Capitolul 10

Curs 11

Biosinteza acizilor grași

Prof.univ.dr. Andreea Iren SERBAN

Biochimie 2
OBIECTIVE
✓ Descrierea reacției catalizată de acetil-CoA carboxilază și înțelegerea mecanismele care
reglează activitatea acesteia pentru a controla viteza de sinteză a acizilor grași.
✓ Schemtizarea structurii complexului enzimatic al sintazei acizilor grasi indicând ordinea
activităților enzimatice din lanțurilr peptidice a homodimerului.
✓ Explicarea modului de sinteză a AG cu lanț lung prin condensarea ciclică a unităților cu
doi atomi de carbon, identificând cofactorii necesari, formarea palmitatului de 16 atomi
de carbon fiind favorizată în majoritatea țesuturilor.
✓ De préciser les sources d’équivalents réducteurs (NADPH) pour la synthèse des acides
gras.
✓ Specificarea surselor de echivalenți reducători (NADPH) necesari sintezei acizilor grași.
✓ De comprendre comment la synthèse des AG est régulée par le statut nutritionnel et
d’identifier les autres mécanismes de contrôle agissant en plus de la modulation
d’activité de l’acétyl-CoA carboxylase.
✓ Înțelegerea modului în care sinteza AG este reglată de starea nutrițională și identificarea
altor mecanisme de control care acționează în plus față de modularea activității acetil-
CoA carboxilază.
✓ Identificarea AG esențiali și înțelegerea faptului că organismele animale nu aucapacitatea
de ai sintetiza, așa cum au organismele vegetale.
✓ Explicați sinteza acizilor grași polinesaturați prin intervenția desaturazelor și enzimelor de
elongare.
✓ Înțelegerea căilor ciclooxigenazei și lipoxigenazei responsabile pentru formarea diferitelor
clase de eicosanoizide având ca substrat acizii grași polinesaturați.
IMPORTANȚA BIOMEDICALĂ

Acizii grași (AG) sunt sintetizați în citosol prin intermediul unui sistem enzimatic
care este responsabil pentru sinteza completă a palmitatului pornind de la acetil-
CoA.
La majoritatea mamiferelor, glucoza este substratul principal pentru lipogeneză,
dar la rumegătoare, acetatul este principala sursă fiind furnizat de fermentația de
la nivelul rumenului.
În cazul diabetului zaharat de tip 1 (insulino-dependent) există o inhibare a
lipogenezei, însă în cazul diabetului zaharat de tip 2 (insulino-independent)
variațiile activității acestui proces afectează natura și gradul de obezitate. În
general, diabetul de tip 2 apare ulterior obezității.
Fosfolipidele membranei celulare conțin acizi grași nesaturați importanți pentru
menținerea fluidității membranei. Un raport ridicat de acizi grași polinesaturați
versus acizi grași saturați (raportul P/S) în dietă este considerat benefic pentru
prevenirea bolilor coronariene.
IMPORTANȚA BIOMEDICALĂ

Țesuturile animale au o capacitate limitată de a desatura AG, astfel este necesar ca

dieta să conțină anumiți acizi grași polinesaturați dintr-o sursă vegetală. Acești acizi
grași esențiali sunt utilizați pentru obținerea acizilor grași eicosanoici (C20), care
permit sinteza de eicosanoizi precum prostaglandinele, tromboxanii, leucotrienele și
lipoxinele.
Prostaglandinele sunt mediatori ai inflamației și durerii, induc somnul și, de
asemenea, reglează coagularea sângelui și reproducerea. Medicamentele
antiinflamatoare nesteroidiene, cum ar fi aspirina și ibuprofenul, acţionează prin
inhibarea sintezei prostaglandinelor.
Leucotrienele acționează ca și contractori musculari și în chimiotaxie, fiind
importante în reacțiile alergice și inflamatorii.
SINTEZA ACIZILOR GRASI (LIPOGENEZA)
Sistemul de sinteză al AG este prezent în citosolul multor țesuturi, inclusiv în ficat, rinichi,
creier, plămâni, glanda mamară și țesut adipos. Cofactorii sistemului implicați în sinteză sunt
NADPH, ATP, ionii Mn2+, biotina și ionii HCO3– (ca sursă de CO2). Acetil-CoA este substratul
de pornire, iar AGL sunt produsii finali.
Formarea malonil-CoA
Formarea malonil-CoA este etapa limitantă de viteză în sinteza AG. Ionul HCO3–, care este o
sursă de CO2, este necesar în reacția inițială de carboxilare a acetil-CoA la malonil-CoA în
prezența ATP și a acetil-CoA carboxilazei. Această enzimă are un rol major în reglarea
sintezei AG.
Acetil-CoA carboxilaza este un complex multienzimtic iar fiecare subunitate conține o
proteină având următoarele domenii catalitice, biotin carboxilază (E1), proteina
transportoare a biotinei carboxilată (BCP) și carboxiltransferaza (E2), precum și un situs de
reglare alosterică. Fiecare subunitate a complexului conține biotină iar un număr variabil din
aceste subunități formează polimerii enzimei active.
Reacția prezintă două etape:
➢ carboxilarea biotinei implicând ATP;
➢ transferul grupării carboxil la acetil-CoA pentru a forma malonil-CoA.
Complexul sintazei acizilor grași
După formarea malonil-CoA, AG se formează în cadrul complexului enzimatic al
sintazei AG.
Cristalografia cu raze X a structurii tridimensionale a arătat că acest complex este
un homodimer în forma literei X, format din două subunități identice, fiecare
conținând 6 domenii enzimatice și unul de legare al grupării acil (ACP, acyl carrier
protein). Complexul contine o vitamina, acidul pantotenic, sub forma de
panteteină- 4’-fosfat, cu rol în legarea grupării malonil.
În structura primară a proteinei, domeniile enzimatice sunt legate în următoarea
secvență: +NH3-Cetoacil sintază-Malonil/acetil/transacilază-Hidrază-Enoil reductază-
Cetoacil reductază-ACP-Tioesterază-COO-.
Utilizarea unei unități funcționale multi-enzimatice are avantajele de a realiza
compartimentarea procesului în interiorul celulei, fără crearea de bariere de
permeabilitate precum și de a permite coordonarea sintezei tuturor enzimelor
complexului, fiind codificat de o singură genă.
Sinteza acizilor grași începe cu atașarea la complexul enzimatic a unei molecule de acetil-
CoA care se combină cu grupa –SH a unui rest de cisteină ​(reacția 1a), în timp ce malonil-
CoA se combină cu o grupă –SH adiacentă, din cadrul restului de 4'-fosfopanteină din ACP a
celuilalt monomer (reacția 1b). Aceste reacții sunt catalizate de acetil/malonil transacilază
conducând la formarea acetil(acil)-malonil-enzimei.
Gruparea acetil atacă gruparea metilen a reziduului malonil, o reacție catalizată de 3-
cetoacil sintaza, conducând la eliberea CO2 și formarea 3-cetoacil-enzimei (numită și
enzima acetoacetil) (reacția 2). În acest mod, are loc eliberarea gruparii SH a restului de
cisteină. Decarboxilarea permite ca reacția să fie completă, acționând ca o forță motrice
pentru întreaga secvență de reacții.
Gruparea 3-cetoacil este redusă de 3-cetoacil reductază, deshidratată de hidrazăză, apoi
redusă din nou de enoil reductază (reacţiile 3 până la 5) pentru a forma acil-S-enzima
saturată corespunzătoare.
O nouă moleculă de malonil-CoA se combină cu gruparea –SH al 4’-foshopanteteinei,
dizlocuind reziduul de acil saturat care este transferat grupării –SH a restului de cisteină
liberă a celuilalt monomer. Seria de reacții se repetă încă de șase ori, până când are loc
asamblarea unui rest de acil saturat cu 16 atomi de carbon (palmitil). Acesta este apoi
eliberat din complexul enzimatic prin activitatea celei de-a șasea enzime din complex,
tioesteraza (deacilază).
Palmitat
Palmitatul liber trebuie activat la acil-CoA înainte de a fi direcționat către o altă cale
metabolică. Soarta sa obișnuită este de a fi esterificat în acilgliceroli, de a suferi elongarea sau
desaturarea lanțului sau de a fi esterificat în ester de colesterol. În glanda mamară, există o
tioesterază specifică a resturilor de acil C8, C10 sau C12. Aceste resturi acil intră în structura
triacolglicerolilor din lapte.
Ecuația pentru sinteza globală a palmitatului din acetil-CoA și malonil-CoA este următoarea:

𝐶𝐻3 − 𝐶𝑂~𝑆 − 𝐶𝑜𝐴 + 7 𝐻𝑂𝑂𝐶 − 𝐶𝐻2 − 𝐶𝑂~𝑆 − 𝐶𝑜𝐴 + 14𝑁𝐴𝐷𝑃𝐻 + 𝐻 +

𝐶𝐻3 − 𝐶𝐻2 14 − 𝐶𝑂𝑂𝐻 + 7𝐶𝑂2 + 6𝐻2 𝑂 + 8 𝐶𝑜𝐴 − 𝑆𝐻 + 14 𝑁𝐴𝐷𝑃+

Atomii de carbon ai moleculei de acetil-CoA care a fost folosită ca substrat pentru sinteză
reprezintă atomii de carbon 15 si 16 ai palmitatului. Adăugarea tuturor celorlalte unități C2
se face prin intermediul malonil-CoA.
Propionil-CoA servește moleculă substrat pentru sinteza acizilor grași cu lanț lung cu un
număr impar de atomi de carbon, care se găsesc în special în grăsimea și laptele
rumegătoarelor.
Sursele de NADPH pentru lipogeneză
NADPH este implicat ca donor de echivalenți reducători atât în reducerea 3-
cetoacilului, cât și în cea a derivaților acil-2,3 nesaturați (reacțiile 3 și 5).
Reacțiile oxidative ale căii pentozo-fosfaților sunt sursa principală de NADPH necesară
pentru sinteza reductivă a AG. Țesuturile specializate în lipogeneză, cum ar fi ficatul,
țesutul adipos și glanda mamară în lactație, au calea pentozo-fosfaților activă.
Ambele căi metabolice se găsesc în citosolul acestor celule, astfel încât nu există nicio
membrană sau barieră de permeabilitate care să împiedice transferul NADPH.
Alte surse de NADPH includ reacția malatului la piruvat catalizată de enzima malică
(malat dehidrogenază dependentă de NADP) și reacția catalizată de izocitrat
dehidrogenază extra-mitocondrială (care probabil nu este o sursă importantă, cu
excepția rumegătoarelor).
Principala sursă de acetil-CoA pentru lipogeneză este mitocondria
Acetil-CoA se formează din glucoză prin oxidarea piruvatului în mitocondrii. Cu toate
acestea, acetil-CoA nu difuzează ușor prin membranele mitocondriale. Transportul său
către citosol, care este locul principal al sintezei AG, necesită un mecanism special care
implică citratul.
După condensarea acetil-CoA cu oxalacetat în CAC din interiorul mitocondriilor, citratul
produs poate fi transferat în compartimentul extra-mitocondrial printr-un transportor
tricarboxilic unde, în prezența CoA și ATP-citrat lază, este supus clivajului în acetil- CoA și
oxalacetat. Activitatea ATP-citrat liază crește atunci când hrana este abundentă. Acetil-
CoA este apoi disponibil pentru formarea malonil-CoA și pentru sinteza AG.
Oxalacetatul obținut poate forma malat, prin malat dehidrogenază în prezența NADH,
urmat de producerea de NADPH prin intermediul enzimei malice. La rândul său, NADPH
devine disponibil pentru lipogeneză, iar piruvatul, după transportul în mitocondrii, poate
fi folosit pentru a regenera acetil-CoA. Această cale biosintetică oferă un mijloc de a
transfera echivalenți reducători de NADH extra-mitocondrial la NADP.
Alternativ, malatul poate fi transportat în mitocondrii, unde este capabil să reformeze
oxalacetatul. Interesant este că transportorul de citrat (tricarboxilic) din membrana
mitocondrială necesită malat pe care îl schimbă cu citratul.
La rumegătoare, există cantități mici de ATP-citrat liază sau enzimă malică, probabil
pentru că la aceste specii acetatul (din digestia celulozei în rumen și activat la acetil-CoA
în afara mitocondriilor) este principala sursă de acetil-CoA.
Elongarea lanțurilor de acizi grași are loc în reticulul endoplasmatic

Această cale biosintetică („sistemul microzomal”)

extinde acil-CoA al AG saturați și nesaturați
(dincolo de C10) cu câte doi atomi de carbon per
ciclu, folosind malonil-CoA ca donor de acetil și
NADPH ca reductor, sub acțiunea sistemului
enzimatic microzomal, AG elongaza. Elongarea
stearil-CoA în creier crește rapid în timpul
mielinizării, pentru a furniza AG cu C22 și C24
sfingolipidelor.
REGLAREA LIPOGENEZEI
1. Rolul stării nutriționale
La majoritatea animalelor, glucidele în exces sunt stocațe sub formă de grăsime
pentru a face față perioadelor de deficit caloric precum repausul alimentar,
hibernarea etc.
Lipogeneza transformă excesul de glucoză și de intermediari precum piruvatul,
lactatul și acetil-CoA în grăsimi, reprezentînd faza anabolică a ciclului alimentar.
Starea nutrițională a organismului este principalul factor care controlează rata
lipogenezei. Astfel, la un animal bine hrănit a cărui hrană conține o proporție mare de
glucide viteza lipogenezei este mare. Rata lipogenezei scade în caz de restricție
calorică, a unei diete bogată în grăsimi sau în timpul unui deficit de insulină, ca în
cazul diabetului zaharat. Aceste situații sunt însoțite de o creștere a concentrațiilor
plasmatice de AGL și există o relație inversă între lipogeneza hepatică și concentrația
serică de AGL.
Lipogeneza este mai accentuată atunci când se consumă fructoză sau zaharoză în loc
de glucoză, deoarece fructoza ocolește punctul de control al fosfofructokinazei în
glicoliză și intră dinrect în lipogeneză.
2. Rolul modificărilor alosterice și covalente ale enzimelor implicate în lipogeneză
2.1. Reglarea acetil-CoA carboxilazei
Acetil-CoA carboxilaza este o enzimă alosterică activată de citrat, a cărei concentrație crește în
timpul unei stări nutriționale satisfăcătoare și este un indicator al unui aport abundent de acetil-
CoA. Citratul transformă enzima dintr-un dimer inactiv în forma sa activă polimerică cu o masă
moleculară de mai multe milioane de Da.
Inactivarea este declanșată de
fosforilarea enzimei și de către
moleculele de acil-CoA cu lanț lung,
fiind un exemplu de retrionhibiție de
către unul dintre produșii de reacție.
Astfel, atunci când acil-CoA se
acumulează datorită creșterii vitezei
lipolizei sau a unui aflux de AGL într-un
țesut, va exista automat o reducere a
sintezei de AG de novo.
Acil-CoA poate inhiba și transportorul de compuși
tricarboxilici mitocondrial, prevenind astfel activarea
enzimei în cazul ieșirii citratului din mitocondrii în
citosol.
Acetil-CoA carboxilaza este, de asemenea, reglată de hormoni precum glucagonul,
adrenalina și insulina, responsabili de modificările stării sale de fosforilare.

Reglarea acetil-CoA carboxilazei are loc

prin fosforilare/defosforilare
Acetil-CoA carboxilaza este inactivată prin
fosforilare de către o protein kinază
activată de AMPc (AMPK). AMPK este și ea
la rândul ei fosforilată și activată de o
protein kinază kinază activată tot de AMP
(AMPKK).
Glucagonul și adrenalina cresc
concentrația de AMPc și astfel activează
AMPKK printr-o protein kinază
dependentă de AMPc. Se presupune că
AMPKK este activată și de acil-CoA.
Insulina activează acetil-CoA carboxilaza
prin defosforilarea AMPK.
2.2. Reglarea piruvat dehidrogenazei (PDH)
Acil-CoA provoacă inhibarea PDH prin inhibarea transportorului ATP-ADP din
membrana mitocondrială internă, ceea ce duce la creșterea raportului
intramitocondrial [ATP]/[ADP] și la conversia PDH active în forma sa inactivă, reglând
disponibilitatea acetil-CoA pentru lipogeneză.
L’oxydation des acyl-CoA due à des niveaux élevés des AGL, peut accroître les
rapports [acétyl-CoA]/[CoA] et [NADH]/[NAD+] dans la mitochondrie, cela a pour
effet d’inhiber la PDH.
Oxidarea acil-CoA datorate nivelurilor ridicate de AGL poate crește raporturile [acetil-
CoA]/[CoA] și [NADH]/[NAD+] în mitocondrii, inhibând astfel PDH.

3. Rolul insulinei
Insulina crește importul de glucoză în celule (de exemplu, în țesutul adipos), crescând astfel
disponibilitatea atât a piruvatului pentru sinteza AG, cât și a glicerol-3-fosfatului pentru
sinteza triacilglicerolilor prin esterificarea AG nou formați.
De asemenea, insulina transformă forma inactivă a PDH într-o formă activă în țesutul
adipos, dar nu și în ficat.
Insulina, datorită capacității sale de a scădea nivelul AMPc intracelular, inhibă lipoliza în
țesutul adipos și, în consecință, reduce concentrația plasmatică a AGL și, prin urmare, cea a
acil-CoA cu lanț lung, care sunt inhibitori ai lipogenezei.
4. Rolul modificării expresiei genice în lipogeneză
Complexul sintazei AG și acetil-CoA carboxilaza se adaptează la nevoile fiziologice ale
organismului prin modificari ale expresiei genelor. Astfel, expresia genică crește în timpul
unei stari nutriționale bune și scade la consumul de alimente bogate in grasimi și în condiții
de repaus alimentar, sau în diabet zaharat.
Insulina este un hormon important care induce expresia genelor și biosinteza acestor
enzime, în timp ce glucagonul prin AMPc are un efect antagonist.
Consumul de grăsimi care conțin acizi grași polinesaturați reglează coordonat inhibarea
expresiei enzimelor cheie ale glicolizei și lipogenezei.

BIOSINTEZA AG NESATURAȚI
Acizii grași mononesaturați (palmitoleic și oleic) nu sunt esențiali în dietă, deoarece
țesuturile mamiferelor sunt capabile să introducă o legătură dublă la poziția Δ9 în AG
saturați corespunzători.
Acidul linoleic (ω6, 18:2, Δ9,12) și acidul α-linolenic (ω3, 18:3, Δ9,12,15) sunt singurii AG
cunoscuti a fi esențiali pentru dieta completă a multor specii de animale, inclusiv la om.
Acidul arahidonic (ω6, 20:4, Δ5,8,11,14) se poate forma din acidul linoleic la majoritatea
mamiferelor.
La majoritatea animalelor, legăturile duble pot fi introduse în pozițiile Δ4, Δ5, Δ6 și Δ9 , dar
niciodată dincolo de poziția Δ9. Plantele sunt capabile să sintetizeze AG esențiali prin
introducerea de legături duble în pozițiile Δ12 și Δ15.
Legăturile duble suplimentare introduse în AG mononesaturați sunt întotdeauna separate
între ele printr-o grupare metilen.
Animalele posedă o desaturază Δ9, fiind capabile să sintetizeze întreaga familie ω9 (acid
oleic) de AG nesaturați combinând procesul de elongare a lanțului cu cel de desaturare
având ca precursori AG saturați.

desaturază ∆9 ,Cit 𝑏5
𝑆𝑡𝑒𝑎𝑟𝑖𝑙 − 𝐶𝑜𝐴 + 𝑂2 + 𝑁𝐴𝐷𝐻 + + 𝐻+ 𝑂𝑙𝑒𝑖𝑙 − 𝐶𝑜𝐴 + 2𝐻2 𝑂 + 𝑁𝐴𝐷+

Acizii linoleic (ω6) sau α-linolenic (ω3) sunt necesari pentru sinteza altor membri ai
familiilor ω6 și ω3 și trebuie furnizați prin dietă. Acidul linoleic poate fi transformat în acid
arahidonic (ω6, 20 :4, Δ5,8,11,14) via acidul γ-linolenic (ω6,18 :3, Δ66,9,12).
Nevoia de arahidonat poate fi, prin urmare, compensată în dietă printr-o cantitate
adecvată de linoleat. Pe de altă parte, pisicile nu pot sintetiza arahidonat deoarece nu
posedă desaturaza Δ6 și acesta provine doar din dietă.
Sistemul de desaturare și cel de elongare al lanțului sunt reduse în mare măsură în timpul
repausului alimentar, sau după administrarea de glucagon și adrenalină, sau chiar în
absența insulinei ca în diabetul zaharat de tip I.
Biosinteza acizilor grași polinesaturați aferenți familiilor ω9, ω6 și ω3. În organismele animale, acizii grași
polinesaturați din familiile ω9, ω6 și ω3 sunt sintetizați în reticulul endoplasmatic având ca precursori
acidul oleic, acidul linoleic și respectiv acidul α-linolenic, printr-o serie de reacții de elongare și
desaturare. Formarea acidului 22:5 ω6 sau a acidului 22:6 ω3 (DHA), necesită un ciclu de β-oxidare care
are loc în peroxizomi după formarea acidului 24:5 ω6 sau a 24:6 ω3 în reticulul endoplasmatic.
AA, acid arahidonic, DHA, acid docosahexaenoic, E, elongază; EPA, acid eicosapentaenoic; GLA, acid y-
linolenic; DS, desaturază. (–), inhiba).
 ASPECTE CLINICE

Șobolanii care primesc o dietă nelipidică suplimentată cu vitaminele A și D, prezintă

întârziere de creștere și deficite în reproducere, aceste deficiențe pot fi ameliorate prin
adăugarea în dietă a acizilor linoleic, α-linolenic și arahidonic. Acești acizi grași se găsesc în
concentrații mari în diferite uleiuri vegetale și în cantități mici în carcasele animalelor. AG
esențiali sunt necesari pentru sinteza prostaglandinelor, tromboxanilor, leucotrienelor și
lipoxinelor.
Acizii grași esențiali se găsesc în lipidele structurale ale celulei, adesea în poziția 2 a
fosfolipidelor, ei fiind implicați și în integritatea structurală a membranei mitocondriale.
Acidul arahidonic este prezent în membrane și constituie 5 până la 15% din AG ai
fosfolipidelor. Acidul docosahexaenoic (DHA ; ω3, 22 :6, Δ5,8,11,14,17), care este sintetizat în
cantități limitate din acidul α-linolenic sau obținut direct din uleiurile de pește, este prezent
în concentrații mari la nivelul retinei, cortexului cerebrale, testiculelor și spermei. Nevoia de
DHA este deosebit de importantă pentru dezvoltarea creierului și a retinei, acesta fiind
furnizat prin placentă și lapte. Câinii cu atrofie progresivă a retinei au niveluri scăzute de
DHA în sânge.
În cazul unui deficit de AG esențiali, acizii polienoici neesențiali din familia ω9, în special
acidul Δ5,8,11-eicosatrienoic (ω9 20:3), înlocuiesc AG esențiali din fosfolipide, în alte
complexe lipidice și în membrane. Raportul triene/tetraene din lipidele plasmatice poate fi
utilizat în diagnostic pentru a evalua gradul de deficiență în acizi grași esențiali.