Curs Funcţiile procesului de conducere

- extras -

Funcţia de antrenare – declanşare a acţiunii

Întrebări relevante: Cum se pot mobiliza oamenii? Cum este remotivată şi reatrenată o
organizaţie prost organizată?

Definiţie: 1. Procesul de capacitare prin motivare, de către conducător a colaboratorilor săi,

de a participa la realizarea obiectivelor previzionate. 2. Funcţie ce urmăreşte transmiterea
către personalul organizaţiei a sarcinilor ce urmează a fi îndeplinite într-o anumită perioadă
de timp.

2 Aspecte în discuţie:

aspectul macromanagerial: delimitat de planurile de comunicare internă şi
actualizarea permanentă a metodelor de muncă şi gestiune (comunicarea internă se
poate realiza prin reuniuni de serviciu, seminarii desfăşurate la nivelul serviciului,
note informative pentru angajaţi, etc.);

aspectul micromanagerial: delimitat de discuţiile individuale de apreciere a
colaboratorilor sau de motivare.

Realizarea funcţiei de antrenare presupune existenţa următoarelor activităţi:

1. cunoaşterea factorilor motivaţionali şi aplicarea diferenţiată a motivaţiilor resurselor

umane;
2. determinarea planurilor de acţiune;
3. definirea mijloacelor şi resurselor privind declanşarea acţiunii;
4. stabilirea momentului declanşării acţiunii;
5. evaluarea îndeplinirii acţiunii.

A. Folosirea mijloacelor în organizaţia publică

Dilema „resurse limitate – obiective şi priorităţi urmărite”

B. A comanda versus antrenare

A comanda = implică existenţa directivelor descendente şi definite unilateral

şi a unui executant fără drept de alegere (aflat sub sancţiunea pedepsei);
A antrena = implică existenţa unei dimensiuni participative de realizare a
conducerii.

C. Alocarea de mijloace
Unde mijloace = resurse umane, financiare, materiale, informaţionale. Pentru
organismele publice, mijloacele sunt: mijloacele indirecte de atragere a noilor
contribuabili (colectivităţi), recursul la împrumut.

D. Mutaţii produse în evoluţia şi conţinutul procesului de conducere:

1
 a. Creşterea complexităţii tuturor acţiunilor posibil de subsumat exercităţii
funcţiei de antrenare;
b. Dezvoltarea interdependenţei dintre diferitele centre şi paliere decizionale;
c. Alterarea duratei de fundamentare şi transmitere a deciziilor în interiorul
organizaţiei;
d. Întrepătrunderea acţiunilor specifice funcţiei de antrenare cu cele ale funcţiilor
de coordonare, organizare şi control.

E. Mecanisme pentru motivarea funcţionarului public

Aprecierea – întâi de toate, aprecierea este o stare de sipirit. Înseamnă atenţie

orientată spre colaborator, spre persoana sa, spre munca prestată.

Interesul material personal

Implicarea în muncă – responsabilitatea fiecărui conducător este de a crea
condiţiile implicării în muncă prin responsabilizarea colaboratorilor şi prin
conţinutul motivant al muncii;

Competiţia – cazul fericit este cel în care există un echilibru între cooperare şi
competiţie;

Mândria de a aparţine unei instituţii – prestigiul „angajatorului”, „colectivul de
apartenenţă”, etc.

F. Cerinţe ce trebuie îndeplinite:

a. Antrenarea şi motivarea cât mai ridicată a personalului din subordine;

b. Claritatea şi concizia formulării dispoziţiilor, logica argumentării în
prezentarea variantei optime de acţiune;
c. Echilibrarea răspunderii cu autoritatea încredinţată;
d. Realismul obiectivelor şi termenelor stabilite;
e. Repartizarea echitabilă a sarcinilor şi responsabilităţilor;
f. Acordarea unei largi iniţiative de acţiune, în contextul unor proceduri
prestabilite;
g. Realizarea unui sistem informaţional corespunzător;
h. Adaptarea stilului şi metodelor de conducere la natura şi specificul fiecărei
situaţii.

Funcţia de coordonare

Definiţie: 1. funcţie ce urmăreşte sincronizarea în timp şi spaţiu a diferitelor activităţi

desfăşurate de personalul organizaţiei; 2. proces de stimulare a unui climat managerial de
autonomie, iniţiativă şi responsabilitate.

A. Mutaţii produse în evoluţia şi conţinutul procesului de conducere:

1. amplificarea tuturor activităţilor de coordonare;

2. diversificarea modalităţilor şi tehnicilor utilizate în exercitarea coordonării;
3. creşterea interdependenţei între acţiunilor de coordonare desfăşurate la diferite paliere
decizionale;

2
 4. dezvoltarea organismelor şi compartimentelor funcţionale şi de „stat major” cu rol de
coordonare;
5. necesitatea dezvoltării şi generalizării stilului de conducere participativ.

B. Cerinţe ce trebuie îndeplinite:

1. perfecţionarea stilului şi a metodelor cadrelor de conducere;

2. integrarea acţiunilor de coordonare declanşate la toate palierele decizionale;
3. stimularea continuă a iniţiativei şi spiritului de colaborare;
4. repartizarea echitabilă a sarcinilor şi echilibrarea lor în funcţie de evoluţia
fenomenelor.