TEORIA SI METODOLOGIA

INSTRUIRII

Modul de formare
initiala a cadrelor
didactice
TEORIA INSTRUIRII

● Are ca obiect de studiu

organizarea si/sau dirijarea
invatarii, orientarea acesteia
spre scopuri eficiente si
explicite in temeiul unor
postulate
PROCESUL DE INVATAMANT

● activitate
de învăţare
sistematică, cu o
normativitate particulară.
Procesul de invatamant
pe site-urile unor asociatii pedagogice

● Activitate de invatare asistata de

un personal calificat, asociata unui
program de studiu desfasurat in
scoala;
● Situatii planificate de profesori si
propuse elevilor pentru a atinge
obiective instructiv-educative
precise.
INSTRUIRE

● învăţare
bazată pe
procesarea
informaţiilor şi
construcţia
intelectuală.
DIDACTICA

● Didactica poate fi considerată atât "arta de

a-i învăţa pe alţii", "arta de a preda", "arta
universală de a-i învăţa pe toţi totul" ("omnes
omnia docendi artificium" scria J. A.
Comenius, creatorul didacticii), cât şi "un
sistem de prescripţii verificabile" (după De
Corte, 1972).
Didactica constructivista

● Importanta invatarii autonome,

autoorganizate;
● Re-constructia invatarii, descoperirea
sensurilor;
● Dez-invatare, a invata din greseli;
● Asumarea si infruntarea diversitatii, a
incertitudinii, a riscului, a conflictelor;
● Mentalitate deschisa;centrare pe elev etc.
Modelele procesului de invatamant

● modelul interactiv, model care pune accentul pe interacţiunea

predare-învăţare-evaluare;
● modelul sistemic;
● modelul informaţional, bazat pe valorificarea achiziţiilor teoriei
informaţiei în procesul de învăţământ;
● modelul cibernetic, model care pune în evidenţă mecanismele
de feed-back, reglarea-autoreglarea în procesul
instructiv-educativ;
● modelul comunicaţional, care studiază procesul de
învăţământ ca proces de comunicare;
● modelul câmpului educaţional, un spaţiu deschis, complex în
care acţionează un ansamblu de variabile, determinând specific
rezultatele învăţării;
● modelul situaţiilor de instruire(vezi şi R. B. Iucu, 2001).
Teorii ale invatarii:modele de instruire

● modelul structurilor socio-culturale ale instruirii, promovat

de Lev S.Vigotski, model axat pe socio-geneza culturala a
invatarii;
● modelul instrurii bazate pe inteligentele multiple al lui Howard
Gardner, model specific postmodernitatii, model deschis spre
resursele competentei cognitive umane, a diverselor sisteme de
codare a informatiei si de concretizare simbolica;
● modelul instruirii complexe al lui David P.Ausubel, axat pe
paradigma invatarii constiente;
● modelul lui Daniel Goleman, model axat pe valorificarea
inteligentei emotionale, pe educatia emotionala a elevilor si
pe competenta emotionala a profesorilor
ABORDARILE INVATARII

● BEVAHIORISM
● COGNITIVISM
● CONSTRUCTIVISM
Metafora aisberg-J.F.Richard

● J.F.RICHARD este autorul unui tratat de

psihologie cognitiva;
● Se refera la activitatile mintale;
● RETELE SEMANTICE, cunostinte relationale
si cunostinte procedurale.
● PROCESE COGNITIVE: inductia, deductia,
anticiparea; analiza, planificarea;
● STRATEGII COGNITIVE: deductive,
inductive, creative, dialectice
metacognitie

● Cunoasterea propriei
cunoasteri
● Un mod de a gandi
despre propriul mod de
a gandi/invata
metacognitie

● Cunostintele metacognitive=
cunostinte despre modul propriu de a
gandi, de a intelege, de a invata;
● Comportamentul metacognitiv
=strategiile si capacitatile folosite
pentru a planifica, organiza si regla
propriile activitati de cunoastere.
Didactica constructivista

● Elevul=constructor al invatarii si
propriei cunoasteri
● Profesorul=manager al
situatiilor de instruire, sprijina
activ si incurajeaza autonomia
Strategii de instruire

● Strategia este o formă specifică şi

superioară a normativităţii
pedagogice, care asigură activităţii
instructiv-educative coerenţă
internă, compatibilitate cu
obiectivele şi complementaritatea
efectelor
caracteristici
● Caracter normativ( se bizuie pe precriptii si reguli care tin de
predare-invatare-evaluare);
● Reprezinta structurarea si inlantuirea situatiilor de
invatare/instruire;
● Integralitatea(vizeaza ansamblul instruirii);
● Caracterul probabilistic, dinamic, perfectibil;
● Aspectul metacognitiv(profesorul este model si mediator al
cunoasterii).
Structura strategiei

● Metodele de instruire;
● Mijloacele de instruire;
● Formele de organizare a instruirii;
● Interactiuni si relatii instructionale;
● Decizia instructionala;
● Modul de organizare si de abordare a
invatarii.
strategie-criterii
Criterii decizionale în selecţia şi utilizarea strategiilor:
● Orientarea predarii, fundamentul epistemologic;
● natura disciplinei de învăţământ;
● tipurile de obiective;
● nivelul de şcolaritate;
● particularităţile grupului clasă;
● timpul;
● personalitatea profesorului.
Orientarea generala a strategiei
se poate asocia cu:
● învăţarea prin receptare/ascultare pasivă (model
logocentric),
● învăţarea prin descoperire, în plan empiric, factual
(model empiriocentric),
● învăţarea prin acţiune practică directă, din experienţă
(model experienţial),
● învăţarea prin joc (simulare),
● învăţarea prin experimentare,
● prin repetiţie ori
● prin imitaţie.
constructivism

● Paradigma interpretativa
aduce in prim plan
strategiile bazate pe
construirea structurilor
cognitive ale invatarii .
Strategiile constructiviste

● Trecerea dela hambarul

empiric la hambarul
constructiv(evolutia calitativa
a invatarii)-Gardner
● Autoorganizare si
autoobservare a invatarii.
constructivism

● Pluralism;
● Reflexivitate;
● Cooperare;
● Permanenta revizuire a
sensurilor, prin experiente
directe.
constructivism

● Centrarea pe subiect;
● Managementul cunoasterii;
● Axarea pe relativitatea
cunoasterii;
● Perceptia diferentei.
Tipuri de strategii

în funcţie de gradul de dirijare a învăţării:

● Algoritmice (dirijare
semnificativă, directă);
● Semialgoritmice;
● Euristice;
● Creative.
Tipuri de strategii

în funcţie de particularităţile gândirii la care fac

apel:
● Inductive;
● Deductive;
● Analogice (transductive);
● Mixte (combinate).
Strategii de instruire pentru supradotati

● De accelerare a instruirii;
● De grupare;
● De imbogatire.
Pedagogie diferentiata

diferentiem

procese structuri continuturi

PREDAREA
-COMUNICAREA DIDACTICA,
-PROGRAMAREA DIDACTICA,
-TEHNOLOGIA ELABORARII LECTIEI,
-ELABORAREA AUXILIARELOR SI MATERIALELOR
CURRICULARE SUPORT IN INVATARE,
-ACTIUNILE DE EVALUARE A REZULTATELOR
ELEVILOR.
● NUCLEUL PREDARII ESTE ANSAMBLUL
ACTIUNILOR SI INTERACTIUNILOR DIN CLASA.-
PREDAREA

● transmitere de cunostinte si mediere a

cunoasterii;
● management al instruirii( asigurand
convertirea metodelor de predare in metode
de invatare);
● oferta de experiente de invatare;
● in relatiile sale cu invatarea si evaluarea
predarea

● Predareaconverteste
informarea in formare,
mediaza constructia
cunoasterii individuale.
caracteristici

● Caracter transformator;
● Caracter formativ;
● Caracter interactionist;
● Caracter complex.
● Strategiile predarii nu coincid
deplin cu strategiile invatarii,
deoarece elevii invata si
independent de conducerea
invatarii prin predare.
Modele de predare
● « Unii autori, observa Cezar Birzea in 1987, au pus
accentul pe modificarile de comportament pe care le
produce activitatea profesorilor/institutorilor(« teoriile
comportamentale »), altii pe relatiile personale care
apar intre profesori/institutor si elevi(« teoriile
personaliste »), pentru ca cei mai multi sa insiste
asupra logicii expunerii si a modului in care ea
determina logica corespunzatoare a
invatarii( "teoriile rationaliste »)
Modele de predare
● modelul mathetic( analiza sarcinii de instruire,ordonarea
obiectivelor, construirea repertoriului de informatii, elaborarea
prescriptiilor de invatare sub forma unor operatii simple si
elaborarea proiectului de comunicare),
● modelul bazat pe programare-simulare,
● modelul Landa( bazat pe algoritmi didactici de predare),
● modelul bazat pe comunicare-dezbatere,
● modelul predarii dirijate,
● modelul bazat pe instruirea programata cu calculatorul
Dupa B. Joyce si M. Weil,modelele predarii ar fi:
● modelele bazate pe procesarea informatiei (invatarea
conceptelor, gandirea inductiva, gandirea investigativa,
invatarea prin organizatori anticipativi, modelul psihologiei
cognitive si al cercetarii stiintifice);
● modele centrate pe persoana (predarea nondirectiva,
reuniunile clasei, predarea constientizata etc.);
● modele axate pe dimensiunea sociala (jocul de rol,
"laboratorul social", interactiunea rezolutiva in cadrul grupului
etc.);
● modele comportamentale (invatarea deplina,invatarea prin
simulare, invatarea controlului personal, a strategiilor
self-managementului de catre elevi, invatarea prin afirmare
etc.)(B.Joyce, M.Weil, 1994).
Comportamente de predare
● comportamente de organizare a activitatii;
● de impunere( de informatii, sarcini, opinii);
● de dezvoltare( stimulare, solicitare de opinii din
partea elevului);
● de personalizare( incitare la exprimarea propriei
opinii, la folosirea experientei personale a elevului);
● de interpretare( de individualizare si interpretare a
situatiei personale);
● de feed-back pozitiv ori negativ.
Stil de predare

● « Stilul este asociat comportamentului, se

manifesta sub forma unor structuri de
influenta si actiune, prezinta o anumita
consistenta interna, stabilitate relativa si
apare ca produs al « personalizarii »
principiilor si normelor care definesc
activitatea instructiv-educativa »(Dan
Potolea).
Stiluri de predare

Dupa pozitia partenerilor in instruire, exista:

● stil centrat pe
profesor/institutor;
● stil centrat pe elevi;
● stil centrat pe interactiunea
profesor/institutor-elev.
Stiluri de predare

Dupa gradul de implicare:

● stil apropiat-stil distant;

● stil metodic, sistematic- stil
neorganizat;
● stil stimulativ-stil rutinar.
Dupa sursele generative ale stilurilor

● Stilul=produs al personalitatii(conceptia
ideografica);
● Stilul=determinat de normativitatea
interiorizata si exteriorizata in
predare(conceptia nomotetica);
● Stilul=determinat de context(conceptia
situationala)
● S=f(PxNxM), ipoteza triplei proveniente,
conceptia ideotetica(integrativa).