Alexandru Avram, Ioan Bucur, Denkmaltopographie Siebenbürgen.

Stadt
Hermannstadt 5.1.1. Topografia monumentelor din Transilvania. 5.1.1. Sibiu.
Centrul istoric. Editura Rheinland Köln - Germania, 1999, 452 pagini
(colaborare cu arh. Ioan Bucur, editor Cristoph Machat.) Lucrare bilingvã,
româno-germanã. ISBN 3-7929-1783-2

SIBIU. ISTORIE SUCCINTÃ.

Bibliografia privind istoria oraºului Sibiu este bogatã în comparaþie cu multe

alte localitãþi din România. Vechimea edificiilor existente pânã în zilele noastre aici,
ca ºi în întreaga zonã locuitã de populaþia sãseascã, au constituit adesea repere pentru
numeroºi cercetãtori în stabilirea etapelor colonizãrii sãseºti în sudul Transilvaniei.
Din pãcate, aceste studii nu au putut fi suficient fundamentate prin eventualele
rezultate ale sãpãturilor arheologice desfãºurate în incinta Oraºului vechi. Sãpãturile
arheologice care s-au efectuat în mai multe locuri nu au avut întotdeauna rezultate
foarte convingãtoare. S-au desfãºurat sãpãturi de salvare (extinse ulterior), majoritatea
dupã 1990, prilejuite de diferite lucrãri edilitare (construcþii noi, amenajãri rutiere,
instalaþii telefonice, gaz, apã - canal): mãnãstirea minoritã (1987 - 89, str. 9 Mai nr.
75), Turnul Sfatului (1995), Casa parohialã romano - catolicã (1998), Palatul
Brukenthal (1991, 1994), Casa Altemberger (Primãria veche, 1984, 1994), casele din
str. Avram Iancu nr. 11 (1995), Piaþa Micã nr. 11 (1988) ºi 12 (1995), Biserica ev.
C.A. etc. Materialele rezultate, concluziile arheologilor, sunt încã destul de incerte,
mai ales cu privire la primele secole de existenþã a localitãþii medievale ( sec. XII -
XIII). Totuºi s-a putut constata cã, în mai multe cazuri, anterior primelor construcþii
din zid au existat ºi construcþii din lemn sau din material mixt, dar cronologic,
acestea nu pot fi plasate înaintea colonizãrii germane care a avut loc cu începere din
timpul domniei regelui Géza al II-lea: subsolul casei din str. Avram Iancu nr. 11 - a
doua fazã datatã prin monedã de la Carol Robert de Anjou (1301/7-1342), apoi la
biserica Azilului, Casa Altemberger (curtea a doua) sau Palatul Brukenthal (curte,
construcþii gospodãreºti, douã faze de construcþie); la casa din Piaþa Micã nr. 12, în
subsol, în umplutura unui ºanþ de apãrare a fost descoperitã o monedã din epoca lui
Béla al IV-lea (1235-1270).
În aceste condiþii, o istorie obiectivã poate fi elaboratã numai pe baza
documentelor istorice ºi a urmelor materiale care existã sau vor apare dupã noi
cercetãri arheologice.
Prima menþiune documentarã referitoare la þinuturile sibiene dateazã din 20
decembrie 1191, când papa Celestin al III-lea confirmã existenþa prepoziturii libere a
germanilor din Transilvania, prepoziturã care ºi-a avut sediul la Sibiu. Documentul se
referã la organizarea bisericeascã a coloniºtilor (numiþi în documentele din 1191-
teutonici ecclesia Theutonicorum Ultransilvanorum, în 1192-1196, document cu
referire la prepozitul Sibiului, flandrenzi, iar în 1206 - saxoni), sosiþi în provincia
Sibiu în timpul domniei regelui Géza al II-lea (1141 - 1162) ºi organizaþi într-o
prepoziturã în timpul domniei regelui Béla al III-lea (1172 - 1196).
Bula de aur a regelui Andrei al II-lea din 1224 reconfirmã coloniºtilor germani
o serie de privilegii (menþinute pe tot parcursul evului mediu, unele chiar pânã în
anul 1876), care aºa cum arãta istoricul Thomas Nägler, constituie rezultatul
negocierii directe dintre conducãtorii acestora ºi rege.
Este important de subliniat faptul cã, tocmai în contextul unui document în
care este menþionat comitele din Sibiu, Ioachim, cel care conducea, în 1210 sau
1211, o oaste spre Vidin, se fac pentru prima datã referiri la românii care fãceau parte
din aceastã campanie, alãturi de germani, secui ºi pecenegi: … associatis sibi
Saxonibus, Olacis, Siculis et Bissenorum ... Populaþia româneascã din partea de sud a
Transilvaniei reuºise sã reziste mai mult timp expansiunii feudale maghiare, datoritã
organizãrii sale în obºti puternice cum sunt cele menþionate în documentele
medievale timpurii din anii 1223 ºi 1224: teram Blacorum sau silvam Blacorum.
Incipienta organizare administrativã ºi religioasã a saºilor a fost frântã însã
brusc prin nãvãlirea tãtarã din 1241. De aceea, abia în 1302 este semnalat începutul
organizãrii saºilor în scaune, Sibiul fiind primul scaun menþionat, iar în 1355 este
atestatã provincia Sibiului cu cele ºapte scaune. De fapt, despre o adevãratã dezvoltare
economicã, implicit administrativã ºi edilitarã, se poate vorbi abia din timpul domniei
regilor angevini, mai cu seamã Ludovic cel Mare de Anjou (1342 - 1382), atunci când
au fost introduse modele occidentale în domeniile menþionate. Menþionat încã sub
numele de Hermannsdorf în anul 1321, în a doua jumãtate a secolului, Sibiul obþine
calitatea de civitas, într-un document din 1366 fiind pomenit numele localitãþii prima
datã sub forma Hermannstadt. Spre sfârºitul secolului al XV-lea se formeazã
instituþia numitã Universitatea sãseascã, aflatã în fruntea ierarhiei administrative a
tuturor saºilor, condusã de un jude regal, mai târziu comite al saºilor. Jurisdicþiei
Universitãþii sãseºti i-au fost subordonate ulterior ºi sate româneºti aºa numite
scaune-filialã în care nu locuiau saºi (T. Nägler)
Perioada medievalã se caracterizeazã în Sibiu printr-o dezvoltare economicã
continuã, marcatã de activitatea breslelor. Primele statute ale acestora (1376)
enumereazã 19 bresle cu 25 meserii; în secolul al XVI-lea existau bresle (ca cea a
cizmarilor), din care fãceau parte ºi meºteri care activau în Þara Româneascã sau în
Moldova. Numãrul breslelor a crescut treptat, în a doua jumãtate a secolului al XVI-
lea existând 29 de bresle, iar spre 1780 erau atestate 40, într-o perioadã în care deja
crescuse considerabil rolul manufacturilor.
De asemenea, în acest rãstimp se relevã cu deosebitã claritate caracterul
continuu al relaþiilor economice ºi politice pe care sibienii le-au cultivat în direcþia
Þãrii Româneºti. De altfel, în contextul relaþiilor dintre regalitatea maghiarã ºi domnii
munteni, încã în jur de 1366-1368 Vlaicu Vodã deþinea domenii în apropierea
Sibiului, Amlaºul ºi Fãgãraºul, domenii care au aparþinut, mai târziu, ºi lui Mircea cel
Bãtrân.
Pericolul otoman se face simþit pe aceste meleaguri începând cu incursiunile
din 1432, 1437 ºi în 1438 când oraºul a rezistat cu succes unui asediu condus de însuºi
sultanul Murad al II-lea. În scrisoarea adresatã sibienilor, papa Eugeniu al IV-lea
numeºte oraºul bastion al creºtinãtãþii. Contingente însemnate de saºi sibieni au fãcut
parte din oastea lui Iancu de Hunedoara în bãtãlia victorioasã de la Sibiu din 1442. O
paginã de glorie pentru oastea saºilor a fost semnatã în trecãtoarea Turnul Roºu, când
sub conducerea primarului Georg Hecht, au înfrânt armata turcã aflatã pe drumul de
întoarcere dupã o campanie de pradã (1493). În acest context se înscriu ºi lucrãrile de
fortificare a cetãþii desfãºurate în tot cursul secolului al XV-lea ºi în secolul urmãtor.
Dezastrul regatului maghiar survenit la Mohács în anul 1526, ocuparea
capitalei Buda (1541) ºi întemeierea principatului Transilvaniei au plasat comunitatea
sãseascã, ºi implicit cea sibianã, în faþa unei situaþii noi în care a fost nevoitã sã
practice o politicã duplicitarã, când cea fireascã filohabsburgicã, având în vedere
afinitãþile etnice ºi culturale, când prootomanã. Din aceste motive oraºul va fi asediat
de mai multe ori, de cãtre ambele pãrþi; cu toate acestea Sibiul îºi pãstreazã
privilegiile. Concomitent, cu începere din 1543, saºii au adoptat reforma religioasã,
trecând “în corpore” la confesiunea luteranã pe care, în marea lor majoritate, o
mãrturisesc ºi în prezent.
 Sfârºitul secolului al XVI-lea ºi începutul celui urmãtor au fost marcate de
conflictele militare care vor influenþa ºi evoluþia vieþii economice ºi sociale din
Sibiu. Ne referim aici, mai întâi, la evenimentele legate de campaniile lui Mihai
Viteazul, la bãtãlia de la ªelimbãr (1599) care s-a desfãºurat, de fapt, sub privirile
sibienilor masaþi pe zidurile din sudul oraºului. În anii 1601-1603 Sibiul este supus
asediului trupelor lui Sigismund Báthory, conduse de ªtefan Csáky care a ars ºi
clãdirile existente în faþa incintelor fortificate. Peste mai puþin de un deceniu (1610)
Sibiul este ocupat de armata principelui Gabriel Báthory. În 18 februarie 1614, când
noul principe Gabriel Bethlen restituie cheile oraºului, în oraº mai existau doar 53 de
gospodari. Este evident cã, în asemenea condiþii, cu greu am putea vorbi, pentru o
bunã bucatã de timp, de un program constructiv susþinut. De asemenea, în 1660
oraºul este asediat de principele Gheorghe Rákóczy al II-lea (asediul turcesc din 1658
este ridicat în schimbul unei rãscumpãrãri în valoare de 25 000 guldeni).
Odatã cu înfrângerea turcilor de cãtre austrieci la sfârºitul secolului al XVII-
lea, Transilvania devine mare principat în cadrul Imperiului Habsburgic. Puterea
administrativã este exercitatã de cãtre guberniul care ºi-a avut sediul la Sibiu între
1692 ºi 1790. Tot la Sibiu se afla comandamentul armatei austriece, generalul
comandant având domiciliul în casa din Piaþa Mare nr. 7. Din punct de vedere
confesional, deºi saºii îºi menþin religia luteranã, asistãm la contraofensiva bisericii
catolice prin sosirea la Sibiu a cãlugãrilor iezuiþi ºi franciscani, precum ºi a
cãlugãriþelor ursuline. Biserica romano-catolicã este promotorul stilului baroc cu
impact nemijlocit asupra arhitecturii oraºului.

În cadrul istoriei culturale a Sibiului trebuie menþionatã, de la început,

preocuparea constantã a sibienilor pentru dezvoltarea învãþãmântului, o serie de ºcoli
comunale fiind fondate în cursul secolelor al XIV-lea ºi al XV-lea. Prima ºcoalã este
menþionatã în Sibiu în anul 1380, în anul 1471 fiind înzestratã cu internat, iar prima
bibliotecã apare în documente în anul 1300.
În 1543 fusese introdusã oficial reforma religioasã luteranã în Sibiu, moment
de o semnificaþie deosebitã în dezvoltarea culturii în mediul sãsesc. Vechea ºcoalã
din sec. al XIV-lea este transformatã într-un gimnaziu luteran frecventat de cei mai
dornici de învãþãturã din toate scaunele sãseºti (1545). Prin aplicarea reformei
luterane, în sudul Transilvaniei pãtrund tot mai mult principiile umaniste, printre
umaniºtii de seamã numãrându-se ºi unii sibieni, preocupaþi mai ales de scrierile cu
caracter istoric: Georg Reichersdorffer, Christian Schesaeus, apoi Georg Krauss,
Valentin Frank von Franckenstein (consemneazã descoperirea de cãtre ciobani români
a gazului metan lângã Bazna - 1671) sau Johann Tröster ºi Laurentius Toppeltinus,
cel care vorbind despre români menþionase originea lor romanã. La Sibiu a activat
omul de ºtiinþã Conrad Haas (1529 - 1579) care a lãsat posteritãþii un manuscris cu
schiþele primei rachete în trepte ºi a dirijãrii zborului prin aripioare delta. Un alt
sibian, Franz Joseph Müller este descoperitorul telurului (1782)
Sibiul a jucat un rol de seamã ºi în istoria tiparului pe teritoriul þãrii noastre.
În 1528 este menþionatã la Sibiu prima tipografie din Transilvania înfiinþatã de cãtre
Lucas Trapoldner, prima carte fiind tipãritã în 1529, Gramatica latinã a lui Toma
Gemmarius. În Sibiu sunt tipãrite de cãtre Filip Moldoveanu ºi primele cãrþi în limba
românã - Catehismul luteran (1544), Evangheliarul slavo-român (1551 - 1553). În
secolul al XVII-lea numãrul tipografiilor din oraº ajunge la 12. Menþionãm, în acest
context, activitatea prodigioasã a unor vestiþi tipografi ca Marcus Pistorius, Abraham
Kertész, în secolul al XVII-lea, iar în secolul urmãtor pe Martin Hochmeister editor al
primului ziar teatral în limba germanã din Sibiu, Theatral Wochenblatt în anul 1788,
dupã ce cu patru ani mai devreme apãruse Siebenbürger Zeitung .
Vom menþiona câteva nume ale marilor oameni de culturã români care au fost
legaþi de Sibiu, prin naºtere sau activitate. Primul dintre aceºtia este Nicolae Olahus,
înrudit cu familia Huniazilor, nãscut aici la 10 ianuarie 1493, ajunge sã deþinã
importanta demnitate ecleziasticã de arhiepiscop primat al Ungariei având reºedinþa
la Târnava (azi Slovacia), deoarece Strigoniul era sub ocupaþie otomanã. Ion Piuariu
Molnar, medic oculist, este atorul primei cãrþi de chirurgie în limba românã (1793),
iar Gheorghe Lazãr este fondatorul învãþãmântului din Þara Româneascã dar ºi a
celui românesc din Sibiu.
La sfârºitul secolului al XVIII-lea guvernatorul Transilvaniei, Samuel von
Brukenthal, îºi formase o bogatã bibliotecã, colecþii de antichitãþi ºi de artã,
menþionate deja în anul 1773 în Almanach von Wien. Deschise pentru public din anul
1817, aceste colecþii au pus bazele prestigiosului lãcaº de culturã de astãzi - Muzeul
Brukenthal.

Aºa cum rezultã ºi din datele furnizate de recensãmintele din secolul al XVIII-
lea, oraºul se extinsese dincolo de zidurile de incintã, formându-se treptat câteva
nuclee urbanistice: în sud-vest cartierul Iosefin, în nord cartierul din faþa porþii
Turnului, în nord-vest cartierul Terezian, iar în vest cartierul Lazaret. Deoarece, încã
din evul mediu, cetãþenii de altã etnie decât cea germanã nu puteau avea proprietãþi
în interiorul zidurilor oraºului (1541 - hotãrârea comunitãþii locale), populaþia
româneascã se stabileºte în aceste cartiere.
Domnia împãratului Iosif al II-lea, marcatã de reforme în spirit iluminist, va
aduce ºi altor etnii în afara celei germane, posibilitatea de a locui în interiorul oraºului
Sibiu, datoritã edictului din 4 iulie 1781, prin care se acordã dreptul de concivitate
tuturor cetãþenilor principatului. Astfel, episcopul ortodox român Vasile Moga ºi
implicit biserica a cãrei reprezentant era, vor avea posibilitatea sã se stabileascã în
oraº.
Treptat prezenþa populaþiei româneºti este tot mai vie, Sibiul devenind spre
mijlocul secolului al XIX-lea, centrul spiritual al luptei pentru emanciparea acestei
naþiuni. În cadrul luptei de eliberare naþionalã a românilor, la Sibiu este redactat de
cãtre Simion Bãrnuþiu manifestul - proclamaþie cãtre români citit la Blaj, ºi tot la
Sibiu îºi va avea sediul Comitetul naþional permanent român sub preºedinþia
episcopului Andrei ªaguna. În 1863 îºi deschide aici lucrãrile Dieta Transilvaniei care
voteazã legea privind egala îndreptãþire a naþiunii române ºi a confesiunilor sale.
Din Sibiu activeazã Partidul Naþional Român din Transilvania, care declanºeazã cea
mai amplã miºcare social-politicã din a doua jumãtate a secolului al XIX-lea -
Miºcarea memorandistã în condiþiile în care, începând cu 1867 Transilvania a fost
anexatã Ungariei în cadrul Imperiului austro-ungar.
Dualismul austro-ungar este caracterizat în Transilvania printr-o politicã de
maghiarizare a celorlalte naþiuni, saºii pierzându-ºi privilegiile, autonomia
administrativã teritorialã în 1876. Din punct de vedere economic, subliniem faptul cã
la 11 aprilie 1875 au fost desfiinþate breslele care în noile condiþii capitaliste
acþionau ca o frânã a dezvoltãrii economice, în locul lor întemeindu-se cooperativele
patronilor meseriaºi. În 1878 existau 35 de asemenea cooperative în Sibiu, unele din
ele organizând ºi expoziþii de produse. Dacã în 1790 existase doar o fabricã de zahãr,
în 1859 funcþionau alte douã, cea de lumânãri ºi acid sulfuric, iar mai târziu unele
ateliere se vor transforma în fabricile Rieger ºi Hess. Uzina electricã a luat fiinþã în
1896, tramvaiul electric fiind introdus în oraº în anul 1905. Între 1840 ºi 1918, în
Sibiu au funcþionat 33 de întreprinderi cu caracter industrial.
La încheierea primului rãzboi mondial, în 8 ianuarie 1919, la Mediaº,
Adunarea Naþionalã a saºilor aderã la actul unirii Transilvaniei cu România hotãrâtã
de Marea Adunare de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918. Sibiul devine sediul
Consiliului dirigent pânã la desãvârºirea unirii, oraºul jucând un rol important în viaþa
politicã ºi economicã a României Mari. Creºte substanþial numãrul românilor în oraº,
în anul 1923 fiind acordate 2 100 noi locuri de case în cartierele din afara zidurilor
(Terezian, Lazaret, ªtefan cel Mare), iar populaþia ajunge în preajma celui de al doilea
rãzboi mondial la 48 000. În acest timp, populaþia germanã din România reprezenta
4,4 %, prin cei 543 852 de locuitori. ªi în perioada interbelicã Sibiul a rãmas
principalul centru al învãþãmântului ºi culturii germane din România.
Al doilea rãzboi mondial a adus nenumãrate suferinþe atât populaþiei germane
cât ºi celei române din Sibiu. Oraºul nu a suferit distrugeri din partea combatantelor,
dar, dupã rãzboi, saºii au fost culpabilizaþi in corpore ºi o mare parte dintre ei au fost
deportaþi pentru muncã forþatã în Uniunea Sovieticã. În momentul în care aceºtia au
putut pãrãsi lagãrele de muncã, mulþi dintre ei au fost direcþionaþi spre Germania de
vest; astfel a început exodul spre vest al germanilor din România. Instalarea puterii
comuniste, naþionalizarea mijloacelor de producþie (fabrici, ateliere), apoi
cooperatizarea agriculturii au contribuit la dorinþa de emigrare a saºilor sibieni. Chiar
dacã unora dintre cei deportaþi li s-au înapoiat casele, mai ales locuitorilor satelor,
tendinþa de a emigra, în primul rând din motive politice, a rãmas constantã.
Momentul decembrie 1989, rãsturnarea regimului comunist, instaurarea democraþiei
ºi astfel, liberalizarea cãlãtoriilor, au dus la valul uriaº de emigrare din anul 1990,
astfel încât la ora actualã, în Sibiu, au mai rãmas cca. 1800 de germani. (Dr.
Alexandru Avram)

CONSIDERENTE URBANISTICE

Din punct de vedere urbanistic, Sibiul pãstreazã o puternicã amprentã

medievalã, având o compoziþie liberã, organicã, cu trasee sinuoase ale strãzilor care
genereazã aspecte de o mare expresivitate. Lunga evoluþie în timp a ansamblului,
adaptarea la terenul denivelat ºi la traseele preexistente ale unor drumuri comerciale
ce se intersectau aici, vecinãtatea spre vest a unui teren mlãºtinos, asanat ºi inclus
progresiv în perimetrul oraºului, sunt câþiva dintre parametrii ce au orientat acest tip
de dezvoltare. În Oraºul de Jos, un braþ al Cibinului ºi-a lãsat amprenta asupra
traiectului strãzilor Vopsitorilor ºi Valea Mare, cu þesutul urban aferent. În nucleul
central se simte rolul ordonator al primelor douã incinte fortificate, ce au determinat
în bunã mãsurã geometria ansamblului celor trei pieþe - Piaþa Huet, Piaþa Micã ºi
Piaþa Mare. Unic datoritã modului de articulare a celor trei spaþii prin multiple
legãturi ºi pasaje, practicate uneori la parterul unor turnuri de apãrare (în parte
dispãrute), acest ansamblu coerent din care unghiul drept lipseºte cu desãvârºire,
adãpostea cele mai importante clãdiri ºi funcþiuni comunitare. Acestea erau semnalate
prin gabaritele ºi volumetria construcþiilor, dar mai ale prin verticalele turnurilor
concentrate numai aici - pânã la edificarea bisericilor de pe strada Mitropoliei.
Locuinþele patricienilor se grupau tot în aceste pieþe sau în imediata apropiere, dând
acestui nucleu central ºi mai multã consistenþã. Mai multe linii de fortificaþii
intermediare amplasate în sensul curbelor de nivel spre baza povârniºului dintre cele
douã platforme pe care s-au dezvoltat Oraºul de Sus ºi Oraºul de Jos, au devenit
principalele linii de forþã ce au determinat evoluþia parcelarului din zonã.
Perpendicular pe aceste direcþii s-au dezvoltat legãturile denivelate ce leagã pieþele
centrale de câteva dintre pieþele Oraºului de Jos (Piaþa Aurarilor, Piaþa Dragonilor ºi
piaþa de la intersecþia strãzilor Turnului ºi Faurului), alcãtuind un continuu spaþial
fluent ºi expresiv.
Pieþele amintite, ca ºi celelalte din Oraºul de Jos, dezvoltate la intersecþii de
strãzi, au forme neregulate, ce nu se supun rigorilor geometriei. Cu dimensiuni
modeste, acordate cu scara pietonului, aceste spaþii agreabile nu sunt lipsite de
monumentalitatea ce rezultã din armonia raporturilor dintre dimensiuni.
Reþeaua de strãzi cu traiecte sinuoase este scurtcircuitatã de pasaje directe,
înguste, între strãzile principale, ce fãceau posibilã parcurgerea în timp scurt a
distanþelor din nucleul central spre perimetrul fortificat, aspect esenþial în caz de
asediu.
Strãzile, cu trasee sinuoase în plan, prezintã profiluri transversale variabile, cu
evazãri în zona de mijloc ºi îngustãri la capete, care aveau posibile rosturi defensive.
Profilurile longitudinale sunt de multe ori, de asemenea, denivelate. Se remarcã
perechile de strãzi la cote diferite - la baza ºi coronamentul unor ziduri de apãrare
incluse la un moment dat în þesutul urban: Odobescu ºi Centumvirilor, respectiv
Movilei. Pieþele ºi strãzile sunt delimitate de fronturi continue, alcãtuind spaþii
închise, iar dispunerea corpurilor pe parcelã respectã acelaºi principiu al incintei.
Dacã detaliul arhitectural poate fi încadrat în categorii majore ale arhitecturii
europene (gotic, renaºtere, baroc, sau neoclasic), þesutul urban respectã mai degrabã
legile flexibile ale arhitecturii vernaculare.
La nivel de detaliu, remarcãm mijloacele prin care se realizeazã fronturile
curbe ale strãzilor ºi pieþelor. În afarã de procedeul curent al dispunerii sub un anumit
unghi al faþadelor alãturate, întâlnim faþade cu rezalite pronunþate la una din
extremitãþi (front sud-estic Piaþa Mare, Avram Iancu nr. 4, Turnului nr. 13) precum
ºi faþade ce se pliazã dupã un ax vertical, de obicei în varianta convexã (Piaþa Micã
nr. 16, Turnului nr. 21, Rimski Korsakov nr. 9). Întâlnim de asemenea, faþade cu o
curburã finã, continuã, în general convexã (str. S. Brukenthal nr. 1, Str. Mitropoliei
nr. 17, Str. Turnului nr. 12). Toate cele trei procedee particularizeazã acest ansamblu
urbanistic coerent, contribuind la farmecul ºi pitorescul oraºului. Faptul cã planurile
faþadelor succesive formeazã unghiuri diferite faþã de axul strãzii individualizeazã
fiecare punct al parcursului stradal. Uneori ritmul strãzii este întrerupt de o lãrgire
spre care se orienteazã o faþadã perpendicularã pe axul acesteia (str. Faurului, str.
Ocnei) realizând un moment de respiro ºi un punct de interes. Linia coamelor ºi a
streºinilor, situate la nivele uºor diferite de la o clãdire la alta, acompaniazã liniile
sinuoase ale bazei clãdirilor, dând imaginilor stradale o ºi mai mare vibraþie.
ªi dezvoltarea verticalã a clãdirilor induce un anumit dinamism. Pe lângã
soclurile evazate spre bazã (realizate mai ales în sec. XVIII în varianta cu placaj din
lespezi de piatrã, fãcând o fericitã joncþiune cu pavajele din piatrã de râu ce s-au
generalizat tot atunci), întâlnim contraforturi mai mult sau mai puþin pronunþate, de
asemenea evazaþi spre bazã. (Azilului 2, Mãsarilor 7, Piaþa Micã 7, Turnului 1).
Parterele erau la origine mai puþin vitrate, impresia de masivitate a bazei fiind
subliniatã prin finisaje. Acoperiºurile înalte prezintã o pantã îndulcitã spre bazã,
profilul concav astfel rezultat contribuind la impresia de uºurare pe verticalã. (Arh.
Ioan Bucur)

EVOLUÞIA ARHITECTONICÃ
 Rândurile care urmeazã sunt consacrate unei zone restrânse, Centrului istoric
al Sibiului, strict circumscris de incintele fortificate. Construcþiile din afara
perimetrului Oraºului vechi vor face obiectul unui al doilea volum. În paginile acestei
cãrþi sunt cuprinse cele mai reprezentative edificii ale Sibiului vechi, în numãr de
aproape 900. Edificiile sunt prezentate în urmãtoarea ordine: mai întâi fortificaþiile,
urmate de biseici ºi mãnãstiri, apoi construcþiile civile din Oraºul de sus, începând cu
Pieþele Huet, Micã ºi Mare. În continuare casele vor fi enumerate în ordinea
alfabeticã a strãzilor din Oraºul de sus, urmate de cele din Oraºul de jos. Opiniile
noastre pe care le vom prezenta sunt desprinse din cercetarea de teren a întregului
fond construit existent la ora actualã, dar ºi din materialele documentare aflate la
dispoziþie: documente, hãrþi, vedute istorice, care, spre deosebire de multe alte
localitãþi, în cazul Sibiului, sunt relativ numeroase.
Criteriile care au fundamentat încadrarea în epocã a edificiilor au fost cele
materiale: în primul rând detaliile arhitectonice, de plasticã decorativã, volumetria,
ancadramente, profilurile, boltirea; în unele cazuri am putut beneficia ºi de informaþii
oferite de documentele de arhivã, cât ºi de descoperirile arheologice. Unele din aceste
criterii sunt subiective, deoarece elemente arhitectonice, ca anumite sisteme de boltire
cum ar fi bolþile semicilindrice sau cu penetraþii, precum ºi pinioanele triunghiulare
se perpetueazã pe distanþa mai multor secole.

Printre primele informaþii scrise privind importanþa edilitarã a Sibiului, în

speþã, capacitatea de apãrare, se aflã scrisoarea papei Eugeniu al IV-lea din anul
1438, atunci când, dupã succesul repurtat de sibieni în urma unui asediu de opt zile
întreprins de oastea otomanã sub directa conducere a sultanului Murad al II-lea,
relevã faptul cã oraºul este un bastion al lumii creºtine. Evenimentul este consemnat
de toate cronicile contemporane bizantine, poloneze sau austriece, relevându-se
importanþa excepþionalã a Sibiului în sistemul defensiv al lumii creºtine în direcþia
sud-estului Europei. Apoi, începând cu notarul sibian, ulterior secretar imperial,
Georg Reichersdorffer (1550) ºi comandantul gãrzii italiene al principelui
Transilvaniei Giovanandrea Gromo (1565), numeroºi cãlãtori ºi cronicari vor face
referiri la aspectul deosebit de evoluat al Sibiului, oraºul ardelean fiind comparat în
dese rânduri cu Viena. G. Gromo sublinia existenþa zidurilor groase ºi înalte, a douã
bastioane foarte importante ridicate dupã sistemul de azi (n.n. sistemul nou italian de
fortificaþii, bastioane în formã de picã), iar în interiorul oraºului, casele de piatrã
încãpãtoare, frumoase ºi bune de locuit, fãrã a fi palate. Atât G. Reischersdorffer, G.
Gromo, cât ºi autori de mai târziu (Christian Schesaeus sau Johann Tröster) amintesc
de salba de lacuri ºi canale ce înconjura cetatea Sibiului, ceea ce fãcea foarte dificilã
asedierea acesteia.
De asemenea, începând cu secolul al XVII-lea, mai multe vedute ( J. Tröster -
1666, S. Welzer - 1699, J. I. Haas - 1733, S. Sardi - mijl. sec. XVIII, A. L. Wising -
1780, Fr. Neuhauser - 1808 ) sau hãrþi (1647, 1699 - G. M. Visconti, 1751, 1829,
1875, 1885 - J. Böbel, 1911) au fost consacrate Sibiului. Bogãþia surselor
documentare menþionate, a documentelor de arhivã pãstrate la Arhivele Naþionale
din Sibiu, a permis unor autori ca L. Reissenberger (1887), M. Kimakowicz - 1910,
E. M. Thalgott - 1934, sau mai recent P. Niedermaier (1979 ºi 1996), H. Fabini,
Iuliana Fabritius - Dancu (1983), sã elaboreze studii cuprinzãtoare privind evoluþia
arhitectonicã a Sibiului.
Toþi cercetãtorii evoluþiei arhitectonice a Sibiului preiau teoria conform
cãreia, la începutul existenþei sale, localitatea era un sat format din case aºezate de-a
lungul actualelor strãzi Faurului ºi 9 Mai , cu o piaþã iniþialã pe locul unde se aflase
cazarma Dragonilor. Dintre aceºtia ne oprim pentru o clipã atenþia asupra unei
ipoteze emise de P. Niedermaier, care stabileºte douãsprezece etape de evoluþie a
localitãþii Sibiu între cca. 1125 ºi secolul al XVI-lea. Aceastã ipotezã pledeazã pentru
existenþa unui nucleu anterior colonizãrii sãseºti, care s-ar fi plasat în zona str.
Argintarilor - Piaþa Aurarilor - Târgului, argumentarea bazându-se pe forma diferitã
a parcelelor din acea zonã. Spre 1150 ar fi apãrut casele de pe latura de nord a str.
Faurului ºi 9 Mai (parþial), precum ºi un cimitir (ºi o primã bisericã) în zona actualei
biserici a Azilului. Pe la 1200 ar fi fost definitivat nucleul Pieþei Huet cu biserica
iniþialã ºi tot atunci ar fi apãrut câteva case de pe latura sudicã a Pieþei Mari. În jur
de 1240, deci anterior marii invazii mongole, ar fi fost parcelatã deja latura sudicã ºi
cea de vest a Pieþei Mari, precum ºi porþiuni din strãzile Mitropoliei, Avram Iancu,
Nicolae Bãlcescu sau Magheru în Oraºul de sus, trama stradalã fiind în linii mari
definitivatã în momentul fortificãrii acestei zone între anii1357-1366.
Cercetãrile de teren efectuate cu acest prilej ne-au permis sã constatãm cã cele
mai vechi clãdiri, care s-au pãstrat integral sau fragmentar, se aflã în Oraºul de sus ºi
în zona situatã la poalele Bisericii parohiale Sf. Maria (str. Turnului, Azilului, Ocnei,
Pasajul Scãrilor). Dacã urmãrim traseul strãzilor Faurului ºi 9 Mai, observãm cã între
edificiile aflate în picioare, pe latura sudicã (în direcþia Oraºului de sus) se aflã mult
mai multe case care conþin substanþã medievalã decât pe latura nordicã. Dorim sã
prezentãm aici doar concluziile analizei a douã cuartale situate spre nord de axa
Turnului - Faurului - 9 Mai. Primul cuartal, situat între strãzile Ocnei (latura de est) -
9 Mai (nord) - Hurmuzachi - Rotarilor (ce mai cuprinde ºi strãzile Nouã, Pielarilor,
Liviu Rebreanu, Blãnarilor, Olarilor), are 128 case cercetate. În urma acestei analize
constatãm cã edificii de sorginte medievalã, inclusiv cu elemente renascentiste,
databile între secolele XV - XVII, pot fi întâlnite doar pe str. 9 Mai - 4 case (2 cu
elemente semnificative, 2 cu fragmente) ºi Ocnei - 2 case ( un fragment), în total
numai 6 case ! În schimb, 78 de case pot fi datate în secolul al XVIII-lea, restul de 43
fiind mai recente. Un al doilea cuartal, în perimetrul strãzilor Turnului (nord) -
Faurului (nord) - Valea Mare - Rimski Korsakov - Zidului - Ocnei (vest) - aici se mai
aflã strãzile V. Tordãºianu, Plopilor, Vopsitorilor - cuprinde 92 de case cercetate. În
acest cuartal, numãrul total al caselor ce pãstreazã elemente medievale certe este 12,
în alte 12 pãstrându-se doar urme din secolele XV - XVII, 51 de clãdiri datând din
secolul al XVIII-lea. Clãdirile cu caracter medieval sunt situate pe str. Ocnei (latura
de vest) - 4 (fragmente), Vopsitorilor - 4, Faurului - 2 (2 fragmente), V. Tordãºianu -
1 (1 fragment), R. Korsakov - 1 (3 fragmente).
Desigur, situaþia prezentatã ar putea fi pusã sub semnul întrebãrii prin
argumentul eventualei existenþe anterioare a unor case din zid mai vechi pe locul
celor datate în secolele XVIII - XX. Dar, o asemenea ipotezã nu poate fi susþinutã
deocamdatã datoritã lipsei unor probe materiale, dintre care esenþiale sunt cele
arheologice. Aspectul modest al majoritãþii clãdirilor pledeazã mai degrabã spre
faptul cã, în prima jumãtate a secolului al XVIII-lea numãrul caselor de lemn era încã
foarte semnificativ în Oraºul de jos locuit, în parte, de o populaþie semiruralã. Abia
din a doua jumãtate a secolului menþionat, acestea au fost înlocuite, treptat, prin
clãdiri din zidãrie. Pentru o concluzie asemãnãtoare pledeazã ºi recensãmântul
clãdirilor din Oraºul de sus, unde în anul 1751 din totalul de 461 case, 61 erau din
lemn. Aici, edificiile cu elemente medievale se grupeazã în apropierea celor trei
pieþe: strãzile Avram Iancu, General Magheru, N. Bãlcescu, Mitropoliei ºi
Centumvirilor. În rest, edificii medievale, sau fragmente, apar doar dispersat, pe
strãzile Papiu Ilarian ºi Tribunei (câte douã, din care câte una sub semnul întrebãrii).
Este considerabil numãrul edificiilor cu provenienþã din secolul al XVIII-lea, cu
precizarea cã, mai ales, pe strada N. Bãlcescu, acestea au suferit intervenþii severe în
secolele al XIX-lea ºi XX, unele fiind construite în aceastã perioadã, altele fiind mult
modificate. Pe alte strãzi, ca I. Lupaº, Tribunei, Cetãþii, Gh. Lazãr, Filarmonicii,
Maternitãþii, Manejului, majoritatea clãdirilor aparþin integral secolelor al XIX-lea ºi
XX.

Arhitectura de apãrare

Dintre numeroasele monumente ale Sibiului, fortificaþiile, datoritã amplorii

lor, au necesitat un volum de muncã deosebit, ele fiind ridicate în etape succesive,
impuse de situaþia demograficã, economicã ºi politicã a Sibiului în diferite momente
ale istoriei. Din acest motiv, elementele rãmase în picioare sunt rezultatul unor
transformãri survenite în timp. În stadiul actual al cercetãrilor, orice studiu privind
evoluþia fortificaþiilor are ca punct de pornire planurile mai vechi ale oraºului,
menþionate deja. Subliniem în mod deosebit valoarea documentarã a unui plan
detaliat executat în 1885 de pictorul amator Johann Böbel (1824 - 1887), care a redat
monumente sibiene în numeroase desene, câteva înmãnuncheate într-un album din
care face parte ºi planul amintit (Muzeul Brukenthal, Biblioteca).
Prima incintã fortificatã se ridica încã de la sfârºitul secolului al XII-lea -
menþionarea prepoziturii Sibiului în 1191 oferind o datã orientativã - în jurul bisericii
parohiale existente pe locul actualului lãcaº de cult (Piaþa Huet). Urmãrind planul
pentagonal al Pieþei Huet, unde clãdirile medievale s-au edificat cu probabilitate pe
traseul primelor ziduri obþinem cu aproximaþie ºi aspectul fortificaþiei incipiente.
Aceasta, era realizatã din lemn ºi pãmânt, formatã, conform sãpãturilor arheologice,
din douã valuri, în ºanþul exterior din subsolul casei din Piaþa Micã nr. 12
descoperindu-se o monedã Béla al IV-lea (1235-1270). Dacã cetatea, situatã pe o
terasã a râului Cibin, era sau nu înzestratã cu turnuri nu ne putem pronunþa cu
certitudine. Cert este cã, douã turnuri de apãrare, strãjuiau încã la sfârºitul secolului
trecut perimetrul Pieþei Huet (Turnul Scãrilor, existent ºi azi ºi Turnul Preoþilor),
ocupând poziþii importante din punct de vedere defensiv.
Dupã întemeierea prepoziturii ºi mai ales dupã emiterea Bulei de aur a saºilor
de cãtre regele Andrei al II-lea în 1224, prin care Sibiului îi erau reconfirmate o serie
de drepturi ºi privilegii de naturã administrativã ºi economicã, s-a ajuns la o
dezvoltare mai susþinutã a aºezãrii. Implicit au fost amplificate fortificaþiile care s-au
extins înspre nord-est, înglobând ºi actuala Piaþã Micã. Traseul noii incinte este
neregulat, având o întindere mai mare în partea de est. În partea de sud zidurile au
fost dublate, fiind amenajat un zwinger lat de cca. 11 metri. Acestei faze îi aparþin ºi
douã din turnurile de apãrare pãstrate, evident cu elevaþia modificatã: Turnul Scãrii
Aurarilor (Piaþa Micã nr. 24) ºi Turnul Sfatului( nr. 1) ºi, cu probabilitate, turnul
înglobat în casa de la nr. 30. Asupra datãrii acestei etape existã mai multe opinii
emise de specialiºti, unii considerã construcþiile definitivate pe la sfârºitul secolului al
XIII-lea, alþii avanseazã ipoteza conform cãreia incinta a doua de fortificaþii exista
deja în al doilea sfert al secolului al XIII-lea. În schimb, într-o recentã sãpãturã de
salvare la Turnul Sfatului, în umplutura ºanþului de apãrare, s-a descoperit o monedã
cu determinare incertã, fie din perioada domniei regelui Andrei al II-lea (1205-1235),
fie Béla al IV-lea (1235 - 1270).
 Invazia tãtarã din 1241 - 1242 a demonstrat cã evoluþia sistemelor de
fortificaþii din Transilvania acelei epoci se afla încã într-un stadiu incipient. Dacã în
timpul domniei regelui Béla al IV-lea ridicarea de noi fortificaþii din materiale
durabile erau încurajate, mai târziu, în urma declanºãrii unei crunte anarhii feudale în
cea de a doua jumãtate a secolului, ultimul rege arpadian Andrei al III-lea (1290-
1301) dispune demolarea a numeroase turnuri ºi cetãþi ridicate în multe locuri ale
regatului (1291). Abia dupã instaurarea dinastiei angevine ºi întãrirea puterii centrale,
mai ales în timpul domniei lui Ludovic cel Mare de Anjou (1342-1382), localitãþile
mai importante, primesc dreptul de a se înconjura cu ziduri. Acum s-a trecut la
amplificarea întãriturilor Sibiului, operaþiunea constând din extinderea zidurilor
Oraºului de sus (1357 - 1366). Acestea au urmat în general panta terenului, cu
excepþia porþiunii din sud-vest, marcând perimetrul actualelor strãzi Piaþa Huet, Al.
Odobescu, Centumvirilor, Ioan Lupaº, Cetãþii, Manejului, limita dintre strãzile
Avram Iancu ºi Movilei, Piaþa Micã.
Concomitent începuserã ºi lucrãrile la fortificarea Oraºului de jos. Se pare cã,
deja în prima treime a secolului al XV-lea au fost terminate ºi aceste construcþii, într-
o formã care a suportat o serie de perfecþionãri în a doua jumãtate a secolului. Este
cunoscut din documente, cã în anul 1413 s-au luat mãsuri pentru asigurarea pazei
oraºului, perimetrul localitãþii fiind compartimentat în trei zone aproximativ egale,
corespunzând zonei porþilor Cisnãdiei, Guºteriþei ºi Turnului. Noile curtine au fost
ridicate, dupã acoperirea eleºteului Kempel (în vestul cetãþii), pe terenul
corespunzãtor actualelor strãzi Funarilor, Blãnarilor, Rotarilor, Pielarilor, Zidului,
Pulberãriei, Croitorilor, Pânzarilor, fãcând joncþiunea cu cea de a treia centurã în
zona strãzii Bastionului.
Constatãm cã, la momentul menþionat mai sus, Sibiul se prezenta ca un oraº
integral fortificat, de vreme ce reuºise sã se opunã cu succes mai multor asedii turceºti
în decurs de numai câþiva ani: 1432, 1437, 1438 - opt zile de asediu sub conducerea
sultanului Murad al II-lea, 1442. Zidurile din piatrã, pe alocuri zidãrie mixtã sau
chiar din cãrãmidã, erau ridicate în funcþie de calitatea terenului, de multe ori ele au
fundaþii foarte puþin semnificative, alteori, în zone mlãºtinoase acestea sunt ridicate
pe un teren întãrit cu pari de lemn (str. Constituþiei). Uneori, în faþa zidurilor se
amplaseazã ºanþuri de apãrare, care au amenajãri speciale, fundul pietruit, iar
malurile întãrite cu umpluturã de nuiele sau pari din lemn (zona porþii Guºteriþei). În
ceea ce priveºte numãrul turnurilor existente, singura certitudine este legatã de
rezultatul inspecþiei fortificaþiilor ce a avut loc la 15 octombrie 1751, când s-a
constatat cã zidurile de centurã exterioarã mai erau întãrite cu 39 de turnuri de
apãrare. Dintre acestea, cele mai importante au fost turnurile porþilor, repartizate
breslelor printr-o decizie a magistratului din anul 1457: poarta Turnului - croitorilor,
poarta Guºteriþei (Elisabeta) - cojocarilor, poarta Ocnei - cizmarilor ºi poarta
Cisnãdiei - mãcelarilor. (Un regulament privind repartizarea fortificaþiilor în grija
diverselor bresle va fi reluat în anul 1556).
Deceniile IV-VI din secolul al XV-lea, marcate de incursiuni turceºti în
Transilvania, dar ºi de succesele obþinute de Iancu de Hunedoara în luptele duse
împotriva acestora (victoria de lângã Sibiu din 23 martie 1442), au arãtat necesitatea
îmbunãtãþirii calitative a fortificaþiilor. Astfel, populaþia Sibiului a trecut la noi
lucrãri de apãrare, dublând zidurile, mai ales în Oraºul de jos, dar ºi în cel de sus
ridicând noi turnuri, precum ºi întãrindu-le pe cele mai vechi (în 1501 au fost
supraînãlþate turnurile de pe latura sud-esticã a fortificaþiilor). Avându-se în vedere
modalitãþile noi de luptã ºi folosirea artileriei, zidurile se ridicã din cãrãmidã, iar
turnurile vor fi plasate de aceastã datã în exteriorul zidurilor, spre a asigura flancarea.
Lucrãrile s-au desfãºurat deci, în a doua jumãtate a secolului al XV-lea, fiind
catalizate de sprijinul puterii centrale, regele Vladislav Postumul, conºtient de
importanþa strategicã a oraºului, oferind 40 de mãrci de argint în vederea continuãrii
construcþiilor în anul 1454.
Pe plan european continua perfecþionare a armelor de foc, a demonstrat lipsa
de eficacitate a turnurilor care, datoritã structurii ºi formei lor, nu au putut fi
înzestrate cu arme de calibru mare. Din acest motiv, în cursul primei jumãtãþi a
secolului al XVI-lea, fortificaþiile Sibiului au primit rondele de artilerie (Turnul
Gros, altele înglobate ulterior în bastioanele Porþii Cisnãdiei a Turnului ºi Soldisch,
unul pe str. Rotarilor), apoi patru bastioane în formã de picã, în conformitate cu
sistemul nou italian de fortificaþii. Bastioanele construite între anii 1551-1582 au fost
ridicate în scopul de a întãri extremitatea sud-esticã a oraºului (Bastionul Haller
executat dupã proiectul italianului Alessandro Clippa) sau de a apãra porþile
Cisnãdiei, Turnului ºi Ocnei. Concomitent s-au executat ºi lucrãri de reparaþii sau
chiar de reconstrucþie a vechilor turnuri, cum a fost cazul turnurilor pielarilor,
pânzarilor ºi þesãtorilor puternic avariate de marele incendiu din 1570. Desigur,
aceste ample lucrãri au fost realizate ºi prin repartizarea constantã a unor sume
însemnate de cãtre principii ªtefan Báthory (1772: 797 guldeni pentru reconstrucþia
fortificaþiilor afectate de incendiul din 1570), Cristofor Báthory (1000 guldeni în
1578) ºi acelaºi ªtefan Báthory, concomitent ºi rege al Poloniei (1000 guldeni în
1583). În 1627 a fost construit ºi ultimul bastion, Bastionul Soldisch (al
Mercenarilor), având drept obiectiv apãrarea laturii vestice a fortificaþiilor, cea care,
la fel cu latura sudicã, a fost înzestratã cu o centurã dublã de ziduri începând cu a
doua jumãtate a secolului al XVI-lea.
Ridicarea Bastionului Soldisch a marcat încheierea lucrãrilor de fortificare a
oraºului Sibiu. Încercãrile ulterioare ale austriecilor, dupã înglobarea Transilvaniei în
Imperiul Habsburgic, de a construi o citadelã plasatã spre vest de oraº, aproximativ în
zona dinspre Piaþa Unirii spre Parcul Sub Arini, nu au mai fost finalizate. Lucrãrile
au început totuºi în 1702 dupã planurile lui Giovanni Morando Visconti care a
preconizat construirea unei ample citadele în sistem Vauban; s-au executat ºanþuri de
apãrare pe mari suprafeþe, pe alocuri acestea fiind vizibile ºi în zilele noastre.
Proiectul a trebuit sã fie abandonat în curând din lipsã de fonduri, dar ºi din cauza
rãscoalei curuþilor, iar o parte a terenului a fost parcelat pentru viitorul cartier
Iosefin. Anularea definitivã a intenþiei de edificare a citadelei se produce abia în
1782, când, prin decret imperial se stabilesc cele douã oraºe fortificate din
Transilvania: Alba Iulia ºi Deva. Secolul al XIX-lea reprezintã ultima perioadã de
existenþã pentru multe din fortificaþiile oraºului. Turnurile sunt demolate treptat din
raþiuni de circulaþie sau dezvoltare edilitarã, dispar ºi bastioanele cu excepþia a douã
(Haller ºi Soldisch), zidurile sunt dezafectate (1871- porþiunea dintre strãzile 9 Mai ºi
Pielarilor, apoi în 1872 restul zidurilor din Oraºul de jos). Deºi în 1873 comunitatea
sibianã hotãrãºte conservarea zidurilor rãmase în picioare, totuºi în 1895 se mai
demoleazã ziduri pe str. Cetãþii, probabil în scopul punerii în valoare a noului
edificiu al muzeului Societãþii de ªtiinþe Naturale. Cu toate acestea, în prezent în
Sibiu se mai pãstreazã 20 de turnuri (le includem aici ºi pe cele transformate sau
înglobate în locuinþe), rondele, bastioane ºi mai multe porþiuni ale zidului de apãrare.

Arhitectura ecleziasticã.
 Fãrã îndoialã, în tot cursul evului mediu, cea mai importantã instituþie la
nivelul localitãþilor era biserica. Atestarea de cãtre papa Celestin al III-lea la 20
decembrie 1191 a existenþei prepoziturii bisericii germane din Transilvania
(întemeiatã cu câþiva ani mai devreme), desprinsã de sub autoritatea episcopiei din
Alba Iulia ºi subordonatã arhiepiscopiei din Strigoniu (Esztergom), presupunea de
fapt, funcþionarea la acea datã a unui numãr însemnat de parohii. Este foarte probabil
ca la început (deceniul al ºaselea al secolului al XII-lea) coloniºti sosiþi de pe teritorii
unde arhitectura bisericeascã era mult evoluatã ( a se vedea catedralele din Speyer,
Mainz, Trier) sã-ºi fi construit pentru scurt timp din motive obiective, de forþã
majorã, doar biserici din lemn; le-au înlocuit însã, în curând, cu altele din piatrã. În
acest sens, poate fi acceptatã ideea emisã de mai mulþi cercetãtori ºi oarecum
confirmatã ºi de sãpãturile arheologice desfãºurate dupã anul 1990, conform cãreia o
primã bisericã din lemn, înconjuratã de un cimitir sã fi existat pe locul pe care se aflã
biserica Azilului (str. Azilului nr. 4). Aici, prima construcþie din material durabil, cu
aliniamentul vestic identic cu cel al bisericii gotice de mai târziu, este datatã de
arheologul P. Beºliu, în funcþie de un mormânt cu groapa rotunjitã la cap, abia în
secolul al XIII-lea.
Cel târziu a doua generaþie de coloniºti va trece la construcþia unei biserici
mai mari, plasatã pe un loc mai ferit, pe terasa superioarã a Cibinului, exact deasupra
locului unde s-ar fi aflat primul lãcaº de cult din lemn. Credem cã aceastã nouã
bisericã a fost ridicatã cel târziu în ultimul sfert al secolului al XII-lea îndeplinind
funcþia de bisericã parohialã, alãturi de care se situa sediul prepoziturii.
Prepozitura liberã regeascã Sf. Ladislau, întemeiatã de Béla al III-lea, a avut
un rol important mai ales în secolele al XII-lea ºi al XIII-lea, fiind menþionatã de mai
multe ori în documente. Astfel, dupã atestãri în anii 1191, 1192-96, 1199, aflãm cã în
1211 demnitatea de prepozit era vacantã, iar în 1241 prepozitele Nicolae de Sibiu
este ucis de tãtari pe câmpul de luptã de la Mohi. Treptat rolul acestei instituþii care a
rãmas pentru uniunea corporativã a coloniºtilor un corp strãin, impus din afarã, deºi
ea a fost conceputã în scopul asigurãrii coloniei “flandre”(Paul Philippi) s-a
diminuat, astfel încât în 1424 curtea regalã o desfiinþeazã. Averile, bunurile, cât ºi
atribuþiile religioase ale prepoziturii sunt transferate bisericii parohiale Sfânta Maria
din Sibiu.
Revenim la presupusul prim lãcaº de cult din Sibiu ºi anume, la biserica
situatã pe str. Azilului. Documentul care atribuie fraþilor ordinului Sfântului Spirit …
o casã a noastrã (n.n. a comunitãþii sibiene) aflãtoare în Sibiu, împreunã cu toate
cele ce þin de ea ºi care de multã vreme era întrebuinþatã de noi ca spital … ºi în
care … numiþii fraþi sau cei supuºi lor sã îndeplineascã slujba dumnezeiascã în
numita casã a spitalului ºi sã slujeascã liturghia …nu menþioneazã existenþa vreunei
biserici, or se ºtie cu claritate cã, în general, documentele medievale specificã expres
dacã un edificiu avea funcþie ecleziasticã, mai mult, frecvent se preciza ºi materialul
din care era construit. Având în vedere faptul cã din anul 1252, ordinul Sfântului
Spirit s-a transformat din confrerie laicã în ordin preoþesc cu centrul la Roma (Santo
Spirito in Sassia) este de presupus cã aceºti fraþi sã fi amenajat în aºa fel casa primitã
încât sã desfãºoare aici ºi slujba religioasã, act necesar, de altfel, tratãrii suferinþelor
sufleteºti a sãracilor, bolnavilor. Astfel, a început construcþia edificiului din care se
mai pãstreazã nemodificat corul cu spaþiile adiacente din nord ºi sud ºi care, a servit
concomitent, atât slujbei divine, cât ºi ca salã de spital (vezi fiºa edificiului).
În anul 1202 a luat fiinþã mãnãstirea cistercianã din Cârþa, filie a mãnãstirii
din Igriº (Banat), la rândul ei întemeiatã de mãnãstirea din Pontigny - Franþa. Odatã
cu apariþia acestei mãnãstiri începe pãtrunderea monahismului în sudul Transilvaniei,
din punct de vedere arhitectural, Cârþa având un rol cu totul special în rãspândirea
elementelor stilului gotic în regiune.
Pe teritoriul localitãþii medievale Sibiu, prima mãnãstire semnalatã
documentar este cea premonstratensã (1234), urmatã de cea a ordinului dominican
(predicator) atestatã documentar în anii 1241, 1282, 1300 etc. Aceastã din urmã
mãnãstire era situatã în capãtul estic al actualei strãzi 9 Mai, în afara porþii Guºteriþei
(pe locul unde se aflã capela Sf. Cruce), fapt confirmat de solicitarea cãlugãrilor de a
primi un teren în incinta fortificatã pentru a-ºi edifica un nou lãcaº în locul celui
anterior, puternic afectat de invaziile turceºti. Vechea mãnãstire a fost transformatã în
leprozerie, iar dominicanii îºi construiesc cu începere din 1475 mãnãstirea ºi biserica
pe actuala str. G-ral Magheru.
În anul 1300 este atestatã documentar ºi existenþa unei mãnãstiri de cãlugãri
minoriþi (ordinul franciscan) localizatã de unii cercetãtori pe locul unde se ridicase
pânã în 1862 o bisericã cu hramul Sf. Elisabeta (azi ªcoala de la intersecþia strãzilor 9
Mai ºi Constituþiei). De asemenea, pe partea opusã a strãzii 9 Mai, pe locul unde se
aflase casa cu nr. 75, existase pânã în anul demolãrii (1987) corul poligonal al unei
biserici. Sãpãturile arheologice desfãºurate au evidenþiat aici un monument
ecleziastic de mari dimensiuni - 51 metri lungime - proiectat iniþial ca o bazilicã,
redusã însã, la o bisericã cu douã nave (renunþarea la nava sudicã) prevãzutã cu un
turn masiv în partea de sud-est a navei. Pe baza materialului arheologic, a
planimetriei ºi a zidãriei din piatrã, biserica a fost datatã de cãtre arheologul Petre
Beºliu, la sfârºitul secolului al XIII-lea. Rezultatele cercetãrilor antropologice asupra
celor 38 de morminte descoperite acolo demonstreazã faptul cã totalitatea scheletelor
dezvelite (32 prin sãpãturã arheologicã, 6 mecanic) aparþin unor indivizi de sex
masculin, deci pe acest loc existase o mãnãstire de cãlugãri. Din aceste considerente
opinãm cã fundaþiile descoperite pe strada 9 Mai (din pãcate neconsemnate în
structura pavajului) trebuiesc atribuite mãnãstirii cãlugãrilor minoriþi.
Biserica parohialã cu hramul Sf. Maria a fost construitã, cu începere din jurul
anului 1350, pe locul unui monument romanic mai vechi, în Piaþa Huet, confirmat de
sãpãturile arheologice (vezi fiºa). Dacã prima atestare documentarã unei biserici cu
hramul menþionat a avut loc în 1322, în schimb, un paroh al Sibiului este cunoscut
deja dintr-un document din anul 1309. Privitor la construcþia edificiului, primul
document concludent dateazã din 1371, când, se pare, a fost construit deja corul
bisericii. Ulterior, înainte sau în timpul domniei lui Matei Corvin (1458 - 1490),
conform mãrturiei arheologilor s-a încercat mãrirea corului, fapt atestat de
descoperirea unui mormânt cu o monedã din perioada domniei regelui menþionat care
suprapune fundaþiile corului proiectat; tot atunci, în 1477, a fost amplificatã sacristia.
Ultima intervenþie asupra bisericii are loc în 1520, când se construieºte turnuleþul de
pe latura sudicã a edificiului.
În jurul bisericii parohiale se afla vechiul cimitir al localitãþii, unde anterior
anului 1415, unul din vicejuzii Sibiului, Iacob, a ctitorit o capelã cu hramul Sfântului
Iacob, faptã pentru care papa îi concede drepturile de patronat. Capela a fost demolatã
în anul 1898, elemente de plasticã decorativã aparþinãtoare acestui monument fiind
pãstrate în ferula biserici parohiale.
Alte trei capele pot fi clasate în repertoriul medieval. În imediata apropiere a
bisericii parohiale se aflã o casã (Piaþa Huet nr. 17) unde pe baza unui cor poligonal
gotic, precum ºi a unor fragmente de frescã reprezentând pe sfinþii Cristofor ºi ªtefan,
este plasatã capela Sf. ªtefan. Nu departe de acest loc, între construcþiile care se
întindeau în Piaþa Micã deasupra tunelului de acces dinspre Oraºul de jos este
semnalatã aºa-zisa Bisericã a arcadelor (demolatã în 1851), iar o a treia capelã goticã,
consemnatã ºi pe planul lui G.M. Visconti (1699) s-a aflat în curtea Casei Lutsch
(Piaþa Mare nr. 13), probabil în relaþie cu prepozitura, care la un moment dat,
anterior anului 1424, se pare cã ºi-a avut aici sediul. Alte douã capele particulare sunt
presupuse de a fi existat în Oraºul de sus. Una dintre acestea, cea din casa goticã din
Piaþa Mare nr. 8, este presupusã de a fi gãzduit primele slujbe luterane; a doua se aflã
într-un edificiu construit mai târziu, la sfârºitul secolului al XVIII-lea, casa Michael ºi
Carol Brukenthal, str. A. Iancu nr. 8.
Odatã cu instaurarea stãpânirii austriece asupra Transilvaniei asistãm la
recucerirea treptatã a poziþiilor bisericii romano - catolice ºi în zona locuitã
preponderent de populaþia de confesiune luteranã. Astfel, mai întâi, revin în oraº
cãlugãrii franciscani care, cu începere din 1716, reconstruiesc biserica ºi mãnãstirea
ce aparþinuse cãlugãriþelor clarisse pe str. ªelarilor. La scurt timp, în centrul oraºului,
în Piaþa Mare se construieºte biserica ºi seminarul iezuit (1726 - 1733). Trebuie
menþionat aici, cã spre deosebire de ctitoriile ordinului din alte regiuni ale Imperiului
Habsburgic, nu se adoptã tipul de bisericã cu douã turnuri pe faþadã caracteristic
iezuiþilor. Ruinata bisericã a mãnãstirii dominicane (str. G-ral Magheru) este predatã
maicilor ursuline (menþionate în Sibiu din anul 1718), care o reconstruiesc cu
începere din 1728, pentru ca ulterior, în 1734 sã înceapã construcþia mãnãstirii
(extinsã dupã 1769). Se construiesc lãcaºuri de cult catolice ºi în exteriorul zidurilor
cetãþii: mai întâi, în 1755, se edificã pe locul vechii mãnãstiri dominicane, Capela
Crucii (Piaþa Gãrii - actuala Piaþã 1 Decembrie 1918), precum ºi biserica cu hramul
Sf. Elisabeta în cartierul Terezian (1767 - 1771), alãturi de complexul de clãdiri
transformate în orfelinat.
Ultimele douã decenii ale secolului al XVIII-lea aduc libertãþi religioase
pentru toþi locuitorii principatului Transilvaniei prin edictul din 4 iulie 1781 al
împãratului Iosif al II-lea. Astfel ºi ortodocºi îºi pot stabili reºedinþa în interiorul
cetãþii prin episcopul Vasile Moga (1810). Ulterior, în 1858 prin achiziþionarea unor
clãdiri de pe str. Mitropoliei de azi, mitropolitul Andrei ªaguna întemeiazã reºedinþa
mitropolitanã. Au mai trecut însã, câteva decenii, pânã când în timpul pãstoririi
mitropolitului Ioan Meþianu, pe locul unei bisericuþe mai vechi de pe aceeaºi stradã a
Mitropoliei, a fost ridicatã catedrala ortodoxã Sfânta Treime (1902 - 1906). Anterior
românii au putut sã-ºi construiascã trei biserici situate în afara zidurilor “Oraºului
vechi”: mai întâi biserica greco-catolicã cu hramul Sf. Petru ºi Pavel (Dintre brazi,
1778-1788, str. Reconstrucþiei), apoi bisericile ortodoxe cu hramul “Bunavestire”
(Din groapã, din cartierul Iosefin, str. Justiþiei, 1788-1789, refãcutã dupã 1802) ºi
“Sf. Luca” (1791, str. Lungã).
Alte douã lãcaºuri de cult se ridicã pe aceeaºi stradã a Mitropoliei: mai întâi
biserica reformatã calvinã (terminatã în 1786), apoi, în 1883 se construieºte, în
porþiunea dintre zidurile de incintã, în zwinger, biserica evanghelicã cu hramul Sf.
Ioan.
În 1867 se stabileºte la Sibiu ºi sediul Episcopiei evanghelice C.A. dupã sute
de ani de existenþã la Biertan (din 1571). Începând cu anul 1872 prin achiziþionarea
fostei case a meºterului tãbãcar Filek (str. G-ral Magheru nr. 4), aici va funcþiona
Consistoriul superior al bisericii evanghelice ºi Episcopia luteranã.
În sfârºit, fãrã a fi prea numeroasã, ºi comunitatea evreiascã din Sibiu a reuºit
sã-ºi construiascã lãcaºul de cult, Sinagoga pe actuala stradã a Constituþiei, în anul
1899. Menþionãm, de asemenea o ipotezã, conform cãreia o sinagogã medievalã ar fi
funcþionat în casa de pe str. 9 Mai nr. 28.

Arhitectura civilã.
 Studierea clãdirilor din Centrul istoric al Sibiului ne-a permis câteva concluzii
ºi în direcþia arhitecturii civile. Deºi, aºa cum rezultã, atât din izvoarele documentare,
cât ºi din cercetarea noastrã, cele mai vechi elemente de arhitecturã civilã din zid
pãstrate dateazã din perioada corespunzãtoare stilului gotic (sec. XIV-XV), pânã
târziu, în sec. al XVIII-lea, s-au pãstrat încã numeroase case din lemn.
Dacã numeroase clãdiri din zid au avut faze iniþiale din lemn - aºa cum reiese
în câteva situaþii ºi din rezultatele sãpãturilor arheologice (Piaþa Micã nr. 11, Avram
Iancu nr. 11 (douã faze), Casa Altemberger, Felinarului nr. 9) - fãrã excepþie casele
databile în secolele corespunzãtoare goticului au traversat mai multe etape de
construcþie. Din aceastã cauzã, cu greutate am putea atribui o clãdire unui anume stil
arhitectonic, deoarece majoritatea (cu excepþia unora edificate dupã mijlocul sec. al
XVIII-lea) au suportat extinderi sau transformãri ºi aparþin stilistic mai multor
perioade. Tocmai de aici, din coexistenþa diverselor elemente, multe perpetuându-se
pe distanþa câtorva secole (planimetria, pinionul triunghiular - clãdirile medievale au
o pantã foarte abruptã a acoperiºului, bolta semicilindricã), rezidã dificultatea
încadrãrii în timp a edificiilor civile. Cel mai vechi tip de casã, care la rândul sãu,
este întâlnit pânã la începutul secolului al XIX-lea, este tipul rural, format dintr-un
corp de clãdire dreptunghiular cu latura scurtã la stradã, compus din douã, cel mult
trei travee dispuse spre limita din spate a parcelei: camerã - bucãtãrie - camerã.
Faþada este structuratã pe douã axe (un singur tract), acoperiºul are douã ape cu
coama perpendicularã pe stradã, iar pinionul, iniþial în sec. al XIV-lea, era în trepte
(str. Avram Iancu nr. 16). Acest tip coexistã cu planul având latura lungã la stradã,
acoperiº cu coama paralelã cu faþada, pinioanele în trepte fiind plasate lateral (ex.
Piaþa Mare nr. 6, str. Turnului nr. 6, 14, Ocnei nr. 12, 22). Într-o perioadã ulterioarã,
în locul pinionului în trepte apare un pinion sau fronton triunghiular ascuþit,
acoperiºul pãstrându-ºi panta abruptã, mai mult, se sesizeazã cazuri în care acest din
urmã acoperiº se suprapune primului (str. Avram Iancu nr. 16).
Dacã edificiile de tip rural se construiesc, în general, în Oraºul de jos, ele fiind
ridicate pe parter, de cele mai multe ori fãrã subsol ºi fãrã fundaþii, în secolul al XV-
lea, în Oraºul de sus (Piaþa Micã) pãtrunde un nou tip de casã. Ne referim la o clãdire
de tip urban, casa de breslaº, cu planul fie dreptunghiular, fie în forma literei L,
coama acoperiºului fiind paralelã cu faþada. Caselor, realizate iniþial pe parter, li se
adaugã spre piaþã (stradã) arcade, începând cu sfârºitul secolului al XV-lea (casele
din Piaþa Micã nr. 14, 16, 28 - ancadramente gotice de uºi cu muchiile teºite sau
baghete încruciºate, nr. 24 - bolþi gotice stelate), în scop de a oferi spaþii
suplimentare pentru comerþ. Aceastã porþiune de teren nu aparþinea parcelei, în
consecinþã, magistratul interzice închiderea ei (1589). Astfel, rezultã o construcþie în
care la parter se aflau amplasate atelierele, urmate în adâncimea lotului de încãperi
pentru personalul de serviciu, iar la etaj era apartamentul patronului.
Dezvoltarea economicã a localitãþii, ridicarea la statut de oraº (1366-
Hermannstadt), privilegiile economice, existenþa a 19 bresle cuprinzând 25 de
meserii (1376), toate acestea la un loc, determinã implicit ºi o evoluþie arhitectonicã
corespunzãtoare: numãrul gospodãriilor impozitate a ajuns în anul 1458 la 896.
Asistãm treptat la o stratificare socialã, dintre membri breslelor se ridicã
reprezentanþii patriciatului. Necesitãþile crescânde ale acestei noi pãturi sociale, chiar
tendinþa spre lux, contribuie la dezvoltarea, spre mijlocul secolului al XV-lea, a unui
nou tip de locuinþã, casa de patrician. Acest nou tip de clãdire trebuie pus în
legãturã cu originea etnicã a patriciatului sãsesc. Este cunoscut faptul cã multe din
principalele familii din pãtura conducãtoare a Sibiului sunt originare din alte zone ale
Europei: Italia, oraºele hanseatice, Polonia, Silezia, Bavaria, Boemia etc. Este deci,
firesc, ca prin intermediul familiilor respective, a importantelor legãturi comerciale cu
zonele enumerate, sã pãtrundã ºi influenþe arhitectonice însemnate, în conformitate
cu gustul ºi obiceiurile epocii. Clãdirile din aceastã categorie se ridicã pe parcele
situate în Piaþa Mare (laturile de vest, sud ºi est), dar ºi pe alte strãzi (ex. Avram
Iancu nr. 7, 9 sau 11 - transformatã la mijlocul secolului al XIX-lea) ºi se
caracterizeazã prin planul în formã de L, cu faþada principalã structuratã pe cinci -
ºase axe, numãr sporit de încãperi, coama acoperiºului fiind dispusã paralel cu faþada.
Sunt cunoscute cazuri în care casele de patricieni înglobeazã un corp de clãdire de
sorginte romanicã (atât de frecvent în Italia), dar care la Sibiu apare abia în epoca
goticã - turnul locuinþã. Douã asemenea edificii sunt conservate pânã în zilele
noastre - Casa Haller, corp B (Piaþa Mare nr. 10) ºi Casa Altemberger, corp A (Str.
Mitropoliei nr. 2, acesta din urmã datoritã reconstituirii), un al treilea existase la Casa
Lutsch (Piaþa Mare nr. 13) pânã în anul 1830, iar un al patrulea este presupus de a fi
existat la Casa Hecht (Piaþa Mare nr. 8, rezalitul actual).
Între mijlocul secolului al XIV-lea ºi sfârºitul secolului urmãtor, oraºul este
dotat cu un numãr considerabil de edificii de interes colectiv, unele legate strict de
activitatea breslelor - casa breslelor ce necesita la început doar spaþiul de întrunire ºi
o încãpere unde se pãstra lada breslei cu actele corespunzãtoare: 1466 se construiesc
casele breslelor cojocarilor ºi croitorilor (ambele demolate în sec. XVIII), iar anterior,
în 1367, breasla tãbãcarilor a cumpãrat o moarã de scoarþã; în 1370 este menþionatã
hala mãcelarilor (Piaþa Micã nr. 21). Alte clãdiri publice: primul spital fusese atestat
documentar încã din anul 1292 (vezi cap. Arhitectura ecleziasticã); 1380 - ºcoala din
curtea bisericii, 1438 - monetãria, 1470 - achiziþionarea casei lui Thomas Gulden
(existentã pânã în anul 1898 lângã turnul de poartã de pe str. Odobescu) pentru noul
sediu al Primãriei;
Celei de a doua jumãtãþi a secolului al XVI-lea ºi secolului urmãtor, în
Transilvania, le corespunde din punct de vedere stilistic Renaºterea, deºi tradiþia
goticã era încã deosebit de puternicã. Cu toate acestea, în centre mai însemnate, apar
elemente de plasticã decorativã foarte timpuriu, încã în primul deceniu al secolului al
XVI-lea: la Sibiu, ancadramentul uºii de la aripa Lulai a casei Altemberger (str.
Mitropoliei nr. 2). Mijlocul secolului va fi marcat de debutul lucrãrilor de edificare
ale bastioanelor în formã de picã, conform perceptelor noului sistem italian de
fortificaþii. Momentul este favorabil unor intervenþii edilitare asupra vechilor
construcþii, acum fiind definitivatã tipologia caselor de meseriaºi. Semnalãm
numeroase intervenþii asupra caselor de breslaºi (introducerea pe scarã largã a
arcadelor sau loggilor) sau de patricieni care sunt amplificate, dotate cu elemente
artistice cum ar fi ancadramentele de poartã, uºi, ferestre sculptate în piatrã, dar
uneori ºi în lemn. Din aceastã perioadã dateazã elementele renascentiste de la casele
din Piaþa Mare nr. 2, 5, 8, 10, 16, str. Avram Iancu nr. 7, 9, S. v. Brukenthal nr. 1,
Tipografilor nr. 4 (uºã în palatul Brukenthal), Ocnei nr. 3. De asemenea, mai multe
clãdiri suportã refaceri substanþiale în spiritul noului stil, inclusiv prin modificarea
planului, în sensul închiderii frontului la stradã, a apariþiei unor corpuri suplimentare
de clãdire extinse în adâncimea parcelei (mai ales în Oraºul de sus): Piaþa Mare nr.
10, str. Avram Iancu nr. 7, 9, Piaþa Micã nr. 24 (unificarea turnului de poartã cu casa
nr. 24 ºi supraetajarea acesteia din urmã), str. S. v. Brukenthal nr.1, extinderea aripii
Lulai la casa Altemberger dupã 1549, amenajarea casei ca ºi sediu al primãriei etc.
Tot atunci s-a realizat ºi eleganta galerie de arcade pe douã niveluri de la casa Göllner
de pe str. S. v. Brukenthal nr. 3 (transformatã ºi demolatã parþial în secolul al XIX-
lea, dar unde se mai pãstreazã un ancadrament de uºã goticã cu baghete încruciºate
executatã din lemn).
În secolul al XVII-lea oraºul a fost supus unor momente de cumpãnã
(conflicte cu principii Gabriel Báthory ºi Gheorghe Rákoczy al II-lea, asediul turcesc
din 1658) , cãrora li s-ar mai adãuga - aºa cum arãtase ºi H. Fabini - ºi numeroase
nenorociri naturale (cutremure, grindinã, inundaþii) sau epidemii de ciumã (ºapte, în
1661 - 2733 victime), dizenterie ºi vãrsat de vânt, au împiedicat înflorirea artei
arhitecturale în acest secol. Menþionãm însã, cã ºi în secolul al XVI-lea s-au
consemnat, conform Cronicii lui E. Sigerus, un asediu (regele Ioan Zápolya, însoþit
de o mare armatã turceascã, a asediat oraºul al cãrui locuitori erau filohabsburgici),
patru epidemii de ciumã (în 1554, 3200 victime), douã cutremure ºi douã incendii
devastatoare (1556 - 556 case arse, 81 morþi, 1570 - 1303 clãdiri distruse, o cifrã a
cãrei credibilitate trebuie categoric contestatã - în urma cãruia oraºului i s-au lãsat, de
cãtre principele Ioan Sigismund, impozitele pe terenuri pe timp de trei ani pentru
reconstrucþie), iar în secolul al XVIII-lea, au avut loc, pe lângã evenimentele legate
de rãscoala curuþilor lui Francisc Rákóczy al II-lea (1704-1707, permanentã
ameninþare la adresa oraºului, incendierea grânelor ºi a gospodãriilor din afara
zidurilor, furtul cirezilor de vite), ºaisprezece epidemii - treisprezece de ciumã, în
1717 numeroºi cetãþeni pãrãsesc oraºul, inclusiv magistratul care se mutã la Cisnãdie,
1737/8 cu 948 morþi, câte una de vãrsat, febrã tifoidã ºi gripã, patru cutremure ºi trei
incendii mari (cel din 1711 a distrus 140 case).
Fãrã a fi în situaþia de a oferi exemple de clãdiri civile semnificative
construite integral în secolul al XVII-lea (dar nici din secolul precedent), remarcãm
existenþa unor elemente de arhitecturã datate sau databile în acest secol: ancadrament
de uºã (Piaþa Micã nr. 2-1652), elemente de plasticã (Piaþa Mare nr. 16-1652, nr. 13,
azi în Muzeul Brukenthal-1632, Piaþa Micã nr. 22-1694, aparþinãtoare stilistic
barocului), picturã muralã (Piaþa Micã nr. 22-1631, Piaþa Mare nr. 1), bolþi
caracteristice, cu penetraþii sau pe consolete (Piaþa Mare nr. 5, 6, Mitropoliei nr. 17,
Avram Iancu 20 etc.). De asemenea, sunt numeroase exemple de elemente
renascentiste, ancadramente de uºi ºi ferestre din lemn: str. Avram Iancu nr. 1-3, 11, 9
Mai nr. 43, Papiu Ilarian nr. 10, Piaþa Micã nr. 23).
Odatã cu înglobarea Transilvaniei în Imperiul Habsburgic, atenþia
imperialilor se îndreaptã, în mod firesc, spre un program privind realizarea unor noi
fortificaþii conform principilor moderne, impuse de sistemul Vauban. Aºa cum
subliniasem mai sus, aceste intenþii au fost destul de repede suspendate. Dupã
instalarea unui climat de pace se constatã un avânt edilitar al cãrui promotor a fost la
început biserica romano-catolicã. A fost construitã, mai întâi, o ºcoalã catolicã
precursoarea seminarului iezuit (1692), apoi se edificã primele monumente
ecleziastice în stil baroc (biserica ºi seminarul iezuit), altele au fost transformate
corespunzãtor noilor percepte stilistice (mãnãstirile franciscanã ºi ursulinã).
Semnalãm apariþia unor programe edilitare coordonate de cãtre magistratul
oraºului. Astfel în 1721 se dispune pavarea strãzilor; de asemenea, în diverse spaþii
publice se amplaseazã fântâni cu þevi, dupã cea din Piaþa Mare, existentã deja în anul
1538: strãzile Avram Iancu (1736), Mitropoliei (1743), Centumvirilor (1744),
Tribunei (1747), 9 Mai (1750), Bãlcescu (1765); în 1775 este pavatã str. Bãlcescu ºi
totodatã este lãrgit pasajul de trecere din Piaþa Mare spre Piaþa Schiller (Gaura
generalului) realizat încã în 1558; în 1781 magistratul dispune secarea ultimelor
lacuri din jurul oraºului.
Trebuie subliniatã preocuparea crescândã pentru dotarea oraºului cu edificii de
interes public. Astfel, în ordine cronologicã, menþionãm apariþia unei noi închisori
pe str. Turnului (1747), construcþia hanului Curtea bistriþeanã pe str. Centumvirilor
(1769), închirierea hanului oraºului de cãtre Philipp de Collignon care îi schimbã
numele din La steaua albastrã în Împãratul romanilor (1772 - pe locul casei de pe
str. Bãlcescu nr. 6). De asemenea, se construieºte de cãtre meºterul Franz Burger noua
ºcoalã în curtea bisericii evanghelice (1782 - actualul liceu Brukenthal), iar tipograful
Martin Hochmeister amenajeazã pe Turnul Gros primul teatru al oraºului (1788)
În 1768 se interzice construirea caselor din lemn în oraº ºi acoperirea lor cu
ºindrilã. Anterior, un recensãmânt din anul 1751 constatase cã în Oraºul de sus mai
existau 61 de case din lemn din totalul de 461. Alte recensãminte: 1776 - în oraº sunt
1228 de case de locuit (din 1777 se introduce, prin ordin imperial, numerotarea
caselor); 1785 - 1145 case + 492 în suburbii ºi 10 818 locuitori; 1787 - 1161 case +
624 în suburbii. Întrucât interesul nostru se îndreaptã spre casele din interiorul
Oraºului vechi, constatãm o variaþie a numãrului acestora în sens descrescãtor: într-o
perioadã de 9 ani (între 1776 ºi 1785) au dispãrut 83 de case ! Explicaþia ar putea fi
datã de înlocuirea unor construcþii mai mici din lemn cu altele mai spaþioase, din
materiale durabile, dar ºi datoritã unificãrii unor parcele, procedeu ce va continua ºi în
urmãtoarele douã secole. Cu toate acestea, numãrul edificiilor din Oraºul vechi va
rãmâne constant - datoritã spaþiului strict delimitat - în jurul cifrei de 1150.
Dintre tipurile de casã construite în cursul secolului al XVIII-lea, dorim sã ne
referim la douã. Mai întâi constatãm perpetuarea clãdirilor de tip rural care au
adoptat, se pare cu începere din acest secol, un plan mai complex, în sensul apariþiei
a câte unui corp de clãdire pe ambele laturi ale parcelei; acestea, având un plan
dreptunghiular, sunt dispuse la stradã cu latura scurtã, dar câte odatã, unul din
corpuri, cu rol principal, are douã tracte în loc de unul. Între cele douã corpuri apare o
împrejmuire ziditã protejatã cu þigle, în care este practicat golul porþii (în arc
semicircular sau în formã de mâner de coº). Faþada este organizatã pe douã - patru
axe, are ferestre mici cu deschidere la faþã sau prevãzute cu obloane pline, pinion
(sau fronton) triunghiular sau trapezoidal, în cazul din urmã acoperiºul cu coama
perpendicularã pe stradã este teºit în aceastã direcþie. Spre limita din spate a parcelei,
în prelungirea celor douã corpuri ºi transversal sunt dispuse anexe gospodãreºti,
uneori (cu precãdere în Oraºul de jos) fãcându-se trecerea spre o rezervã agricolã.
Din 12 noiembrie 1777 guvernator al Transilvaniei a fost numit un
reprezentant al nobilimii sãseºti, Samuel von Brukenthal. Acesta, om al epocii, educat
în spiritul iluminismului, colecþionar de artã ºi antichitãþi, a deþinut funcþii
însemnate la curtea împãrãtesei Maria Terezia. Samuel von Brukenthal, posesor al
unei averi considerabile, a dispus de mijloacele necesare pentru iniþierea unui
însemnat program edilitar atât în Sibiu, cât ºi pe domeniile proprii (Avrig, Sâmbãta de
jos). În Sibiu construieºte, între 1778 - 1786, reºedinþa sa principalã, Palatul
Brukenthal, care va gãzdui ºi colecþiile viitorului muzeu, deschis pentru public în
anul 1817. Tot în oraº, dar în afara zidurilor, la sud de poarta Cisnãdiei, Brukenthal
va construi Casa de varã (începând cu 1772).
Se implementeazã, în acest mod, un nou tip de clãdire urbanã, palatul din
Piaþa Mare fiind edificiul cel mai reprezentativ al Sibiului. Aceastã clãdire se
deosebeºte de marile palate construite în spaþii deschise deoarece este limitat de
existenþa parcelelor iniþiale. În cazul palatului în discuþie s-a fãcut o excepþie, în
sensul cã edificiul a putut fi construit pe douã parcele unificate, ambele aflate în
proprietate lui Samuel von Brukenthal. Se adoptã un plan închis cu o curte interioarã,
organizarea spaþiilor realizându-se prin sublinierea primului etaj, unde se aflã
amplasate, la faþadã, cele mai importante cinci încãperi (salonul, camerele de vizitã,
cabinetele) decorate cu tapet, elemente de tâmplãrie artisticã, supraporte ºi mobilate
cu sobe de faianþã. Se surprinde interesul pentru “chinoiserie”, încãperile din flancuri
fiind decorate cu elemente de inspiraþie orientalã. La primul etaj se aflã apartamentul
proprietarului, de asemenea, apartamente pentru oaspeþi, iar cel de al doilea etaj este
rezervat colecþiilor, precum ºi bibliotecii situate iniþial în aripa transversalã. Între
1786 ºi 1788 se definitiveazã ºi curtea a doua rezervatã unor spaþii gospodãreºti ºi
grajdului (supraetajat ºi transformat în bibliotecã). O atenþie deosebitã se acordã
elementelor artistice, exterioare ºi interioare, elementelor de pietrãrie, lucrãrilor de
sculpturã ºi portalurilor (principal ºi secundar, în curte). La realizarea acestui
impunãtor edificiu ºi-au dat concursul numeroºi meºteri de seamã dintre care îi
amintim pe sculptorul clujean stabilit în Sibiu, Simon Hoffmeyer, pietrarul Anton
Hertzum, meºterul constructor ºi dulgher Franz Burger.
Construcþiile din Sibiu ale lui Samuel von Brukenthal îºi vor gãsi replica în
edificiile ridicate ºi de alþi reprezentanþi ai familiei sale, precum ºi de nobili maghiari
acceptaþi în oraº dupã anul 1781: casa Michael ºi Carol Brukenthal (str. Avram Iancu
nr. 8) ºi casa Michael Brukenthal, (str. N. Bãlcescu nr. 12), Casa cu cariatide
construitã de vãduva contelui Gregorius Bethlen (str. Mitropoliei nr. 13) sau palatul
Tholdalagy (pe locul actualului Institut teologic ortodox, str. Mitropoliei nr. 20). În
aceastã categorie se înscrie ºi casa construitã într-unul din colþurile Pieþei Mari de
meºterul tãbãcar, senator al oraºului, Anton Filek chiar la debutul secolului al XIX-lea
(1802, str. G-ral Magheru nr. 4).
Stilul adoptat de aceste clãdiri este un baroc sobru, suprapus de numeroase
elemente clasiciste care devin preponderente la începutul secolului urmãtor. De altfel,
aici este locul pentru a se sublinia faptul cã, în Sibiu, stilul baroc nu s-a manifestat
prin exuberanþã, sobrietatea spiritului sãsesc ne fiind favorabilã rãspândirii rococo-
ului. În interiorul bisericii iezuite remarcãm încã o oarecare tendinþã spre o decoraþie
mai bogatã, desãvârºitã de frescele lui Anton Steinwald. Palatul Brukenthal, deºi
înzestrat cu numeroase elemente decorative, demonstreazã gustul epocii ce înclina
spre stilul Louis XVI (în Austria numit stil zopf). Este interesant de remarcat faptul
cã, primul lot de sobe comandat în atelierul sobarului Bleicher (Blauher) din Viena
era executat în stil rococo (se mai pãstreazã douã exemplare), dar într-o etapã
ulterioarã sosesc sobe stil Louis XVI, ne fiind exclusã realizarea proiectelor de cãtre
Simon Hoffmeyer, aºa cum ne indicã desenele conservate în Arhivele naþionale din
Sibiu (patru sobe existente în palat). De asemenea, proiectul faþadei Casei de varã
(str. C. Noica nr. 48), care ne prezintã un mic palat rococo (parament cu încãrcãturã
decorativã, sculpturi pe corniºã), a fost drastic simplificat, rezultând o construcþie
mult mai sobrã.
Dacã sfârºitul secolului al XVIII-lea este marcat de proeminenta figurã a lui
Samuel von Brukenthal care, în domeniul arhitecturii a fost promotorul unei direcþii
clare, în primele decenii ale secolului urmãtor se reliefeazã personalitatea lui Martin
von Hochmeister junior, primar al Sibiului (1817-1830). Tatãl sãu, cunoscutul librar,
publicist ºi tipograf construise pe Turnul Gros primul teatru, afectat de un incendiu
peste câþiva ani, în 1826; fiului îi revine sarcina renovãrii lãcaºului de culturã,
redeschis pentru public în anul urmãtor. În perioada primariatului lui M. v.
Hochmeister au avut loc ºi intervenþii radicale în sprit clasicist asupra unor clãdiri din
Piaþa Mare. Astfel, casa de la nr. 9 a fost cumpãratã ºi transformatã de acesta în anul
1828; aceleaºi perioade îi corespund ºi modificãrile la faþada casei alãturate (nr. 8),
aflatã din 1821 în proprietatea Universitãþii sãseºti; faþada spre Piaþa Mare a casei de
pe str. N. Bãlcescu nr. 2 a fost modificatã (acum apare balconul cu coloane dorice,
suprapuse de fronton triunghiular); în 1830 încep transformãrile radicale ale casei
Lutsch (nr. 13).
 A doua jumãtate a secolului al XIX-lea ºi primul sfert al secolului XX sunt
caracterizate de o dezvoltare economicã ºi socialã fãrã precedent în Sibiu. Suprafaþa
construitã se extinde mult în afara zidurilor: deja în 1841, pe lângã cele 1117 case din
interiorul zidurilor, în afara acestora existau încã 869. Dacã în 1857 numãrul
locuitorilor era de 13872, dinamica creºterii populaþiei este urmãtoarea: în 1868 - 18
998, 1890 - 21 434, 1900 - 26 643 (intramuros - 16 643 din care 15 553 germani).
Dupã primul rãzboi mondial ºi Unirea Transilvaniei cu România (1 decembrie 1918),
consemnãm urmãtoarele date: 1920 - 32 748, 1925 - 44 643 ( 23 199 germani)
suflete. În mod firesc, unei asemenea dezvoltãri îi corespunde ºi o dezvoltare edilitarã
însemnatã. Un singur exemplu din perioada interbelicã - în anul 1926 au fost
construite 22 case cu un etaj ºi 565 pe parter. Desigur aceste clãdiri au fost construite
în afara zidurilor, deci nu fac obiectul lucrãrii noastre.
Într-una din paginile anterioare afirmasem cã evoluþia parcelarul a fost
determinatã ºi de existenþa fortificaþiilor oraºului. Secolul al XIX-lea reprezintã
momentul în care ultimele fortificaþii si-au demonstrat ineficienþa în faþa
armamentului modernizat, fapt confirmat de evenimentele din anul 1849. Din acest
motiv, treptat, începând cu turnul porþii Cisnãdiei (1836) au fost îndepãrtate
numeroase elemente din incintele de apãrare, ultimele fiind demolate zidurile din faþa
Muzeului de ªtiinþe Naturale - 1895 ºi turnul preoþilor - 1898 (vezi capitolul aferent).
Dezvoltarea economicã a localitãþii, necesitatea unei mai bune circulaþii, mai cu
seamã în ultima treime a secolului al XIX-lea ºi începutul sec. XX, vor impune
intervenþiile cu implicaþii directe în evoluþia tabloului urban. Vor continua
demolãrile, inclusiv ale unor clãdiri de cult (biserica arcadelor, Sf. Elisabeta ºi capela
Sf. Iacob), precum ºi a unor edificii civile (vechiul hotel Împãratul romanilor, casa
Thomas Gulden). Se prelungeºte strada Ocnei prin demolarea tunelului de acces în
Oraºul de sus ºi implicit a caselor de deasupra (1851), apoi se construieºte podul de
fier, zis al minciunilor (1860); se deschid drumurile dintre Piaþa Armelor - aleea
Filozofilor (1866), strãzile Mitropoliei - ªaguna (1869), Maternitãþii - C. Coposu,
fosta Promenadã (1869), se prelungesc strãzile M. I .Roatã ºi Felinarului (1867),
Papiu Ilarian (1903), se deschide circulaþia dintre Piaþa Gãrii ºi strãzile Avram Iancu
ºi G-ral Magheru (1903) etc.
Þesutul urban este afectat ºi prin comasarea de loturi în vederea construirii
unor edificii de amploare, în general ºcoli, dar ºi alte clãdiri de interes public, care din
punct de vedere stilistic, aparþin eclectismului (ªcoala elementarã de stat maghiarã,
azi ªcoala gen. 4, str. Avram Iancu - 1876; Filarmonica - 1878; Fosta comenduire a
garnizoanei, pe locul vechiului hotel, str. N. Bãlcescu nr. 6 - 1892; Hotelul Împãratul
romanilor - 1895; ªcoala evanghelicã primarã, azi Liceul de arte, str. Odobescu -
1897; Gimnaziul maghiar de stat, azi Liceul Gh. Lazãr, 1899; Sinagoga, str.
Constituþiei nr. 19, 1899; ªcoala elementarã romano-catolicã, azi ªcoala de
handicapaþi, str. Filarmonicii, 1900, Poºta, 1904, ªcoala evanghelicã de fete, str.
Constituþiei nr. 2, 1908 ), câteva construcþii ridicându-se pe teren neparcelat (casa
din str. Arhivelor nr. 1; clãdirea Arhivelor, nr. 3 - 1914), sau în zwingerul dintre
incintele a III-a ºi a IV-a (Orfelinatul evanghelic - 1883 ºi biserica Sf. Ioan - refãcutã
în 1912, Muzeul Societãþii de ªtiinþe ale Naturii - 1895). De aceste intervenþii nu
sunt exceptate nici Piaþa Micã (sunt remodelate sau reconstruite casele nr. 11 - fosta
Casã a Asociaþiei Meseriaºilor, azi Muzeul ASTRA, 1867, nr. 29 - 1901) sau cea
Mare: au fost demolate casele de pe latura nord-vesticã a pieþei de lângã turnul
bisericii romano-catolice, construindu-se edificiul Bãncii de Credit Funciar (1906) ºi
formându-se, în acest mod, strada Samuel von Brukenthal.
 În aceastã perioadã, comunitatea româneascã, ajunsã la o considerabilã
importanþã economicã, reuºeºte sã-ºi construiascã unele edificii ce-i vor gãzdui
instituþiile, unele în interiorul, altele în imediata apropiere a zidurilor de incintã:
Banca Albina, azi Banca Naþionalã, str. Mitropoliei, 1882; ªcoala normalã de fete,
azi ªcoala ajutãtoare de hipoacuzici, parcul ASTRA, 1886; Palatul ASTRA, 1905;
ªcoala româneascã pentru gospodãrie, str. Dealului, 1905, Catedrala “Sf. Treime”,
str. Mitropoliei, 1906; Institutul Teologic Ortodox, str. Mitropoliei, 1914.
Alte construcþii însemnate vor fi edificate în afara Oraºului vechi, aºa cum
sunt edificiile cu caracter social - Spitalul orãºenesc Frantz Iosif ,1852 - 1857,
Spitalul de neuro-psihatrie, 1862, Mãnãstirea cãlugãriþelor franciscane, str.
Dealului, 1864, Baia Neptun, 1904, Hotelul Bulevard, 1914, administrativ - Palatul
administraþiei financiare (azi Primãria), Judecãtoria, 1908, militar - cazãrmile de
infanterie pe bastionul Porþii Cisnãdiei, 1807, de cadeþi de infanterie (azi artilerie),
1909 ºi Spitalul militar pe Bvd. Victoriei, de honvezi, în faþa Porþii Turnului, 1897 -
demolatã, de artilerie, Calea Dumbrãvii, 1876, de cavalerie, Bvd. Vasile Milea,
Comenduirea corpului de armatã, azi Rectoratul Universitãþii, 1904 etc.
În perioada de dupã Unirea Transilvaniei cu România, în Oraºul vechi
intervenþiile majore nu sunt numeroase, printre cele mai importante fiind construcþia
Palatului Telefoanelor, a unor clãdiri din zone apropiate de limita perimetrului
(Blocul Societãþii de asigurãri Prima Ardeleana, 1935 ), unele plombe sau
construcþiile pe parcele libere (str. Cetãþii, Tipografilor, Timotei Popovici). Datoritã
dezvoltãrii comerþului, asistãm la remodelarea faþadelor, mai ales în Piaþa Mare ºi
str. N. Bãlcescu, unde parterul a numeroase clãdiri a fost transformat în sensul
deschiderii unor ample goluri pentru vitrine. Aceastã tendinþã a fost continuatã ºi
dupã cel de al doilea rãzboi mondial.
Anii cei mai faºti pentru vechile construcþii au fost cei dintre sfârºitul
deceniului al ºaselea ºi 1977, perioadã în care au fost restaurate numeroase
monumente din Sibiu: a fost refãcut, în mare parte, aspectul ansamblului de clãdiri cu
loggii din Piaþa Micã, s-a terminat restaurarea fortificaþiilor de pe str. Cetãþii, a
Turnului cu Pulbere (curtea Întreprinderii INDES S.A.), a Casei Artelor etc. Se aflau
în desfãºurare lucrãrile de la fortificaþiile de pe strada Manejului, la Turnul Pielarilor
(str. Zidului), Bastionul Soldisch, precum ºi la douã importante imobile civile: Casa
Albastrã ºi Casa Altemberger - Pempfflinger (Primãria veche).
Din 1977, când a fost desfiinþatã Direcþia Patrimoniului Cultural Naþional, s-
a aºternut o paraginã de neînchipuit peste ºantierele de restaurare. Afectate de aceastã
situaþie au fost ºi fortificaþiile, dar mai ales construcþiile aparþinãtoare fondului
locativ de stat, aceastã din urmã categorie nebeneficiind niciodatã, în ultimii cincizeci
de ani, de fondurile necesare unor restaurãri radicale. A apãrut o “nouã concepþie
urbanisticã”, cãreia îi erau strãine noþiunile de rezervaþie de arhitecturã sau zonã
de protecþie, chiar ºi cea de monument de arhitecturã. S-a atentat, astfel, la
integritatea Centrului istoric al Sibiului, preconizându-se numeroase intervenþii în
perimetrul rezervaþiei, cea mai gravã fiind, fãrã îndoialã, demolarea, dupã 1985, a
întregului cvartal din estul oraºului cuprins între Piaþa 1 Decembrie 1918 (Gãrii) -
strãzile N. Teclu - Hurmuzachi - Constituþiei, inclusiv resturile mãnãstirii
minoriþilor, intervenþie care a rupt din rezervaþie o suprafaþã de cca. 6 ha. Sub
acelaºi pretext, al fluidizãrii circulaþiei rutiere, a fost înlãturatã, în 1988, o bunã parte
din Valul de pãmânt, fortificaþie exterioarã ce aparþine ultimei incinte (sud - est).
Aici am mai adãuga ºi amplasarea nefericitã a noului spital, situat chiar la stradã,
construit prin sacrificarea unui vechi cimitir din secolul al XVII-lea. În colþul de sud
al oraºului medieval, cu mari eforturi materiale, a fost demolatã fosta cazarmã
austriacã (ridicatã în 1807), pentru a transforma fragmentele bastionului Porþii
Cisnãdiei, pe care era amplasatã cazarma, într-o parcare. În alte douã puncte
cardinale, proiectele de demolare ce vizau zona strãzilor Andrei ªaguna (vest) ºi
Rotarilor - Teclu (nord) n-au mai fost transpuse în practicã din cauza evenimentelor
din decembrie 1989. Paralel cu aceste intervenþii, vom mai menþiona ºi demolarea
Cazarmei Honvezilor, aflatã în vecinãtatea Pieþei Cibin, în scopul extinderii
Întreprinderii de Pielãrie (PIM), apoi a clãdirii “Dragoner”, cu consecinþe nefaste
asupra tabloului urban al Sibiului.
Perioada respectivã a reprezentat ºi unele reuºite, ce-i drept destul de modeste
ºi discutabile dacã avem în vedere modul în care s-au finalizat lucrãrile de restaurare -
amenajare muzeisticã de la Primãria Veche sau Casa Albastrã. În schimb, în ultimii
doi ani (1997-1998) s-a simþit un reviriment, fie cã a fost vorba de restaurãri realizate
de instituþii de culturã (spre exemplu, Muzeul ASTRA - clãdirea din Piaþa Micã nr.
12, restauratã integral), fie cã ne referim la intervenþii mai ample aflate în curs de
derulare (Sala Thalia - Turnul Gros) sau numai de proiectare (Pasajul Scãrilor). De
asemenea, ne aflãm în faþa lansãrii unui foarte ambiþios proiect care vizeazã
restaurarea unui ansamblu de clãdiri din Piaþa Micã, dar ºi din alte pãrþi ale
“Centrului istoric”.
În zona de protecþie a Centrului istoric, pe locul din faþa vechii porþi a
Cisnãdiei, în anii ‘70 - ‘80 a prins contur un nou centru civic al municipiului, marcat
de Casa de culturã a sindicatelor (1973), Hotelul Continental (1976), Magazinul
Dumbrava (1979), Casa de Modã. La ora redactãrii ediþiei de faþã (iunie 1999), se
desfãºoarã ample lucrãri constructive, fie la limita Centrului istoric (sediul Consiliului
judeþean, Banca de Dezvoltare), fie în zona de protecþie (sediul Primãriei, sediul
Bãncii Comerciale Române). (Dr. Alexandru Avram)