Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Din cele mai vechi timpuri, raţele şi gâştele au servit ca sursă de hrană şi venit pentru oameni
în multe părţi ale lumii. Ele sunt o sursă de carne, ouă şi pene, fiind capabile să trăiască şi să crească
cu raţii de hrană relativ simple, bazate pe furajele locale disponibile. vantajele lor au fost
recunoscute aproape pretutindeni. !arnea şi ouăle de raţă şi gâscă sunt surse de proteine de calitate
ridicată, energie, unele vitamine şi minerale. tunci când sunt incluse în mod corespunzător în
alimentaţie, ca o parte a unei raţii zilnice bine echilibrate, ele pot să asigure o mare parte din
substanţele nutritive necesare omului.
"aţele şi gâştele pot fi crescute într#o mare varietate de condiţii, atât în efective mici, cât şi
mari, dar la nivel mondial predomină micile crescătorii. $n jurul lumii, sistemele de creştere a raţelor
variază de la cele foarte e%tensive, în cârd, din &rient, până la sistemele de producţie comercială,
moderne şi foarte intensive din 'est, care devin din ce în ce mai răsp(ndite şi în est. )n efectiv mic
de palmipede poate să fie crescut ca o sursă suplimentară de hrană sau venit. El se poate întreţine cu
mijloace simple, fără amenajări costisitoare şi cu cheltuieli reduse.
$n plus faţă de valoarea lor ca hrană, palmipedele produc puf şi pene, pentru care cererea este
constantă, fiind folosite la confecţionarea de plăpumi, perne, saci de dormit, îmbrăcăminte.
*âsca şi raţa sunt animale potrivite pentru dezvoltarea unei producţii rentabile din
următoarele motive+
aptitudinea de a consuma şi de a digera o mare cantitate de furaje bogate în fibre sau surse
locale de hrană-
viteza de creştere mare-
prezintă bune însuşiri de adaptare la mediu şi la condiţiile climatice-
penele şi ficatul gras, care sunt produse foarte valoroase.
$n conte%tul economic actual, efectivele de palmipede din ţară, formate din rase şi linii foarte
valoroase, cu indicatori productivi la nivelul ţărilor cu agricultură dezvoltată şi tradiţie în domeniu,
s#au redus foarte mult. otuşi, la /taţiunea vicolă E%perimentală de la 0ăneasa a )niversităţii de
1tiinţe gronomice şi 2edicină 'eterinară 0ucureşti e%istă încă numeroase populaţii de raţe şi
gâşte de mare valoare biologică. Ele provin din importuri de la cele mai cunoscute firme
producătoare din lume şi din munca de selecţie și ameliorare desfăşurată de peste două decenii de
către cadrele didactice ale universităţii. 3Elena 4opescu#2icloşanu şi colab., 5667)
2
CAP.1. IMPORTANŢA CREŞTERII PALMIPEDELOR
Dacă îndoparea se prelungeşte prea mult, vacuolele lipidice pot să spargă pereţii celulelor,
conducând la obţinerea unui ficat gras de calitate inferioară, care pierde multă grăsime la gătit. !a
urmare a îngrăşării ficatului 3 steatozei hepatice? şi pe măsură ce stadiul său de îngrăşare
progresează, creşte foarte mult conţinutul lui în lipide, scade conţinutul în glucide şi se menţine
aproape constant nivelul protide lor 3tabelele 5.:. şi 5.5.?. Bicatul gras, obţinut în urma îndopării
raţelor şi gâştelor, constituie materia primă pentru producerea celui mai apreciat şi hrănitor pat.
/ub aspect chimic, ţesutul gras al ficatului este alcătuit din lipide, apă, proteine şi substanţe
minerale. <ipidele sunt reprezentate, în special, de gliceride 377A?, steride 36.59A? şi fosfolipide,
alături de care se mai găsesc pigmenţi carotenoidici şi vitamine liposolubile.
abelul 5.:.
2odificarea conţinutului chimic al ficatului la gâşte, după îndopare
(Vacaru-Opriş, I. şi col., 2000 ?
5
Fr. /pecificare !onţinutulchimic3A?
!rt. $nainte de îndopare După îndopare
: <ipide @ G6
5 4roteine C C
@ *lucide H :
2odificările de natură chimică din ficatul palmipedelor supuse îndopării, dau şi clasa de
calitate a produsului.
abelul 5.5.
!ompoziţia chimică a ficatului gras de gâscă, pe clase de calitate
3Vacaru-Opriş, I. şi col., 2000?
Fr. !alitatea ficatului !onţinutul chimic 3A?
!rt. gras pă 4roteine <ipide /ubstanţe
minerale
: @G#9: H.=#7.= 96#=6 6.G#6.H
5 #a
a 96#=6 ::.6#:@.6 @=#95 6.H#6.7
@ a#a =6#G6 :@.6#:=.6 56#@= :.6#:.:
9 Bicatfoartegras @=#96 C.=#H.= =6#=H 6.=#6.C
6
abelul 5.@.
*reutatea ficatului gras la diferie rase de gâşteK
3după Vacaru-Opriş, I. şi col., 2000 ?
*reutatea medie a *reutatea medie a
Fr. Fr.
"asa ficatului gras "asa ficatului gras
crt. crt.
3g? 3g?
: <andaise C@9 G 4omerană =:C
5 2asseube C=6 C lbă
taliană GG5
@ lsaciană 996 H oulouse G66#:666
9 &landezăalbăde"in 57H 7 Emden =66#H66
= )ngară @H=
K*reutatea ficatului înainte de îndopare+ C6#76g.
#. In'i-i'(a"itatea. "elaţia dintre aptitudinea de producere a ficatului gras şi individ este încă
neelucidată. numite tipuri genetice înregistrează randamente diferite în ficat gras, cu toate că au
aceeaşi vârstă şi aceleaşi niveluri de ingestă a hranei.
. /!r*ta p+*+ri"or "a 0ncep(t(" 0n'op+rii. <a gâşte, cea mai mică vârstă la care poate fi
începută îndoparea este de H#:6 săptămâni, dar cu condiţia ca greutatea corporală să fie de 9.6#
9.=>g. 2ularzii de raţă pot fi supuşi îndopării, începând cu vârsta de :5 săptămâni. & con'iţie 'e
a,+ pentru începerea îndopării la ambele specii este terminarea acoperirii c( pena2 a p+*+ri"or.
'ârsta ma%imă la care gâştele pot fi supuse îndopării este de :H6#566 zile, deci înainte de
începerea sezonului de reproducţie, pentru că după această vârstă, calităţile ficatului obţinut sunt
mult diminuate- în plus, consumul specific este mai mare şi apar dificultăţi legate de contenţionarea
şi manevrarea păsărilor care sunt mai grele.
$n general, culoarea ficatului obţinut de la păsările tinere este mai deschisă decât la cele
adulte.
3. %re(tatea p+*+ri"or "a 0ncep(t(" 0n'op+rii. 2omentul optim pentru începerea îndopării
este legat de realizarea, la vârsta de H#:@ săptămâni, a C6#C=A din greutatea specifică adulţilor.
<a gâşte, se consideră ca fiind optimă pentru începerea îndopării o greutate de 9.6#9.=>g,
deoarece, în perioada 7#:5 săptămâni, bobocii au cel mai redus necesar pentru întreţinere- după
vârsta de :5 săptămâni, bobocii consumă o cantitate mai mare de porumb;>g ficat gras. stfel,
gâştele tinere, deşi au o greutate iniţială mai mică 3@.H>g?, îşi dublează greutatea în timpul îndopării,
la o conversiune superioară a porumbului3G.=>g;>g spor?, comparativ cu cele mai în vârstă, cu o
7
greutate iniţială mai mare 3=.=>g? care îşi măresc greutatea consecutiv îndopării doar cu C=A, iar
consumul specific de porumb este de C.5>g;spor în greutate.
4. &e5(" . <a femele, ţesutul adipos are un ritm de dezvoltare mai rapid decât la masculi,
favorizând creşterea în greutate a ficatului pe seama lipidelor înmagazinate 3tabelul 5.9.?
abelul 5.9.
*reutatea ficatului gras de gâscă, în funcţie de se%K
3după Vancea I., cit. de Vacaru-Opriş, I. şi col.,2000?
*reutate corporală
*reutatea ficatului *reutatea ficatului
Fr. medie la sfârşitul
/e%ul gras gras#A din greutatea
crt. îndopării
3g? carcasei
3>g?
: Bemelă G.H: 9GH.CG G.H7
5 2ascul C.C7 999.@C =.C:
@ Diferenţe 6.7H 59.@7 :.:H
8
/emnificativă este creşterea până la dublu a greutăţii corporale şi de până la :6 ori a greutăţii
ficatului. ceastă modificare se datorează acumulării grăsimilor în celulele hepatice. 8esutul adipos
începe să se formeze întâi în zona celulelor de legătură.
4almipedele sunt predispuse steatozei hepatice. $n general, nutrienţii absorbiţi la nivelul
intestinului se regăsesc în circulaţia ţesutului mezenteric şi de aici prin vena portă sunt transportaţi la
ficat- în ţesutul hepatic suferă alte transformări, după care, fie sunt stocaţi în ficat, fie redistribuiţi
spre ţesuturile organelor periferice. Bicatul creşte proporţional cu greutatea corporală până la a treia
săptămână de îndopare, după care intervine degenerescenţa hepatică şi scăderea calităţii ficatului.
9
&pacitatea serului sangvin la gâştele îndopate creşte începând din a doua săptămână de
îndopare şi rămâne ridicată până la sfârşitul perioadei de îndopare, ca o consecinţă a lipemiei.
*licemia creşte începând cu sfârşitul perioadei de preîndopare, se accentuează considerabil la
sfârşitul primelor săptămâni de îndopare, urmând apoi ca nivelul ei să se diminueze, dar rămâne
superior faţă de normal. "emarcabil este faptul că de la a doua săptămână de îndopare, lipemia şi
glicemia variază în sens invers. 3)sturoi 2. *., 566H?
Fivelul proteinemiei este mai mare la sfârşitul celei de a doua săptămâni de îndopare.
!reşterea proteinelor totale din sângele circulant este asociată cu o hipertrofie a celulelor hepatice,
aceasta coe%istând cu o intensă neosinteză a proteinelor din ficat.
!olesterolemia creşte progresiv în a toată perioada îndopării. *lobulinele cresc începând cu
perioada de îndopare propriu#zisă, cu un ma%im în a treia săptămână de îndopare şi scad brusc în a
patra săptămână.
!reşterea transaminazelor, care indică afectarea hematocitului, este bruscă în timpul celei de
a doua şi a celei de a treia săptămâni de îndopare.
.1. A"imentația ooci"or 'e ra ț+ pentr( pro'(c ția 'e icat ra*
"ațele se pretează foarte bine pentru producerea de ficat gras. $n acest scop, se utilizează atât
rasele comune, dar mai ales cele specializate, cum ar fi rasa 0arbarie și mularzii 30arbarie % 4e>in?.
Irănirea bobocilor de raţă pentru ficat gras poate fi consecut ivă cu cea pentru produc ția de
carne. <a sacrificare, bobocii produc un ficat de @=6#9=6 g, cu un consum de :=#:C >g de porumb
boabe;cap.
$ndopatul pentru ob ținerea de ficat gras se face cu grăun țe de porumb fierte amestecate cu
:,=#5A grăsime, dar se poate realiza și cu pastă de porumb, în care se introduc+ :,=#5A grăsime, 6,G#
6,HA sare si :A premi% mineralo#vitamine. $ndoparea se realizează manual sau cu dispozitive
mecanice. Durata perioadei de îndopare este de 20-25 zile, în func ție de aptitudinile hibrizilor în
producția de ficat gras.
!ondiţii de creştere
!apacitatea mai
raţelor de puţin
a se pretenţioase,
adapta rusticitatea
mai uşor la condiţiileşiimpuse
rezistenţa la boli a raţelor-producţiei-
de industrializarea
& bună capacitate de producere a ficatului gras 3@=6 g;raţă?-
11
ehnica de îndopare simplă, cu o durată a îndopării mai scurtă 3 :H zile?, fără perioadă de
preîndopare-
$ndoparea poate fi efectuată întreg anul, permiţând industrializarea acţiunii-
& calitate destul de bună a ficatului gras de raţă-
& bună calitate a carcasei îngrăşate.
!ompararea producţiei de ficat gras la raţă 3mulardN 0arbarie % 4e>in? şi gâscă este
prezentată în tabelul @.:.
abelul @.:
!ompararea producţiei de ficat gras de raţă şi de gâscă
3după Vacaru-Opriş, I. şi col., 2000 ?
2ulard
O0arbarie % P4e>in
!riteriile de apreciere E%ploatare *âsca <andaise
E%ploatare semiintensivă
intensivă
*reutatea carcasei înaintea
@#@.=>g @#@.=>g 9.=#=.=>g
îndopării
*reutatea carcasei la
9#9.=
>g 9#9.=
>g :6
>g
sfârşitul îndopării
*reutatea medie a ficatului
6.@=6
>g 6.@=6
>g 6.G76
>g
gras
'ârstaînceperiiîndopării @,=luni @,=luni 9#Gluni
Fumărul de îndopări pe zi 5 5 @
5: zile cu o perioadă de
Durataîndopării :Hzile :Hzile
preîndopare
!onsumuldeporumb :9#56>g :9#56>g 56#5=>g
12
Fumărul de
palmipede;ţarcul de
îndopare cu dimensiunile C6 C#H C#H =#G
cm înălţime, :66 cm
lungime şi C= cm lăţime
cu degetul arătător sau mijlociu în esofag. !iocul palmipedei este menţinut deschis, cu mâna stângă.
După introducerea fiecărei porţii de porumb se lasă o pauză, în care palmipeda respiră şi
înghite. &peratorul e%perimentat, în clipa când dă drumul ciocului din mâna stângă, cu dreapta
loveşte uşor de jos în sus gâtul, pentru ca eventualele boabe rămase acolo să fie înghiţite. $n
continuare, operatorul masează de sus în jos gâtul cu mâna dreaptă, pentru a împinge porumbul
înghiţit în jos, de#a lungul esofagului.
ceastă mişcare are doi timpi+
# masarea în jos, cu o apăsare constantă, cu atenţie, pentru a nu produce inflamarea pielii-
# împingerea conţinutului din esof ag spre sto mac, cu mişcări de apăs are şi slăb ire, care imită
mişcările peristaltice.
!apul palmipedei este ţinut puţin lateral, deasupra vasului cu porumb, pentu ca acea cantitate
de furaj care nu poate intra în esofag 3cca :;@? să nu cadă pe jos, aceasta neînghiţind decât boabele
ajunse în fundul gâtului, cele din gură fiind eliminate.
13
.3.#. D(rata perioa'ei 'e 0n'opare
4ână în prezent nu este posibilă o evaluare e%actă a perioadei de îndopare. E%istă variații de
la individ la individ, timpul necesar îndopării fiind condi ționat, atât de nivelul de calificare al
operatorului, cât și de calitatea furajului.
abelul @.5
*reutatea medie a ficatului gras obținut după 5: de zile de îndopare la diferite rase de gâște
3F" Branța?
"asa *reutateaficatului3g?
<andaise C@:
2asseube C=6
lsaciană 996
"in 57H
)ngară @H=
4omcrană =:C
lbă
taliană GG5
abelul @.@
!orelația între greutatea corporală la începutul îndopării a bobocilor de gâscă de H#:@ săptămâni și
greutatea corporala la vârsta de adult
3după Vacaru-Opriş, I. şi col., 2000 ?
$n practică, încetarea îndopării are loc atunci când gâsca nu mai digeră, respira ia
ț este
greoaie și zgomotoasă, fecalele de culoare verzuie con țin boabe de porumb nedigerate, ficatul este
palpabil în cavitatea abdominală, privirea bobocului este tulbure, coada capătă formă de evantai. !a
urmare a depunerii grăsimii subcutanate în regiunea coccigiană se observă tendin ța de cădere pe
spate, datorită schimbării centrului de greutate prin dispunerea inegală în masa corporală a
depozitelor de grăsime- ciocul și picioarele capătă o tentă de culoare mai deschisă.
14
$n general, timpul normal pentru îndopare este de 56#@6 zile, cu tendința de a reduce această
perioadă la 5: zile.
'ârsta ma%imă pentru îndopat la gâscă se consideră :H6#566 zile, perioadă după care începe
sezonul de reproducție, calitatea ficatului scăzând substan țial.
După terminarea sezonului de reproduc ție, gâ ștele pot fi îndopate, dar calitatea ficatului este
mai redusă, iar efortul depus de operator pentru manipularea și contenționarea palmipedelor este mai
mare. $n practică se admite că pentru îndoparea gâ ștelor adulte este necesară introducerea unei
perioade de restricționare furajeră, pentru ca greutatea acestora să scadă cu apro%imativ : >g, dar nu
sub 9 >g. 3Dinea 2ariana, 566H?
!uloarea ficatului este cu atât mai deschisă, cu cât gâsca este mai tânără. 2omentul optim
ales pentru începerea îndopării este legat de realizarea, la vârsta de H#:@ săptămâni, a C6#C= A din
greutatea la vârsta maturității se%uale.
abelul @.9
'alorile medii ale duratei perioadei de îndopare, ale greutăţii finale a ficatului și ale consumului
de porumb la unele rase de gâscă
3după Vacaru-Opriş, I. şi col., 2000 ?
Durata perioadei de *reutatea ficatului la !onsumul specific de
!alitatea porumbului folosit are un rol determinant pentru ob ținerea unui ficat de calitate
superioară. /e consideră bun pentru a putea fi întrebuin țat la îndopare, porumbul cu umiditate
scăzută, produs în anul anterior celui în care se desfă șoară ac țiunea.
15
Big. @.: # $ndoparea palmipedelor pentru ficat gras
porumbul păstrându#se cald. impul necesar preparării porumbului este de = ore, sursa de căldură
fiind constantă și moderată din punct de vedere caloric. /e poate da un simplu clocot,după care vasul
acoperit cu o prelată păstrează temperatura ridicată a conținutului, timp de :6#:5 ore.
$nainte de fierbere este interzisă introducerea sării în apă, întrucât suprafața boabelor poate
deveni rugoasă, lezând esofagul. dministrarea sării se face deci în timpul fierberii, amestecând#o în
toată masa porumbului, în propor ție de :A vara și 6,HA iarna. ntroducerea porumbului fără sare
îngreunează mult digestia.
*răsimea se introduce în propor ție de 6,=#5A, asigurând ungerea boabelor, care u șurează
mult procesul de îndopare. )leiul vegetal este contraindicat, întrucât nu aderă suficient la suprafa ța
boabelor. Este obligatoriu ca la amestecarea cu grăsime porumbul să fie cald, păstrându#se astfel
până la terminarea administrării sale. 3lie 'an şi colab. 5666?
emperatura amestecului trebuie să fie de @=#96 !, apropiată de nivelul temperaturii
corporale a palmipedelor+ nivelurile de temperatură prea scăzute obligă organismul la un consum
17
suplimentar și inutil de energie biologică, iar cele prea ridicate produc leziuni și refle%e condi ționate
nedorite.
$n cazul în care palmipedele nu au beneficiat anterior îndopării de o furajare corespunzătoare
se suplimentează ra ția timp de :9 zile cu G#:6 A lapte praf, cu toate că nu se pot remedia inte gral
consecințele neaplicării la timp a tehnologiei de furajare.
3.1. Te7no"oii 'e creştere a ooci"or 'e raț+ pentr( carne și icat ra*
$n producerea de car ne și ficat gras țde ra ă se fol osesc
ț fie
ț țdi feri i hibrizi, ob inu i din
încrucișarea unor linii grele de 0arbarie, fie mularzi rezulta ți din încruci șarea masculilor de 0arbarie
cu femele 4e>in. Ei se caracterizează, printr#o mare capacitate de ingestie a hranei și de depunere a
grăsimii în ficat, încât după îndopare, greutatea ficatului ajunge la :6#:9A din greutatea lor vie la
tăiere. De asemenea, ace ști produ și au o pondere sporită a cărnii la nivelul pieptului, un depozit
subcutanat de grăsimi redus și o piele de culoare albă.
$n Europa, o mare și eficientăț tradi
ș ie în cre
ț terea i e%ploatarea
ș ra elor 0arbarie, precum i
în producerea
ș și șcre tereaț hibrizilor i mularzilor de ra ă o au
ș firmele Q !herrJ 'alleJR din nglia i
Q*rimaud Breres /..R din Bran ța, care au elaborat teh nologii optimizate pentru cre șterea acestor
categorii de păsări ce se adresează fie sistemului intensiv de creștere, fie celui semiintensiv. $n țara
noastră, producerea de carne și ficat gras de ra ță în sistem intensiv constituie o preocupare relativ
recentă. 4e baza unor linii de 0arbarie 3O? și 4e>in 3P? se ob țin mularzi, care sunt crescu ți pe
așternut permanent.
18
ehnologia de cre ștere a mularzilor române ști cuprinde @ perioade, după cum urmea ză+
perioada , de la vârsta de o zi la C zile- perioada a #a, de la H la :9 zile și perioada a #a, de la :=
la C6 zile. 3)sturoi 2arius *iorgi, 566H?
Norme te7no"oice pentr( perioa'a 1;< ,i"e
$n hala pregătită pentru populare, se introduc bobocii de o zi, la o densitate medie de =
cap.;mS, formându#se loturi separate de masculi și, respectiv, de femele 39 masculi;mS sau G
femele;mS?.
ransportul bobocilor de la sta ția de incub a ție în hala de cre ștere se face cu mijloace auto
izoterme. /ub fiecare eleveuză din țarcul de demaraj se distribuie 5=9#@66 boboci. <a o adăpătoare
vacuumatică și, respectiv, o tăviță cu furaj revin câte =6 boboci.
emperatura sub eleveuză va fi de L@=T! în prima zi, după care scade treptat ajungând la
L@6T! la sfârșitul perioadei. 4entru umiditatea relativă a aerului este necesar nivelul de G6A.
<umina va fi continuă în primele 9H ore, apoi se reduce la 5@ ore, având intensitate
luminoasă de 56 luc și.
șternutul trebuie
ț ș men inut curat i uscat.
ț Din
ț ziua a =#a de via ă a bobocilor, arcurile încep
să se lărgească.
Norme te7no"oice pentr( perioa'a =;13 ,i"e
<a vârsta de :6 zile, țarcurile se desfiin
ț ț ează. ș&pera iunile de obi nuire a bobocilor cu zona
temperature ambientală, de L:CT!- umiditatea relativă a aerului, de ==#=GA- ventila ția corectă -
sistemul de colectare și drenare a dejec țiilor în stare de func ționare.
$n hală, se amenajează țarcuri pentru îndopare, cu dispunere în linie. Biecare țarc va avea
dimensiunile, de :.= V :,= m V 6,C6 m- pe el este constru it dintr#un schelet metalic, a șezat pe 9
picioare, la @6 cm față de pardoseală. 4ere ții țarcului se fac din bare de fier beton, situate la :5 cm
una de alta. 4odeaua se realizează dintr#un grilaj metalic, cu ochiurile de :,=6#5 cm. 4e una din
laturile țarcului se găsește un jgheab pentru apă, cu lungimea de : m, care trebuie să asigure un front
de adăpare de :6cm;cap- acest jgheab se fi%ează la nivelul înăl imii
ț păsărilor. Dejec iile
ț se
colectează în fosa de sub țarcuri, de unde se elimină prin reciclare. 3'acaru#&priş, . şi col., 5666?
$ntr#un țarc de îndopare se introduc
țș := ra e#vara i :H ra e#iarna, îndoparea efectuându#se în
interiorul acestuia, cu ajutorul unei ma șini de îndo pat, tip monorai sau în afara lui, cu ma șini de
20
se adaugă sare în propor ție de :A #vara și de 6,H6A #iarna. După fierbere, grăun țele de porumb se
scurg de apă și, încă, calde fiind se amestecă cu grăsime animală, în propor ție de 6,=#5A pentru a
ușura alunecarea lor pe tractul digestiv al păsărilor supuse îndopării. emperatura amestecului
trebuie să fie de L@=T... L96T! în momentul administrării. 4ână în ziua a :9#a de îndopare se face un
tratament antistres cu vitamine, fără colină și vitamină 0:5, care protezează ficatul- în același timp,
se administrează antibiotice. impul de îndopare este de ma%im : minut în cazul îndopării mecanice
și de =#:6 minute la îndoparea manuală. <a îndopare nu sunt admise decât acele păsări, la care tubul
mașinii de îndopare pătrunde u șor. $n practica curentă, îndoparea se face cu o ma șină manipulată de
:#5 operatori. Dacă se folosesc 5 operatori, unul prinde pasărea ce trebuie îndopată, o
contenționează,
ș după care se a azăț pe un scăuț nel la înăl imea de :=#56 cm fa ă de pardoseala
țarcului de îndopare. poi, cu o mână deschide ciocul păsării, iar cu cealaltă dirijează vârful tubului
mașinii de îndopat spre faringele și esofagul acesteia. l doilea operator ajută, prin împingerea,
pătrunderea tubului în esofag. !ând se constată că tubul a pătruns suficient în esofag, primul
operator acționează pedala ma șinii pentru antrenarea grăun țelor de porumb în tubul digestiv,
controlând gradul de umplere al esofagului. După cca 56#@6 secunde, se opre ște antrenarea
grăunțelor de porumb în esofag, iar conco mitent, se retrage tubul, masându#se u șor esofagul.
Fumărul de îndopări zilnice este de @- cele trei îndopări se efectuează între orele +=TT#GTT- :6TT#::TT
și :CTT#:HTT.
$ndoparea se mai poate face cu pastă de porumb. 4entru aceasta, în buncarul de furaje pentru
îndopare, se introduc+ G6 >g porumb măcinat mărunt- :66 l apă fierbinte- : A sare și :A grăsime
animală. După răcire, amestecul se omogenizează adăugându#se un premi% vitaminic, în propor ție
de 5#5,=A. <a folosirea acestui procedeu de îndopare, păsările nu mai primesc apă de băut- el
prezintă dezavantajul că se prelungește timpul de îndopare. $n ultimul timp, se e%tinde procedeul
autoîndopării ra țelor, plecându#se de la ideea că, ingesta este controlată de către sistemul nervos.
4rin e%tirparea nucleilor vetromediani ai hipotalamusului 3*. 2onachon, .F."..# Branța?, păsările
devin hiperfagice și hipertrofice, situație care favorizează îndoparea.
2ulardul denumit QIJtopR, produs de către firma franceză W*rimaud Breres /..R, prin
încrucișarea masculilor de 0arbarie cu female W&ptionR poate atinge printr#o îndopare de 5
săptămâni, începută la vârsta de :5 săptămâni, greutăți corporale de =,6#=,5 >g 3de la 9,6#9,5 >g la
începutul îndopării?, cu un consum specidic de hrană de @,C@ >g;>g spor de creștere în greutate. <a
sacrificare, rezultă carcasele de peste 5,= >g, randamentul în ficat fiind de :6,=#:5A 3din greutatea
vie?.
21
3.. &i*teme și te7no"oiișș'e cre tereș i e5p"oatare a ! te"or
ceastă specie contribuie într#o măsură mai mică decât altele 3găina, curca, rața? la relizarea
producției mondiale de carne. stfel, în anul :77:, din cele 9:.59=.666 tone de carne de pasăre
produse pe glob, numai @9H.666 tone reprezentau carnea de gâscă. nformația este cuprinsă într#un
raport publicat de ed *illin 3economist la B..&.? în W Xitt 4oultrJ Yearboo> nternationalR;:775,
sub titlul+ Wendințe în producție și comercializareZZ.
!ea mai mare crescătorie de gâ ște din lume este în !hina, unde din total păsări
3:.7G=.666.666 cap.?, 9,=A 3HH.95= .666 cap.? sunt gâ ște. $n !hina, numărul palmipedelor este atât
mai mare, încât, la trei locuitori, revine o gâscă sau o rață, în timp ce în *ermania acest raport este
de 9:+: 34. Iorst, :776?. 4ozi ția remarcabilă
ș a gâ telor
ț în această
ș ț ară se datore te abilită ii speciei
de a utiliza suprafeșțe mari
ș de pă une i de apă e%istente, manifestând
ș ț un grad ridicat de rezisten ă i
de adaptare la întreținerea e%tensivă, dar și intensivă. 3'acaru#&priş, . şi col., 5666?
Țările europene cele mai mari crescătoare de gâște sunt+ fosta )"// 3care avea în anul :7H9,
peste :,G milioane gâște de reproducție?, 4olonia 3cu un efectiv total de :6 milioane?, )ngaria 3cu un
efectiv total de H milioane? și Bran ța 3cu un efec tiv total de 5 mili oane de gâ ște?. $n ultimii ani,
producția mondială de carne de gâscă a crescut cu 5=A, iar în unele țări europene, ca +)ngaria,
!ehia, /lovacia, 4olonia, Bran ța, această producție a sporit de 5#9 ori.
$n "omânia, cererea de carne de pasăre, inclusiv de gâscă, este în continuă creștere. $ntre anii
:7C@#:7CG s#a înregistrat o reconsiderare a cre șterii gâ ștelor după o lungă perioadă de stagnare sau
chiar, de descre ștere - aceasta s#a concretizat prin mărimea efectivelor de gâște și dezvoltarea ramurii
pe baze industriale.
$n anul :7C=, fosta !entrală pentru 4roducția vicolă 0ucurești a elaborat primul program de
creștereș intensivă a gâ telor,ț care a dus la mărirea produc
ș iei de carne de gâscă la @,= tone în :7CH i
la = tone în :7H6. $n anul :7H@, în cadrul W4rogramului na țional de diversificare a produc ției de
carne de pasăreR, s#a întocmit un program special de creștere industrială a palmipedelor, ce prevedea
la nivelul anului :776, realizarea unui efectiv de 5@ milioane gâște, care urmau să producă alături de
rațe, 56A din
ț produc ia de țcarne de
ț pasăre a arii. 3D. ipuri ă, :7H=?.
!hiar raportată la condi țiile și e%igen țele e%ploatării industriale, această specie prezintă
multiple avantaje, după cum urmează+
viteză de creștere și capacitate de îngrășare e%celente-
rezistență la intemperii și boli aviare-
pretabilitate la administrarea de furaje combinate granulate-
22
reducerea consumului de furaje combinate, prin suplimentarea hranei cu masă verde sau alte
furaje suculente, administrate în padoc.
$n multe țări, cre șterea gâ ștelor a devenit cu adevărat o industrie, trecând din gospodăriile
particulare sau din sectoarele mici ale fermelor cu profil general, în ferme specializate.
Bactorii principali care au determinat trecerea la cre șterea industrială a gâ ștelor au fost +
restrângerea suprafețelor de pășuni- ori, cre șterea e%tensiv ă a gâ ștelor este strâns legată de
asigurarea unor suprafe țe mari
ș ș de pă uni i de luciu
ș de apăș 3: ha pă une la =6 capete i, respectiv,
:,= ha luciu apă la :666 capete?-
parazitismul de pe pășuni, cu incidența histomonozei, trichomonozei, amodostomozei și
teniozei. $n Bran ța, campania de combatere a parazi ților de pe pă șuni nesoldându#se cu rezultate
eficiente, i#a obligat pe crescători să treacă la cre șterea gâ ștelor în hale cu pardoseala par ial
ț
acoperită cu grătare-
înlăturarea caracterului sezonier al producției de ouă-
pentru prezența ritmică
ș i constant
ț șpe pia ă a cărnii i ficatului gras.
CAP.4. :I?RI@I COMERCIALI DE RAŢ ŞI %B&C PENTRU
$ICAT %RA&
&biectivele selecţiei liniilor destinate producerii hibrizilor de raţă şi gâscă pentru ficat gras,
şi criteriile de selecţie, sunt identice cu cele producerii cărnii de raţă şi respectiv, de gâscă.
a) :iri'(" 'e raţ+ ?ararie 5 Pein 3carne şi ficat gras?# este un hibrid infecund, denumit
mulard, obţinut în ţara noastră din masculi 0arbarie şi femele 4e>in, suşa !herrJ 'alleJ. 2ulardul
are un ritm de dezvoltare bun, asigurând în condiţii normale de îndopare, o greutate a ficatului de
@66#@=6g, de la o greutate iniţială de @H#96g şi cu un consum de porumb de :G#:H>g;cap. ndoparea
începe în jurul vârstei de :G săptămâni, când greutatea mularzilor este de @.6#@.5>g şi durează :H
zile- la sfârşitul îndopării, se ajunge la greutăţi corporale de 9.=#=.6 >g.
23
) :iri'(" 'e !*c+ %ARO # obţinut în urma combinaţiei dintre masculi <andaise şi
femele &landeză lbă de "in, prezintă penajul alb.
c) :iri'(" (n(re*c ?aat # hibrid simplu, pentru ficat gras, rezultat din încrucişarea
masculilor din rasa *âsca )ngară cu femele din rasa <andaise şi poate produce în urma îndopării un
ficat gras cu o greutate medie de C66g.
') :iri'(" (n(re*c :(na-i* Fomi hibrid pentru carne şi ficat gras, comple%,
obţinut în urma unor încrucişări multiple între rasele <andaise, lbă de "in şi *âsca )ngară.
Iibridul are o viteză mare de creştere şi produce un ficat gras de =66#G66g, după o perioadă scurtă
de îndopare.
e) :iri,i comercia"i rance,i. <a ora actuală se produc hibrizi trirasiali 3masculi <andaise
% femele hibride, din *âsca lsaciană % lbă de "in? şi tetrarasiali 3 masculi hibrizi#mascul
<andaise % femelă *âscă )ngară încrucişaţi cu femele hibride#mascul *âsca )ngară % lbă de "in?.
ceşti hibrizi sunt e%ploataţi pentru producţia de carne şi ficat gras.
24
'ariabilitatea greutăţii corporale la rasele de gâşte din !hina este foarte mare, în această ţară
crescându#se cea mai grea rasă din lume, W/hitouR. 3)sturoi 2. *., 566H?
?I?LIO%RA$IE
26