Capitolul 2

Cursul
2&3

Ciclul acidului citric și

catabolismul acetil-CoA

Prof.univ.dr.habil. Andreea Iren Șerban

Biochimie 2
OBIECTIVE
✓ Descrierea reacțiilor ciclului acidului citric și a celor care conduc
la producerea de echivalenți reducători ce vor fi oxidați la
nivelul lanțului transportorilor de electroni asociat cu mb. internă
mitocondrială în vederea producerii de ATP de către ATP sintaza.
✓ Explicarea modului în care ciclul acidului citric oferă atât o cale
pentru catabolismul aminoacizilor, cât și o cale pentru sinteza lor.
✓ Descrierea principalelor căi anaplerotice care permit
reaprovizionarea cu intermediari ai ciclului acidului citric și modul
în care este controlată preluarea oxaloacetatului în
gluconeogeneză.
✓ Descrierea rolulului ciclului acidului citric în sinteza acizilor grași.
✓ Explicarea modului în care activitatea ciclului acidului citric este
controlată de disponibilitatea cofactorilor oxidați.
 IMPORTANȚĂ BIOMEDICALĂ

✓ Ciclul acidului citric (ciclul Krebs sau

ciclul acizii tricarboxilici) reprezintă o
serie de reacții care au loc în mitocondrii
cu oxidarea la CO2 a părții acetil a acetil-
CoA și cu reducerea coenzimelor care
sunt reoxidate prin intermediul lanțului
transportorilor de electronilor cuplat cu
sinteza ATP.
✓ Ciclul acidului citric este calea finală
comună pentru oxidarea glucidelor,
grăsimilor și proteinelor, deoarece
glucoza, acizii grași și majoritatea
aminoacizilor sunt metabolizați în acetil-
CoA sau intermediari ai acestui ciclu.
✓ Ciclul acidului citric joacă un rol central
în gluconeogeneză, lipogeneză și
interconversia aminoacizilor.
✓ Ciclul acidului citric și procesele asociate
au loc în majoritatea țesuturilor, dar ficatul
este singurul țesut în care toate aceste
procese au loc într-un grad semnificativ.
Prin urmare, repercusiunile sunt profunde
atunci când, de exemplu, un număr mare
de celule hepatice sunt lezate ca în cazul
hepatitei acute sau sunt înlocuite de țesut
conjunctiv (ciroză).
✓ Cele câteva anomalii genetice cunoscute
ale enzimelor ciclului acidului citric sunt
asociate cu modificări neurologice severe
datorate sintezei ATP foarte reduse în
sistemul nervos central.
✓ Hiperamoniemia observată în boala
hepatică avansată duce la inconștiență,
comă și convulsii din cauza lipsei de
activitate a ciclului acidului citric, ceea ce
duce la formarea redusă de ATP. Amoniacul
provoacă atât epuizarea intermediarilor
ciclului acidului citric (prin consumarea α-
cetoglutaratului pentru a forma glutamat și
apoi glutamină), cât și inhibarea
complexului α-cetoglutarat dehidrogenazei.
CICLUL ACIDULUI CITRIC FURNIZEAZĂ
SUBSTRATE PENTRU LANȚUL
RESPIRATOR

➢ Ciclul demarează cu o reacție între

restul acetil al acetil-CoA și
oxaloacetat, un acid dicarboxilic cu
patru atomi de carbon, pentru a
forma un acid tricarboxilic cu șase
atomi de carbon, citratul.
➢ În următoarele reacții, se eliberează
două molecule de CO2 și
oxaloacetatul este regenerat.
➢ În vederea oxidării unei cantități mari
de acetil-CoA este nevoie doar de o
cantitate mică de oxaloacetat. Se
poate considera că oxalatul joacă un
rol catalitic, deoarece este regenerat
la sfârșitul ciclului.
➢ Ciclul acidului citric oferă calea
principală pentru sinteza ATP fiind
direct legată de oxidarea
combustibililor metabolici.
➢ În timpul oxidării acetil-CoA,
coenzimele sunt reduse și ulterior
reoxidate în lanțul respirator, proces
cuplat cu fosforilarea oxidativă prin
care are loc formarea de ATP
➢ Acest proces aerob necesită oxigen
ca oxidant final pentru reoxidarea
coenzimelor reduse.
➢ Enzimele ciclului acidului citric sunt
localizate în matricea mitocondrială,
fie în stare liberă, fie atașată la
membrana mitocondrială internă și la
membrana cristelor mitocondriale unde
sunt localizate și enzimele și
coenzimele lanțului respirator.
REACȚIILE CICLULUI ACIDULUI CITRIC PUN ÎN LIBERTATE
ECHIVALENȚI REDUȘI ȘI CO2

Condensarea inițială a acetil-

CoA cu oxaloacetatul pentru a
forma citrat este catalizată de
citrat sintază, facilitând
formarea legăturii carbon-
carbon între carbonul grupării
metil al acetil-CoA și carbonul
grupării carbonil a
oxaloacetatului. Legătura
tioester a intermediarului
citril-CoA format este
hidrolizată, eliberând citratul și
CoASH, reacție exergonică.
Citratul este izomerizat în
izocitrat de către enzima,
aconitaza. Această reacție
are loc în două etape:
deshidratarea citratului la cis-
aconitat și adiția apei cu
formare de izocitrat.
Deși citratul este o moleculă simetrică, aconitaza reacționează cu citratul asimetric,
astfel încât cei doi atomi de carbon care se pierd ulterior în timpul reacțiilor ciclului nu
sunt cei proveniți de la acetil- CoA.
Acest comportament
asimetric este rezultatul
transferului canalizat al
produsului citrat sintazei
direct la situsul activ al
aconitazei fără trecerea sa
liberă prin mediul apos.
Citratul, care nu se găsește
liber în soluție, permite
transportul acestuia din
mitocondrie în citoplasmă
pentru sinteza AG, atunci
când aconitaza este inhibată
de acumularea produsului
său, izocitratul.
Acest proces asigură o
activitate integrată a ciclului
acidului citric și o rezervă de
citrat citosolic ca sursă de
acetil-CoA pentru sinteza AG.
Fluoroacetatul este o substantă otravăvitoare care se găsește în unele plante, iar
consumul acestora poate fi fatal pentru animalele care pasc.
Anumiți compuși fluorurați
folosiți ca agenți antitumorali și
unii agenți chimici industriali (în
special pesticide) pe parcursul
degradării metabolice conduc la
formarea fluoroacetatului.
Toxicitatea provine din faptul că
fluoroacetil-CoA, condensează
cu oxaloacetatul cu formare de
fluorocitrat, care inhibă
aconitaza, rezultând o
acumulare de fluorocitrat.
Izocitratul suferă o
deshidrogenare catalizată de
izocitrat dehidrogenază pentru
a forma mai întâi oxalosuccinat,
care rămâne legat de enzimă
suferind o decarboxilare până la
α-cetoglutarat. Decarboxilarea
necesită prezența ionilor Mg2+
sau Mn2+.
Enzima izocitrat
dehidrogenază prezintă trei
izoenzime. Izoenzima care
are ca și coenzimă NAD+
este doar mitocondrială,
celelalte două utilizează
NADP+ și se găsesc atât în
mitocondrii cât și în citosol.
Oxidarea izocitratului în
cazul ciclului acidului citric
are loc aproape exclusiv cu
enzimele dependente de
NAD+, acesta trecând
imediat la nivelul lanțului
respirator unde este
reoxidat.
α-Cetoglutaratul suferă apoi
o decarboxilare oxidativă
într-o reacție catalizată de
un complex multienzimatic
similar cu cel implicat în
decarboxilarea oxidativă a
piruvatului.
Complexul α-cetoglutarat dehidrogenaza necesită aceiași cofactori ca și complexul
piruvat dehidrogenaza: difosfat de tiamină, lipoamidă, CoA, FAD și NAD+.
Acest complex permite formarea
succinil-CoA printr-o reacție
ireversibilă. La fel ca în cazul
oxidării piruvatului, arsenicul
inhibă reacția, care determină
acumularea substratului,
α-cetoglutaratul.
Concentrațiile mari de amoniac
inhibă complexul α-cetoglutarat
dehidrogenazei datorită
consumării α-cetoglutaratului
care este transformat în
glutamat și apoi în glutamină,
forma de transport netoxică a
amoniacului.
Succinil-CoA este transformat în
succinat în prezența succinat
tiokinazei (succinil-CoA
sintetază). Acesta este singurul
exemplu din cadrul ciclului
acidului citric în care există
fosforilare la nivelul substratului.
Țesuturile la nivelul cărora are loc gluconeogeneza (ficat și rinichi) conțin două
izoenzime ale succinat tiokinazei, una fiind specifică pentru GDP și alta pentru ADP.
GTP format servește
pentru decarboxilarea
oxaloacetatului în
fosfoenolpiruvat
(fosfoenolpiruvat
carboxikinază) în timpul
gluconeogenezei, ceea ce
permite un control cuplat
între activitatea ciclului
acidului citric și absorbția
oxaloacetatului pentru
gluconeogeneză.
Țesuturile care nu
desfășoară
gluconeogeneză prezintă
doar izoenzima care este
specifică pentru ADP.
Metabolizarea ulterioară a
succinatului, duce în final la
regenerarea
oxaloacetatului.
Prima reacție de dehidrogenare, care conduce la fumarat, este catalizată de succinat
dehidrogenază, o enzimă legată de fața internă a membranei mitocondriale interne.
Enzima conține FAD și o proteină
fier-sulf (Fe: S) (CII) care reduce în
mod direct ubiquinona (Q) din
cadrul lanțului transportorilor de
electroni.
Fumaraza catalizează reacția de
adiție a apei la dubla legătură a
fumaratului cu formare de malat.
Oxidarea malatului în oxaloacetat
de către malat dehidrogenază
este cuplată cu reducerea NAD+.
Fluxul net al acestei reacții este în
direcția oxaloacetatului datorită
absorbției continue a acestui
compus (substrat pentru
gluconeogeneză sau pentru a
suferi transaminare în aspartat) și,
de asemenea, din cauza reoxidării
continue a NADH în cadrul
complexului I (CI) al lanțului
transportorilor de electroni.
BILANȚUL ENERGETIC AL CICLULUI
ACIDULUI CITRIC
Ca urmare a oxidărilor catalizate de
dehidrogenazele ciclului acidului citric, se
produc trei molecule de NADH și una de
FADH2 pentru fiecare moleculă de acetil-
CoA catabolizată într-o singură rundă a
ciclului.
Acești echivalenți reducători sunt transferați
către lanțul respirator unde reoxidarea:
- fiecărei molecule de NADH determină
formarea a 2,5 ATP (~ 3),
- fiecărei molecule de FADH2 are ca rezultat
formarea a 1,5 ATP (~ 2).
În plus, 1 ATP (sau 1 GTP) este format prin
fosforilare catalizată de succinat tiokinază la
nivelul substratului.

Total: 3x2,5 (NADH)+1x1,5 (FADH2)+ 1ATP= 10 ATP

CICLUL ACIDULUI CITRIC JOACĂ UN ROL DE PLACĂ TURNANTĂ ÎN
CADRUL METABOLISMULUI

CAC nu este doar o cale

pentru oxidarea unităților
cu doi atomi de carbon, ci
și o cale esențială pentru
interconversia metaboliților.
Oferă substraturi pentru
sinteza aminoacizilor prin
transaminare, precum și
pentru gluconeogeneză și
sinteza AG.
Datorită funcțiilor sale în
procesele oxidative și de
sinteză, CAC reprezintă o
cale amfibolică.
Toți intermediarii CAC sunt
glucogeni, deoarece conduc la
formarea naștere oxaloacetatului
și, astfel, la o producție netă de
glucoză (ficat sau rinichi).
Fosfoenolpiruvat carboxikinaza
este enzima cheie care leagă CAC
de gluconeogeneză. Această
enzimă catalizează decarboxilarea
oxaloacetatului în fosfoenolpiruvat,
GTP acționând ca donator de
fosfat. GTP necesar pentru
această reacție este furnizat de
izoenzima dependentă de GTP,
succinat tiokinază. Dacă nivelul de
GTP este mic, calea
gluconeogenezei este blocată.
Participarea GTP provenit din CAC
la reacția de decarboxilare a
oxaloacetatului, prima reacție din Consumarea oxaloacetatului în calea
cadrul gluconeogenezei asigură gluconeogenezei ar putea duce la o deficiență a
faptul că oxaloacetatul se află în intermediarilor ciclului acidului citric și, prin urmare,
cantitate suficientă pentru la reducerea producției de ATP.
derularea CAC.
Una dintre cele mai importante reacții anaplerotice este formarea oxaloacetatului prin
carboxilarea piruvatului, o reacție catalizată de piruvat carboxilaza.
Această reacție este importantă
deoarece menține concentrația
oxaloacetatului la un nivel adecvat
pentru reacția de condensare cu acetil-
CoA.
Dacă acetil-CoA se acumulează,
acționează atât ca activator alosteric
al piruvat carboxilazei, cât și ca
inhibitor al piruvat dehidrogenazei,
asigurând astfel aprovizionarea cu
oxaloacetat. Lactatul, un substrat
important al gluconeogenezei, intră în
ciclu prin oxidare în piruvat urmat de
carboxilarea sa în oxaloacetat.
Glutamina și glutamatul sunt
substraturi anaplerotice deoarece
conduc la α-cetoglutarat. Glutamina
este dezaminată la glutamat de către
glutaminază iar acesta prin
transaminare sau în prezența glutamat
Transaminarea aspartatului catalizată GOT
DH conduce la formarea α-
conduce direct la oxaloacetat.
cetoglutaratului.
Transaminazele catalizează producția de piruvat din alanină, a oxaloacetatului din
aspartat și a α-cetoglutarat din glutamat. Deoarece aceste reacții sunt reversibile, ciclul
servește și ca sursă de schelete de carbon pentru sinteza acestor aminoacizi.

Alanina, cisteina, glicina,

hidroxiprolina, serina,
treonina și triptofanul
formează piruvat în urma
metabolizării lor.
Alți aminoacizi pe parcursul
metabolizării lor contribuie la
gluconeogeneză, deoarece
scheletele lor de carbon dau
naștere intermediarilor ciclului
acidului citric:
• Arginina, histidina,
glutamina și prolina
formează α-cetoglutarat.
• Izoleucina, metionina și
valina formează
succinil-CoA.
• Tirozina și fenilalanina
formează fumarat.
Ciclul acidului citric în sine nu
oferă o cale completă de
oxidare a scheletului de
carbon al aminoacizilor care
formează intermediari precum
α-cetoglutaratul, succinil-CoA,
fumarat și oxaloacetat,
deoarece acest lucru ar duce
la o creștere a cantității de
oxaloacetat.
Pentru o oxidare completă,
oxaloacetatul ar trebui să fie
supus fosforilării și
decarboxilării la
fosfoenolpiruvat (în
detrimentul GTP) urmat de
defosforilare în piruvat
(catalizat de piruvat kinază) și
decarboxilare oxidativă în
acetil-CoA (catalizat de
piruvat dehidrogenază).
La rumegătoare al căror combustibil metabolic principal constă din acizi grași cu
lanț scurt formați prin fermentarea bacteriană a celulozei, conversia propionatului
(principalul produs glucogen rezultat din fermentație în rumen) în succinil-CoA via
metilmalonil-CoA, este deosebit de importantă.
Ciclul acidului citric și sinteza
acizilor grași

Acetil-CoA, formată din piruvat prin

acțiunea piruvat dehidrogenazei, este
principalul substrat pentru sinteza
acizilor grași cu lanț lung la
majoritatea speciilor, mai puțin la
rumegătoare. La rumegătoare, acetil-
CoA provine direct din acetat.
Piruvatul dehidrogenază este o
enzimă mitocondrială însă, sinteza
AG are loc în citosol iar membrana
mitocondrială este impermeabilă la
acetil-CoA.
Acetil-CoA citosolică, precursorul AG
provine din citrat care este sintetizat
în mitocondrii, apoi transportat în
citoplasmă și scindat într-o reacție
catalizată de citrat liaza.

ATP + Acetat + CoA-SH <=> AMP + Pirofosfat + Acetil-CoA

Citratul poate fi transportat în afara
mitocondriilor numai atunci când
aconitaza este inhibată de produsul
său, citratul ne mai fiind canalizat
către aconitază. Acest lucru asigură
faptul că citratul este utilizat numai
pentru sinteza acizilor grași atunci
când cantitatea sa este suficientă
pentru a permite continuarea activității
ciclului acidului citric.
Oxaloacetatul eliberat de către citrat
liaza nu se poate întoarce direct în
mitocondrie. Acesta trebuie redus la
malat în detrimentul NADH iar malatul
suferă apoi o decarboxilare oxidativă
la piruvat cu reducerea NADP+ la
NADPH. Această reacție catalizată de
enzima malică este sursa a jumătate
din NADPH necesar pentru sinteza
AG (restul provine din calea pentozo-
fosfaților). În final, piruvatul intră în
mitocondrii, unde este carboxilat în
oxaloacetat de piruvat carboxilază.
Reglarea ciclului acidului citric depinde în principal
de aprovizionarea cu cofactori oxidați
Funcția principală a ciclului acidului citric este de
a furniza energie. Activitatea ciclului este
controlată de lanțul respirator cuplat cu
fosforilarea oxidativă.
Această activitate este, prin urmare, imediat
dependentă de cantitatea de NAD+ care, datorită
cuplării foarte puternice dintre oxidare și
fosforilare, depinde de disponibilitatea ADP și,
prin urmare, în cele din urmă, de viteza de
utilizare a ATP în celule.
Principalele situsuri de reglare ale CAC sunt reacțiile de neechilibru catalizate de piruvat
dehidrogenază, citrat sintază, izocitrat dehidrogenază și α-cetoglutarat dehidrogenază.

Aceste dehidrogenaze sunt

activate de ionii de Ca 2+ a
căror concentrație crește în
timpul contracției musculare.
Aceste enzime sunt
sensibile la starea
energetică a celulei
exprimată prin raporturile
[ATP] / [ADP] și [NADH] /
[NAD+] precum și la
concentrația produșilor lor.
Astfel, există o inhibiție
alosterică a citrat sintazei de
către ATP și acil-CoA cu lanț
lung.
Activarea alosterică a
izocitrat dehidrogenazei
mitocondriale e dependentă
de NAD+ și ADP și poate fi
neutralizată de concentrații
mari de ATP și NADH.
Complexul α-cetoglutarat
dehidrogenazei este controlat
de produsul său, succinil-CoA,
de raporturile [ATP] / [ADP] și
[NADH] / [NAD+].
De asemenea, este controlat
de o kinază care fosforilează
trei reziduuri de serină ale
dehidrogenazei din complexul
multienzimatic, aceste
fosforilări conducând la
scăderea activității.
Succinat dehidrogenaza este
inhibată de oxaloacetat, iar
disponibilitatea oxaloacetatului
este controlată de malat
dehidrogenază, dependentă de
raportul [NADH] / [NAD+].

Deoarece Km a citrat sintazei pentru oxaloacetat este de același ordin de mărime ca

și concentrația sa intramitocondrială, este probabil ca nivelul oxaloacetatului să joace
un rol în controlul ratei de formare a citratului.
ASPECTE CLINICE
➢ Hiperamonemia, care se manifestă în boli
hepatice avansate și în boli genetice (rare)
asociate cu metabolismului aminoacizilor, duce la
inconștiență, comă și convulsii, cu posibilă
evoluție fatală.
➢ Acest lucru se datorează în mare parte
consumării α-cetoglutaratului în reacția de
formare a glutamatului (reacție catalizată de
glutamat dehidrogenază) și apoi a glutaminei
(reacție catalizată de glutamină sintetază),
ducând la o scădere a concentrației tuturor
intermediarilor ciclului acid citric și, prin urmare,
la formarea ATP în cantitate redusă.
➢ Reacția catalizată de glutamat dehidrogenază
are loc foarte aproape de punctul de echilibru și
direcția reacției depinde de raportul NAD+ /
NADH și de concentrația ionilor de amoniu.
➢ Amoniacul inhibă α-cetoglutarat dehidrogenaza
și probabil și piruvat dehidrogenaza.