Riga Crypto si lapona Enigel

De Ion Barbu

Modernismul este o orientare literara initiata in literatura romana de E.

Lovinescu, a carui doctrina porneste de la ideea ca exista un spirit al veacului care
impune procesul de sincronizare a literaturii romane cu literatura europeana. In genul
liric, principala inovatie pe care modernismul o aduce la nivelul continutului este poezia
de idei. In centrul oricarei poezii moderniste este metafora-simbol, de intelegerea careia
depinde descifrarea intregului text. Noul model poetic este bazat pe accente afective,
iar sintaxa poetica recurge la tehnica ingambamentului si la versul liber.
In perioada interbelica, literatura romana a cunoscut mutatii insemnate in ceea
ce priveste limbajul artistic folosit. In concordanta cu manifestarile modernismului in
Europa Occidentala, scriitori romani au adoptat programul noii miscari ce se desfasura
in restul continentului. Asadar, poeti precum Lucian Blaga, Ion Barbu si Tudor Arghezi
vor construi o poezie noua, bazata pe ambiguitatea rezultata prin tehnica sugestiei si
ermetizarea limbajului.
Una dintre creatiile poetice reprezentative ale lui Ion Barbu, care intruneste
elemente moderne si in care pot fi identificate elemente parnasiene si ermetice este
“Riga Crypto si lapona Enigel”, poem inclus in ciclul baladic-oriental al volumului “Joc
secund”, in anul 1924.
Titlul sugereaza imaginea unui cuplu asemenea celui din celebra tragedie
“Romeo si Julieta”. In plus, autorul atrage atentia asupra statutului social al primului
personaj (riga = rege) si asupra originii celuilalt (lapona = locuitoare a Laponiei).
Denumire de “Crypto” face referire la caracterul ascuns al regelui, dar si la natura sa
vegetala, mai exact la specia de ciuperci a criptogramelor.
Tema poemului ilustreaza imposibilitatea iubirii vazuta ca o cale de acces spre
intelegerea sensurilor lumii, incapacitatea depasirii propriei conditii. Riga Crypto nu-si va
putea consuma iubirea cu lapona Enigel, deoarece el apartine unui registru existential
diferit de cel al laponei.
Prima secventa poetica, considerata rama povestirii, face trimitere la un Evul
Mediu european, prin imaginea “menestrelului trist”. De fapt, este surprins momentul
final al nuntii, cand indemnat de nuntasi, menestrelul incepe sa povesteasca istoria
trista a iubirii dintre Riga Crypto si lapona Enigel (“Zi-mi de lapona Enigel/Si Crypto
regele-ciupearca !”).
In a doua parte, este prezentat registrul existential al unei ciuperci, mai exact
spatiul pe care aceasta il stapaneste: “Imparatea peste bureti/Crai Crypto, inima
ascunsa”. Rigai Crypto ii revine, astfel, un mediu umed ce individualizeaza inferioritatea
acestuia. Este surprins, de altfel, portretul regelui, o fire ciudata, inchisa, un neinteles,
vesnic ocarat de supusi ca nu este capabil sa faca ceva frumos pe lume: “Si rai ghioci si
toporasi/Din gropi ieseau sa-l ocarasca,/Sterp il faceau si naravas,/Ca nu vroia sa
infloreasca”.
Fortandu-si evolutia spiritual, Riga Crypto innebuneste si tot ceea ce-i ramane de
facut este sa-si nareze esecul, sa-l mitizeze sau in temernii poeziei lui Barbu “Sa
toarne-n lume aurul”, simbol al adevarului si reflex mineral in registrul pamantesc al
Soarelui.
La nivel stilistic, merita sa fie observate metaforele si antitezele care au rol in
conturarea opozitiei celor doua lumi pe care le reprezinta “regele-ciupearca” si lapona
Enigel. La nivel prozodic, poemul lui Barbu se remarca prin masura variabila a versurilor
(de la cinci la noua silabe), cu rima incrucisata, imbratisata si monorima, strofele sunt
inegale, avand intre patru si sapte versuri.
In concluzie, “Riga Crypto si lapona Enigel” reprezinta un poem modern, prin
care Ion Barbu propune o viziune originala despre lume. Inlocuind ideea impusa in
literatura ca dragostea este un miracol in sine, poetul prezinta drama incompatibilitatii si
legea nemiloasa a iubirii; fiind inferior laponei, atrasa de lumina Soarelui, Riga Crypto
sfarseste prin a fi pedepsit pentru ca a incercat sa-si depaseasca conditia, necesara
pentru a-si consuma iubirea.