MANAGEMENT

Concepte

Problematica managementului

Bibliografie de bază:

Nica, P. et al. (2019). Managementul organizației. Concepte și practici. Iași: Editura Universității
“Alexandru Ioan Cuza”.

Concepte de bază:

Managementul – procesul de realizare eficientă şi eficace, prin planificare, organizare, coordonare şi

control, a unor activităţi prin şi cu alţi oameni, în vederea atingerii obiectivelor organizaţionale.

Eficiența presupune a face lucrurile bine (cum trebuie) și se referă la relația dintre inputuri și outputuri
(măsura a cât de bine sau cât de productiv au fost folosite resursele organizației pentru atingerea
obiectivelor).

Eficacitatea presupune a stabili cele mai adecvate obiective și a face lucrurile care trebuie pentru
realizarea acestora.

Funcțiile managementului – grupe complexe de activități specifice managerilor care se exercită în orice
organizație, fie la nivelul întregii organizații, fie într-un domeniu anume, diferă ca formă de manifestare și
conținut și de la un compartiment la altul, și au o pondere diferită pe verticala piramidei ierarhice:
planificarea; organizarea; antrenarea și coordonarea; controlul.

Planificarea – elaborarea unor orientări privind desfășurarea activităților viitoare și presupune stabilirea
misiunii, a obiectivelor, a mijloacelor necesare și a strategiilor.

Organizarea – stabilirea cadrului organizatoric care să permită desfășurarea activității în condiții de

eficiență și profitabilitate.

Antrenarea și coordonarea – ansamblu de acțiuni vizând orientarea personalului în scopul realizării

obiectivelor organizaționale și a sincronizării acestora într-o combinație optimă, astfel încât desfășurarea
lor să se realizeze în condiții de eficiență și profitabilitate.

Controlul – verificarea permanentă și completă a modului în care se desfășoară activitățile, comparativ

cu standardele și programele, în sesizarea și măsurarea abaterilor de la aceste standarde și programe,
precum și în precizarea cauzelor și a măsurilor corective pentru înlăturarea lor.

Competențele conceptuale – capacitatea managerilor de a asigura orientarea strategică a organizației ca

un tot unitar, în acord cu viziunea, misiunea și obiectivele stabilite, de a formula și implementa strategii
eficiente și eficace.

Competențele interpersonale – abilitatea de a lucra cu oamenii, în crearea unui climat favorabil

cooperării și comunicării deschise între componenții grupurilor de lucru, precum și în armonizarea
intereselor individuale cu interesele de grup și cu cele organizaționale.

Competențe profesionale – totalitatea cunoștințelor profesionale de specialitate pe care managerul este

capabil să le aplice în efectuarea unor activități concrete sau în îndrumarea personalului din subordine,
care execută aceste operații și are nevoie de sprijinul managerului.

Cariera – succesiune de posturi pe care o persoană le ocupă sau le poate ocupa în decursul vieții active.
Ancorele carierei – nuclee consitente, specifice individului, care fac parte din identitatea sa ocupațională
și care, cu timpul, se vor manifesta ca niște ancore în cariera sa profesională.

Rolurile managerilor – ansambluri organizate de comportamente specifice managerilor.

Rolurile interpersonale decurg în mod direct din autoritatea formală cu care sunt investiți managerii și
implică, în mod fundamental, dezvoltarea unor relații interumane: reprezentant oficial, lider, persoană de
legătură.

Rolurile informaționale presupun recepționarea și transmiterea informațiilor de către manageri, fiind

facilitate, în mare măsură, de relațiile interpersonale pe care aceștia le dezvoltă: observator activ, difuzor,
purtător de cuvânt.

Rolurile decizionale cuprind ansamblul activităților desfășurate de manageri ca decidenți: întreprinzător,

regulator de perturbații, distribuitor de resurse, negociator.

Organizația – unitate socială formată din indivizi, structurată și condusă pentru a satisface o serie de
nevoi sau pentru a atinge anumite obiective colective.

Resursele organizației – totalitatea resurselor disponibile și necesare organizației pentru a fi performantă

(umane, materiale și tehnologice, financiare, informaționale).

Structura organizatorică – totalitatea posturilor de lucru, relațiile dintre acestea și modul în care sunt
repartizate sarcinile și responsabilitățile în funcție de nivelul de calificare și autoritate.

Cultura organizațională – acel set de valori cheie, credințe și atitudini pe care membrii organizației le-
au învățat de la manageri, influențate de mediul socio-cultural în care trăiesc.

Mediul direct – elementele mediului extern al organizației cu acțiune directă asupra acesteia (mediul de
lucru): clienți, concurenți, furnizori, alte organizații.

Mediul general – elementele mediului extern al organizației cu acțiune indirectă asupra acesteia: mediul
macroeconomic, mediul tehnologic, mediul social, mediul politic-legal, mediul internațional.