TEMA 9.

ASIGURAREA DE PERSOANE
Planul lecţiei:
1. Rolul asigurărilor de perosoane la sporirea și consolidarea
bugetelor familiale
2. Riscurile în asigurările de persoane
3. Condițiile generale și particularitățile asigurărilor de
persoane
1. Rolul asigurărilor de persoane
la sporirea și consolidarea
bugetelor familiale
 Elementele generale ale
mecanismului asigurărilor de viață pot fi
prezentate astfel:
-Asigurări de viață au un caracter
facultativ;
-se încheie cu persoane cuprinse între
anumite limite de vârste pe durate de
asigurare variate;
-Perioada de asigurare și perioada de
plată a primelor de asigurare se află în
corelație cu suma asigurată, care are un
plafon minim la perioadele de asigurare
de peste 10 ani;
- Persoanele cu o invaliditate permanentă
mai mare de 50% nu sunt primite în
asigurare;
- Printr-un contract de asigurare se
asigură o persoană, dar există și
excepții (asigurare familială);
- Primele de asigurare sunt crescătoare în
funcție de grupele de vârstă ale
asiguraților și descrescătoare în raport
cu creșterea duratei contractului și a
duratei plății primelor.
2. Riscurile în asigurările
de persoane
 Riscuri legate de persoană sunt
riscurile care afectează în mod direct
individul. Ele implică posibilitatea pierderii
complete sau reducerii venitului câștigat,
cheltuielii suplimentare și diminuarea
activelor financiare. Există trei riscuri de
bază legate de persoană:
-risc de supraviețuire;
-risc de deces;
-risc de pierdere a capacității de muncă.
 La asigurările de supraviețuire,
asigurătorul se angajează să plătească
asiguratului, la expirarea contractului,
suma asigurată, cu condiția ca acesta să
fie în viață. În perioada de valabilitate a
asigurării, asiguratul, plătind primele
datorate, acumulează o sumă de bani la
dispoziția asigurătorului, sumă care
devine exigibilă la expirarea contractului.
 Potrivit condițiilor contractuale,
asiguratul intră în posesia sumei asigurate
numai în cazul în care este în viață la
expirarea contractului. Dacă însă acesta a
decedat anterior expirării termenului de
valabilitate a contractului, asigurătorul se
consideră eliberat de angajamentul luat
prin contract și, ca urmare, nu are nici o
obligație față de moștenitorii asiguratului.
 Asigurările de deces protejează
asiguratul împotriva riscului de deces.
Asigurătorii folosesc diverse forme de
asigurare care să satisfacă cele mai
diferite preferințe. Astfel, într-o formulă,
asigurarea acoperă riscul de deces la
orice dată ar surveni acesta.
 Asigurarea de deces îl obligă pe
asigurător să achite suma înscrisă în
contract, dacă decesul asiguratului a avut
loc în perioada de valabilitate a
contractului. Dacă la expirarea
contractului asiguratul este în viață,
asigurătorul este eliberat de orice
obligație față de asigurat. Așadar,
asigurarea de deces nu este o asigurare
de economisire (capitalizare), ci una de
protecție împotriva unui risc determinat.
Asigurările mixte de viață. Pentru a
face mai atractive raporturile sale cu
asigurații și pentru a le simplifica sub
raport organizatoric, asigurătorul oferă un
„produs”, care acoperă ambele riscuri
printr-un singur contract, denumit
asigurare mixtă de viață.
 Este adevărat că asiguratul câștigă
în ambele împrejurări, dar acest avantaj îl
obține cu prețul aferent acoperirii celor
două riscuri distincte, adică cu suportarea
primelor datorate atât pentru riscul de
deces, cât și pentru cel de supraviețuire.
3. Condițiile generale și particularitățile
asigurărilor de persoane
 Condițiile de asigurare stau la baza
contractelor de asigurare, înglobând o
serie de prevederi, cu caracter juridic,
între care: modul de încheiere a
contractului de asigurare, declanșarea și
încetarea răspunderii asigurătorului,
stabilirea beneficiarilor de asigurare, acte
și forme de plată, modalități de executare
a contractelor etc.
 Asigurările de viață fiind facultative,
au la bază contracte de asigurare, prin
care se stabilesc obligațiile reciproce ale
celor două părți, ale asigurătorului (de a
achita suma asigurată în cazul ivirii
evenimentului asigurat, respectiv la
expirarea asigurării) și ale asiguratului (de
a achita la termen, în cuantumul stabilit,
primele de asigurare).
 Condițiile de asigurare includ și
prevederi rezultate din aplicare bazelor
tehnice ale asigurărilor de viață, respectiv
dobânda luată în calculul primelor de
asigurare și al rezervelor matematice,
precum și adaosul pentru cheltuielile de
achiziție și administrație a asigurărilor etc.
 În funcție de riscul acoperit,
asigurările de persoane po fi divizate în:
•asigurări de viață (adică asigurările ce
acoperă riscul de supraviețuire și deces);
•asigurări de persoane, altele decât cele
de viață (asigurări de accidente, asigurări
de sănătate etc.).
1. Calculul primelor și principiul
echivalenței
În asigurările de viață, la baza
calculării primelor stau:
-indicele de mortalitate și cel de
supraviețuire, rezultați din Tabela de
mortalitate;
-nivelul (cota) de dobândă la care se
poate fructifica rezerva matematică;
- principiul echivalenței (conform căruia totalul
obligațiilor asiguratului trebuie să acopere totalul
obligațiilor asigurătorului, plățile de sume
asigurate, plus cheltuielile aferente administrării
asigurărilor, prin luarea în calcul și a dobânzilor
de fructificare a rezervei de primă, în favoarea
asiguraților, în stabilirea primei nete);
- adaosul de primă care cuprinde coeficientul de
siguranță pentru eventualele abateri ale
mortalității reale față de cea indicată în tabelul de
mortaliltate: coeficientul de risc aferent asigurării
suplimentare (pentru caz de invaliditate
permanentă din accident de peste 50%) dacă
este prevăzută la forma respectivă de asigurare;
cheltuieli cu achiziționarea asigurărilor și
cheltuieli de administare a asigurătorului.
2. Vârsta de cuprindere în asigurare
La majoritatea formelor de asigurare,
vârsta de cuprindere în asigurare este de la
16 la 60 de ani.
3. Cuprinderea selectivă în asigurare, a
persoanelor după starea sănătății și vârstă
Condițiile de asigurare sunt astfel concepute
pentru a preveni antiselecția riscurilor. În
consecință, persoanele bolnave nu sunt cuprinse în
asigurare. Apoi, în unele cazuri, la asigurările
contractate pe baza examinării medicale a
asiguraților, condițiile de asigurare stipulează cerința
asigurării așa-numitelor riscuri anormale (deci se
cere acceptarea plății unor prime de asigurare
corespunzătoare unei vârste mai mari). Pentru
estimarea unor asemenea riscuri se calculează un
coeficient al supramortalității, în funcție de care se
identifică vârsta mărită ce va fi luată în seamă cu
ocazia asigurării.
4. Modificarea unor elemente în
cursul asigurării
În condițiile de asigurare se
stipulează posibilitatea modificării unora
din elementele asigurării, între care:
• durata asigurării;
• durata plății primelor de asigurare;
• suma asigurată;
• forma de asigurare.
5. Dreptul la suma asigurată redusă
și la reactivarea asigurării
Condițiile de asigurare prevăd că la
asigurările la care se constituie rezervă de
prime, în cazul când se încetează plata
primelor după ce acestea au fost achitate,
o perioadă de timp precizată ca limita
minimă (de exemplu cel puțin 1 an, la
asigurările mixte care au fost contractate
pe durata de 5 ani), asiguratul are dreptul
la suma asigurată redusă.
 Cuantumul sumei asigurate reduse
este în funcție de rezerva matematică
acumulată până la încetarea plății
primelor.
Dreptul la suma asigurată redusă se
acordă numai la asigurarea de bază
(deces și supraviețuire), deci, nu și la
asigurarea suplimentară pentru cazul de
invaliditate permanentă din accident, care
este inclusă în toate asigurările mixte.
6. Obținerea sumei de răscumpărare
Condițiile de asigurare precizează
dreptul asiguratului la obținerea sumei de
răscumpărare în cazul în care, plătind
primele de asigurare o perioadă de timp
(limita minimă la asigurările mixte fiind de
2 ani, pentru asigurările contractate pe
perioada de 5 ani și 3 ani, pentru cele
contractate pe perioade mai mari), acesta
solicită încetarea contractului, prin plata
sumei asigurate.
7. Dobânda la împrumutul acordat în
asigurarea de viață
Condițiile de asigurare precizează
obligația asiguratului de a plăti dobânda
la acest împrumut, chiar dacă s-ar putea
spune că „se împrumută din banii săi”.
Faptul se justifică întrucât împrumuturile
se acordă din rezerva matematică, ori în
acest caz acesta nu mai aduce dobânzi
din partea instituției de credit, unde era
păstrată ca depozit. Deci asiguratul care a
primit împrumutul trebuie să suporte
dobânda la împrumut.