BIBLIOGRAFIE

— 1. Elena Tiron, 2005, Pedagogie, Curs pentru studenţi, în

format electronic (anexat)
— 2. Maria Carcea, 2002, Didactica, Curs multiplicat, Iaşi
— 3. Ioan Bontaş, 2000, Pedagogie, Ed. ALL, Bucureşti
— 4. Ioan Străchinaru, 1987, Didactica. Metode de
învăţământ, E.D.P.Bucureşti
— R. Gagne, 1985, Condiţiile învăţării, E.D.P., Bucureşti
— E. Tiron 2005, Introducere în pedagogie, Curs în formă
electronică pentru studenţi, Iaşi
— M. Carcea, E.Tiron, 2002, Fundamente Pedagogice, Ed. Gh.
Asachi, Iaşi
— C. Cucoş, 2002, Pedagogie, Polirom, Iaşi.
Competențele cursului
- Conștientizarea condițiilor învățării eficiente;
- Demonstrarea caracteristicilor procesului de învățământ;
- Elucidarea cerințelor unice de proiectare didactică: secvențe structurale.

DIDACTICA SAU ŞTIINŢA PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT

I.CONCEPTUL DE DIDACTICĂ

Din punct de vedere etimologic didactica semnifică atât ştiinţa,

cât şi arta învăţării, atât ca auto-învăţare, cât şi ca inter-învăţare. Ca şi
pedagogia, didactica este: ştiinţă, deoarece elaboreaza legităti şi norme
didactice; şi artă, deoarece modelează personalitatea în devenire, prin
ceea ce se numeşte măiestrie pedagogică, prin aplicarea diferenţiată a
metodologiei pedagogice.

Organizarea cursului
q DIDACTICA a fost definită ca ştiinţă şi artă a
conceperii, organizării şi desfăşurării cu succes a
procesului de predare-învăţare-evaluare, sau a
procesului intructiv-educativ/educațional.
q Dacă pedagogia este ştiinţa fundamentală şi de
sinteză a educaţiei, didactica este ştiinţa şi arta
procesului de învăţământ.
qEducaţia are o sferă mai largă decât procesul de
învăţământ, axându-se pe toate tipurile şi formele ei:
educaţia formală, non-formală, informală.

Organizarea cursului
 CEI MAI IMPORTANŢI REPREZENTANŢI AI DIDACTICII SUNT
CONSIDERATI:

1. JAN AMOS COMENIUS (KOMENSKY)

2. HEINRICH PESTALOZZI
3. FRIEDRICH HERBART
4 . EDWARD THORNDIKE; JOHN DEWEY etc.

JAN AMOS COMENIUS (KOMENSKY) - fondatorul pedagogiei şi

în mod implicit al didacticii. În secolul al XVII-lea pedagogul ceh abordează
pentru prima dată în mod ştiinţific rolul educaţiei în familie, punând bazele
unei instituţii care se va numi mai târziu şcoala maternă.
El elaborează lucrarea fondatoare a ştiinţei pedagogice şi didactice
numită DIDACTICA MAGNA. Prin această lucrare Comenius introduce
învăţământul bazat pe clase şi lecţii, organizează conţinutul procesului de
învăţământ, punând un accent deosebit pe conţinutul ştiinţific.
II. PROCESUL DE INVÂȚĂMÂNT ŞI LATURILE SALE
PROCESUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT reprezintă activitatea
intenţionată, conştientă şi organizată de predare-învăţare-evaluare,
realizată într-un spaţiu educaţional institutionalizat, cu o tehnologie
didactică determinată, cu anumite rezultate anticipate şi realizate.
Laturile procesului de învăţământ sunt: PREDAREA,
ÎNVĂŢAREA, EVALUAREA.
PREDAREA - latura procesului de învăţământ intenţionată,
programată, organizată de transmitere de către profesor a cunoştinţelor
teoretice şi practice care stau la baza învăţării.
ÎNVĂŢAREA - latura procesului de învăţământ intenţionată,
programată şi organizată de dobândire şi asimilare a cunoştinţelor
teoretice şi practice de către elev pe baza predării şi a studiului
individual.
EVALUAREA reprezintă o succesiune de operaţii de apreciere,
măsurare şi control a cunoştinţelor teoretice şi practice prin care se
raportează obiectivele educaţiei la rezultatele obţinute.
Organizarea cursului
III. CARACTERISTICILE PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT :

— Caracterul bilateral (profesor-elev) –biunivoc (1-1); -interactiv;

—Caracterul informativ şi formativ al procesului de învăţământ;
—Caracterul cognitiv-creativ al procesului de învăţământ;
—Caracterul educaţional al procesului de învăţământ.

Organizarea cursului » Bibliografie

CONDIŢIILE ÎNVĂŢĂRII EFICIENTE
Procesul de învăţământ depinde de urmatoarele condiții:
1. particularitățile individuale ale subiecților educaționali;
2. volumul, calitatea și accesibilitatea cunoștintelor;
3. transferul de cunostinte;
4. strategiile de predare și învatare;
5. competenţele morale, profesionale şi pedagogice ale profesorului;
6. calitatea vieţii școlare;
7. caracterul sistemic al procesului de învățământ;
8. influenţele socio-culturale exercitate asupra procesului de învățământ.

Aceste condiții pot fi clasificate în mai multe categorii:

A.interne și externe
B. structurale și funcționale
C. statice şi dinamice
D. formale și de conținut
CADRUL DIDACTIC VA FI CAPABIL SĂ REALIZEZE:
1.PROIECTAREA, ORGANIZAREA, DESFĂȘURAREA ŞI EVALUAREA
ACTIVITĂȚILOR

2.COMUNICAREA DIDACTICĂ ȘI EDUCAȚIONALĂ EFICIENTĂ

3.DEZVOLTAREA,CONSOLIDAREA ȘI PERFECȚIONAREA DEPRINDERILOR,

CAPACITATILOR COGNITIVE ȘI MOTRICE SPECIFICE ÎNVĂȚĂMÂNTULUI

4.STIMULAREA CREATIVITĂȚII ȘI A ÎNVĂȚĂRII DE TIP FORMATIV

5.ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA DE ACTIVITĂȚI EXTRACURRICULARE CU

CARACTER EDUCAȚIONAL

6.CONSISLIERE, ORIENTARE ȘI INTEGRARE SOCIO-PSIHO-PEDAGOGICĂ A ELEVILOR

7.STĂPÂNIREA DE SINE ȘI ECHILIBRUL COMPORTAMENTAL ÎN TOATE SITUAȚIILE

EDUCAȚIONALE

8.DEZVOLTAREA PROFESIONALĂ CONTINUĂ

 CELE ENUNȚATE ÎN SLIDE-UL ANTERIOR SUNT LEGATE DE:
teoriile învăţării, care au fost experimentate şi formulate începând cu
secolul al XIX-lea până în prezent:

1.TEORIILE ÎNVĂŢĂRII ASOCIAŢIONISTE (asociaţie)

2.TEORILE ÎNVĂŢĂRII COMPORTAMENTALISTE (comportament)
3.TEORIILE ÎNVĂŢĂRII GESTALTISTE (gestalt, formă, structură)
4.TEORIILE ÎNVĂŢĂRII PE BAZA OPERAŢIILOR MINTALE
5.TEORIILE ÎNVĂŢĂRII GENETIC-COGNITIVE (acţiune, cogniţie)
6.TEORIILE ÎNVĂŢĂRII CUMULATIV-IERARHICE (pe trepte)
7.TEORIILE ÎNVĂŢĂRII PRIN OBSERVAŢIE (model)
8.TEORIILE ÎNVĂŢĂRII PRIN DESCOPERIRE(căutare)
9.TEORIILE ÎNVĂŢĂRII CIBERNETICE (feed-back)
10.TEORIILE IPOTETICE ALE ÎNVĂŢĂRII
MODELUL INSTRUIRII DERIVAT DIN PERSPECTIVA
CONSTRUCTIVISTĂ ASUPRA ÎNVĂŢĂRII.
DESIGNUL EDUCAȚIONAL
Viziunea constructivistă a învăţării se referă la înţelegerea
sistemică, structuralistă a învăţării centrată pe elev. CONSTRUTUL de
învăţare se realizează în comun de catre profesor şi elev, dar în centrul
procesului educaţional este elevul. Modelul constructivist asupra învăţării
se caracterizează prin:
a. mediu de învăţare complex;
b. conţinuturi variate ale învăţării;
c. sarcini de învăţare autentică, interactivă;
d. interacţiune socială;
g. responsabilitate personală;
g. învăţare situaţională.
 SISTEMUL PRINCIPIILOR DIDACTICE PENTRU REUȘITA
DESIGNULUI EDUCAȚIONAL ÎN IPLMN

1. PRINCIPIUL INTUIŢIEI SAU AL UNITĂŢII ÎNTRE

SENZORIAL ŞI LOGIC;
2. PRINCIPIUL CONEXIUNII TEORIEI CU PRACTICA;
3. PRINCIPIUL ÎNSUŞIRII CONŞTIENTE ŞI ACTIVE A
CUNOŞTINTELOR;
4. PRINCIPIUL SISTEMATIZĂRII ŞI CONTINUITĂŢII
CUNOŞTINŢELOR;
5. PRINCIPIUL ACCESIBILITĂŢII CUNOŞTINŢELOR SAU AL
RESPECTĂRII PARTICULARITĂŢILOR DE VÂRSTĂ;
6. PRINCIPIUL INDIVIDUALIZĂRII ŞI DIFERENŢIERII
ÎNVĂŢĂRII SAU AL RESPECTĂRII PARTICULARITĂŢILOR
INDIVIDUALE;
7. PRINCIPIUL ÎNSUŞIRII TEMEINICE A CUNOŞTINŢELOR.
 OBIECTIVAREA CONŢINUTULUI ÎNVĂŢĂMÂNTULUI.
DOCUMENTE ŞCOLARE. PROIECTAREA DIDACTICĂ ÎN
IPLMN
DESIGNUL EDUCAȚIONAL ACTUAL
Obiectivarea conţinutului învăţământului se realizează într-un
sistem de documente şcolare. Acestea sunt:

I. PLANUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT;
II. CURRICULUM;
III. MANUALUL ŞCOLAR;
IV. ORARUL ŞCOLAR.
PROIECTUL DE LECŢIE cuprinde articulaţia ideatică a mai multor elemente
componente repartizate în două părţi:
A. Partea introductivă (ANTETUL) în care se precizează:
1. DATA
2. CLASA/GRUPA
3. DISCIPLINA/ACTIVITATEA
4. SUBIECTUL LECŢIEI
5. TIPUL DE LECŢIE
6. Competențe, UNITĂȚI DE COMPETENȚĂ, OBIECTIVE OPERAŢIONALE;
7. Strategii didactice;
8. Material bibliografic.
B. Desfăşurarea propriu-zisă a momentelor /etapelor lecţiei / Etapelor Cadrului
de Învățare ERRE , care poate fi redată în mod sintetic astfel:
— Etapele cadrului de învățare/momentele (etapele) lectiei;
— activitatea profesorului;
— strategia didactică;
— activitatea elevilor;
— evaluarea;
— timpul/durata.
 — PROIECT DIDACTIC NR. 1
Clasa/Grupa – a V-a B
Disciplina – Limba și literatura română
Unitatea de învăţare – DESCHIDEM MANUALUL!!!!!
Subiectul lecţiei/Activitatii - DESCHIDEM UNITATEA DE ÎNVĂȚARE!!!!
Tipul lecţiei/Activitatii – de predare-învățare
Unităţi de competențe: (se indică unităţile de competenţă prioritare pentru activitatea
dată (se pot transcrie din Curriculum sau se pot indica numerele de ordine a
competenţelor din Curriculum, de ex.: 1.1, 1.2 etc.);
Obiectivele operaţionale ale lecţiei: (se formulează 3-4 obiective derivate din unitățile de
competențe prestabilite, ţinând cont de domeniile: cognitiv (ce va şti elevul?), formativ
(ce va şti să facă?), afectiv (cum va şti să fie elevul?) – le formulează profesorul!!!
Strategii didactice:
— metode şi tehnici – conversația euristică, demonstrația, exercițiul, problematizarea...;
clustering, Diagrama Venn.
— Mijloace – tabla, creta, tabla interactivă, fișe, planșe, videoproiector.
— Forme de organizare – frontal; individual; în perechi; în grup.
Material bibliografic
1. Manual de limba și literatura română, T. Cartaleanu, Chișinău: ed.....p.28-31
2. Curriculum gimnazial la limba și literatura română....ed....p. 52
3. Dicționar de sinonime, ed.......p.31
4. Alte auxiliare didactice........
 Demersuri didactice
Modele
— Proiectarea demersului didactic al lecţiei se realizează
tabelar, respectând modelele didactice recomandate în
didactica şcolară.

— Profesorul are libertatea de a alege unul din aceste modele,

conceptualizând procesul didactic din perspectiva
abordarii acţionale a învăţării.

— SĂ PUNEM ACCENT PE O PERSONALIZARE A

PROIECTELOR DIDACTICE!!!
 MODELE ŞI ETAPE DE PROIECTARE A LECŢIEI
DESIGNE EDUCAȚIONALE EXISTENTE
Secvenţe instrucţionale Cadrul de Modelul 3 P Modelul Modelul învăţării
eşalonate (R.Gagné) învăţare şi învăţării prin experienţiale
gândire: explorare şi (D. Colb)
ERRE descoperire
• Captarea atenţiei • Evocare • Prezentarea • Actualizarea • Experienţa
concretă (practica
• Anunţarea obiectivelor
• Practicarea – Eu fac)
• Actualizarea • Realizarea • Integrarea
cunoştinţelor sensului • Producerea • Analiza
• Prezentarea sarcinilor şi • Învăţarea (observaţie şi
• Reflecţie reflecţie – Eu
a situaţiilor de învăţare
• Corelarea simt)
• Dirijarea învăţării
• Extindere
• Obţinerea • Generalizarea
• Extinderea
performanţelor şi (conceptualizare –
asigurarea conexiunii Eu gândesc)
inverse
• Aplicarea
• Evaluarea formativă a (experimentarea
progresului realizat activă – Eu
• Asigurarea retenţiei şi a încerc)
transferului
IMPORTANT! ACTUAL!
— Proiectarea didactică în baza strategiei gândirii critice
Evocare - Realizarea sensului – Reflecţie – Extindere
(ERRE) oferă multiple oportunităţi de realizare a
procesului didactic la disciplinele din toate ariile
curriculare.
 Învățare
MODEL
ERRE :
DEMERS DIDACTIC EXPLICIT
1 EVOCARE Prof. organiz. clasa și Converstație Elevii ascultă
. captează atenția elevilor euristică melodia propusă
prin intermediul Brainstormi de cadrul
melodiei după versurile ng didactic.....
lui M. Eminescu....... Dialog
Profesorul solicită ca Discuție
elevii să-și exprime liberă
sentimentele trăite.......

Elevii, printr-un
brainstorming
liber își exprimă
trăirile și
sentimentele.......
2 REALIZARE A
. SENSULUI

3 REFLECȚIE
.
4 EXTINDERE
 MOTTO :
« Dacă îmi spui o să uit, dacă
îmi arăţi o să ţin minte, dar
dacă mă implici o să înţeleg. »
Anonim.
 OBIECTVE
Parcurgând acest curs, formabilii vor fi
capabili:

• Să descopere metodele interactive într-

un context de învăţare activă, prin
implicare, acţiune și gândire critică ;
• Să experimenteze o parte din metodele
interactive descoperite în cadrul sesiunii;
• Să-şi dezvolte abilităţile de comunicare
argumentativă şi de relaţionare în cadrul
grupului ;
• Să-şi dezvolte capacitatea de transfer a
competenţelor formate.
EXERCIȚIU
—Identificaţi, rememorând din
experienţa dvs. profesională,
situaţii în care aţi constatat că
elevii au demonstrat atitudine
pozitivă și interes pentru
învăţare.
METODE INTERACTIVE
— Exemplificați, printr-un brainstorming, metode
interactive despre care ați auzit/ le-ati implementat;
— Realizați un Grafic T cu referire la eficiența/ineficiența
unor tehnici interactive;
— Concluzionați printr-o Dezbatere polemică .
CE ȘI CUM REŢINEM?

Cercetările asupra memoriei au demonstrat că, în general, în urma unei activităţi de

învăţare, reţinem:

90%
80
50% %

20% SPUNEM
SPUNEM
VEDEM FACEM
10% AUZIM AUZIM
CITIM
Învăţarea pasivă
La şcoală
— Profesorul transmite pasiv
cunoştinţe elevilor;
— Accentul este pus pe fapte şi
pe obţinerea răspunsului
corect;
— Ceea ce este învăţat este
lipsit de context semnificativ.
La locul de muncă
— Muncitorii îşi asumă pasiv locul
desemnat într-o organizaţie
ierarhică, unde sunt riguros
supervizaţi;
— Accentul este pus pe răspunsuri
limitate la probleme limitate şi pe
îndeplinirea unei sarcini
prescrise.
ÎNVĂŢARE (INTER)ACTIVĂ
¨ La şcoală
¨ Sub supravegherea/ ghidarea
profesorului, elevii îşi asumă
responsabilitatea propriei
învăţări, dezvoltându-şi pe
parcursul acestui proces,
competenţe metacognitive şi
autoevaluative (competenţe de
educaţie permanentă);
¨ Accentul este pus pe modalităţi
alternative pentru încadrarea
diferitelor aspecte şi rezolvarea de
probleme;
¨ Sunt introduse idei, principii,
fapte care sunt folosite şi înţelese
într-un context semnificativ.
¨ La locul de muncă
¨ Cadrele didactice îşi asumă
responsabilitatea pentru
identificarea şi rezolvarea
problemelor şi pentru
adaptarea la schimbare prin
învăţare și formare continuă;
¨ Cadrele didactice iau decizii
care solicită înţelegerea
contextului mai amplu al
propriei lor activități şi al
priorităţilor instituției.
Strategia învățării directe sau
explicite
Strategia Știu – vreau să știu – am
învățat
Strategia gândirii critice
Strategia învățării experiențiale/învățării
prin acțiune
Strategia învățării bazată pe soluționarea de
probleme (PBL)
Strategia învățării bazată pe proiecte
Strategia învățării bazată pe cercetare/investigație
(IBL)

Strategia învățării bazată pe sarcini

 TIPURI DE LECȚII (tradiționale)
— Lecţia de asimilare a noilor conținuturi / de predare-invatare
— Organizarea clasei.
— Predarea-învățarea materiei noi:
— Captarea atenţiei.
— Prezentarea temei lecției și a obiectivelor operaționale (sarcinilor noi de învăţare).
— Reactualizarea cunoştinţelor şi a deprinderilor.
— Dirijarea învăţării și obținerea performanțelor.
— Evaluarea formativă a progresului realizat şi realizarea feedback-ului învățării.
— Asigurarea retenţiei şi a transferului. Anunțarea temei pentru acasă
—
—
— Lecţia mixtă
— Organizarea clasei.
— Verificarea temei pentru acasă și aprecierea cunoștințelor. Reactualizarea cunoştinţelor și a capacităților.
— Predarea-învățarea materiei noi:
— Captarea atenţiei.
— Comunicarea titlului lecției și a obiectivelor operaționale.
— Reactualizarea cunoştinţelor şi a deprinderilor (opțional).
— Dirijarea învăţării și obținerea performanțelor.
— Evaluarea formativă a progresului realizat şi realizarea feedback-ului învățării.
— Asigurarea retenţiei şi a transferului. Anunțarea temei pentru acasă.
Lecţia de formare a priceperilor şi
deprinderilor
— 1. Organizarea clasei
— 2. Verificarea temei pentru acasă și aprecierea cunoștințelor. Reactualizarea cunoştinţelor
și a capacităților.
— 3. Pregătirea condițiilor pentru realizarea activităților:
— Captarea atenţiei.
— Comunicarea titlului lecției și a obiectivelor operaționale.
— Reactualizarea cunoștințelor pentru formarea priceperilor și deprinderilor.
— Formarea priceperilor şi deprinderilor: rezolvarea exerciţiilor-model, cu condiţii
schimbate, cu elemente de creativitate.
— 4. Analiza rezultatelor activității, elaborarea concluziilor și realizarea feedback-ului.
— 5. Asigurarea retenţiei şi a transferului. Anunțarea temei pentru acasă.
Lecţia de recapitulare, sistematizare şi consolidare a cunoştinţelor
— Organizarea clasei.
— Verificarea temei pentru acasă. Reactualizarea cunoştinţelor și a capacităților.
— Comunicarea obiectivelor operaționale.
— Recapitularea, sistematizarea, consolidarea cunoștințelor.
— Analiza rezultatelor activității, elaborarea concluziilor și realizarea feedback-ului.
— 6. Asigurarea retenţiei şi a transferului. Anunțarea temei pentru acasă.

Lecţia de verificare şi evaluare a rezultatelor şcolare

— Organizarea clasei.
— Comunicarea obiectivelor operaționale.
— Prezentarea instrucțiunilor privind realizarea lucrării de evaluare.
— Realizarea lucrării de evaluare.
— Analiza rezultatelor activității și elaborarea concluziilor.
— Asigurarea retenţiei şi a transferului. Anunțarea temei pentru acasă.
Lecţia de analiză a rezultatelor evaluării

— Organizarea clasei.
— Comunicarea obiectivelor operaționale.
— Analiza generală a modului de realizare a probelor de evaluare.
— Realizarea activităților postevaluative diferențiate.
— Analiza rezultatelor activității și elaborarea concluziilor.
— Asigurarea retenţiei şi a transferului. Anunțarea temei pentru acasă.
CLASIFICAREA METODELOR DE ÎNVĂŢĂMÂNT

Metodele didactice au fost clasificate în literatura de

specialitate, după mai multe criterii, astfel:

1.Din punct de vedere istoric au fost diferențiate:

a. metodele tradiționale sau clasice
b. metodele moderne, de dată mai recentă
 2. În funcţie de extensiunea sferei de aplicabilitate au fost
identificate:

a. metodele generale ( aplicabile tuturor disciplinelor

știintifice), de exemplu: observaţia

b. metodele particulare-restrânse la predarea unor discipline

sau aplicabile pe anumite trepte ale învăţământului), de
exemplu: cinquain
3. Pornind de la modalitatea principală de prezentare a
cunoştintelor au fost clasificate:
a. metodele verbale - bazate pe cuvântul scris sau vorbit, de
exemplu: conversaţia euristică
b. metodele intuitive - bazate pe observarea directă, concret -
senzorială a obiectelor şi fenomenelor realităţii sau a
substitutelor acestora, de exemplu: demonstraţia
4. După gradul de angajare al elevilor la lecţie:
a. metodele expozitive sau pasive, centrate pe memoria
reproductivă şi pe ascultarea pasivă a elevilor, de exemplu:
expunerea
b. metodele active, care suscită activitatea de explorare personală
a realităţii: (descoperirea, simularea, brainstorming-ul).
5. După funcţia didactică principală:
a. metode de predare şi comunicare a cunoştinţelor;
b. metode de fixare şi consolidare a cunoştinţelor;
c. metode de apreciere şi verificare a cunoştintelor.
6. După modul de administrare a experienţei ce urmează a fi însuşită:
a. metode algoritmice, bazate pe secvenţe operaţionale, stabile;
b. metode euristice, prin descoperire proprie şi rezolvare de probleme.
7. După forma de organizare a muncii:
a. metode individuale, pentru fiecare elev în parte(cum sunt fişele de progres);
b. metode de grup, de exemlu lucrul pe grupe: omogene, eterogene, mixte
c. metode frontale, cu întreaga clasă (interactiv);
d. metode combinate, prin combinarea variantelor de mai sus.
8. După tipul de învăţare :
a. metode bazate pe învăţarea prin receptare (expunerea, demonstraţia);
b. metode de descoperire dirijată (conversaţia euristică, observaţia dirijată, studiul
de caz);
c. metode de descoperire propriu-zisă (exercitiul euristic, rezolvarea de probleme,
brainstorming-ul) .
 Cum am putea defini
conceptul de învăţare
(inter)activă?

CIORCHINELE

ÎNVĂŢAREA
INTERACTIVĂ
 Munca pe grupe
— De ce credeți că are avantaje?
brainstorming

Asaltul de idei
A ne baza pe experiența anterioară
Metoda: ȘTIU-VREAU SĂ ȘTIU-AM ÎNVĂȚAT

— ŞTIU
— CE CREDEM CĂ ŞTIM? VREAU SĂ ŞTIU
— CE VREM SĂ ŞTIM? AM ÎNVĂŢAT
— CE AM ÎNVĂŢAT?

—
 CUBUL
— Explorarea unui subiect, a unei situaţii din mai
multe perspective, permiţând abordarea complexă şi
integratoare a unei teme.

Descrie: culorile, formele, mărimile etc.

Compară: ce este asemănător? Ce este diferit?
Analizează: spune din ce este făcut, din ce se compune
Asociază: la ce te îndeamnă să gândeşti?
Aplică: ce poţi face cu aceasta? La ce poate fi folosită?
Argumentează: pro sau contra şi enumeră o serie de
motive care vin în sprijinul afirmaţiei tale.
Bulgărele de zăpadă
— Metoda presupune reducerea numărului de
elemente, aspecte, faţete ale unei probleme/
situaţii pentru focalizarea asupra celor esenţiale.
Ciorchinele
Turul galeriei

EXPOZITIE DE LUCRĂRI, DESENE

PE CARE ELEVII LE ANALIZEAZĂ ȘI ÎNVAȚĂ PRIN
COMPARARE, EVALUARE, AUTOEVALUARE
 mozaic

— AAAA BBBB CCCC DDDD

— ABCD ABCD ABCD ABCD

— AAAA BBBB CCCC DDDD

Copacul
ideilor
Copacul
ideilor
 Joc de rol
Simularea diferitor
situații și personaje
Tehnica Harta vocilor
— Elevii sunt puşi în situaţia de a vorbi, „împrumutând”
vocea unei persoane / a unui personaj. Povestirea este
cea mai eficientă metodă de a afla „povestea vieţii”
cuiva, povestitorul exprimând prin diferite voci -
gândurile, trăirile, faptele legate de rolurile pe care şi le
asumă.
METODE, PROCEDEE, TEHNICI DE EVALUARE

— TEHNICA 3-2-1 este folosită pentru a aprecia rezultatele unei

secvenţe didactice sau a unei activităţi. Denumirea provine din
faptul că elevii scriu: 3 termeni (concepte) din ceea ce au
învăţat, 2 idei despre care ar dori să înveţe mai mult în
continuare şi capacitate, o pricepere sau o abilitate pe care
consideră ei că au dobândit-o în urma activităţilor de predare-
învăţare.

— Tehnica 3-2-1 poate fi considerată drept o bună modalitatea de

autoevaluare cu efecte formative în planul învăţării realizate în
clasă. Este o cale de a afla rapid şi eficient care au fost efectele
proceselor de predare şi învăţare, având valoare constatativă şi
de feed-back.
METODA Proiectelor
finalităţi:
— Exemple de produse realizate în urma derulării unor proiecte:
- broşuri;
- pliante;
- postere;
- pagini de revistă sau ziar;
- carte;
- sondaje de opinie (însoţite de comentarii);
- ghiduri;
- mici piese de teatru, dramatizări;
- obiecte însoţite de instrucţiuni de folosire;
- reclame;
- publicitate;
- studii de caz etc.
 ETAPELE REALIZĂRII UNUI PROIECT
Care sunt etapele realizării unui proiect?
1) Stimularea - Sub coordonarea profesorului elevii discută idei legate de o temă,
după/ înainte de parcurgerea unei unităţi de învăţare.
2) Stabilirea obiectivelor.
3) Împărţirea sarcinilor.
4) Cercetare / creaţie/ investigaţie.
5) Procesarea materialului (individual sau în grup).
6) Realizarea formei finale.
7) Prezentarea proiectului (grupurile de lucru discută, negociază asupra
conţinutului, formei şi modalităţii de prezentare a proiectului. Fiecare membru al
grupului îşi asumă o sarcină de lucru (profesorul monitorizează ca ele să fie egale
ca dificultate).
8) Studiu individual al unor surse bibliografice, scrierea de articole,
povestiri; intervievarea unor persoane. (Este momentul în care profesorul
poate semnala erorile de conţinut, organizare a textului sau acurateţe a
limbajului).
9) Discuţii în grup privind unitatea de concepţie.
10) Design.
11.) Editare. Membrii grupului decid asupra modului de prezentare, rolurilor,
materialelor folosite.
12) Profesorul monitorizează şi evaluează.
13) Feed-back.
De la profesor. De la colegi (aprecieri, întrebări, schimb de idei etc. Autoevaluare.
 DESPRE ÎNVĂŢĂTURĂ

“Deschide braţele spre

schimbare, dar nu-ţi pierde
din valorile tale.”
Dalai Lama
 LUCRUL INDIVIDUAL
produsul final

— PROIECTAREA DIDACTICĂ