilitate
 pentru același motiv de incompatibilitate – trebuie avută situația de fapt concretă, și nu
doar textul de lege

✦ Cererile de recuzare:

 trebuie făcute separat pentru fiecare judecător în parte

 urmează să fie judecate fără participarea celui în cauză
  se depun într-un singur exemplar (pentru că nu sunt comunicate părții adverse)
 care nu cuprind indicarea motivului de incompatibilitate și a probelor pentru dovedirea
acestuia, vor fi respinse ca INADMISIBILE de completul în fața căruia s-au formulat
respectivele cereri ( cu participarea judecătorului recuzat)

✦ Propunerea de recuzare:

 pentru cazurile de incompatibilitate ABSOLUTĂ – prev. de art. 41 C. pr. civ. – poate fi

făcută în orice moment (în orice stare s-ar afla cauza

 pentru cazurile de incompatibilitate RELATIVĂ – prev. de art. 42 C. pr. civ. - trebuie

făcută înainte de începerea oricărei dezbateri (nu se referă la dezbaterile pe fond) (art. 44
alin. (1) C. pr. civ.)

 EXCEPȚIE: când motivele de incompatibilitate s-au ivit/au fost cunoscute de parte doar
după începerea dezbaterilor, partea va trebui să propună recuzarea de îndată ce acestea
îi sunt cunoscute

 făcută după expirarea termenelor indicate – va fi respinsă ca tardivă de un complet de

judecată în care nu intră judecătorul recuzat

✦ nerespectarea termenului în care trebuie propusă recuzarea atrage decăderea părții din
dreptul de a-l recuza pe cel în cauză

✦ participarea judecătorului recuzat la soluționarea cererii de recuzare (dacă cererea a fost

respinsă) – atrage nulitatea hotărârii de fond

✦ este INTERZISĂ folosirea interogatoriului ca mijloc pentru dovedirea motivelor de recuzare

✦ până la soluționarea declarației de abținere – nu se va face niciun act de procedură în cauză

(caz de suspendare legală de drept)

✦ formularea unei cereri de recuzare – NU determină suspendarea judecății, ceea ce înseamnă

că judecătorul recuzat va continua să facă acte de procedură în cauză1

✦ cu toate acestea, pronunțarea soluției va avea loc doar după soluționarea cererii de recuzare

1
Ex.: să administreze probe
 REGULĂ: abținerea/recuzarea – se soluționează de un alt complet al instanței respective,
în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat/care a declarat că se abține
EXCEPȚIE: când din pricina abținerii/recuzării nu se poate alcătui completul de judecată –
cererea se judecă de instanța ierarhic superioară (în caz de admitere a cererii – va trimite
pricina la o altă instanță de același grad din circumscripția sa în caz de respingere – va
înapoia pricina instanței inferioare)

✦ instanța competentă să rezolve abținerea/recuzarea:

 hotărăște de îndată, în cameră de consiliu, fără prezența părților

 va asculta părțile/pe judecătorul recuzat sau care a declarat că se abține – numai dacă
apreciază că este necesar
 va da o încheiere – care se pronunță în ședință publică

✦ încheierea prin care s-a încuviințat recuzarea – nu poate fi atacată (indiferent dacă la
judecarea cererii de recuzare s-au săvârșit sau nu neregularități procedurale)

✦ dacă se admite cererea, judecătorul recuzat/care s-a abținut – se va retrage de la judecarea

cauzei, fiind înlocuit de un alt judecător

✦ încheierea prin care s-a hotărât recuzarea/abținerea – va arăta în ce măsură actele

îndeplinite de judecătorul recuzat/care s-a abținut urmează să fie păstrate (=> dacă în
încheierea de încuviințare nu se face nicio mențiune despre actele îndeplinite de judecător,
atunci acestea nu pot fi menținute, ci trebuie refăcute

NU SUNT SUPUSE NICIUNEI CĂI DE ATAC:

 încheierea prin care s-a admis/respins abținerea

 încheierea prin care s-a admis recuzarea

 încheierea prin care s-a respins recuzarea pe motiv că cererea de recuzare a rămas fără
obiect în urma admiterii cererii de abținere
 Încheierea prin care s-a respins recuzarea (pentru alt motiv decât cel de mai sus) - POATE
FI ATACATĂ:

 odată cu fondul - este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea pe fond

 cu recurs – la instanței ierarhic superioare – în 5 zile de la comunicarea hotărârii – atunci

când hotărârea dată pe fond este definitivă

INFORMAȚII EXTRA
***
✦ REGULĂ - dispozițiile legale referitoare la motivele de incompatibilitate - abținere/recuzare
– se aplică în mod corespunzător:

- procurorilor

- magistraților-asistenți

- asistenților judiciari

- grefierilor

✦ EXCEPȚIE – procurorul și grefierul nu pot fi recuzați pentru:

- motivele de incompatibilitate absolută prev. de art. 41 C. pr. civ.

- cazul în care și-au exprimat părerea cu privire la pricina ce se judecă

✦ Mai pot fi recuzați:

- experții

- traducătorii

- interpreții

- arbitrii
✦ Există și alte incidente procedurale cu privire la alcătuirea instanței.

 instanța este greșit compusă dacă:

- la judecata cauzei participă un număr mai mic/mare de judecători decât cel prevăzut
de lege
- completul de judecată este alcătuit cu un judecător suspendat/eliberat din funcție

- un judecător stagiar judecă o cauza care nu este de competența sa (potrivit art. 23 din
Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor/procurorilor)

 instanța este greșit constituită dacă:

- la judecată nu participă procurorul – deși, conform legii, la judecata cauzei respective,
concluziile lui sunt obligatorii

- participă la judecată un procuror care este suspendat/eliberat din funcție

- grefierul/asistentul-judiciar/magistratul-asistent – nu participă la ședința de judecată

✦ Mijloacele procedurale prin care pot fi invocate aceste incidente privind alcătuirea instanței
sunt:

 excepția procesuală (dacă judecata este în curs de desfășurare)

 apelul (dacă există o hotărâre de primă instanță)
 recursul (când a intervenit o hotărâre dată în apel)
 contestația în anulare specială (împotriva hotărârilor instanțelor de recurs sau a celor de
apel care nu sunt susceptibile de recurs, potrivit legii)
✦ Verifică dacă ai înțeles :)

1. Incompatibilitatea judecătorului:

a. impune obligația acestuia de a se abține de la judecarea pricinii, numai dacă

incompatibilitatea este absolută

b. poate fi invocată printr-o cerere de recuzare formulată de un chemat în garanție, caz în care
recuzarea împiedică efectuarea actelor de procedură până la soluționarea sa, cu excepția celor
urgente

c. se poate invoca în ipoteza în care între o parte și fratele judecătorului a existat un proces
penal început în urmă cu 3 ani înainte ca judecătorul să fie desemnat să judece cauza.

2. Declarația de abținere a judecătorului împotriva căruia s-a formulat o cerere de recuzare,

de către una dintre părți, pentru același motiv de incompatibilitate:

a. se pune în discuția contradictorie a părților

b. se poate formula atât în scris, cât și verbal în ședință, fiind consemnată în încheiere

c. se judecă după soluționarea cererii de recuzare, pentru a se putea cerceta dacă declarația de
abținere a rămas sau nu fără obiect.

3. Încheierea prin care tribunalul a respins cererea de recuzare:

a. poate fi atacată odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza, cu excepția situației în care
această din urmă hotărâre este definitivă

b. nu este supusă nici unei căi de atac, dacă hotărârea prin care s-a soluționat cauza este
definitivă

c. poate fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, dacă hotărârea prin care s-a
soluționat cauza este definitivă.
✦ Explicații

1. Răspuns C

Varianta de răspuns de la litera a. este greșită. Potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (2) Cod proc.
civilă, judecătorul care știe că există un motiv de incompatibilitate în privința sa este obligat să se abțină
de la judecarea pricinii. Prin urmare, obligația judecătorului de a se abține există atât în cazurile
de incompatibilitate absolută, cât și în cele de incompatibilitate relativă.

Varianta de răspuns de la litera b. este greșită. Terțul chemat în garanție, după ce devine parte
în proces, poate formula, în condițiile legii, cerere de recuzare a judecătorului învestit cu
soluționarea pricinii. În aceste condiții, devin incidente dispozițiile art. 49 alin. (2) Cod proc.
civilă, potrivit cărora formularea unei cereri de recuzare nu determină suspendarea judecății,
însă pronunțarea soluției în cauză nu poate avea loc decât după soluționarea cererii de
recuzare. Prin urmare, indiferent de obiectul litigiului, cererea de recuzare nu determină
suspendarea judecării pricinii.

Varianta de răspuns de la litera c. este corectă, întrucât, prin raportare la dispozițiile art. 42
alin. (1) pct. 6 teza I Cod proc. civilă, judecătorul este incompatibil (relativ) dacă între el, soțul
său sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, și una dintre părți
a existat un proces penal cu cel mult 5 ani înainte de a fi desemnat să judece pricina. Prin
urmare, ipoteza în care între o parte și fratele judecătorului a existat un proces penal început
în urmă cu 3 ani înainte ca judecătorul să fie desemnat să judece cauza constituie un caz de
incompatibilitate relativă.

2. Răspuns B

Varianta de răspuns de la litera a. este greșită, întrucât declarația de abținere, la fel ca și cererea
de recuzare, constituie un incident procedural cu privire la compunerea instanței de judecată
care nu este pus în discuția contradictorie a părților, recuzarea vizând exclusiv raportul dintre
judecător și partea care a invocat cazul de incompatibilitate. Faptul că cererea de recuzare nu
este supusă comunicării rezultă din cuprinsul art. 51 alin. (1) Cod proc. civilă, care statuează
asupra faptului că instanța hotărăște asupra cererii în cameră de consiliu, fără prezența părților,
instanța având posibilitatea de a asculta părțile numai dacă apreciază ca fiind necesar, ceea ce
înseamnă că această procedură nu presupune contradictorialitate, deci, în absența acestui
element, nu se impune nici comunicarea cererii de recuzare părții adverse.
Varianta de răspuns de la litera c. este greșită, deoarece declarația de abținere, chiar dacă este
formulată ulterior cererii de recuzare, se soluționează prioritar față de aceasta [potrivit art. 48
alin. (1) Cod proc. civilă, judecătorul împotriva căruia este formulată o cerere de recuzare poate
declara că se abține, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, declarația de abținere se
soluționează cu prioritate].

3. Răspuns A, C

Varianta de răspuns de la litera a. este corectă, prin raportare la dispozițiile art. 53 alin. (1) Cod
proc. civilă, conform cărora încheierea prin care încheierea prin care s-a respins recuzarea
poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza, iar caând
aceasta din urmă este definitiv, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic
superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri. În concluzie, dacă hotărârea
este definitivă, încheierea nu mai poate fi atacată odată cu fondul, ci se va formula separat
calea de atac a recursului.

Varianta de răspuns de la litera b. nu este corectă, prin raportare la art. 53 alin. (1) Cod proc.
civilă, astfel, dacă hotărârea prin care s-a soluționat cauza este definitivă, încheierea prin care
tribunalul a respins cererea de recuzare este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară,
în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

Așadar, varianta de răspuns de la litera c. este corectă, prin raportare la explicațiile oferite la
varianta de răspuns de la litera b..