Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași

Facultatea de Istorie

Tinică Bogdan, grupa H214

Prezentare de carte

Fugarii. Evadări din închisori și lagăre în secolul XX

Autor: Ruxandra Cesereanu

Ruxandra Cesereanu, care s-a născut în anul 1963 este o poetă, prozatoare, istoric,
publicistă și eseistă română și, de asemenea, este profesor universitar, dar și cercetător la celebra
Universitate din Cluj, numită Babeș Bolyai. Aceasta a terminat Facultatea de Litere din cadrul
acelaiași universități din Cluj Napoca (între anii 1981-1985). De asemenea, pe timpul studenției,
Ruxandra Cesereanu (numele său real fiind Ruxandra Mihaela Braga) a fost redactor la revista
Echinox, după asta la revista Steaua din Cluj (prin anul 1991, dar in anii 2011-2015 aceasta a fost
redactor- șef adjunct, respectiv, redactor șef la aceași revistă, iar din anul 2021 a fost concediată.
Din anul 1997 este doctor cu teza intitulată “Infernul concentraționar reflectat în conștiința
românească”.

Lucrarea pe care urmează să o prezint este intitulată Fugarii. Evadări din închisori și
lagăre în secolul XX este publicată în anul 2016 la editura Polirom și face parte din colecția
Plural M . Această carte conține 224 pagini și este structurată pe șapte capitole, acestea fiind
împărțite pe mai multe subcapitole, urmând ca la final să prezinte cazul unui deținut politic,
numit Ion Ioanid, care a reușit să evadeze 100 de zile din lagărul de muncă de la Cavnic, în anul
1953. De asemenea, la sfârșitul cărții apare, atât bibliografia, care este una extrem de largă și
diversificată cu multe cărți extrem de bine alese și analizate de autoare, cât și cuprinsul cărții,
unde se arată capitolele, dar și subcapitolele cărții și mai ales, paginile unde se regăsesc acestea.
Cartea, pe care urmează să o prezint detaliat este, de fapt, un eseu, care dorește să prezinte, unui
public cât mai larg, multiplele tipuri de evadări, dar și de evadați, care au reușit să evadeze din

1
lagăre și temnițe în secolul XX (de cele mai multe ori, autoarea face referire la temnițele naziste,
dar și sovietice din al doilea război mondial).

Ceea ce m-a determinat să aleg această carte a plecat de la faptul că îmi place subiectul
pe care, doamna profesor Ruxandra Cesereanu îl abordează, dar și pentru că doresc să mă
specializez pe perioada comunistă din România și cred că această carte mă va ajuta și pentru
lucrarea mea de licență, care o să aibă ca punct central, temnițele și lagărele din primii 5 ani de la
instaurarea regimului comunist pe teritoriul nostru (deci pe perioada lui Gheorghe Gheorghiu
Dej).

Cum am amintit mai sus, lucrarea de față are șapte capitole, iar acestea au mai multe
subcapitole pe care urmează să vi le prezint. Primul capitol al acestui eseu este intitulat Scurtă
retrospectivă și prezintă, în mod excepțional, cele mai importante și cu un impact mare mai
multe evadări a unor personaje remarcabile în istoria noastră de dinainte de secolul XX, pentru o
vedere cât mai largă a cititorului despre ce însemna evadarea în secolele trecute. Autoarea începe
chiar cu cazul apostolului Petru, care a reușit să evadeze din închisoare lui Irod din Ierusalim
(după spusele Noului Testament). Acesta a reușit să evadeze ca prin minune, ajutat de un
mesager de al lui Hristos, care îl trezește și îl urmează pe acesta, dat fiind că și lanțurile cu care
apostolul era legat au fost rupte. Autoarea spune despre acest tip de evadare faptul că “Este vorba
despre o evadare cu substrat mistic, pentru că ea constituie fundamentul credinței apostolului
Petru și una dintre minunile consacrate și promovate de creștinism”. Deci, evadarea apostolului
Petru are un caracter divin și este considerată o minune venită de la Hristos, pentru că a dorit să-l
scape de închisoare și să-l protejeze. Un alt caz destul de interesant de evadare, pe care doresc
să-l fac remarcat este cel al vestitului împărat al Franței, Napoleon Bonaparte. Acesta a fost
arestat în Insula Elba și a reușit să evadeze, deoarece temnicerii și Puterile Aliate au făcut marea
greșeală să-l considere pe Napoleon mult prea fragil decât era și un rege al Insulei. Împăratul a
profitat de acest lucru și a reușit să fugă, cu ajutorul unui lanț de fregate franceze. Autoarea mai
prezintă evadări din secolele trecute, tot la fel de spectaculoase. Exemplele date de autoare sunt
următoarele. Cazul lui Giacomo Casanova, care a fost închis în anul 1755 în temnița Piombi din
Veneția, care este zis și omul cârtiță, deoarece a reușit să evadeze, împreună cu vecinul său de
celulă (călugărul Balbi), prin săparea tavanului și să ajungă pe acoperișul închisorii; alt caz este

2
cel al lui Jean Henri Latude, care, în anul 1756, la Bastilia, unde aceste reușește să evadeze pe
hornul încăperii sale, ajutându-se de o frânghie, construită din lenjerie.

Al doilea capitol din acest eseu, este intitulat Definiția evadării și aceasta scoate în
evidență cum mai mulți autori definesc evadarea, menționează o posibilă clasificare a evadărilor,
dar și un decalog a evadărilor. Acest capitol este extrem de important pentru un cititor pentru a-si
face o imagine de ansamblu a ceea ce poate însemna evadarea, atât din punct de vedere filosofic,
cât și din punct de vedere judiciar. Pentru a evada îți trebuie extrem de mult antrenament, mai
ales psihologic și de gândire, deoarece trebuie realizat un plan foarte bine pus la punct și care să
aibă succese mari. Ruxandra Cesereanu mai aduce la cunoștință ideea că, există multe tipuri de
evadări, unele dintre ele se termină tragic, sau chiar cu final fericit, evadatul ne mai fiind prins
niciodată, dar si evadări cu umor. De asemenea, subscrie sensul evadării ca fiind unul de libertate
a celui care dorește să facă asta, pentru a scăpa din urmele terorii.

Al treilea capitol din acest eseu este Portretul evadatului și se prezintă, în mod succint,
evadatul obișnuit, în mai multe interpretări și face mai multe portrete a evadatului în secolul XX.
De asemenea, se vorbește în acest capitol despre psihologia evadatului, care este destul de
importantă pentru a reuși să evadeze cu succes dintr-o închisoare sau lagăr. Un caz pe care îl
amintește doamna profesor este a unui comandant britanic în timpul celui de al doilea război
mondial, ce își consideră evadarea una miraculoasă, dat fiind că nu putea să-și folosească
mâinile, a reușit să se facă nevăzut de către temniceri.

Următorul capitol Tipuri de evadări este unul destul de bogat în informații și unul dintre
principalele capitole din acest eseu scris de Ruxandra Cesereanu. În acest capitol se vorbește,
așa cum reiese și din titlu, despre tipurile de evadări ce au avut loc în secolul XX. În acest secol,
care a fost unul extrem de bogat în ceea ce privește numărul de lagăre și închisori pe teritoriul
Europei (și nu numai), au fost și extrem de multe tipuri de evadări, de la celebrele evadări cârtiță,
(adică săparea unui tunel până la un punct pentru a putea evada) și până la cele prin gura de
canalizare (adică acei oameni șobolani), deci o varietate largă de evadări pe care evadații în
cauză le folosesc în acest secol de nenumărate ori. Scriitoarea povestește de foarte multe
întâmplări de evadări, fie din timpul celui de al doilea război mondial, fie după război din
Gulagul Sovietic, sau din lagărele naziste. Astfel, pentru că sunt foarte multe exemple, mă opresc
doar la un exemplu și anume la tunelurile săpate din timpul celui de al doilea război mondial, la

3
cetatea medievală de la Colditz, care a fost construită în secolul XV, cu ziduri extrem de groase și
se zice că era imposibil să evadezi, dar , totuși, singura metodă prin care ai putea evada din
cetatea Colditz era săparea unui tunel și această muncă era practicată noaptea, dar care trebuie
foarte bine gândită și analizată înainte de a începe treaba.

În capitolul numărul 5, care este intitulat Tipuri de evadați, ni se înfățișează ce fel de

evadați au fost în închisorile și lagărele din secolul XX, pe teritoriul Europei, de la evadați de
război (de cele mai multe ori aceștia se aflau în fortăreața medievală Colditz), la aventurieri,
romantici, chiar și recidiviști. Ruxandra Cesereanu, ca în toate capitole vine cu câte un exemplu
de evadați în acest sens, care au fost închiși fie în lagărele naziste, fie în cele sovietice în al
doilea război mondial. Esența pe care o tragem de la acest capitol, care are și el importanța sa,
este faptul că, fiecare evadat are tipologia sa, fie că vorbim despre prizonier de război, fie de
aventurieri sau recidiviști, fiecare dintre aceștia au un mod aparte de a fugi din închisoare. De
exemplu, o sa i-au cazul aventurierului Evadatul aventurier este acel evadat, care încearcă să își
formeze fuga, atât înainte, cât și după ce acesta este prins și încarcerat. După este total liber,
aventurierul se retrage și duce o altă viață. Exemple de aventurieri pe care autoarea îi enumeră
sunt Robin Hood, Robinson Crusoe, dar și Tarzan. Aceste trei exemple descriu tipul de evadat
aventurier complet (adică toți trei locuiesc în sălbăticie și duc o viață plină de peripeții).

Penultimul capitol din acest eseu este intitulat Arta de a fi trickester și descrie acest tip
evadat din secolul XX. Evadatul Trickester este acel tip de evadat păcălici, care reușea să
evadeze, de cele mai multe ori deghizându-se în altcineva și astfel să evadeze cu brio din acea
închisoare. Un exemplu de păcălici în acest sens este Franz von Werra, un pilot german, ce a
reușit să păcălească autoritățile britanice ca fiind un pilot olandez, care a aterizat forțat în Anglia,
dar a fost recapturat chiar în aeroportul militar, dar și Henri Giraud (evadat din Germania lui
Hitler) a reușit să aibă identitatea unui om de afaceri de origine alsaciană.

Ultimul capitol din această carte este intitulată Intermediarii și prezintă acest tip de
oameni care încearcă să-i trădeze pe evadați din închisorile din secolul XX. Aceștia sunt de mai
multe feluri și sunt, într-un fel, personajele negative pentru fugari. În finalul acestei cărți, exact
cum am spus la începutul acestei cărți, Ruxandra Cesereanu povestește întâmplarea lui Ion
Ioanid, care reprezintă de fapt, nucleul principal acestei cărți. Acest Ion Ioanid a fost un evadat,
ce a reușit să scape, pentru o sută de zile, de lagărul de muncă de la Cavnic în anul 1953, deci pe

4
perioada regimului comunist pe teritoriul României, condus de Gheorghe Gheorghiu Dej
(teritoriul României aflându-se încă sub dominație rusească). Acesta o să evadeze pe 6 iunie
1953 cu cei paisprezece deținuți politici prin puțul de mină, care nu a fost supravegheat de
gardieni. După puțin timp însă, din cei paisprezece deținuți doar patru au mai rămas (ceilalți fiind
prinși). După 100 de zile, din păcate, a fost capturat de Securitate, deoarece nu și-a dat seama și
dorit să revină la o casă unde mai fusese, în București.

Autoarea Ruxandra Cesereanu, în lucrarea sa intitulată Fugarii. Evadări din închisori și

lagăre din secolul XX a dorit să expună, într-un public cât mai larg, un cadru general asupra
evadaților, dar și evadărilor ce au avut loc pe teritoriul Europei, dar si a României (fiind cazul lui
Ion Ioanid) în secolul XX și să expună, într-un limbaj destul de înțelegător, multele exemple și
cazuri de evadări, unele mai triste, altele mai umoristice.

În concluzie, lucrarea lui Ruxandra Cesereanu, este o lectură destul de plăcută, este o
carte pentru un public destul de larg și oferă și o cultură generală și prin informațiile istorice pe
care le oferă, dar și pentru multele tipuri de evadări cu care, doamna profesor Ruxandra
Cesereanu a venit și cu multiplele exemple de evadări, fie din Gulagul sovietic, fie din lagărele
naziste.