Gherghina Marian

AMG Anul II

Hipertensiunea arterială

Hipertensiunea arterială este cea mai frecventă boală cardiovasculară.

Valorile normale ale tensiunii arteriale nu trebuie să depășească 140
mmHg pentru tensiunea arterială sistolică și 80mm Hg pentru
tensiunea arterială diastolică.
Aceste valori reprezintă limita superioară a normalului, dar valorile
optime sunt sub 120/70 mmHg.
Ce este tensiunea arterială?
Presiunea sanguină sau tensiunea arterială este presiunea exercitată de sânge
asupra vaselor sanguine ca urmare a pompării sângelui de către inima spre
organism (sangele oxigenat, adus de la plamani la inimă este evacuat din
aceasta, de la nivelul ventriculului stang în aortă și prin intermediul ei și a
ramurilor sale este transportat la fiecare celulă a organismului).
Care sunt cauzele hipertensiunii arteriale?
În majoritatea cazurilor nu găsim o cauză a hipertensiunii arteriale
esentiale – însă există o serie de factori care contribuie la creşterea
acesteia, iar hipertensiunea arterială are tendinţa de a se moşteni din
generaţie în generaţie.
Cele mai frecvente cauze ale hipertensiuni arteriale secundare pot fi:

 renale (funcţia inadecvată a rinichilor- boala polichistică, stenoze renale,

glomerulonefrite, pielonefrite),
 endocrine, sindromul de apnee in somn, coarcatia de aorta,
 hipertensiunea din sarcina,
 anumite medicamente (corticoizi, antiinflamatoare nesteroidiene,
estrogeni, eritropoetina),
 excesul ponderal,
 consumul ridicat de alcool,
 excesul de sodiu ( sarea de bucatarie).
Ce simptome însoţesc creşterea tensiunii arteriale?

Simptomele nu sunt foarte tipice: ameţeli, dureri de

cap, palpitaţii, sufocare, fosfene (senzaţia de a avea în faţa ochiilor
 fulgere luminoase), acufene (zgomote percepute în urechi ca
și ţiuituri, pocnete, vâjâit).
De cele mai multe ori, pacientul descoperă accidental că are HTA, când își face
investigaţii pentru alte afecţiuni.
Ce complicaţii poate da hipertensiunea arterială?

HTA este un inamic  tăcut, care nediagnosticată  și netratată la timp

determină  severe complicaţii:

1. Cardiace– infarct miocardic acut, insuficienţă cardiacă, cardiomiopatie

dilatativă, tulburări de ritm sau de conducere, edem pulmonar acut,
disecţie de aortă.
2. Cerebrale: accident vascular cerebral, hemoragii.
3. Renale: bolnavul care începe să aibă complicaţii renale, în timp ajunge
la dializă și insuficienţă  renală.
4. Oculare: retinopatie hipertensivă.
Cât trebuie să dureze tratamentul?
Tratamentul pentru HTA se face toată viaţa, este o afecţiune care
necesită tratament permanent și supraveghere medicala.
Nu se face pauză la tratamentul pentru HTA!
Regimul igieno-dietetic și corecţia factorilor de risc sunt obligatorii
în tratamentul HTA:

 Se reduce la minimum consumul de sare (regim hiposodat),  sarea

produce creșterea TA atât prin retenţia de apă, cât, și  prin depunerea în
pereţii vaselor și alterarea structurii lor.
 Se corectează obezitatea,  simpla scădere în greutate poate duce la
normalizarea valorilor TA în formele ușoare.
 Se interzice fumatul.
 Se tratează dislipidemia.
 se recomanda antrenament fizic regulat.
Tratamentul cu medicamente
Acesta este introdus când măsurile de mai sus nu sunt suficiente pentru
normalizarea valorilor TA. Există foarte multe clase de medicamente,
care reduc TA prin mecanisme diferite.
Principalele clase de medicamente folosite în tratamentul HTA sunt:
• Diureticele: nefrix, indapamid ( acestea elimină excesul de sare și apă
din organism).
• Blocante de calciu: lercanidipina, amlodipina, verapamil (au acţiune
vasodilatatoare)
• Beta blocantele: metoprolol, bisoprolol, nebivolol (acţiunea este
complexă, atât de protecţie a inimii, cât și de blocare a acţiunii și
secreţiei unor substanţe care determină creșterea TA)
• Inhibitorii enzimei de conversie: ramipril, perindopril, zofenopril
( determină vasodilataţie și protecţie cardiacă și renală)
• Sartanii: valsartan, telmisartan, candesartan
• Medicamente cu acţiune centrală: clonidina, rilmenidina (folosite în
asociere cu celelalte medicamente în formele rezistente la tratament).