Referat psihologia educatiei

Teme referat psihologia educatiei:

1. Imaginaţi o situaţie şcolară în care să utilizaţi tehnicile de modificare a comportamentului bazate pe

recompensă/pedeapsă. În cadrul acestor exemple evidenţiaţi şi rolul învăţării vicariante.

2. Explicaţi şi exemplificaţi fenomenul învăţării vicariante. Când se poate dovedi eficientă utilizarea
acestui model de învăţare?

3. Care sunt diferenţele dintre teoria piagetiană şi teoria vîgotskiană cu privire la relaţia învăţare-
dezvoltare.

Rezolvare:

2.Invatarea vicarianta va poate ajuta elevul sa obtina rezultate scolare mai bune sau sa isi
imbunatateasca unele dintre obiceiurile proaste pe care le-a dezvoltat in timp. Bazata pe
sistemul recompensa – pedeapsa, descoperit de Skinner, aceasta presupune o foarte mare
rabdare si vointa din partea parintilor, insa pare sa obtina cele mai bune rezultate in randul
elevilor. Invatarea vicarianta inseamna recompensarea comportamentului dorit si ignorarea
celui dezirabil. De multe ori, de-a lungul timpului, am vazut parinti ce isi pedepseau copiii
aplicandu-le ori pedepse fizice, ori verbale. Ceea ce nu realizau acestia, era ca violenta ii creeaza
copilului frustrari si ca, daca pe loc va inceta comportamentul dezirabil, acesta nu va disparea si
va putea fi vazut imediat ce teama sau pericolul apostrofarii a disparut.
Un copil va reactiona mult mai bine si va renunta la acel comportament daca acesta va fi
ignorat si daca va vedea un alt copil fiind rasplatit, in momentul in care acesta va face ceea ce
trebuie. Nu trebuie sa uitam ca un copil cauta protectia si aprobarea noastra. Sustine-l si ajuta-l
la teme, recompenseaza-l atunci cand observi ca se straduieste sa invete, chiar daca acest lucru
nu ii reuseste dupa asteptarile tale. Inducerea fricii nu este solutia si cel mai probabil rezultat pe
care il vei obtine este o revolta din partea acestuia sau, si mai rau, ura acestuia fata de intreg
procesul de educatie.

3.  In timp ce dezvoltarea Piaget precede învățarea, Vygotsky crede viza versa. El afirmă că învățarea
socială este înainte de dezvoltare. Aceasta poate fi considerată diferența cheie dintre cele două teorii.

Inca o diferență între cele două teorii rezultă din atenția acordată factorilor sociali. Piaget
consideră că învățarea este mai degrabă o explorare independentă, în timp ce Vygotsky o
consideră mai mult ca un efort de cooperare, în special prin zona dezvoltării proximale,
deoarece copilul este asistat să-și dezvolte abilitățile.
 Dezvoltarea cognitivă este în esență un proces social - aceasta este teza principală a scrierilor
lui Vâgotski. In timp ce Piaget descrie dezvoltarea ca pe o constructie internă a subiectului,
născută din interacțiunea cu obiectele, Vigotski insistă asupra rolului interacțiunii sociale în
această dezvoltare. Dezvoltarea este concepută ca o socio-constructie care urmează o direcție
inversă decât cea preconizată de Piaget. In concepția piagetiană, capacitățile de învățare depind
de nivelul dezvoltăii individului, altfel spus, dezvoltarea cognitive o condiționează învățarea.
Vigotski sustine însă un raport invers de cauzalitate: „invățarea poate să se transforme in
dezvoltare; procesele dezvoltarii nu coincid cu cele ale invățării, dar le urmează pe acestea,
dand naştere la ceea ce am numit «zonă a proximei dezvoltări»". Învățarea precede
dezvoltarea, iar zona proximei dezvoltari asigură legătura intre ele.