Conflict intergrup

Conflictul intergrup este un conflict între grupuri și poate fi foarte distructiv, deoarece, în
cazuri extreme, Violența derivată din acest tip de conflict vizează întărirea grupului și poate
fi chiar justificată. De obicei își are cauzele în ideologii, prejudecăți sau dispute teritoriale.
Pe de altă parte, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în conflictele interumane, le este mai
dificil să apară din neînțelegeri, deoarece prezența altor persoane determină „efectul de
contagiune” necesar pentru a lua în considerare un conflict intra-grup pentru a întârzia apariția
acestui lucru. În plus, un număr mai mare de observatori face mai puțin probabil ca neînțelegerile
să apară și să persiste în timp.
 De exemplu: conflictul dintre două companii din motive economice, un război între
popoare pentru religia lor sau între „huligani” pentru echipa lor de fotbal.
Pasii de solutionare a conflictului
1. Exerciţiu. Reacţii şi strategii în situaţii de conflict.
Plasaţi în mijlocul sălii un scaun sau un alt obiect ce ar reprezenta conflictul. Rugaţi
participanţii să segândească timp de un minut la conflictele cu care se confruntă. Apoi, pe
rând, persoanele se poziţionează în funcţie cu conflictul în care sunt implicaţi (la o
anumită distanţă, cu spatele, cu un picior
pe scaun.). Fiecare participant explică poziţia aleasă. Descrieţi reacţiile posibile de
evadare, de agresivitate sau indiferenţă. Definiţi strategiile de dominare, de colaborare, de
evitare, de conciliere şi de compromis. Caracterizaţi succint comportamentele respective
şi vorbiţi despre avantajele şi dezavantajele acestora.
2. Discuţie. Definiţia şi caracteristicile conflictului.
Iniţiaţi un brainstorming despre ceea ce reprezintă un conflict, la care vor participa toţi
membrii grupului. Notaţi cuvintele care apar spontan. Luând ca bază ideile-cheie
exprimate, elaboraţi definiţiatermenului conflict. Rugaţi participanţii să relateze diferite
exemple de conflict, din propria experienţă sau din experienţa altora. Apoi fixaţi
exemplele de conflicte analizate şi grupaţi-le conform eşalonării (intrapersonal,
interpersonal, până la nivel internaţional) sau a intensităţii (de la dispută, până la
omor).
Discutaţi despre cauzele care generează conflictele.
3. Analizăm conflictul.
Faptele, nevoile, sentimentele pozitive şi clarificăm sentimentele negative (de exemplu:
temerile, preocupările, grijile, atât cele comune, cât şi cele personale). De notat este că
nu toate nevoile sau interesele vor fi comune, aşa că vă este de folos o listă pentru
 situaţiile în care ele sunt complexe şi diferite. Tot aici ne ocupăm şi de motivaţiile
pentru a satisface nevoile şi pentru a ajunge la un consens. Nu neglijaţi lucrurile care
ascund altceva profund sau neexprimat şi amintiţi-vă că şi celălalt are dreptul de a a
avea reacţii emoţionale, de a-şi schimba punctul de vedere sau de a-şi exprima opiniile.
4. Alegem cea mai bună soluţie.
Se ajunge la un acord prin negociere, iar scopul ei este de a oferi cea mai bună soluţie
care să asigure câştigul ambelor părţi. Se strâng mâinile în semn de acord, apoi se
elaborează planul de acţiune.
5. Se compară rezultatul cu situaţia iniţială.
Aţi putea sugera că ea poate fi exclusă, pentru că progresul este evident. Dar aşa cum
rezolvarea conflictului a început dintr-un punct, ea trebuie să se încheie în altul. Iar
evidenţierea progresului este o cale bună de a pune capăt colaborării de acest gen şi de
a stabili acorduri privind strategiile de prevenire a unui alt conflict. Ideal ar fi ca
punctul final să fie stabilit de la bun început printr-o întrebare de tipul: „Când vom
accepta că acest conflict este considerat ca fiind rezolvat” pentru ca destinaţia
procesului să fie clară şi asumată de ambele părţi.